Primul rapt istoric al Basarabiei făcut de ruși a avut loc la 16 mai 1812, în urma tratatului de pace semnat pe 16 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, după încheierea războiului ruso-turc dintre 1806 și 1812. În urma acestui tratat, Principatul Moldovei era practic împărțit în doua folosind ca frontieră naturală râul Prut, o acțiune ce avea să deschidă calea Imperiului Rus spre protectoratul rusesc în Principatele Române.

Generalul Mircia Chelaru vorbește și el într-o postare pe contul său de socializare despre acest moment tragic din istoria poporului român, arâtând cum “prin viclenie și prostie, fără știrea Înaltei Porți, Rușii fură Basarabia”:

“Ziua criminalei trădări de la București. 16 mai 1812. La etajul doi, Hanul lui Manuc! Prin viclenie și prostie, fără știrea Înaltei Porți, Rușii fură Basarabia! Pământul de drept ereditar al Daciei cunoscut ca “Scitia Superior” intra în pântecele otrăvit al țarilor! Manuc avea să plătească cu viața. Cu viața au platit mai apoi milioane de rumani get-beget aflați sub knutul tiranilor! Pentru luptă și neuitare am hotărât generarea “ACȚIUNII 2012″, la 16 mai 2012, în chiar sala trădării, misiune preluată de doi tineri purtători de Steag, necunoscuți atunci: George și Marius. Binecuvântați de vulturii pleșuvi Victor Crăciun, Eugen Simion, Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Ion Ungureanu, Natalua Pavlicenco, și alți titani ai Neamului, alături de care le-am stat cu smerenie. Iar azi știe tot poporul cine sunt! Am lăsat mărturie placa Ligii Culturale pentru Unitatea Românilor de Pretutindeni pe care am pus-o cu mâinile mele la intrarea principală a Hanului, pe peretele din stânga. Să o căutați cu privirea și să o citiți…Spre mereu aducere aminte! Trăiască Neamul Românilor și cei care azi luptă pentru Dânsul!”

Mircia Chelaru

Articolul Mircia Chelaru: 16 mai 1812, Ziua criminalei trădări de la București! La etajul doi, Hanul lui Manuc! Prin viclenie și prostie, fără știrea Înaltei Porți, Rușii fură Basarabia! apare prima dată în Glasul.info.

“Domnul deputat Mircia Chelaru a susţinut, marţi, 23 aprilie, o declaraţie politică în plenul Camerei Deputaţilor, de Ziua Forţelor Terestre.Instituţia militară nu trebuie să fie în topul ştirilor!

Cu cât se dă mai puţin în spectacol, cu atât este mai bine pentru ea şi pentru ţară. Calitatea ei se apreciază nu după cum se prezintă în faţa camerelor de luat vederi sau în paginile jurnalelor, ci după modul cum îşi face datoria. Cea mai bună protecţie a unei armate este să fie lăsată să-şi facă treaba – spunea un general englez.

Din păcate, constatăm că, în anii de după 1990, armata a fost coborâtă cumplit în mocirla bătăliei între clanurile politice, evident, nu ca parte a acestora, ci ca slugă supusă a lor şi plătitoare a consecinţelor şi dezastrelor. La ora actuală, în eventualitatea apariţiei unor situaţii-limită, armata nu va putea reacţiona în mod eficient, la capacitatea necesară. Este exact aceeaşi situaţie care s-a creat atât după Războiul din 1877, când marii mutilaţi de război deveniseră cerşetori şi înainte de Primul Război Mondial, cât şi în preajma celui de al doilea. De fiecare dată, Armata Română a fost neglijată de conducerea politică, uitată la marginea societăţii şi aruncată pe treapta cea mai de jos – fiind printre cele mai slab dotate armate din zonă, în timp ce tot felul de profitori s-au îmbogăţit, au prosperat şi au dus ţara la dezastru. Niciodată conducerea politică a României nu a desprins concluziile necesare din marile confruntări zonale şi mondiale şi nu a luat măsuri pentru creşterea Puterii Armate a Naţiunii şi consolidarea instituţiei militare.

