La 15 mai 1873, la Heidelberg, în Germania, se stingea din viață domnitorul care a făcut unele dintre cele mai mari reforme în societatea românească, Alexandru Ioan Cuza. A fost deopotrivă iubit de popor și urât de oligarhia politică, mai ales de către liberali și de către marii latifundiari din Principalele Române, cu precădere de către cei cu origini fanariote.

Alexandru Ioan Cuza s-a stins în exil, înainte de vreme potrivit apropiaților săi, fiind foarte afectat de abdicarea forțată la care l-au supus cei din Monstruoasa Coaliție, o adunare de “boieri trădători”, de lideri de pe scena politică și economică românească, care nu au ezitat să apeleze la sprijin din afara țării pentru a-l detrona pe Cuza.

Din păcate se știu foarte puține despre faptul că Alexandru Ioan Cuza a participat și la mișcările naționale din Transilvania din 1848 și a fost prezent în mijlocul evenimentelor de mare amploare desfășurate de pașoptiștii din Ardeal. Cuza era parte a unui curent românesc care își dorea cu ardoare Unirea României cu Transilvania. Dacă nu ar fi fost sabotat de trădători, cine știe, poate România Mare s-ar fi realizat chiar înainte de 1 Decembrie 1918.

Dumnezeu să-l ierte. Odihnă veșnică unuia dintre cei mai eficienți domnitori pământeni în ceea ce privește reformele fundamentale în stat.

Articolul La 15 mai 1873, la Heidelberg, în Germania, se stingea din viață domnitorul care a făcut unele dintre cele mai mari reforme în societatea românească, Alexandru Ioan Cuza apare prima dată în Glasul.info.

Dezbaterea TVR despre presupusul drept la avort m-a întristat. După ea, copiii vor muri în continuare, jertfiți pe altarul egoismului nostru, al necredinței, arși în cuptorul lui Moloh, unde focul e alimentat de femei ca acelea din platou. Despre dr. Vlădăreanu, vădit pro-avort, nu mai zic nimic. Nu face cinste funcției sale, iar corect ar fi fost, pentru echilibru, să fi avut realizatorul invitat și un medic pro-viață, ca dr. Astărăstoae sau dr. Ionel Cioată.

Am ajuns mai demult la concluzia că, într-o polemică, e posibil ca adevărul să nu cîştige dezbaterea. Cîştigătorii pot fi cei mai vocali, cei mai inteligenţi, cei mai bine documentaţi decît tabăra adversă, etc., dar nu neapărat cei ce susţin Adevărul. Dacă am avea credinţă cît un grăunte de muştar şi viaţă curată, ne-am pune Duhul în gură cuvinte cărora slujitorii (conştienţi ori ba) ,,tatălui minciunii” nu le-ar putea sta nicidecum împotrivă. Nefiind însă la măsura sfințeniei, vom purta mici victorii, dar războiul cine îl va cîștiga? Cei pro-viață sau cei pro-moarte? Aici, în valea plîngerii, poate uneori vor cîștiga bătălia cei pro-alegere sau pro-avort, dar, în veșnicie, cu siguranță, victoria va fi a lui Dumnezeu și a celor din tabăra pro-vita. Promotorii uciderii de copii nenăscuți au putința îndreptării, dacă vor voi, pînă în clipa morții lor, căci, ulterior, pocăința e futilă. Să ia aminte la ucigașul din dreapta de pe Golgota, pilda sa să o urmeze, de vor viață veșnică. Dar vor? Refuz să cred că sunt toți atei sau necredincioși, dar unii din ei își pun serios problema morții, a iadului, a Raiului?

