În după-amiaza zilei de 26 noiembrie 2025, la ora 14:00, Zalăul a trăit unul dintre acele momente rare, când istoria pășește din paginile cărților direct în mijlocul cetății. Într-o atmosferă de sărbătoare, încărcată de emoție, credință și mândrie românească, a fost inaugurată statuia ecvestră a voievodului Mihai Viteazul. primul unificator al celor trei mari țări românești: Moldova, Țara Românească și Transilvania.

Acolo, în parcul din fața Cinematografului Scala, acolo unde trec zilnic mii de oameni, de azi înainte străjuiește privirea neclintită a marelui voievod. Monumentul, un ansamblu impresionant de aproape 10 metri înălțime, realizat cu măiestrie de artistul plastic Paul Muscalu, domină centrul orașului exact așa cum, în urmă cu mai bine de patru secole, Mihai domina cu voință și curaj destinele românilor.

Un oraș în sărbătoare: întoarcerea simbolică a lui Mihai Viteazul

Zalăul aștepta demult un simbol care să îi poarte istoria și identitatea. Și iată că, în 2025, dorința sa a prins formă în bronz. Statuia ecvestră a ajuns în oraș pe 24 noiembrie, iar două zile mai târziu, în cadrul unei ceremonii impresionante, a fost dezvelită în aplauzele a sute de oameni, oficialități locale și județene, preoți, cadre didactice, elevi, veterani, bunici și părinți, toți uniți într-o emoție comună.

Evenimentul a început în interiorul Cinematografului Scala, cu o prezentare a directorului Arhivelor Naționale Sălaj, Dănuț Pop, care a readus în lumină figura istorică a lui Mihai Viteazul și legătura sa cu Sălajul. Guruslău, locul ultimei sale mari victorii în 1601, este la doar câțiva pași de Zalău, iar acum orașul și-a primit eroul acolo unde îi este locul: în centrul comunității.

Primarul municipiului Zalău, Florin Florian, a subliniat importanța simbolică a statuii pentru tineri, amintind că Mihai Viteazul rămâne un far de curaj, viziune și identitate. La rândul său, deputatul Ionel Ciunt, inițiatorul proiectului, a vorbit despre dorința de a lăsa orașului un simbol puternic al luptei pentru libertate și unitate: „Mihai Viteazul nu este doar un nume din manuale. El este cel care a reaprins în sufletele românilor ideea de unitate.”

Dezvelirea monumentului: solemnitate, lumină și emoție

Când draperia a căzut, dezvăluind statuia ecvestră în toată măreția ei, o liniște adâncă a cuprins mulțimea, urmată de un ropot de aplauze. Monumentul, turnat în bronz, aproape viu în detalii și în atitudinea impunătoare a voievodului ridicat în șa, pare că stă de veghe asupra orașului.

O axă simbolică: între glorie și sacrificiu

Statuia din Zalău nu este plasată întâmplător. Ea se înscrie pe o axă simbolică ce leagă Dealul Guruslău, locul biruinței lui Mihai în 1601, de Câmpia Turzii, locul martiriului său. O placă instalată la sol amintește simplu și clar această călătorie a destinului, de la strălucita victorie la sacrificiul suprem.

În mijlocul Zalăului, voievodul Mihai Viteazul privește astăzi spre orizont cu aceeași hotărâre nestrămutată pe care a avut-o atunci când a unit, pentru prima dată în istorie, cele trei țări românești.

Zalăul are un nou simbol. România are o nouă lecție de demnitate.

Inaugurarea statuii ecvestre nu este doar un eveniment cultural sau artistic. Este un legământ. Un legământ între trecut și prezent, între strămoși și urmași, între idealul de unitate și generațiile care vin.

Pe 26 noiembrie 2025, Zalăul nu a ridicat doar o statuie.
A ridicat un simbol.
A ridicat un voievod.
A ridicat România însăși.

Articolul 26 Noiembrie 2025 – Zalăul își întâmpină Voievodul: Inaugurarea statuii ecvestre a lui Mihai Viteazul, un moment istoric pentru inimile românilor apare prima dată în Glasul.info.