Starea reală a militarilor din România şi coordonatele apărării naţionale în 10 puncte:

1. Marginalizarea militarilor se manifestă, în primul rând, prin excluderea lor completă din procesul elaborării deciziilor şi transformarea lor într-o masă mută şi surdă, care trebuie să suporte, în numele controlului civil asupra instituţiei militare, toate capriciile unor neavizaţi cuibăriţi în clasa politică şi ale altor factori obscuri din societate, fără să crâcnească şi fără să li se permită să aibă puncte de vedere, opinii şi, cu atât mai puţin, atitudini.

2. Excluderea militarilor din orice formă de dialog şi de angajare socială responsabilă, în afara celor de… consilieri, funcţionăraşi de mâna a doua, în general… slugi ai mai marilor sau mai micilor politicieni sau masă de lucru, de truditori de rând (în care sunt angajaţi, de regulă, foştii militari).

În unele ţări, foştilor militari care intră în politică sau marea administraţie li se încredinţează responsabilităţi mari în sistemul elaborării deciziilor şi conducerii domeniilor la care ei se pricep foarte bine şi nu sunt supuşi unor politicieni cu mult inferiori pregătirii şi competenţei lor (a se vedea, spre exemplu, Israelul).

3. Profesia de militar în România este privită şi tratată de o parte a cla¬sei politice ca un rău, ce-i drept necesar, iar militarii (ne referim îndeosebi la ofiţeri) nu sunt trataţi ca intelectuali, ca oameni de bază ai cetăţii, ci ca simpli prestatori de servicii de pază. Aşa se explică, spre exemplu, faptul că domeniul cel mai accesibil ofiţerilor în rezervă este cel al agenţilor de poliţie locală sau societăţi private de securitate. O ţară care îşi tratează astfel ofiţerii este demnă de a fi umilită, la rându-i, în acelaşi mod.

4. Condiţia generalilor şi ofiţerilor români, ca şi percepţia socială şi politică a acesteia, este una de vătafi, caporali cu vipuşcă sau urmaşi ai lui Moş Teacă şi nimeni nu face niciun fel de gest pentru a ieşi dintr-o astfel de logică idioată plină de dispreţ. Nici dinspre clasa politică, nici dinspre componenta intelectuală, nici dinspre cea militară. Astfel, mai pe toate oficinele media, generalii sunt adjectivaţi ca fiind de carton, izmenari, găinari, iar rezerviştii nimic mai mult decât nişte nesimţiţi cu pensii speciale, care după spusele unui fost preşedinte nu au făcut altceva decât să stea la cules de porumb în Balta Brăilei!!!

Iar un altul dă verdictul că stagiul său militar a fost pierdere de timp! Și nimeni nu se sinchiseşte de o astfel de pângărire a calităţii şi demnităţii de militar!

5. Clasa politică, din 1990 încoace, nu a făcut altceva decât să transforme gradul de general şi similarele într-o monedă de schimb, într-o recompensă de fidelizare, într-un instrument de manipulare şi închidere a gurii. Criteriile stabilite pentru astfel de avansări, ca şi practicile folosite, rămân pe mai departe bizare, formale, arbitrare şi nu fac altceva decât să accentueze şi mai mult dependenţa partizană de politic a profesiei de militar, umilinţa şi afectarea morală ale militarilor. O oarecare ameliorare se resimte în ultima perioadă doar ca urmare a intervenţiei subtile din partea Aliatului Strategic Transatlantic!

6. Diferenţele enorme care există între pensii fac din pensionarii militari nişte revoltaţi neputincioşi şi, în multe cazuri, caraghioşi. Când pensia unui general, care a fost ani de zile comandant de mare unitate, este mai mică decât a fostului său şofer, aceea nu mai e armată, ci o turmă speriată de o haită de lupi care sfârtecă ţara şi umileşte spiritul oastei române. Aceasta este cea mai mare agresiune împotriva instituţiei militare şi cea mai mare ameninţare la adresa ei, iar principalul vinovat este politicianismul pervers al acelora pe care îi alegem, tot la patru ani. O astfel de ameninţare este atât de gravă, încât a distrus, în câţiva ani, ceea ce n-au reuşit imperiile care ne înconjurau să distrugă în secole.