Prin discursuri frumos ambalate, aparent corect argumentate, femei inteligente, frumoase, cu bune intenții (în cazul lor, se aplică exact vorba: Drumul spre iad e pavat cu intenții bune. Nu iad le doresc, ci mîntuire, dar Dumnezeu nu bagă în rai pe nimeni cu de-a sila. Domnul cel atotputernic un lucru nu face, să treacă peste libertatea deplină a creației sale.), apără cu patimă presupusul drept la avort al femeii. Spun presupus, căci el NU EXISTĂ nicăieri în dreptul internațional. Am spus-o și o voi tot repeta. Evident, acest drept nu e recunoscut nici de legislația românească. Să moară de ciudă USR-iștii și cei ca ei din alte partide pro-avort! Sau lideri ca Drulă, Gorghiu, Ciolacu, Firea, Hunor și alții.

Revenind la dezbatere, a nu se înțelege că a cîștigat tabăra pro-avort (pro-choice, cum eufemistic se numesc.) Nicidecum, deși pentru un ochi neavizat, e ușor să fii fermecat/captivat de retorica lor, de lupta lor ideatică pentru sănătatea femeilor, pentru drepturi sexuale și reproductive, educație sexuală, șamd. Și sirenele te fermecau, spre propria pierzanie. Sirene am avut în platou, cu riscul de a părea misogin.

Citeam într-o postare a uneia dintre ele despre apărătorii vieții că sunt ,,antichoice” și că ,,Organizațiile antichoice au centre de criză de sarcină în aproape fiecare județ, unde le conving pe femei să păstreze sarcina.” Că tot militau ele pentru adevăr, afirmația e falsă. Centrele pentru femei în criză de sarcină sunt puține, le numeri probabil pe degetele de la 4 mîini, deci nu sunt în aproape fiecare județ, deși așa ar trebui, dacă am avea politicieni interesați de sprijinirea femeii și a copilului și de problema demografică[1] gravă a țării. Cum nu avem, mergem sigur spre extincție, în aplauzele asurzitoare ale activistelor pentru avort și educație sexuală explicită. Se leagă cele două și se susțin reciproc, căci educația sexuală promovează avortul și contracepția și e făcută după chipul celor ce cîștigă miliarde din măcelărirea copiilor în pîntece. Uite avortul ridicat în slăvi de suflete fără iubire: https://www.facebook.com/watch/?v=10154420518719309

Se tot vehiculează cifra de 10.000 de femei moarte din cauza interzicerii avortului prin ,,infamul decret”. Aşa cum i-am scris şi doamnei Gorghiu, tare mi-aş dori să ne indice tabăra pro-avort şi sursa acestei statistici (că tot sunt ele adeptele surselor). Dacă e doar o estimare, de ce nu vorbim de 1.000 femei sau 1 milion de femei?

Dacă le-aș acuza de ipocrizie, aș fi etichetat rapid ca misogin. Dar cum poți numi pe cineva care vorbește întruna de drepturile femeii, dar exclude din discuție fetițele din pîntece? De genicidul pruncilor de sex femeiesc din unele țări asiatice (China, India și altele) de ce tac feministele sau activistele pro-avort? Dar fetițele cu dizabilități din burtică au vreun drept?

Avortul. Bărbații l-au impus. Bărbații domină prin el. Bărbații îl pot combate. Citiți, vă rog, cartea „Avortul, ultima exploatare a femeii”, de Brian E. Fisher[2]:

,,Ce a vrut revoluția sexuală? A vrut sex fără prejudecăți, libertinaj, lipsă de responsabilitate, „egalitate“ între femei și bărbați, pornografie acceptată și larg folosită, plăcere nelimitată și egoism.”

Am citit astă-seară ce spun pe Facebook unii/unele din platou, post-dezbatere. Mă fac să rîd cînd văd cum ne dau impresia cei pro-avort că au dominat discuția, au fost mai sus decît ceilalți, au cîștigat bătălia. Lauda de sine nu miroase a bine, dar le amintesc că au făcut cel mult remiză, ca să fiu blînd. Cît despre criticile la adresa lui Mihai Neamțu (batjocoritor numit Mike), acestea nu le fac deloc cinste.

