Luna trecuta a circulat o harta a unei Romanii “Super” Mari, ce se intindea si dincolo de granitele tarii noastre actuale, in Ucraina, inclusiv peninsula Crimeea si mergand departe in est pana inspre Caucaz, dar si in celelalte tari vecine, Ungaria, Serbia, etc.

Chiar daca am primit si noi aceasta harta inca de la inceputul distribuirii sale pe internet, noi am evitat s-o publicam. Sigur, ne dorim si noi sa fim cititi de cat mai multa lume dar nu chiar cu orice pret. Am evitat sa publicam aceasta harta pentru ca nu stiam cine a conceput-o si cu ce scopuri. Nu stiam daca este o simpla gluma sau o exprimare grafica mult prea optimista a unor romani sau din contra, in spatele celor care au creat harta sa stea de fapt cine stie ce provocari sau intentii ascunse.

De curand am descoperit ca aceasta harta supradimensionata a Romaniei a fost publicata prima data la data de 11 mai 2013 de catre site-ul srbel.net intr-un articol in care autorul acestuia se arata revoltat de faptul ca autoritatile de la Bucuresti au hotarat sa-i considere romani pe toti cei care fac parte din grupurile etnice din tarile invecinate Romaniei si care vorbesc limbi derivate din, sau inrudite cu limba romana.

Iata si cum suna titlul acelui articol publicat de catre site-ul srbel.net: “Bucureștiul spune ca toti cei care apartin grupurilor etnice de origine romanica vor fi numiti români“.

“Este de fapt vorba de actiunea Parlamentului României de la data de 8 mai 2013, atunci cand o “modificare legislativă” care hotara proclamarea ca”români” a tuturor popoarelor latine și grupuri etnice care trăiesc în Balcani, și chiar Republica Moldova și Ucraina, a trecut cu o majoritate covârșitoare. Așa cum a relatat si ediția românească a “Romanian Global News “, decizia a fost susținută de toate grupurile parlamentare.”, spuneau cei de la srbel.net

“În conformitate cu amendamentul adoptat, s-au găsit toți reprezentanții etnici balcanici de origine romanica/latina, indiferent de modul în care au fost numiti “români de pretutindeni” (indiferent de zona unde sunt) și clasificati în 3 grupe:

1. aromâni (Armani, cutovlahi (Kucovlasi), vlahi, aromâni)

2. istroromani (Rumani, RUMAR, Ciribirci, Cici)

3. Meglenoromani (moldoveni???).  

Ca “români de pretutindeni”, au fost prezentati oficial și basarabenii, bucovinenii, maramuresenii, care trăiesc în Republica Moldova, Odesa, Cernăuți și regiunea Transcarpatia din Ucraina.”, au adaugat cei de la srbel.net

Se dovedeste astfel ca acea harta nu este decat o ironie ieftina venita din partea unui sarb revoltat sau speriat de faptul ca toti cei de origine romana din Balcani vor avea dreptul sa se declare romani si sa primeasca chiar cetatenia romana.

In cadrul aceluiasi articol, autorul sarb face binecunoscuta propaganda precum vlahii nu ar fi romani si ca nici nu ar dori sa devina romani. Apoi extinde aceeasi propaganda din cazul vlahilor la toate grupurile etnice inrudite cu romanii si emite aceeasi teorie.

O scurta concluzie: se pare ca in timp ce noi in Romania scarpinam in cornite minoritatile, mai ales pe unele dintre ele, romanii din afara granitelor traiesc sub presiunea cumplita a popoarelor vecine Romaniei. Din cele scrise de acest autor sarb se observa ca el nu se limiteaza doar la problema vlahilor din Serbia ci extinde propaganda sa indreptata impotriva romanilor de pretutindeni, probabil dintr-o anumita solidaritate izvorata din panslavism.