7. Lipsa unor opţiuni politice foarte clare şi tranşante, oscilaţiile şi interesele feluritelor grupuri şi formaţiuni care s-au succedat la conducerea ţării au făcut ca politica de apărare naţională, doctrina militară a României şi, pe această bază, strategia securităţii naţionale să treneze în generalităţi, oportunităţi, oportunisme păgubitoare şi banalităţi care au afectat grav procesul de modernizare a structurilor de luptă şi au favorizat apariţia unor consecinţe în lanţ, cu efecte dramatice atât pentru profesia de militar, cât şi pentru condiţia socială a militarului, care astăzi se vede în masiva ieşire din sistem şi reducerea ruşinoasă a atractivităţii meseriei de militar.

8. Cea mai mare ameninţare la adresa securităţii naţionale, cu toate consecinţele care decurg de aici, este cea economică. Distrugerea economiei ţării şi, în consecinţă, lipsa unei strategii economice coerente, realiste şi aplicabile au dus, practic, la imposibilitatea oricărei reacţii eficiente din partea ţării şi a instituţiilor militare în noile situaţii, precum şi în eventualele situaţii-limită, care sunt tot mai evidente. Pe acest fond s-au dezvoltat infracţionalitatea, corupţia, traficul de influenţă, degradarea cumplită a familiei, a sistemului educaţional şi a condiţiei umane. 

Armata resimte, ca o uriaşă hologramă naţională, această degradare a societăţii româneşti şi poate tocmai de aceea este ţintă predilectă a inamicilor camumflaţi din interior.

9. De-a lungul anilor, în principal datorită lipsei de respect a clasei politice româneşti faţă de instituţia militară, fată de valorile supreme ale acestei instituţii – între care cele mai importante sunt onoarea, demnita-tea, unitatea şi personalitatea militarilor – au fost trecute într-un con de um¬bră, în favoarea unui autoritarism agresiv şi păgubos. Lipsa de respect a multora din reprezentanţii aceleiaşi clase politice faţă de istoria poporului român, de spiritul naţional, de sacrificiile oştirii şi de rolul unei armate într-o societate normală, democratică modernă descumpăneşte sensibilitatea afectivă a luptătorului.

10. Ordinea internă este o condiţie absolut necesară refondării economice şi sociale a ţării şi asigurării disciplinei sociale. „Ordo est anima rerum” (Ordinea este sufletul tuturor lucrurilor). Ea nu trebuie să fie un rezultat al constrângerii şi umilirii cetăţeanului, ci o consecinţă a spiritului de libertate şi responsabilitate. Ea nu trebuie să-şi propună disciplinizarea cetăţeanului prin constrângere, ci responsabilizarea lui prin respect, adică slujirea lui şi a condiţiei lui. Există o responsabilitate a libertăţii care înseamnă în esenţă respectarea libertăţii celuilalt.

Acesta este Cetăţeanul în Uniformă, militarul român conştient de menirea sa, pe care îl invoc astăzi.Refacerea prestigiului Instituţiei Militare, a calităţii de militar de profesie în principal, în urma unei campanii fără precedent de denigrare şi abuz mediatic defăimător tot mai accentuat pe fondul unei propagande antiromâneşti directe, este o obligaţie morală de profundă responsabilitate a societăţii româneşti actuale.

Atacurile asupra Corpului Armatei României, indiferent prin ce mijloace şi sub ce formă se manifestă, trebuie tratat ca UN ACT DE AGRESIUNE ȘI SUBMINARE A SECURITĂȚII NAȚIONALE, ca act ostil şi profund antiromânesc.Aşa înţeleg eu să celebrez zilele de sărbătoare ale Oştirii Române.Apărând-o!!“

Articolul De Ziua Forţelor Terestre, de cine şi de ce trebuie apărată armata! apare prima dată în Glasul.info.

“Astăzi este Ziua Armatei Românilor.

Vă rog să îmi permiteţi să vă reamintesc esenţa acestei celebrări, a acestei sărbătoriri, care trebuie să fie pe mai departe, naţională şi pentru naţiune.