Apropo de domnul Neamțu, cred că a căzut totuși, la un moment dat, în plasa interlocutoarei sale. Cînd a fost întrebat dacă susține contracepția. A răspuns afirmativ, adăugînd și un exemplu neinspirat de preoți care, în loc să aleagă binele, pun în balanță două rele: avortul ca ucidere și contracepția ne-avortivă, îngăduind în viața fiilor duhovnicești pe cea de-a doua. Pofta naște păcatul, iar păcatul naște moartea, vremelnică și veșnică. De aceea, e vital să știm că nu e mic răul (dracul) cel mai mic. Norma e virtutea, nu păcatul, de aceea singura metodă contraceptivă (dacă o putem numi așa) acceptată de morala Bisericii Ortodoxe este înfrînarea sau abstinența, nicidecum prezervativul. Acceptînd contracepția, deschizi drumul spre avort. Am explicat în alt articol de ce. Pe scurt, o mentalitate contraceptivă a societății nu duce la nașterea de copii, ci dimpotrivă. În plus, metodele nu sunt sigure 100% nici una, de aceea, dacă acestea dau greș, urmarea ,,firească” e lepădarea pruncului. Spre deosebire de catolici, care consideră PNF[3] (planificarea naturală a familiei) morală, biserica noastră nu îngăduie nici o metodă contraceptivă. De altfel, într-o societate normală/morală guvernată după dreptul natural, contracepția și avortul ar fi interzise prin lege.

Vă supun atenției un citat din ,,Îndrumarul medical şi creştin[4] despre viaţă al Federaţiei Organizaţiilor Ortodoxe Pro-Vita din România (2008)”, avînd autori pe dr. Christa Todea-Gross și pe Părintele prof. dr. Ilie Moldovan:

,,După predarea cursurilor despre bolile cu transmitere sexuală timp de 2 ani în 11 licee din Cluj-Napoca, am ajuns la următoarele concluzii (acum lucrurile stau și mai rău – n.n.):

– adolescenţii încep viaţa sexuală la o vârstă tot mai fragedă (fetele la 14-16 ani, băieţii la 17 ani), motiv pentru care a crescut mult frecvenţa bolilor cu transmitere sexuală în rândul lor; netratarea sau tratarea incorectă mai ales când au mai mulţi parteneri / partenere favorizează cronicizarea acestor boli şi, în final (după ani de zile), duc la o sterilitate secundară (prin înfundarea trompelor uterine la fete şi prin afectarea calităţii şi/sau cantităţii spermatozoizilor la băieţi);

– folosirea contraceptivelor hormonale de către elevele care îşi încep viaţa sexuală este încurajată de către medicii ginecologi şi cabinetele de planificare familială; contraceptivele favorizează însă apariţia unor boli cu transmitere sexuală precum Candidoza, Chlamydia şi Trichomonaza, la care se adaugă multiplele efecte secundare nocive asupra sănătăţii lor (efecte neglijate frecvent);

– folosirea prezervativului, o altă metodă recomandată de către Planning şi ginecologi la tineri, atât pentru prevenirea unei sarcini nedorite, cât şi a bolilor cu transmitere sexuală, încurajează pe elevi să înceapă viaţa sexuală mai repede şi „fără griji” , dar, în acelaşi timp, aceste metode nu previn 100% boli grave precum HIV/SIDA, iar sarcinile nedorite sunt tot mai frecvente la eleve (vezi cap. V. Metode contraceptive şi abortive); (Sexul sigur e DOAR un mit, marketing mincinos. Vă recomand un video de Pam Stenzel: https://www.youtube.com/watch?v=JEO0PuO4mSE – n.m.)

– este momentul când elevele se pot infecta cu papilomavirus (HPV); în mod frecvent, primul contact sexual are loc la o vârstă fragedă, când organele genitale încă nu sunt maturizate complet, inclusiv colul uterin; acest lucru favorizează infectarea cu papilomavirusul care se cantonează definitiv la nivelul colului uterin (virusul intră şi rămâne în celulă) producând modificări locale care, în cele din urmă, pot provoca cancerul de col uterin.”

