Nu mai este de mult timp o noutate faptul ca intre Ungaria si Federatia Rusa exista o alianta neoficiala, iar cele doua state au ajuns, macar formal, sa-si sustina reciproc interesele in zona Europei Centrale si de Est. Unele grupari iredentiste maghiare din Ungaria si Romania colaboreaza strans cu separatistii rusi din Estul Ucrainei si cu asa numitii “statalisti moldovenisti” din Republica Moldova. Extremistii maghiari si moldovenistii din Republica Moldova au ajuns sa-si coordoneze si sincronizeze actiunile subversive de pe teritoriul Romaniei.

In incercarile lor disperate de a rupe Transilvania din trupul Romaniei, iredentistii maghiari au cautat sa atraga (cel mai probabil contracost) si anumiti “romani” pentru a legitima cat de cat cererile lor pentru autonomie si actiunile subversive desfasurate impotriva statului roman. In afara de instrumentele politice pe care le asigura partidele maghiare din Romania, extremistii maghiari folosesc ca instrumente de propaganda iredentista anumite trusturi de presa, edituri, televiziuni, diverse publicatii, atat de limba maghiara cat si de limba romana.

De o buna bucata de timp, Lucian Boia este individul care le livreaza constant material propagandistic iredentistilor maghiari. Daca pana acum se limita doar la a denigra valorile istorice, culturale si spirituale ale poporului roman, facand prin toate acestea un mare serviciu iredentistilor maghiari, mai nou, Lucian Boia a inceput sa lucreze si pentru interesele rusesti in Republica Moldova.

In luna aprilie a anului 2009, tinerii din Republica Moldova, dornici de libertate, de democratie, au pornit o adevarata revolutie, satui de toate magariile pe care le-au facut comunistii si pro-rusii pana atunci in tara lor. Din pacate, evenimentele s-au soldat cu zeci de raniti si chiar si cu vreo cateva cazuri in care tinerii care au fost batuti si torturati de catre angajatii institutiilor de forta din Republica Moldova au decedat.

Imediat dupa aceste evenimente, comunistii si pro-rusii din Republica Moldova au hotarat ca trebuie sa mai estompeze din elanul pro-romanesc al tinerilor moldoveni si la scurt timp au aparut anumite “Asociatii Obstesti” care au inceput sa dezvolte propaganda anti-romaneasca si asa numitul curent moldovenist.

Prin 2010, deja isi luasera un avant atat de mare cei platiti pentru a populariza aceasta teorie a moldovenismului, de o  idiotenie fara limite, incat au ajuns sa afirme chiar pana si aceasta stupizenie despre domnitorul roman Stefan cel Mare:

“Stefan cel Mare si SFANT a vorbit si limba rusa, si limba moldoveneasca!”

Acum, mai nou, Lucian Boia a preluat si el aceasta teorie de o imbecilitate fara margini! Cat de nociv este Lucian Boia si cui folosesc minciunile si actiunile sale subversive? Propaganda rusa din Republica Moldova n-a scapat prilejul de a-i cita imbecilitatile lui Lucian Boia, printr-un răspândac al moldovenismului, Nicolae Pascaru:

„Stefan cel Mare n-a fost romin si a vorbit moldoveneste” spune profesorul romăn Lucian Boia și are perfectă dreptate , a scris Nicolae Pascaru pe contul sau de Facebook ( PS: greselile de ortografie ii apartin)

Cred ca este deja foarte clar in slujba cui se afla acest Lucian Boia si ce interese apara el. Nocivitatea actiunilor subversive ale lui Lucian Boia creste proportional cu cat istoricii romani nu-l contracareaza cu nimic si cu cat i se pun la dispozitie in continuare medii puternice pentru propagarea acestor elucubratii pe care el le debiteaza la adresa valorilor si identitatii noastre nationale.

Cum se poate ca un asemenea individ toxic pentru poporul roman sa fie promovat chiar de catre televiziunea nationala a Romaniei? Promovarea acestui individ care imprastie propaganda antiromaneasca chiar pe principalul canal de televiziune national romanesc nu poate insemna nimic altceva decat faptul ca si directorul televiziunii romane, Stelian Tanase, face parte din aceeasi gasca bolsevica ca si trusturile de presa care il promoveaza pe Lucian Boia!