Bătălia de la Călugăreni – 13 August 1595 – Victoria voievodului Mihai Viteazul

În miez de vară, la 13 august 1595, pe apele umflate ale Neajlovului, pământul Țării Românești a răsunat de tropotul cailor, de vuietul tobelor de război și de strigătele neînfricate ale oștenilor lui Mihai Viteazul. În fața lor, se revărsa valul negru al oștii otomane, condusă de însuși marele vizir Sinan Pașa, trimis să supună voința unui popor care îndrăznise să sfideze puterea Semilunii.

Locul ales de Mihai pentru confruntare nu a fost întâmplător. La Călugăreni, mlaștinile, apele și pădurile se uneau într-un scut natural, iar podul îngust de peste Neajlov devenea o capcană mortală pentru armatele numeroase ale sultanului. Cu doar câteva mii de oameni, voievodul român s-a așezat în fața a zeci de mii de soldați otomani, cu credința că pământul se apără nu prin număr, ci prin hotărâre și jertfă.

Lupta a izbucnit năprasnic. Tunurile și săgețile au brăzdat aerul, iar sulițele s-au frânt sub greutatea armurilor. Mihai, în fruntea cavaleriei sale, a năvălit prin vadul râului, izbind în mijlocul inamicului cu o îndrăzneală care i-a înfiorat pe cei mai aprigi războinici ai Semilunii. Sub loviturile românilor, rândurile turcești s-au clătinat. Pajiștea umedă s-a înroșit de sânge, iar strigătul „Înainte, fraților, pentru țară și credință!” s-a ridicat ca o rugăciune și ca un tunet.

În acea zi, Mihai Viteazul a oprit înaintarea uriașei armate otomane și a înscris în istoria neamului una dintre cele mai glorioase pagini. Călugărenii nu au fost doar o bătălie câștigată, ci o dovadă că libertatea se cucerește cu îndrăzneală, iar pământul strămoșesc se apără cu sufletul și sângele celor care îl iubesc.

Astăzi, când privim spre câmpurile Neajlovului, putem auzi parcă ecoul pașilor voievodului și simțim că moștenirea lui Mihai Viteazul nu este doar o poveste din cronici, ci un legământ sfânt: că niciodată nu vom pleca fruntea în fața celor care vin să ne răpească libertatea. România, prin fii săi, a învins atunci, și va învinge ori de câte ori inima ne va bate românește.

Articolul 13 August 1595 – Bătălia de la Călugăreni – Victoria voievodului Mihai Viteazul apare prima dată în Glasul.info.

Pe colina glorioasă a Albei Iulia, între zidurile ce aveau să găzduiască peste veacuri făurirea României Mari, se scria în iulie 1600 o pagină de demnitate și viziune. Mihai Viteazul, voievod al Țării Românești, devenit între timp și Domn al Ardealului și al Moldovei, pecetluia în aceste zile o unire istorică, un vis nespus al tuturor românilor din cele trei țări despărțite de hotare, dar unite prin sânge, limbă și credință.

Dieta de la Alba Iulia – între 20 și 27 iulie 1600

În inima Ardealului, la Alba Iulia, Mihai Viteazul a convocat o Dieta transilvăneană, chemând boierii, clericii și fruntașii poporului la sfat. Dar dincolo de calcule politice, de alianțe și de frământări, în spatele deciziilor se simțea suflul unui domn cu viziune națională, preocupat nu doar de granițe și biruri, ci și de soarta românilor de rând, în special a preoților ortodocși din Ardeal.

Cu profund respect față de Biserică și cu înțelepciunea unui adevărat părinte al neamului, Mihai cere și obține ca preoții români ortodocși să fie scutiți de robotă adică de munca silnică impusă de stăpânii maghiari și sași. Până la acest moment, preoții ortodocși erau taxați cu biruri grele din care erau susținute cultele religioase ale ungurilor și sașilor. Istoricul român Vasile Lechințan dă zeci de astfe exemple în lucrarea sa intitulată “Instituții și edificii istorice din Transilvania”, unde erată că taxele impuse clericului și preoțimii ortodoxe erau redirecționate pentru plata preoților maghiari sau sași, sau pentru ridicarea de edificii religioase pentru maghiari sau sași.