Dacă tot s-a vorbit despre prezervativ, CÎȚI ȘTIM despre efectul său AVORTIV? Din același volum:

,,Metodele contraceptive şi abortive acţionează în faza de captare a ovulului de către trompă, deoarece progesteronul scade motilitatea trompelor şi reduce secreţia tubei uterine care hrăneşte embrionul, ducând, astfel, la moartea acestuia (efectul abortiv al contraceptivelor), atât din cauza lipsei de hrană, cât şi din cauza opririi lui în tuba uterină, unde nu se poate implanta. În cazul în care, totuşi, se implantează aici, va rezulta o sarcină extrauterină, respectiv tubară, care va pune în pericol viaţa mamei.

Ascensiunea spermatozoizilor este, de asemenea, afectată de folosirea contraceptivelor, fiind încetinită sau oprită de către progesteron. Este un efect contraceptiv, şi nu abortiv.

Spermicidele au efect contraceptiv şi sunt folosite atât în construcţia prezervativului (ele fiind îmbibate cu această substanţă), cât şi de către femei sub formă de geluri, tablete, creme etc., având scopul de a distruge spermatozoizii şi a le scădea implicit mobilitatea, deci ascensiunea lor. Spermicidele acţionează prin intermediul unei substanţe chimice toxice, numită Nonoxinol 9, care este toxică atât pentru spermatozoid, după cum am arătat mai sus, cât şi pentru femeie, deoarece, absorbit în sânge, îi poate provoca alergii, fiind şi teratogen pentru copil, provocând malformaţii. „Astfel, se pot produce leziuni moleculare în spermatozoizi şi modificări ale structurii ADN. În cazul unei fecundări, acestea conduc la malformaţii ale zigotului. Până în prezent nu s-au semnalat, totuşi, naşteri cu malformaţii, pentru că, oricum, embrionii astfel apăruţi se elimină de regulă prin avort timpuriu. Aşadar, şi în acest caz ne aflăm în faţa unui efect abortiv, care nu fusese identificat ca atare până în prezent[5]”.

,, – folosirea prezervativului în programele naţionale de prevenire a bolilor cu transmitere sexuală şi în special HIV / SIDA este o metodă folosită în mod abuziv, deoarece se ştie că nu se previne această boală prin folosirea prezervativului. Astfel, „medicul ginecolog Prinz, din München, a stabilit prin calcule statistice că – la un index Pearl de 5 (adică la o rată de eşec de 5 / 100 cupluri/ an), 100 bărbaţi sunt infectaţi cu HIV folosind în exclusivitate prezervativul. Îl putem asemăna cu ruleta rusească. Este deci clară iresponsabilitatea celor care susţin prezervativul ca o protecţie împotriva SIDA: se trece alături de miezul problemei şi trebuie să o numim o adevărată şi periculoasă înşelătorie”;

– eficacitatea prezervativului în prevenirea infecţiei cu virusul HIV (virusul imunodeficienţei umane) este scăzută, deoarece virusul HIV trece prin prezervativ! Spermatozoidul are un diametru de 50 de microni. Găurile mici care apar în mod natural în latex (materialul din care este confecţionat prezervativul) sunt de 1,0 microni. Virusul HIV are diametrul de 0,1 microni, deci este de 10 ori mai mic. Ca să facem o comparaţie, gândiţi-vă la o furnică ce trece printr-un coş de baschet. Virusul poate trece liber prin găurile prezervativului.”

Avînd în vedere că această metodă e imorală, nu protejează de sarcini, de HIV, e și avortivă, merită să jucăm ruleta rusească?

Ar mai fi multe de discutat despre opiniile din dezbatere, dar mă opresc aici.

Cît despre mitul avortului sigur, nu insist acum, vă rog să citiți mărturiile femeilor afectate de sindromul post-avort și veți realiza ușor trauma greu de descris în cuvinte a mamelor ce au preferat uciderea pruncului, nevăzînd altă ieșire din criza de sarcină, deseori sub presiunea unui bărbat iresponsabil și ucigaș, tatăl pruncului. Pocăința e salvarea și nerepetarea uciderii.

