Vineri, 3 aprilie 2020, pompierii din Arad au fost solicitați la o intervenție de stingere a unui incendiu izbucnit la Biserica Ortodoxă din Gai. După circa o oră de luptă cu flăcările, incendiul a fost stins. Atunci pompierii au realizat că au de a face cu o mică minune: “Atât Biblia, cât și Tricolorul au scăpat ca prin minune!”, scrie pe facebook Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

“Nu au ars nici Biblia, nici Tricolorul… În viață ni se întâmplă lucruri care nu au o explicație și care ne dau de gândit.În viață ni se întâmplă lucruri care nu au o explicație și care ne dau de gândit.

Printr-o astfel de întâmplare au trecut pompierii arădeni care, în această după-amiază, au intervenit pentru stingerea unui incendiu la Biserica Ortodoxă din Gai. Pompierii au forțat ușa, iar după pătrunderea în interior au constatat că incendiul se manifesta în apropierea altarului. După o intervenție de aproximativ o oră, incendiul a fost stins.

Ca la finalul oricărui incendiu, au început să caute elementele care au condus la izbucnirea incendiului, pentru a stabili cauza probabilă. Pe una dintre mese, pe care se aflau mai multe obiecte, era o biblie, iar în interiorul ei un tricolor.

Chiar dacă tot ce se afla pe masă era puternic afectat de incendiu, atât biblia, cât și tricolorul au scăpat ca prin minune!Întotdeauna există speranță!”, a  scris pe facebook IGSU

Articolul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență: “Atât Biblia, cât și Tricolorul au scăpat ca prin minune!” apare prima dată în Glasul.info.

După eforturi supraomenești de a găsi în afara Careiului o firmă dispusă să se deplaseze la Carei cu oameni și utilaje pentru reabilitarea soclului statuii lui Avram Iancu, mai ales că suma cuprinsă în proiectul de reabilitare nu era una tocmai prea îmbietoare pentru antreprenori, s-a găsit în sfârșit o firmă românească dispusă să înceapă la Carei lucrările de reabilitare la monumentul eroului național Avram Iancu.

Numai că pentru astfel de proiecte identitare românești UDMR-iștii din Carei nu doar că au pus nenumărate bețe în roate, ci au mai făcut și declarații cu iz amenințător: “… să vină cineva care să îndrăznească să-l facă (n.r. reabilitarea soclului statuii lui Avram Iancu din Carei)”, vorbe rostite chiar de către primarul UDMR-ist al Municipiului Carei, Eugen Kovacs, în timpul unei ședințe de consiliu local.

Semnarea contractului de lucrări dintre Primăria Carei și firma care va executa operațiunile de reabilitare a soclului pe care stă bustul lui Avram Iancu

“Astăzi, la sediul Primăriei Carei, la Serviciul Tehnic, Achiziții și Investiții s-a semnat contractul de lucrări dintre Primăria Carei și firma care va executa operațiunile de reabilitare a soclului pe care stă bustul lui Avram Iancu.

Proiectul inițiat de consilierul PNL Ilie Ciută a fost aprobat încă din decembrie 2018. Consilierul Ciută s-a conformat indicațiilor primarului Kovacs de a căuta executant pentru lucrările de reabilitare soclu pe care stă bust Avram Iancu și a găsit o firmă suficient de îndrăzneață pentru a le efectua. (n. r. !??) Dacă vremea va permite vom avea în curând un soclu decent pentru bustul Eroului Național Avram Iancu. Președintele Klaus Iohannis a semnat la data de 16 noiembrie 2016 decretul de promulgare a legii iniţiate în 2014 prin care Avram Iancu este proclamat ”Erou al Naţiunii Române”. “, scrie Buletin de Carei

Galerie Foto:

Articolul Minune! S-a găsit la Carei o firmă care să “îndrăznească” să reabiliteze soclul statuii lui Avram Iancu apare prima dată în Glasul.info.

Un exemplu este chiar așa zisul președinte al țării, Klaus Iohannis, care în afară de pagubele și deserviciile enorme pe care le-a adus României și românilor prin prestația sa prezidențială dezastruoasă, reprezintă chiar el însuși ca individ o pagubă pentru statul român. S-au mai recuperat cumva banii încasați pe chirie de către familia Iohannis de pe casa aceea pe care a deținut-o ilegal?