Hrisovul din 27 Iulie 1600 – o pecete de aur pe conștiința românească

În aceeași zi, de la Alba Iulia, Cancelaria domnească emite un hrisov purtând sigiliul lui Mihai Viteazul, un document oficial prin care voievodul confirmă hotărârile Dietei și sprijină legal și politic statutul preoțimii românești. Tot în această perioadă, Cancelaria sa din Iași, unde se afla și administrația Moldovei, emite alte documente ce reflectă continuitatea viziunii unirii în toate cele trei țări române.

Aceste acte nu sunt simple documente administrative. Ele sunt mărturii ale unei epoci în care românii, pentru prima dată în istoria lor, aveau un singur domn, o singură spadă care-i apăra, un singur gând ce le unea inima, România care avea să se nască la câteva secole distanță.

Mihai – Domn, Unificator, Păstor

Într-o vreme în care popoarele erau despărțite de sabie, Mihai a avut curajul să unească prin voință, sânge și lege. El nu a fost doar un voievod al războaielor, ci și un ctitor de dreptate, un restaurator al demnității românești, un apărător al Bisericii Ortodoxe, pilon al identității naționale.

Acel iulie fierbinte de la Alba Iulia nu este doar o dată în calendarele istoricilor. Este o chemare la unitate, o dovadă că România s-a născut din voință, jertfă și viziune. Mihai a arătat că românii pot fi uniți, nu doar prin geografie, ci și prin lege, credință și solidaritate.

Astăzi, când privim înapoi spre chipul său sculptat în timp, să ne amintim că la 27 iulie 1600, în cetatea sufletului românesc, Mihai Viteazul nu doar a confirmat niște hotărâri ale unei Diete. El a întărit un legământ cu poporul său. Un legământ de neclintit.

Să-l cinstim! Să-l urmăm! Să nu uităm!

Articolul 27 Iulie 1600 – Mihai Viteazul, glasul Unirii și al dreptății pentru neamul românesc apare prima dată în Glasul.info.

Pornind din Debreţin, oastea unificatorului, condusă de comandanţi destoinici, împreună cu cei 800 de soldaţi lui Mihalcea, trece prin Carei, după care îşi stabileşte tabăra la 7 iulie 1601 la Moftin.

La 7 iulie 1601, în contextul conflictelor politice și militare din Transilvania de la începutul secolului al XVII-lea, oastea lui Mihai Viteazul, aflată într-o campanie decisivă pentru recucerirea principatului, pornește din Debreţin (Debrecen) și traversează localitatea Carei, stabilindu-și tabăra la Moftin (în prezent, în județul Satu Mare).

Această mișcare face parte din pregătirile pentru bătălia de la Guruslău (3 august 1601), în care Mihai, aliat cu generalul Basta, va înfrânge armata nobilimii transilvănene condusă de Sigismund Báthory. Evenimentul relatat în cronicile istorice demonstrează mobilitatea și organizarea militară a armatei lui Mihai Viteazul în condiții dificile. Prezența celor 800 de soldați ai lui Mihalcea întărește caracterul unit al oastei românești. Tabăra de la Moftin oferă un punct strategic de oprire și pregătire înainte de confruntările decisive ce vor urma.

Această etapă marchează una dintre ultimele campanii militare ale lui Mihai Viteazul, care, la doar o lună după victoria de la Guruslău, va fi asasinat mișelește la Câmpia Turzii.

Astăzi, trecerea lui Mihai Viteazul prin Carei și așezarea taberei sale militare la Moftin este marcată prin amplasarea unui monument în comuna Moftin din județul Satu Mare.

“Înainte de ultima sa victorie, în anul 1601, Mihai Viteazul și-a stabilit tabăra la Moftin pentru 20 de zile pregătindu-se pentru bătălia de la Guruslău. Mai exact in luna iulie, Mihai Viteazul trecând prin Carei, se stabileste pe malul stâng al râului Crasna. La câțiva km depărtare, în Satu Mare avea tabăra oastea lui Gheorghe Basta. La începutul lunii iulie armata lui Mihai Viteazul dispunea de peste 16.000 de oameni, dintre care 8.000 erau călăreți. În ziua de 31 iulie 1601 au sosit în tabăra de la Moftin și 2.000 de silezieni conduși de generalul Rothal.”