Viitorul este pro-viață, sunt convins, căci minciuna (ideologia pro-avort fără bază juridică, morală, științifică) are picioare scurte, iar moartea a fost surpată prin Înviere.

RADU BUȚU | MAGAZIN CRITIC

[1] https://r3media.ro/in-plina-criza-demografica-severa-romania-a-alocat-10-milioane-de-euro-prin-pnrr-pentru-cabinete-care-se-ocupa-cu-contraceptia-si-avortul/

[2] https://stiripentruviata.ro/avortul-ultima-exploatare-femeii-de-brian-e-fisher-1/

[3] http://www.darulvietii.ro/resurse/contraceptia/biserica-este-impotriva-masurilor-anticonceptionale/

[4] https://asociatiaprovita.ro/wp-content/uploads/2008/08/docs_biblio_Christa.Todea_.Gross_.Indrumarul.medical.crestin.al_.Federatiei.Provita.Ortodoxa.pdf

[5] Dr. med. Rudolf Ehmann – medic primar ginecologie obstetricală spitalul cantonal Stans, Elveţia, CH – 6370, în colaborare cu Otto Döpper, Mijloace anticoncepţionale. Efecte secundare fatale despre care nu se vorbeşte. Un bilanţ critic din punctul de vedere al unui ginecolog, Articolul este textul lărgit şi revăzut al conferinţei susținute de dr. Rudolf Ehmann pe 22.09.1990 la Dresda, la Congresul internaţional „World Federation of Doctors Who Respect Human Life”, p. 11;

Articolul Moartea are dezbatere dedicată la TV(R) apare prima dată în Glasul.info.

Omenire este, omenie avem? Citeam zilele trecute despre campania de sterilizare a consilierilor PSD Panciu (?!) considerată o reușită, încât a fost nevoie să ne facă și traducerea rezultatului. Mii de pui care nu vor mai suferi… Atâta putem noi, măreții oameni! Să sterilizăm animalele, căci nu (mai) știm/putem/vrem (?) să purtăm de grijă unor pui nevinovați. Deci mai bine să nu se nască. Recunoașteți logica? Mai bine avortez copilul, mai bine să moară, decât să sufere apoi. De ce să îl dau spre adopție, dovedind lipsă de egoism? Mai bine să îl sfâșie câinii, după ce l-am aruncat la gheenă. Gheena și focul ei ne așteaptă și pe noi, cei cruzi, cei pătimași, cei desfrânați, cei nepocăiți și plini de sânge nevinovat pe mâinile spălate de mii de ori.

Citiți cartea ,,Scrum” și sprijiniți apariția atât de necesară a filmului cu același nume. Cine a văzut Subterana și-a imprimat definitiv pe retină trupurile arzând și mirosul morții va rămâne pe vecie cu el/ea. Ajutați oameni ca Părintele Tănase de la Valea Plopului să salveze copii de la moarte, citiți vorbele marelui Ioan Alexandru despre cruciada lor împotriva morții fără milă ce sfâșie zilnic zeci de copii în România. Mare e mila lui Dumnezeu pentru niște prăpădiți ca noi, părinți ucigași și politicieni apologeți ai crimei. Sângele tuturor celor uciși pe mâinile celor ce au legalizat avortul după Revoluție până când crima va redeveni ilegală. Va rezolva interzicerea avortului problema uciderii pruncilor? Nu, dar va ajuta, cu siguranță, spre diminuarea morților! Crime se vor mai face, căci și prostituție există, chiar dacă nu e legală. Nimeni nu poate opri o mamă să-și măcelărească pruncul din pântece, dacă asta și-a pus în cap. Nici Iuda nu a putut fi întors din drumul său, chiar dacă Hristos a încercat, iubindu-l, deși îi știa gândul, inima, patima ce-l stăpânea. Doar o minune directă, de la Domnul, sau indirectă, printr-un rob al Său, poate scoate din ghearele satanei pe mamă, salvând astfel bebelușul ,,nedorit”. Nedorit? Nu. Orice copil e dorit și iubit de Cineva acolo sus. Dacă aici jos confundăm pofta cu iubirea, atunci desfrânăm și ucidem rodul relațiilor noastre trupești adesea imorale. Unde dragoste nu e, prunci nu se nasc! Urmăriți demografia României și ce aduce viitorul sumbru și veți vedea lejer criza spirituală majoră și noroiul în care ne scăldăm cu voluptate.