Trebuie sa fim constienti ca avem de a face cu o presiune a panslavismului din aproape toate directiile si toate vecinatatile tarii noastre, exceptand doar Ungaria si Marea Neagra. Romanii sfarsesc de cateva generatii prin a fi asimilati fortat de catre tarile din jurul Romaniei si fara a primi vreun sprijin mai ferm din partea tarii noastre.

Sursa:

Articolul Am descoperit de unde a plecat harta Romaniei “Super” Mari ce a circulat pe internet! apare prima dată în Glasul.info.

Moldovenii nu sunt români ?

Istoriografia din Republica Moldova, scrisă după 1940, s-a construit în întregime pe baza „teoriei moldovenismului”, cea de-a doua teză importantă falsă a istoriografiei privind trecutul spaţiului românesc (prima fiind teoria roesleriană).

În timpul celor patru decenii de dominaţie sovietică, cea mai dezbătută chestiune a istoriografiei din Republica Moldova a fost cea a existenţei „poporului moldovenesc“ şi a „limbii moldoveneşti”, scrie historia.ro.

Împreună cu teoria lui Roesler, această „teorie a moldovenismului“ reprezintă a doua contestare majoră a punctului de vedere românesc referitor la formarea poporului român.

Cine spune ca moldovenii nu sunt români ?

Teoria este respinsă de marea majoritate a oamenilor de ştiinţă occidentali. În esenţă, vorbim de o teorie imigraţionistă, la fel ca cea a lui Roesler. Conform acesteia, populaţia romanică ar fi venit la est de Carpaţi abia în secolul al XIV-lea, la mult timp după slavi , care ar fi astfel cei mai vechi locuitori ai teritoriului.

Din amestecul slavilor cu nou-venita populaţie romanică ar fi rezultat “poporul moldovenesc”. Acesta a fost punctul de vedere oficial al sovieticilor despre problema formării poporului român, dar numeroşi istorici şi oameni politici au continuat – chiar şi după proclamarea independenţei Moldovei – să susţină această teorie.

Începând cu anul 2009, deschiderea treptată a arhivelor din Moldova şi a celor din Ucraina şi Rusia a arătat că teoria moldovenismului a fost creată de sovietici din motive pur politice, pentru justificarea integrării Basarabiei în URSS.

Teoria a fost folosită de propaganda sovietică din anii ’20 pentru a contesta unirea Basarabiei cu România. În 1924 autorităţile sovietice au decis crearea unei “Republici Sovietice Socialiste Moldoveneşti” în Transnistria, aflată în componenţa Ucrainei sovietice.

Noua republică s-a născut oficial la 12 octombrie 1924, iar scopul creării ei era de a “lupta pentru refacerea unităţii poporului moldovenesc divizat de burghezia română”.

De fapt, existenţa RSSM era o modalitate de subminare a României Mari. Cum s-a născut limba moldovenească Conform documentelor de arhivă, după crearea RSSM, Secretariatul Comitetului Gubernial Odessa al Partidului Comunist din Ucraina a numit o comisie însărcinată cu demersurile propagandistice.

Cei trei membri ai comisiei erau A. L. Grinştein, I. I. Badeev şi Gr. I. Starîi. Chestiunea existenţei limbii moldoveneşti a fost discutată intens, mai ales după naşterea publicaţiei de propagandă anti-românească Plugarul Roşu, apărută la 1 mai 1924.

S-a pus problema limbii în care să fie publicată această revistă. Limba vorbită de românii din Transnistria nu avea un caracter unitar şi nici literar, ea nefiind cultivată în şcoli de administraţia rusească.

Pornind de la această chestiune, comisia s-a divizat: Starîi era de părere că trebuia folosită limba română şi grafia latină, în timp ce ceilalţi doi susţineau că ar exista o “limbă moldovenească” distinctă de cea română.

Evident că niciunul dintre ei nu era specialist în filologie astfel încât să fie oarecum îndreptăţiţi să emită asemenea opinii. Starîi a susţinut că era imposibilă crearea unei noi “limbi moldoveneşti”, şi că acest lucru nu poate fi rezultatul unei decizii politice arbitrare. În schimb, Badeev spunea că există o “limbă moldovenească” diferită de cea română, aşa cum rusa diferă de ucraineană.