De asemenea, școala cu clasele I-VIII din localitatea Moftinul Mic poarta numele lui Mihai Viteazul.

Articolul 7 iulie 1601 – Pornind din Debreţin, oastea lui Mihai Viteazul împreună cu cei 800 de soldaţi lui Mihalcea, trece prin Carei, după care îşi stabileşte tabăra la 7 iulie 1601 la Moftin apare prima dată în Glasul.info.

În România lucrurile au scăpat total de sub control. Românii nu mai sunt cei care  își conduc țara, românii nu mai au drepturi egale cu minoritarii și mai mult, minoritarii nu dau niciodată socoteală în fața legii atunci când o încalcă trufaș.

Discriminarea românilor a devenit deja politică de stat. Nu doar românii care sunt beneficiari ai Legii 154/2021 sunt DISCRIMINAȚI  de trei ani de zile ci și elevii din Sfântu-Gheorghe care învață la singurul liceu teoretic cu predare în limba română din oraș. Adică tocmai cei mai buni elevi români.

Astăzi, 23 mai 2025, a avut loc un protest al românilor din Sfântu-Gheorghe față de conducerea exclusiv UDMR  a orașului care își bate joc  constant de români. totul cu acceptul guvernanților și al președintelui României indiferent care a fost și este.

De peste cinci ani, elevii români sunt obligați să învețe în condiții inacceptabile, în spații insalubre, printre gândaci, în săli de clasă improvizate, fără ca lucrările de reabilitare promise să avanseze în mod real. Minoritarii sunt protejați și ținuți pe palme, în clase frumos aranjate.

Aceasta nu mai este doar o problemă administrativă, ci una profundă de respect față de o întreagă comunitate.

Astăzi, părinți, elevi și cadre didactice au ieșit în stradă și au protestat pașnic în fața Primăriei Sfântu Gheorghe. Au făcut ceea ce autoritățile au refuzat să facă timp de cinci ani: au cerut răspicat adevăr și responsabilitate. Deși au primit în schimb promisiuni vagi și soluții umilitoare, cum ar fi amplasarea unor containere modulare pe terenul de sport, realitatea nu mai poate fi ascunsă de ochii publicului.

Acest liceu – simbol al identității românești din zonă – este tratat cu un dispreț care nu poate fi justificat prin scuze birocratice sau prin comparații cu alte localități din țară.

Este revoltător că, în loc să se grăbească să finalizeze lucrările sau să ofere o alternativă demnă, administrația locală alege să minimalizeze nemulțumirea părinților și să respingă orice discuție despre caracterul profund discriminator al situației.

Faptul că elevii români din Sfântu Gheorghe sunt sistematic împinși la periferia sistemului educațional local nu poate fi tratat ca un accident sau ca o simplă întârziere tehnică. Este rezultatul unui lung șir de decizii luate în absența unei minime responsabilități față de această comunitate.

Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș consideră că ceea ce se întâmplă la Colegiul „Mihai Viteazul” este o rușine pentru administrația locală și un semnal de alarmă pentru întreaga societate românească.

,,Copiii noștri nu sunt cetățeni de mâna a doua, iar școala lor nu trebuie tratată ca un șantier uitat într-un colț de oraș. A sosit momentul ca indiferența să înceteze, iar autoritățile să-și asume obligațiile legale și morale față de comunitatea românească din Sfântu Gheorghe!,, menționează Forumul Civic al Românilor din Covasna, Harghita și Mureș.

Noul președinte ales a fost susținut chiar agresiv  de către UDMR deci este puțin probabil ca acesta să intervină pentru a elimina DISCRIMINAREA ROMÂNILOR.

Preluare Buletin de Carei

Articolul În România românii cer în stradă dreptul la învățământ în Colegiul Național „Mihai Viteazul” din Sfântu-Gheorghe apare prima dată în Glasul.info.