Promovarea propagandei iredentiste maghiare si a propagandei pro-rusesti este un atentat la siguranta si securitatea nationala! Cum este posibil ca pe banii contribuabilului roman, sa se faca propaganda antiromaneasca in institutiile  publice? Oare ce fac serviciile secrete din Romania de nu iau deloc masuri impotriva acestor acte subversive?

Glasul.info

Articolul Cat de nociv este Lucian Boia si cui folosesc minciunile si actiunile sale subversive apare prima dată în Glasul.info.

Moldovenistii din Basarabia, adeptii crearii unei “Moldove Mari”, au cerut ca partidelor parlamentare de la Chisinau sa nu mai accepte dubla cetatenie. Membrii asociatiei Miscarea National Democrata (MND) cred ca retragerea cetateniei Republicii Moldova persoanelor care au si pasapoarte emise de alte state ar putea preveni oferirea unui “pretext” Romaniei pentru o ipotetica interventie militara in vederea “anexarii” Republicii Moldova.

“Moldovenistii” cer combaterea acordarii de pasapoarte romanesti basarabenilor pentru prevenirea unei “INVAZII MILITARE”

“Urmare a sistematizarii si analizei amanuntite a informatiilor obtinute din diverse surse publice, Asociatia Obsteasca “Miscarea National Democrata” constata, ca in ultima perioada de timp, in rindul cetatenilor Republicii Moldova a sporit considerabil practica obtinerii cetateniei altor state.

Aceasta tendinta, pina nu demult, era in cea mai mare parte generata de posibilitatea de a circula liber in tarile member ale Uniunii Europene, iar la moment este legata de posibilitatea de a se amplasa in cimpul muncii in tara a carei cetatenie o obtine si, in unele cazuri, pentru a desfasura activitate de antreprenoriat in tarile respective.

Dind apreciere acestor fapte prin prisma Strategiei securitatii nationale a Republicii Moldova, aprobata prin Hotarirea Parlamentului Nr. 153 din 15.07.2011, care,inter alia, stipuleaza, interesele nationale vitale ale Republicii Moldova rezida in asigurarea si in apararea independentei, suveranitatii, integritatii teritoriale, a frontierelor inalienabile ale statului, se poate de concluzionat, ca fenomenul obtinerii in masa a cetateniei altor state de catre cetatenii Republicii Moldova genereaza riscuri și consecințe grave, atit pentru cetațenii Republicii Moldova, cit și pentru stat“, se arata ingrijorati cei de la MND.

Moldovenistii se mai tem si ce posibilitatea ca basarabenii cu pasapoarte romanesti sa fie incorporati in caz de razboi in Armata Romana.

“Faptul obtinerii de catre cetatenii Republicii Moldova a cetateniei altui stat reprezinta o amenințare serioasa la suveranitatea, independența și integritatea teritoriala a tarii, deoarece in conformitate cu legile tarii, cetatenia careia a fost obtinuta de catre cetatenii Republicii Moldova, celor din urma li se va impune si obligatiunea militara si, respectiv, pot fi si incorporati in serviciul militar in tara respectiva”, se arata intr-un comunicat al national-democratilor.

In opinia conducerii MND, dubla cetatenie ar permite Romaniei sa invadeze Republica Moldova, “sub pretextul unui pretins pericol la securitatea cetatenilor sai“.

“In acelasi timp, oricare dintre statele care a oferit cetatenie cetatenilor Republicii Moldova are posibilitatea de a invoca un pretins pericol pentru viata cetațenilor și compatrioților sai de peste hotarele sale, si nemijlocit in Republica Moldova, si sub acest pretext sa introduca fortele armate pe teritoriul tarii noastre. (…)

Un exemplu de amenintare directa la securitatea demografica și naționala a Republicii Moldova este si politica externa expansionista a Rominiei, care prin eliberarea in masa a pasapoartelor sale, tinde sa creasca considerabil numarul cetatenilor sai in tara noastra.

Este evident, ca Rominia face acest lucru pentru asi crea posibilitatea de a interveni militar in Republica Moldova sub pretextul unui pretins pericol la securitatea cetatenilor sai“, se mai poate citi in comunicatul MND, care mai precizeaza in acest sens si scenariul unei interventii similare din partea Federatiei Ruse.