Cu un imens ajutor din afara granițelor României s-a insuflat în mentalul colectiv al cetățenilor români percepția că doar PSD-ul este inamicul numărul 1 al societății, zugrăvindu-i-se printr-o uriașă mașină de propagandă tabloul unui partid în care corupția este scopul existenței pe scena politică.

Cu toate acestea, singura creștere economică din perioada postdecembristă comparabilă cu evoluția economică a altor state occidentale a avut loc numai în timpul guvernării PSD.

Prin ce minune dosarele PSD-iștilor sunt “rezolvate” cu celeritate, iar cele ale PN(D)L sunt moșmolite ani de zile?

Politician cu state vechi pe scena politică din Brașov, senator de Brașov încă din anii ’90 din partea FSN, apoi PDSR, PD și respectiv PNL: aceasta este o scurtă biografie a lui Aristotel Căncescu. În jurul său se învârt însă atâtea controverse, încât au fost umplute tomuri întregi de hârtie de ziar atât prin publicațiile de la nivel local, cât și la nivel național.

La începutul acestui an (n.r. 2019), Aristotel Căncescu, fostul preşedinte al Consiliului Judeţean (CJ) Braşov, a fost trimis în judecată de către procurorii DNA, fiind acuzat alături de alte persoane și firme, de abuz în serviciu în formă continuată, fiind suspectat că din calitatea sa de funcționar public a obținut foloase necuvenite.

Nu e prima dată când Aristotel Căncescu intră în atenția DNA, procurorii DNA Brașov dispunând de altfel și în anul 2017 arestarea preventivă a acestuia pentru 24 de ore și a fostului senator PNL Sebastian Grapă.

Controverse publice au stârnit și averea lui Aristotel Căncescu, dar și grădina zoologică pe care și-o improvizase, în care deținea căprioare, cerbi lopatari, o lamă, un cangur alb, şi peste 200 de păsări.

Dansul penibil pe care îl tot pun în scenă DNA-ul și acest Aristotel Căncescu a atins punctul culminant în acest an, când politicianul de la Brașov a compus o scrisoare publică în care Căncescu îi arată pisica lui Iohannis, sugerându-i că ar cam trebui să-i fie coleg în cazul unei eventuale condamnări.

“Klaus, De cinci ani sunt măcinat într-un mizerabil proces penal pentru drumuri din județul Brașov, cu toate că în Brașov executam aceste drumuri la prețuri mult mai mici decât le făceai tu la Sibiu. Ca primar ai fost ajutat de toate guvernările de până în 2014. Eu, nu. M-am descurcat cu reursele mele proprii și brașovenii m-au votat de șase ori. Tu, în schimb, după ce te-ai văzut cu sacii în căruță, te-ai apucat să-i împroști cu noroi pe toți. Sunt convins că aroganța și lipsa ta de caracter le vei plăti în acest an.”, a scris pe facebook Aristotel Căncescu, într-o scrisoare publică adresată președintelui Klaus Iohannis

Un alt coleg “de suferință” al lui Aristotel Căncescu este și primarul Brașovului, George Scripcaru, judecat alături de el în dosarul „Farmacia”, și care a beneficiat de … auziți bine… a șaptea amânare a sentinței într-un dosar în cadrul căruia este acuzat de abuz în serviciu.

Mihai Codruț Nanu, un secesionist cu porniri antiromânești, apropiat al lui Aristotel Căncescu

Printre “țuțerii” lui Aristotel Căncescu de la nivel local, se numără la Brașov și controversatul Mihai Codruț Nanu, membru PNL și susținător al ideilor secesioniste, al autonomiilor teritoriale și a curentelor antiromânești răspândite prin Ardeal, răsplătit pentru susținerea sa de către Aristotel Căncescu cu funcţia de director adjunct al Parcului Industrial Carfil.

Articolul Prin ce minune dosarele PSD-iștilor sunt “rezolvate” cu celeritate, iar cele ale PN(D)L sunt moșmolite ani de zile? apare prima dată în Glasul.info.

De la Icoană va reporni totul! Sfintele Icoane să facă in aceste locuri o minune, căci numai Dumnezeu mai poate lucra aici. Puterea oamenilor e prea mica.