De ce să-l nasc handicapat? (Sigur va fi nefericit toată viața!) De ce să nasc un copil cu Sindrom Down? (Mai bine ucid tot, ca în Islanda!) Mai bine să-l rupă în bucăți doctorul ce și-a uitat menirea și alege să omoare, decât să vindece. Am ajuns noi, cei ucigași, proroci. Știm cu certitudine ce îi rezervă viitorul pruncului după naștere, cunoaștem apriori durerile sale, lacrimile, eșecurile, neputințele, visele spulberate… Bucurii? Nici una. De aceea merită să moară, iar noi suntem niște părinți plini de compasiune cărora, în veșnicie, copilul ne va mulțumi că l-am scutit de iadul de pe pământ. Aici e raiul pentru noi, nu și pentru ,,sarcina nedorită” din burtică. Noi știm să ne bucurăm că mamele noastre (sau părinții noștri, după caz) au ales viața, dar socotim că facem bine când noi alegem moartea iubirii din noi. Avortul nu vindecă nimic, nu e o soluție, e mereu un eșec. E doar o traumă pentru mamă și încetarea bătăii inimii pentru prunc. E eșecul dragostei celor doi ce i-au dat viață, e biruința poftei, a egoismului, a comodității, a lipsei noastre de credință că Acela ce i-a dat suflare de viață îi va purta de grijă, fie alături de noi, fie că îl vom abandona într-o casă de copii, unde iubirea adesea lipsește. Să nu ne amăgim! Nu vom putea uita vreodată crima, nu vom putea vreodată să ne clădim fericirea pământească pe mormântul copilașilor noștri! Plâng moartea celor doriți și nedoriți, știu durerea părinților de îngerași nebotezați. Doar Dumnezeu știe locul unde aceștia se odihnesc aici și-n veșnicie. Tare mi-aș dori să poți lua acasă pruncul avortat spontan să-i poți oferi o înmormântare creștinească. Și pe cel avortat voluntar, de ce nu? Să îngropi pe cel ce nu are cine să-l îngroape e o faptă a milei prețuită de Domnul, Cel ce nu avea unde să-Și plece capul. Asemenea să găzduiești și să ospătezi pe drumeț sau pe cel sărman.

Revenind la avort, vorba unui președinte american: Toți susținătorii avortului (pardon, cei pro-alegere(a)… morții) s-au născut deja. Ei se bucură de darul vieții, cultivând pentru ei și/sau alții o cultură a morții. Devin norme avortul, contracepția (avortivă! sau nu), adulterul, relațiile premaritale, fertilizarea in vitro, sinuciderea (asistată? ori ba), eutanasia… inclusiv a copiilor. Vedeți Belgia, citiți ,,Noapte bună, copii din Belgia!”, povestea scrisă de Părintele Florescu din Scoția.

Nu stați indiferenți, căci sângele curge și potopul e pe drum! Nu putem fi oameni și impasibili la ororile din jurul nostru. Vedem război, violuri, atrocități de tot felul zilele astea, în timp ce masacrul bebelușilor e chiar în curtea noastră. Vorbim de peste 1 miliard de avorturi la nivel global și zeci de milioane de avorturi în România.

Ne mor copiii și noi nu facem nimic? Să ajutăm mamele în criză de sarcină, să sprijinim asociații ca Lifecall sau centre precum ,,Sfânta Elena”, ,,Sfânta Alexandra” din București sau altele asemenea în țară. Dacă iubim viața, să o apărăm de la concepție la moartea naturală și să facem voluntariat provita online sau în ONG-uri de profil, dacă există în orașul nostru. Cauza prolife e un domeniu în care lucrează frumos împreună oameni de diverse etnii, confesiuni religioase sau alte criterii de ordin social.