Când statuia lui Mihai Viteazul din Oradea a fost mutată de către antiromânul visceral Ilie Bolojan, au fost anumiți jurnaliști orădeni care dintr-o prostie fără margini sau pur și simplu din trădare conștientă, au afirmat că nu are ce căuta statuia lui Mihai Viteazul în urbea lor și că n-ar avea nicio legătură istorică de niciun fel cu Oradea. Nimic mai fals și mai prost să afirmi vreodată, mai ales în calitate de român, și apoi de jurnalist nedocumentat și citit la fel de mult ca o cizmă ungurească!

În fine, marele voievod român, primul unificator din istorie al tuturor țărilor române, Mihai Viteazul, nu doar că a trecut prin Oradea, ci pe deasupra a trimis și sprijin militar constând atât din soldați, artilerie, muniție și provizii. Dar cu proștii autosuficienți de la ziarele securistice din Oradea, bine furajați cu bani de mafia antiromânească a lui Ilie Bolojan, să nu te pui.

La 11 decembrie 1600 în drumul spre Viena, Mihai Viteazul ajunge la Oradea, unde discută cu căpitanul cetății Pál Nyári planuri de acțiuni antiotomane. Atunci a rămas în cetate și tunul de 5 funți numit „Micul Șoim”, care, în inventarul armamentului cetății din anul 1632, figura cu precizarea „tunul lui Mihai vodă”.

Despre „Micul Șoim” pomenește și o cronică a lui Baranyi Decsi János:

“Comandantul oștilor orădene era Gheorghe Király, fratele lui Albert, vechiul războinic, locţiitorul marelui căpitan, care în afară de multă pulbere și tunuri Micul Șoim, a adus și ghiulele mari ca să lovească cu acelea zidurile”.

Despre Albert Király, fratele lui Gheorghe Király, se știe a participat în subordinea lui Mihai Viteazul la bătălia de la Călugăreni, asta sugerând că tunul descoperit în inventarul armamentului cetății Oradea din anul 1632, făcea parte dintr-un lot de tunuri dăruite de către voievodul român celor care apărau cetatea Oradea.

De asemenea, între 25 septembrie și 3 noiembrie 1598 în timpul asediului otoman, Mihai Viteazul trimite în sprijinul Cetății Oradea un detașament de 1500 călăreți condus de Aga Lecca. Căpitanul cetății a cerut sprijin militar și habsburgilor, care trimit un detașament de circa 2000 pedestrași și 500 călăreți sub comanda generalului Melchior von Rodern.

Și uite așa demontăm dezinformarea ciracilor lui Bolojan din presa bihoreană, a unor nerușinați care fac mercenariat, nu presă! Cât despre Oradea, o urbe nerecunoscătoare prin atitudinea pe care o are pentru statuile și monumentele românești, dar profund recunoscătoare pentru un antiromân soroșist și filomaghiar.

Articolul 11 Decembrie 1600 –  în drumul spre Viena, Mihai Viteazul ajunge la Oradea unde îi dăruiește căpitanului cetății Pál Nyári, tunul „Micul Șoim” apare prima dată în Glasul.info.

Sculptorul și pictorul Valentin Tănase: “L-am desenat, pictat, sculptat de atâtea ori pe marele voievod, de fiecare dată cu acel sentiment de respect, recunoștință și evlavie pe care îl datorăm eroilor legendari ai neamului”.

Valentin Tănase este grafician, pictor, ilustrator de carte, creator de benzi desenate, sculptor și critic de artă român născut la Iași. Este poate unul dintre cei mai talentați și mai compleți artiști contemporani români. În operele sale artistice, Valentin Tănase într-adevăr l-a portretizat în pictură, desene, schițe, gravuri, etc sau l-a materializat în sculptură în niște ipostaze cu adevărat magistrale pe marele voievod Mihai Viteazul.