În 1937 românii din Vârghiș cu sprijinul fraților de peste Carpați și-au ridicat biserică nouă în centrul satului. Erau peste 400 de suflete ortodoxe. În 1940 trupele maghiare de ocupație i-au obligat prin forța armelor pe români să-și dărâme biserica cu târnăcoapele. Au ras-o mai apoi complet de pe fața pământului. A scăpat de năprasnica prigoană Biserica cu hramul Sfinților Arhangheli Mihail si Gavriil construită în 1807 pe dealul de la marginea satului.

Astăzi în Vârghiș au mai rămas români cât să-i numeri pe degetele de la o mână. Trauma anului 1940 a marcat ireversibil aceste meleaguri. La Vârghiș, Doboșeni, Herculian, Căpeni a fost la fel ca-n închisoarea satanică de la Pitești. Câtă durere sufletească au îndurat acei frați ai noștri…

O Troiță și-un parastas pentru cei ce nu mai sunt vom face la Vârghiș în octombrie. Vom urca spre biserica veche dealul care-mi amintește atât de mult de Doboi. Cu prapuri si steaguri vom păși acolo unde nu mai sunt români, noi, ceilalți din alte zări ale țării.

De la Icoană va reporni totul! Sfintele Icoane să facă in aceste locuri o minune, căci numai Dumnezeu mai poate lucra aici. Puterea oamenilor e prea mica

O Troiță pentru Herculian, Vârghiș, Doboșeni, Căpeni, și câte o Sfântă Icoană să înfrângă întunericul. Acolo unde nu mai sunt români, mergem noi, din celelalte zări ale țării. Intrăm aici în biserica din Herculian, dărâmată în mare parte în toamna anului 1940 de horthysti și refăcută la exterior după înființarea Episcopiei Ortodoxe a Covasnei și Harghitei.

Până la înființarea Episcopiei (1994) biserica a fost groapa de gunoi a satului. Nu a mai rămas nici un român, niciun ortodox. În biserica închisă cu un lacăt ce plânge după-o mână de om este întuneric și pământ. Icoanele pictate ale sfinților păstrează durerea loviturilor de târnăcop. Într-un colț de boltă se vede cu greu un tricolor șters de timpuri…crunte timpuri.

Vom pune aici două icoane și toate rugăciunile noastre; numai Dumnezeu va putea face o minune la Herculian.
Sufletul ne-a fost apăsat în acest loc cel mai greu. După ce vedeți aceste biserici martirizate, mângâiați, sărutați fiecare centimetru din bisericile ortodoxe pe care le veți întalni mai apoi în cale, atunci le veți prețui cu adevărat.

Autor: Mihai Tîrnoveanu

Articolul De la Icoană va reporni totul! Sfintele Icoane să facă in aceste locuri o minune, căci numai Dumnezeu mai poate lucra aici. Puterea oamenilor e prea mica apare prima dată în Glasul.info.

La preluarea Transnistriei de către administrația civila românească, în august 1941, distrugerile constatate în acest teritoriu se ridicau la aproximativ 82%. Distrugerea în asemenea proporție a tot ce era destinat populației locale fond locativ, mijloc de transport și mijloc de producție s-a datorat în primul rând armatei sovietice care în retragere a distrus intenționat tot ce putea fi folositor armatelor germane, în al doilea rând trupelor NKVD-iste care încununau distrugerea a ceea ce rămăsese ne distrus de către armata sovietică, autodistrugerilor populației locale derutate și care încerca pe cont propriu să supraviețuiască vremurilor incerte care urmau și în fine rechiziționărilor metodice efectuate de trupele germane specializate (Einzatzgruppe) a puținelor mijloace rămase nedistruse. Despre ce au văzut în Transnistria delegația guvernatorului Gheorghe Alexianu când au trecut Nistru, pe 21 august 1941, un martor ocular sintetizează: Consternare și tristețe.

Totul era distrus resursele naturale, fabricile, uzinele, rețeau de apă, rețeau de energie electrică, mori, prese de ulei; peste tot cadavre de oameni și animale; pe drumuri un exod nesfârșit de populație cu boccele spre Nistru, spre Moldova.