Iubirea biblică (1 Corinteni 13) e ,,ca moartea de tare” şi dacă ea nu se regăseşte în relaţia dintre un bărbat şi o femeie, ca soţi şi părinţi, atunci pofta învinge şi rodul pântecelui ajunge în Subterană sau la gunoi. Să nu fie! Fiecare viaţă, cu sau fără dizabilităţi, e un dar şi fiecare om lăsat să se nască poate aduce societăţii o contribuţie valoroasă, unică şi de neînlocuit. Nu există viaţă nedemnă de viaţă! Sau poate doar în capul unor filozofi nebuni. Nebun este cel ce zice în inima sa: ,,Nu este Dumnezeu!” Dacă nu este Domnul, atunci nici Înviere nu este. Nu este nici iubire, nici viaţă după moarte. Nici suflet, nici fericire veşnică. Dacă libertate şi responsabilitate nu ne-a dat Domnul, atunci totul e permis, căci libertinajul e lege. Să fim în continuare vărsători de sânge nevinovat, căci fericiţi nu-s făcătorii de pace. Totul e aici, nimic în cer. Fecioria şi curăţia sunt basme, căci UE şi mai-marii acestei lumi, sub înrâurirea ,,tatălui minciunii” (care a fost ucigaș de oameni dintru început), ne promit fericirea sub imperiul poftei desfrânate. Imoralitatea tronează în inimi și de aici vin toate: curvia, preacurvia, homosexualitatea și celelalte, avortul prin toate metodele sale (unele contraceptive, sterilet, FIV, etc.). Peste tot vezi doar sex: la tv, pe internet, în filme, reviste, în reclamele de tot felul (căci sexul vinde), la școală prin educația sexuală deșănțată, pe scena de teatru (unde limbajul vulgar și actele cu conotație sexuală nu ar avea ce căuta. Dacă prin teatru cultura nu înnobilează, mai bine să piară. Decât să ne hrănim sufletul cu gunoaie, mai bine actorii să tacă.)… Avea dreptate cine zicea: literatura s-a prostituat. Și nu doar ea, căci pe scenă, multi artiști se comportă asemenea femeilor de moravuri ușoare. Vocea, oricât de bună, nu le e de ajuns pentru succes, căci ei consideră (greșit!) că e nevoie să își vândă și trupurile în actul (pseudo)artistic (și odată cu trupul și sufletul pentru veșnicie e pierdut, fără părăsirea păcatului și pocăința curățitoare ca un al doilea Botez). Dacă am ales ca societate pe Baraba, părăsind pe Hristos… Dacă nu prețuim virtutea în înțeles creștin și cultivăm desfrânarea ca firească, nu putem avea mari așteptări spre mai bine. Pofta ucide, iar dragostea dă viață. Unde nu e Hristos în iubirea dintre doi oameni, acolo lepădarea pruncilor dăruiți de Dumnezeu e un act banal. Avortul (sub orice formă), fie legal, fie interzis, cât și o viață sexuală dominată de contracepție devin firești, iar noi avem fapte de păgâni, deși botezați creștini. O familie creștină (unde iubirea e treimică, Hristos, el, ea) nu cunoaște moartea și naște toți pruncii primiți în dar de sus. Iubirea curată (de fapt un pleonasm – dacă dragostea e murdară e desfrânare, poftă, orice altceva decât iubire), descrisă magistral (perfect, aș îndrăzni să spun) de Sfântul Pavel în Epistola sa, ,,îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. Dragostea nu cade niciodată.” Trist e că noi nu mai facem diferenţa, în societatea hedonistă de azi, între dragoste (love) şi sex sau poftă (lust). Vorbim de iubire ca niciodată până acum, deşi ea ne lipseşte de fapt mai mult ca niciodată. Lipsa dragostei şi alungarea din sufletul nostru şi din relaţiile dintre noi a Aceluia Care a zis despre Sine că e dragoste vor aduce sfârşitul acestei lumi stăpânite de diavol. Cât timp Hristos nu e capul bărbatului, iar bărbatul nu e capul femeii, atunci familia nu are reperele corecte. Râde lumea când aude la Cununie: ,,iar femeia să se teamă de bărbat”. Nu e vorba de bărbatul păgân, violent, ci de soţul condus de Hristos. Aşa cum e şi teama de Dumnezeu, ca început al înţelepciunii, aşa e şi aceasta despre care se citeşte în Biserică, în cel mai important moment al vieţii pentru cei doi miri. Atunci când iubeşti mai presus de tine şi de binele tău, de fericirea ta, pe altul, orice faci, gândeşti sau spui se raportează la cel iubit. Cauţi să elimini orice prilej de suferinţă cauzat de tine pentru cel drag. De această teamă vorbim în relaţia soţie-soţ, de această frică de Domnul vorbeşte Scriptura toată. Doar aşa, cu o astfel de iubire, va înceta pruncuciderea, iar copiii vor vedea prima lor rază de soare, vor putea rosti cuvântul sfânt: mamă. Dacă noi nu semănăm/cultivăm în noi și în aproapele o asemenea dragoste, nu suntem nevinovați de sângele ce se varsă, nu suntem următori lui Hristos, căruia I se cuvine slavă, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pururea. Amin!