Nu voi intra în elemente de istoricism subtil sau ieftin. Știu doar că noi trebuie de fiecare dată să ne întoarcem la semnificaţia istorică şi simbolică a acestei zile. Pentru unii există o anumită formă de trăire, chiar profundă, pentru alţii, în schimb, îi vedem cum rămân în acelaşi indiferentism.

Pentru noi, militarii, este o zi a celebrării demnităţii.Pentru noi, militarii, şi pentru naţiunea română este ziua rezidirii Patriei înspre Apus.

Folosesc aceste cuvinte pentru că, pentru cei care ştiu şi vor să accepte, istoria Armatei Române este însăşi istoria acestui neam şi ele sunt într-o simbioză indestructibilă. Revin cu această idee şi am să o reamintesc ori de câte ori pot, că armata în sine nu este instituţie!

Armata, în sine, este trup viu din trupul viu al naţiunii române. Armata este esenţa conştiinţei, a datoriei împlinite, este ceea ce produce prin misiunile sale asumarea acestui sacrificiu pe care dumneavoastră îl cunoaşteţi şi asupra căruia nu insist.

Armata română este depozitara triplei noastre semnificaţii de identitate şi de suveranitate. Este depozitara drapelului, a imnului şi a uniformei. Ca şi metaforă: Armata Română este uriaşul Soldat de Veghe pregătit să se jertfească pentru naţiunea sa, pentru familia sa, pentru libertatea sa, pentru credinţa sa strămoşească.

Vă reamintesc, la istoria recentă, că armata, prin asumarea misiunilor care i-au fost puse în faţă, a fost forţa motrice, reţineţi: forţa motrice care a făcut posibilă accederea României în NATO şi, ulterior, în Uniunea Europeană.

Unii se vor lăuda, bineînţeles, că s-au alocat armatei, în ziua de astăzi, 2,5 % din PIB. Vreau să vă reamintesc, oricât de multă tehnică ai avea, oricât de sofisticată şi digitalizată ar fi această tehnică, pe câmpul de luptă nu luptă banii, ci luptă oamenii. De aceea, trebuie să ne adresăm lor şi niciodată să nu uităm de ei.

Să nu ne amintim de cei care luptă doar atunci când apar nenorocirile!Ținerea de minte este scurtă la unii dintre români.Iată de ce, întorcându-mă la semnificaţia zilei de 25 octombrie, spun că este o zi a rememorării, este o zi a pioşeniei, este o zi a recunoştinţei.

Poporul ştie să o facă, dar trebuie să o facă şi ceilalţi dintre noi.Tuturor celor care slujesc Armatei Române: Respect şi Recunoştinţă!

Eu atât am avut de spus!Și semnez ca soldat de veghe al acestui Neam.”, se arată în declarația de presă a deputatului Mircia Chelaru

Articolul 25 Octombrie – Ziua Armatei României apare prima dată în Glasul.info.

O alternativa la partidele compromise de Soros: Partidul Neamul Romanesc

Iata ca pe scena politica romaneasca s-a nascut mai nou un partid, inscris inca de pe 7 februarie 2018 la Tribunalul București, potrivit cotidianului Național, care anunta raspicat ca va fi cel mai inversunat adversar impotriva lui Soros si a ciracilor sai din Romania.

Pentru multi dintre cei care alcatuiesc electoratul indecis, si mai ales dezamagit de catre nenumaratii sorosisti infiltrati prin aproape toate formatiunile politice din Romania, Partidul Neamul Romanesc ar putea reprezenta o alternativa atractiva, mai ales ca aceasta formatiune politica proaspat infiintata isi propune ca o obiective prioritare  reîntregirea tarii, apararea suveranitatii, sprijinirea capitalului autohton si a credintei poporului roman.

O alternativa la partidele compromise de Soros: Partidul Neamul Romanesc

Presedintele Partidului Neamul Romanesc este fostul deputat Ninel Peia, iar prim vice-presedinte este generalul Mircia CHELARU.

Arhiva istorica a Romaniei, Vol. 1+2
Bogdan Petriceicu Hasdeu

Articolul O alternativa la partidele compromise de Soros: Partidul Neamul Romanesc apare prima dată în Glasul.info.