Administrația românească era compusă din 7.800 de funcționari din țară (în special din Basarabia) și 52.000 de salariați localnici. Modul de abordare a administrației a semănat din capul locului încredere și loialitate din partea localnicilor. Nu s-a înregistrat nici un act de dușmănie sau împotrivire și cu atât mai puțin de sabotaj, deși NKVD-ul a instruit populația în acest sens. Salarizarea localnicilor s-a făcut la propunerea directorilor de specialitate, renunțându-se la stilul sovietic; s-a introdus al 13-lea salar și s-au dat ajutoare suplimentare pentru familiile cu mulți copii, femeilor singure inclusiv acelora care aveau soții în armata sovietică.

S-a ridicat nivelul salariilor profesorilor la nivelul celorlate categorii de funcționarii … Încă din noiembrie 1941 s-a reglementat regimul de pensii care cuprindea fără excepție toți pensionarii regimului sovietic și s-a pus bazele Casei de pensii și a regimului de asigurări sociale. Cu sprijin mare din țară s-a pus imediat în funcțiune toate cele 108 spitale (fără a mai enumera și dispensarele comunale).

O mare problemă din cauza distrugerilor a fost în 1941 deschiderea anului de învățământ, totuși la finele lui octombrie s-au deschis 1312 școli primare, 613 gimnaziale, 126 școli de 10 clase, 14 licee și 3 facultăți la Odesa.

După o muncă asiduă de refacere a laboratoarelor, cabinetelor, a bibliotecii s-a deschis în martie 1942 și facultatea de medicină și facultatea politehnică. O lună mai târziu și-a reluat activitatea și facultatea de agronomie și astfel toate facultățile Universității și-au reluat activitatea. Încă din primul an s-au redat cultelor 600 de biserici, numărul locașurilor de cult atingând în 1944 nr de 1300 cuprinzând și sinagogi, moschei, dar și biserici catolice și neoprotestante, mai mult arhimandritul Iulian Scriban a deschis o catedră de morală creștină la Universitate.

Cum a fost posibilă o asemenea minune? Să mergem la brat cu măsurile luate de administrația românească și apoi să-I urmărim efectele: i) pentru apărarea patrimonului public prin Ordonanța nr 1 din 28 august 1941 prin care toate persoanele ce posedau obiecte de orice fel din instituțiile publice sau private erau obligate ca în 15 zile să predea aceste obiecte primăriei locale.

Cei care s-au conformat nu au suferit nici o pedeapsă și s-au conformat cei care-și însușise obiecte de valoare care nu se puteau justifica în posesie personală. ii) A doua ordonanță tot din 28 august 1941 privea reluarea activității colhozurilor și sovhozurilor, s-a întocmit liste cu toți meseriași rămași în Transnistria și s-au încadrat în muncă.

Tot din rândul localnicilor s-a format poliția comunală care asigura ordinea publică. A treia Ordonanță stabilea moneda din Transnistria și retrăgea definitiv din circulație rubla sovietică în termen de două luni. Prin Ordonanța nr. 6 din 7.07.1941 corpul didactic trebuia recrutat dintre foștii învățători. Primăriile trebuia să ia măsuri imediate pentru refacerea localurilor și aprovizionarea cu combustibil pentru iarnă.

Mai mult primarii și directorii de școală erau obligați să înfințeze cantine școlare pentru a se asigura copiilor pâine, lapte, ceai, miere sau marmeladă. S-a mai stabilit un Comisariat al administrației pentru refacerea fondului locativ care a elaborate imediat un plan de reconstrucție.

În agricultură impozitele datorate de colhoznici au fost șterse, terenurile din jurul caselor au fost date în folosință personală. În faza a doua colhozurile au fost transformate în obști agricole indivizibile ca suprafață. La rândul lor obștiile s-au grupat pe familii și vecinătăți care au primit minimum 200ha în exploatare. Tot în 1942 s-a reglementat arendarea terenurilor și clădirilor, livezilor, viilor și grădinilor de zarzavat.