Radu Buțu | MAGAZIN CRITIC

Articolul Moartea ca lege şi legea ca moarte apare prima dată în Glasul.info.

Intr-o lume in care tot mai multi dintre noi suntem constienti ca atat televiziunile cat si restul presei din Romania se afla sub controlul unor entitati mai mult sau mai putin controlate politic, sau care au in spate interese profund diferite de cele ale cetatenilor romani, un individ suspectat de acte de coruptie precum Liviu Dragnea, vine cu asa numita “lege a defaimarii” pentru a baga pumnul pana si in gura ultimelor surse de rezistenta care inca se mai opun cenzurii si mizeriei din politica romaneasca: presa alternativa si retelele de socializare.

Ideea pe care o introduce acum Liviu Dragnea nu este noua si nici macar nu credem a fi scornita din capatana sa, ci mai degraba venita pe o filiera externa. Aceeasi idee a cenzurii globale este de mai multa vreme implementata chiar de catre Comisia Europeana.

Cenzura globala – UE este gata sa cheltuiasca milioane de euro pentru a controla presa alternativa si retelele sociale. De cand presa alternativa a inceput sa dezvaluie adevaruri dureroase Comisia Europeana intentioneaza sa investeasca aproximativ doua milioane de euro pentru a limita opiniile critice la adresa UE  ale presei alternative si alte retelelor sociale cum ar Facebook si Twitter.

In functie de gravitatea opiniilor critice cu privire la politica Comisiei Europene se pot lua masuri pecuniare , amenzi sau in cazul mass-media sa fie fortata sa retracteze ce au scris sau sa faca corectii. Aceste masuri ar fi confirmate si de un articol aparut in publicatia Daily Telegraph. Aceste masuri ar fi inacceptabile, anti-democratice si efectiv un atac impotriva libertatii de exprimare!

Prin alegerea lui Liviu Dragnea in fruntea partidului, PSD-ul si-a semnat condamnarea la moarte

Prin impunerea acestei legi, Liviu Dragnea a reamintit multora dintre romani de perioada totalitarismului de tip bolsevic din cei mai negri ani pe care i-a trait vreodata Romania, o perioada teribila in care peste un milion de romani au devenit peste noapte victime in inchisorile comuniste pentru simple delicte de opinie.

Daca planul initial al PSD-ului a fost sa se autodistruga din punct de vedere politic, atunci prin alegerea lui Liviu Dragnea aproape ca a reusit acest lucru. Prin urmare, ii uram PSD-ului de acum inainte sa-i fie tarana cat mai grea si sa nu mai apara nicicand pe listele electorale!

foto: captura Romania TV

Articolul Prin alegerea lui Liviu Dragnea in fruntea partidului, PSD-ul si-a semnat condamnarea la moarte apare prima dată în Glasul.info.