La ceas de noapte, cu câteva ore înainte de răsăritul zilei de 27 mai, ziua când la 27 mai 1600, Mihai Viteazul devine „domn al Țării Românești și al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, realizând astfel prima unire politică a celor trei țări române, artistul a făcut pe contul său de socializare o postare dedicată acestui eveniment important din istoria neamului nostru, cuprinzând unele dintre cele mai frumoase lucrări ale sale înfățișându-l pe marele voievod al Unirii, făcând totodată un apel la neuitarea celui care a reușit pentru prima dată în istorie după distrugerea regatului dac, reunirea teritorială a neamului nostru pe aproape întreg spațiul etnic românesc:

“Prin legea organică nr. 137 din 21 iulie 2020 a fost instituită “Ziua Națională Mihai Viteazul – Martir și Erou al Națiunii Române”, sărbătorită în fiecare an în ziua de 27 mai, în amintirea zilei de 27 mai 1600, când Mihai Viteazul s-a intitulat Domn al Țării Românești, al Transilvaniei și al Moldovei. Puțini români cunosc această aniversare, pentru faptul că a fost prea puțin popularizată. Este o zi în care ne amintim de marele voievod, de gloria înaintașilor și de sentimentul național. Mihai Viteazul nu este pentru români doar o figură istorică remarcabilă, ci și o efigie a identității naționale, un simbol. Scriitorul Marin Sorescu a afirmat cu deplin temei că: “Mihai Viteazul este un principiu de funcționare al poporului român”, iar marele istoric Nicolae Iorga a scris: “A-l uita pe Mihai Viteazul acum și întotdeauna ar însemna să ne uităm pe noi înșine și să părăsim menirea noastră. Să îl avem mereu înainte, ori de câte ori gândul ni se înalță mai presus de nevoile mici ale zilei ce trece, căutând să zărească în depărtările viitorului”.

L-am desenat, pictat, sculptat de atâtea ori pe marele voievod, de fiecare dată cu acel sentiment de respect, recunoștință și evlavie pe care îl datorăm eroilor legendari ai neamului.

Să nu îl uităm pe cel care într-o sclipire de fulger ne-a dat mândria de a ne numi români.”

Valentin Tănase

Articolul Sculptorul și pictorul Valentin Tănase: “L-am desenat, pictat, sculptat de atâtea ori pe marele voievod, de fiecare dată cu acel sentiment de respect, recunoștință și evlavie pe care îl datorăm eroilor legendari ai neamului” apare prima dată în Glasul.info.

Sub spectrul unei iminente reveniri a lui Sigismund Báthory cu scopul de a recuceri Transilvania cu sprijinul Poloniei și a domnitorului moldovean Ieremia Movilă, Mihai Viteazul ajunge să desfășoare în Moldova o campanie preventivă, pentru a nu le oferi răgaz celor trei forțe militare să se organizeze.

Astfel, Mihai Viteazul în fruntea unei oștiri de circa 45.000 de oșteni își începe campania în Moldova. Argumentul decisiv pentru această campanie, deși ostenit de atâtea lupte continue, a fost acela al pregătirilor făcute de către Sigismund Báthory, ajuns încă de la începutul anului 1600 în regiunea Sucevei, pentru recucerirea Transilvaniei, beneficiind de sprijinul lui Jan Zamoyski și al lui Ieremia Movilă.

Pe 15 mai 1600 Ieremia Movilă părăsise deja Suceava, în tabăra sa iscându-se degringolada, și chiar o răscoală care a degenerat într-o luptă între ostașii moldoveni cei poloni, rezultând mai mulți soldați poloni uciși. În toată această confuzie, mai ales după fuga lui Ieremia Movilă, câteva sute de ostași poloni și moldoveni au decis să se baricadeze în cetate, dar după doar câteva zile s-au predat deschizând porțile cetății pentru Mihai Viteazul.

Practic Cetatea Sucevei cade fără luptă, iar Mihai Viteazul realizează pentru prima dată în istorie după distrugerea Daciei, reunificarea spațiului etnic locuit de neamul românesc din toate cele trei mari provincii istorice.

La 16 mai 1600 – din Suceava, Mihai anunţă despre alungarea lui Ieremia Movilă. Destinatarii sunt: judele Bistriţei, comisarii imperiali, judele Sibiului, judele Clujului.