În plus, el a argumentat că nu există o limbă moldovenească literară, dar că cele două limbi sunt într-un proces de diferenţiere continuă, româna primind influenţe din Occident, iar “moldoveneasca” din rusă. Şi, bineînţeles, pentru publicaţiile în “limba moldovenească” trebuia folosită grafia slavă.

De cealaltă parte, Starîi susţinea că din moment ce obiectivul final este proclamarea României sovietice, limba română ar fi cel mai bun (şi mai accesibil) mod de propagandă. Toate aceste discuţii ale comisiei s-au finalizat într-un raport realizat de Badeev la sfârşitul lunii august în 1924.

Raportul este primul document oficial sovietic care vorbeşte despre “limba moldovenească”.

În urma dezbaterilor comisiei s-a luat decizia finală de “dezvoltare a limbii populare moldoveneţti” şi de a se folosi caractere chirilice.

Aşa apare „limba moldovenească”, rezultat al unei decizii politice luate fără consultarea vreunui specialist în filologie. Când a luat naştere RSSM, în octombrie 1924, s-a folosit noţiunea de “popor moldovenesc”, mare parte a acestuia fiind ”subjugată de burghezia română.”

Punctul de vedere sovietic oficial era că Basarabia este parte a RSSM şi ea trebuie eliberată de sub “jugul românilor”. După pactul Ribbentrop-Molotov şi anexarea Basarabiei a fost organizată la est de Prut Republica Sovietică Socialistă Moldovenească. Autorităţile sovietice au impus teoria istoriografică ce susţinea existenţa poporului şi limbii moldoveneşti.

Pe măsură ce istoriografia din România lua un curs naţional pregnant în anii ’60, cea din Moldova a suferit de pe urma activităţii sovietice de propagandă foarte intense.

În această perioadă apar studiile semnate de Ja.Mosul şi N.Mochov, istorici sovietici emblematici pentru “teoria moldovenismului”.

Cu precădere după 1964, după apariţia volumului al treilea din Istoria României la Bucureşti (în care se vorbeşte despre problema Basarabiei) şi a lucrării Karl Marx.Însemnări despre români, arhivele arată o preocupare serioasă a autorităţilor din RSSM pentru combaterea “naţionaliştilor români”.

In plus, în 1965 a avut loc o manifestaţie a scriitorilor moldoveni în favoarea introducerii grafiei latine.

Numeroase documente arată existenţa unei coerspondenţe intense între Chişinău şi Moscova cu privire la această problemă.

Autorităţile de la Chişinău arată faptul că pătrunderea presei româneşti în Moldova, a radioului şi televiziunii româneşti, precum şi a posturilor de radio occidentale “derutează poporul moldovenesc”. Astfel, în 1967 se decide realizarea unor “studii ştiinţifice” cu privire la existenţa “poporului moldovenesc”.

De asemenea, din 1966 se interzice studierea cărţilor româneşti din bibliotecile publice şi introducerea în RSSM a lucrărilor unor autori precum Nicolae Iorga, Octavian Goga, Lucian Blaga etc.

Curând, singurele cărţi româneşti acceptate erau cele tehnice, medicale şi dicţionarele.

Cărţile de istorie erau strict interzise. În plus, s-a decis bruierea staţiilor de radio occidentale. În 1966-67 autorităţile au început să organizeze sărbătorirea unor evenimente din istoria Moldovei, precum ziua de 28 iunie: “eliberarea de sub ocupaţia românească”.

În 1966 s-au sărbătorit 300 de ani de la întemeierea Chişinăului. În anii ’70 istoriografia din RSSM devine vehement antiromânească, iar în deceniul următor criticarea istoricilor români devine un fapt curent, vorbindu-se chiar de existenţa unor “campanii anti-moldoveneşti în România”.

Surse:

Articolul Cine spune ca moldovenii nu sunt români ? apare prima dată în Glasul.info.