Proprietățile confiscate s-au restituit. S-au refăcut 68 de stațiuni și 18 ateliere de reparații pentru utilajele  agricole. S-au redeschis dar s-au înființat și noi laboratoare și stațiuni agronomice pentru ridicarea eficienței în agricultură. S-au adus din Elveția numai tractoare de 65CP 1100 de bucăți, da și alte utilaje agricole, pe bază de barter. S-au pus pe bază de ajutor din țară și pe importuri industria alimentară locală pe picioare.

Toate aceste măsuri la un loc au făcut să apară o piață abundentă de produse care se cumpărau la liber, ce a entuziasmat populația!!! Primăriile au fost autorizate să deschidă hoteluri, restaurante, frizerii, băi comunale și magazine generale Primăriile au deschis imediat magazinele generale pentru zahăr, sare, ulei, gaz, benzină, tutun și chibrituri în care nu se percepeau nici un fel de taxe.

S-a autorizat comerțul privat înafara celui instituționalizat deschis de primării, și astfel localnicii și-au valorificat imediat produsele. S-a ajuns acolo că din cea mai distrusă provincie să fie una din cele mai înfloritoare într-un an de zile. S-a ajuns până acolo, paradoxal, ca soldații și ofițerii germani să cumpere din Transnistria conserve și alte alimente conservabile și să le trimeată la familii în Germania.

Din tot teritoriul ocupat de armata germană localnicii dar și intendența se aprovizionau din Transnistria. A fost un fenomen care a uimit aliații! A scris și Tudor Arghezii despre el. A uimit și Crucea Roșie Internațională și Vaticanul! Această minune a avut un nume: profesorul de drept administrativ Gheorghe Alexianu, moldoveanul, vrânceanul, mocedoneanul.

Odată cu aproprierea frontului în toamna lui 1943 administrația civilă a fost înlocuită de administrația militară, dar nu înainte de a preda cu acte în regulă toate fabricile, uzinele, construcțiile publice localnicilor fruntași, cum se poate vedea din procesul verbal anexat.

După reocuparea teritoriului de armata sovietică în 1944 în toate cele 10 provincii administrate de germani și în Transnistria guvernatorii acestora au fost judecații de tribunalele populare înființate NKVD. Toți guvernatorii au fost condamnați și executați pe loc pentru modul cum s-au comportat cu localnicii numai guvernatorul Transnistriei n-a putut fi acuzat și condamnat de tribunalul poporului de la Odesa.

Cerc. Şt. Pr. Octavian Căpăţină, 24 iunie 2015, Cluj Napoca

Anexa

Proces verbal

încheiat astăzi 9 noiembrie 1943

Noi, colonel Ioan D. Constantinescu, prefectul judeţului Oceacov din Guvemământul Transnistriei, asistat de Vasile Dragomir subprefectul acestui judeţ, având în vedere ordinul Guvemământului, Direcţia Administraţie şi Personal, Cabinet nr. 1334 din 3 noiembrie 1943, am procedat la alegerea unei comisii locale, aleasă dintre locuitorii cei mai proeminenţi din oraşul Oceacov, căreia i-am predat judeţul şi lucrările cele mai importante realizate sub administraţie românească.

În consecinţă, am constituit această comisie formată din:

Agronov Arcadie – controlor la uzina electrică, şeful comisiei;

Alexandru Rodin – inginer, ajutorul comisiei;

Mihail Silvestru – primarul oraşului, membru;

Ştefan Deadic – şeful poliţiei;

Ion Dimcenco – şeful uzinei electrice, răspunde pentru raionul Oceacov;

Daniil Kolomeitov – şeful brutăriei , răspunde pentru raionul Varvarovca;

Vasile Luchin – conducător tehnic, răspunde pentru raionul Alexanderfeld

Întrunindu-ne astăzi în localul prefecturii Oceacov, am procedat primul la predarea şi comisia în plenul ei la primirea judeţului Oceacov şi a lucrărilor importante făcute de noi după cum urmează:

• localul Prefecturii, reparat şi refăcut cu toate anexele din curte;
• uzina electrică În perfectă stare de funcţiune racordată la nevoile populaţiei şi ale industriei;
• uzina de apă în perfectă stare de funcţionare cu racorduri către populaţie, industrie şi canalizări;
• moara oraşului în stare de funcţiune lucrând pentru nevoile judeţului;
• brutăria oraşului în stare de funcţiune acoperă necesarul de pâine pentru populaţie, are stoc de grâu şi porumb asigurat;
• localul Primăriei, construcţie monumentală renovată în condiţii perfecte spitalul judeţean renovat, redotat, funcţionează în cele mai bune condiţii cu o capacitate de 422 paturi pentru diverse specialităţi;
• biserica oraşului refăcută din starea de ruină în care a fost găsită, sfinţită şi în bună stare de folosinţă cinematograful oraşului reparat, refăcut şi în stare de folosinţă;
• parcul din zona fostei catedrale, cu o cruce ridicată unde a fost altarul catedralei, curăţat, reamenajat şi în perfectă folosinţă;
• întreg oraşul a fost reparat, clădirile de locuit sunt curate şi în perfectă stare, cu necesarul de lemne pentru iarnă asigurat; poliţia şi jandarmeria cu localuri reparate şi în bună stare de folosinţă;
• fabrica de unt din oraş, refăcută funcţionează normal; localuri şcolare: două refăcute, restul reparate şi în perfectă stare de folosinţă, cu nevoile pentru iarnă asigurate;
• şoseaua Oceacov-Niceainoe, 42km pietruită în întregime de administraţia românească;
• 121 de obşti agricole din judeţ (colhozuri) corespunzând comunelor din judeţ, cu vitele şi uneltele agricole ce le posedau la venirea noastră plus dotările făcute de administraţie şi cu sporul normal de creştere a vitelor în acest răstimp;
• 11 ferme (sovhozuri) în aceleaşi condiţii ca şi colhozurile, 58 de mori ţărăneşti, reparate, refăcute şi dotate cu utilajele ce au fost descompletate sunt în funcţiune;
• 71 de comune de reşedinţă cu 94 de sate pendinte conduse de primari, cu localurile de primării refăcute sau reparate;
• 106 localuri de şcoli săteşti de toate gradele, toate renovate, mobilate în bună stare şi în funcţiune; 9 locaşuri bisericeşti construite din nou şi sfinţite, şi 9 case de rugăciune pentru diverse alte culte, greco-catolică, baptistă, islamică, mozaică, toate create sau refăcute de administraţia românească;
• 2 comune model, una cu 26 de case de locuit după model tip, complet terminate şi locuite cu instalaţii electrice şi de apă şi alta cu 25 de case după acelaşi model.
• Populaţia oraşului Oceacov, compusă din 15.021 de suflete, numai localnici, cu hrana asigurată şi toate utilităţile oraşului în funcţiune, iar populaţia rurală din judeţ suficiente şi în bună stare de folosinţă.

Activitatea noastră, în tot timpul şederii noastre aici, s-a extins asupra reparării tuturor clădirilor publice, şi casele localnicilor, cărora li s-a dat tot materialul necesar de care s-a dispus. Am exploatat terenurile arabile cu mijloacele proprii de care am dispus şi am repus în funcţiune morile şi uleiniţile ce le-am găsit distruse, pentru a reda hrana necesară populaţiei locale, găsită complet lipsită de cele necesare hranei şi chiar muritoare de foame.

Am avut deplina satisfacţie de a constata în tot timpul administraţiei româneşti mulţumirea populaţiei locale, care s-a bucurat de un regim civilizat şi care n-a avut nimic de suferit în ce priveşte hrana lor şi a copiilor lor. Privind judeţul, ne face o plăcută datorie de conştiinţă şi de onoare naţională că am făcut tot ce omeneşte a fost posibil, în vremuri de război pentru populaţiei şi liniştii judeţului.

Rămâne ca Dvs. să conduceţi mai departe destinele acestei populaţii rămase azi lipsită de protecţia şi grija noastră. Drept care am încheiat prezentul proces verbal în 4 exemplare, din care 3 exemplare le-a luat predătorulşi un exemplar primitorii. Întocmit şi redactat în limba rusă şi română şi semnat de toţi cei menţionaţi în preambul.

Nota noastra: Textul a fost primit la redactie pe adresa noastra de email de la domnul Octavian Căpăţină, caruia ii multumim pentru ca a avut amabilitatea sa impartaseasca aceste importante si deosebit de interesante informatii.

Articolul O minune: administrația civilă românească din Transnistria (august 1941- noiembrie1943) apare prima dată în Glasul.info.