“După ce comunica din Suceava comisarilor imperiali din Transilvania victoria şi le cerea bani pentru plata ostaşilor săi, pornea pe urmele lui Ieremia, care fugise însoţit de poloni şi deun mic număr de moldoveni spre Botoşani”

Ilie Corfus, DOCUMENTE PRIVITOARE LA ISTORIA ROMÂNIEI

Articolul 16 Mai 1600 – Mihai Viteazul ia Cetatea Suceava fără niciun fel de luptă, pur și simplu i se deschid porțile cetății apare prima dată în Glasul.info.

La 11 mai 1601 Mihai Viteazul din drum dinspre Viena ajunge la la Kassa / Cașovia ( azi: Kosice în Slovacia). Mihai Viteazul îşi face intrarea solemnă în Kossice. Aici, are loc întâlnirea dintre Mihai Viteazu şi generalul Basta György, mijlocită de Împăratul Rudolf al II-lea din două considerente: în primul rând de a-i împăca pe cei doi comandanţi de oşti şi în al doilea rând pentru a pregăti lupta de eliberare a Ardealului.

La 11 mai 1601, venind de la Praga, Mihai Viteazul se oprește la Casovia, unde este primit cu toate onorurile de către comandantul imperial Ferdinand Gonzaga, care mijIocește întrevederea și împăcarea domnului muntean cu generalul Basta.

Reprezentarea grafică a orașului Kosice (Cașovia, Kassa, Kaschau), circa 1617

“Își strânse oaste. Pe la-nceputul lui mai se-mpăca, la Cașovia, cu Busta și, peste două luni, erau la Maitin în hotarul Ardealului, fiecare cu oastea lui, de câte zece mii de oameni. Sigismund, cu treizeci de mii de ardeleni, se așezase pe măgura de la Goroslău, aproape de Cluj. Acolo s-a dat bătălia, în ziua de 3 august, o bătălie crâncenă, înveninată de răcelile trecutului, de ura și setea de răzbunare a fiecăruia din cei trei povățuitori de oști. — Înainte de asfințitul soarelui tunurile amuțiră: Ardealul nu mai avea nici domn, nici apărători. Și pe când Sigismund fugea deznădăjduit spre munții Moldovei, biruitorii își împărțeau cele 130 steaguri și pleanul rămas pe câmpul de luptă. Cine era să fie-acum domnul Ardealului?”, scria Alexandru Vlahuță în 1908 în lucrarea “Din trecutul nostru” / Mihai Viteazul

Articolul 11 Mai 1601 – Mihai Viteazul îşi face intrarea solemnă în Kosice (Cașovia) apare prima dată în Glasul.info.

Tocmai în ziua când Mihai Viteazul intra la 1 noiembrie 1599 în cetatea de la Alba Iulia, desăvârșind unirea dintre Transilvania și Țara Românească, la 349 de ani distanță, la 1 Noiembrie 1948 s-a înființat Școala de Instruire Interarme a Forțelor Terestre ,,Mihai Viteazul”, școală care poartă numele marelui voievod muntean.

“Astăzi, 1 Noiembrie 2023, Școala de Instruire Interarme a Forțelor Terestre ,,Mihai Viteazul”, purtătoarea valorilor și tradițiilor militare și cultural educative ale Școlii de Ofițeri de Tancuri, înființată la 01 Noiembrie 1948, în Garnizoana Sibiu și redislocată în anul 1949 în actuala locație, aniversează 75 de ani de existență.

Cu acest prilej, în prezența domnului General Daniel PETRESCU, şeful Statului Major al Apărării a avut loc o ceremonie militară pe platoul instituției.

În zi de sărbătoare, adresăm un gând bun tuturor celor care, de-a lungul activității lor, au făcut ca aceasta instituție să fie privită cu respect și admirație.

La mulți ani întregului personal și mult succes în realizarea obiectivelor propuse!”, se arată într-un comunicat postat pe pagina de facebook Școala de Instruire Interarme a Forțelor Terestre “Mihai Viteazul”

Articolul La 1 Noiembrie 1948 s-a înființat Școala de Instruire Interarme a Forțelor Terestre ,,Mihai Viteazul” apare prima dată în Glasul.info.