“Totodata, obtinerea cetateniei altui stat obliga cetateanul Republicii Moldova si la depunerea juramintului, care prevede obligatii fata de statul respectiv si nemijlocit obligatia de a apara interesele nationale ale acestuia. Faptul dat intra in contradictie cu obligatiile pe care le are cetateanul Republicii Moldova fata de tara sa de origine si pune la indoiala loialitatea cetateanului respectiv fata de statul sau de origine. Situatia descrisa poate fi folosita de catre serviciile speciale ale statului strain in vederea obligarii cetatenilor de a actiona in detrimentul intereselor nationale a Republicii Moldova, iar statul nostru nu are suficiente pirghii legale de a contracara aceasta activitate”, continua reprezentantii Miscarii National Democrate.

În apelul MND către partidele parlamentare sunt invocate exemplele Germaniei şi Slovaciei.

“In unele state membre ale Uniunii Europene au intreprins masuri de prevenire a extinderii multiplei/dublei cetatenii, in special Germania nu admite multipla/dubla cetatenie decit ca o exceptie aplicabila in situatii foarte speciale iar legislatia interna a Slovaciei prevede expres retragerea cetateniei slovace in cazurile de dobindirea benevola de catre cetatenii sai a cetateniei altui stat. In aceste circumstante, introducerea in legislatia nationala a unui mechanism de retragere a cetateniei Republicii Moldova este o necesitate stringenta si este destinata sustinerii Strategiei securitatii nationale. Reiesind din cele expuse mai sus, Miscarea National Democrata face un apel public catre toate formatiunile parlamentare in vederea elaborarii si propunerii cu titlu de initiativa legislativa a unui proiect de lege privind modificarea și completarea Legii cetateniei Republicii Moldova nr. 1024 din 02.06.2000, care sa prevada expres retragerea cetateniei Republicii Moldova, cetatenilor care obtin cetatenia altor state“, concluzioneaza cei de la MND.

Miscarea National Democrata (MND) este o organizatie din Basarabia care sustine ca moldovenii sunt o natiune de sine statatoare, diferita de romani, atat etnic cat si cultural. Moldovenismul este un concept etno-cultural menit sa faciliteze procesul de rusificare al populației romane dintre Prut și Nistru pe principiul „Divide et impera” (dezbina și stapanește).

Pe plan extern, reprezentanții Mișcarii Național Democrate din Republica Moldova susțin relații de colaborare cu alte organizații care contesta statalitatea Romaniei, fie ca este vorba de radicalii unguri sau bulgari.

Deasemenea, cu reprezentanții MND intreține legaturi și provocatorul Csibi Barna, extremistul maghiar devenit cunoscut dupa ce l-a spanzurat simbolic pe Avram Iancu. Acesta a protestat in toamna anului 2012, in Miercurea Ciuc, impotriva “imperialismului” romanesc manifestat la adresa Republicii Moldova, afisand o pancarda cu mesajul “Moldova nu e Romania”.

Sursa:

Articolul “Moldovenistii” cer combaterea acordarii de pasapoarte romanesti basarabenilor pentru prevenirea unei “INVAZII MILITARE” apare prima dată în Glasul.info.

Poate fi definit “moldovenismul” de catre un grup de birocrati batrani comunisti? Daca nu, atunci cum ar trebui sa fie definit? Este “moldovenismul” cu adevarat opus “romanismului”? Daca nu, atunci nu ar trebui ca realele valori moldovenesti sa fie recuperate?

Adevaratele valori moldovenesti, asa cum le definim aici, sunt de tip romanesc premodern, de la Voda pana la taran, pe care Eminescu le-a apreciat mai presus de tipul modern liberal.

Moldovenism si traditionalism

In acest context, orice roman poate fi privit ca “moldovean”, chiar daca provine din Vestul Romaniei, in timp ce e de asemenea acceptabil ca cineva din Chisinau sa poata avea valori nemoldovenesti – inclusiv comunistii care sustin cel mai puternic “moldovenismul”. Marxismul si tatal sau, liberalismul, sunt amandoua non-moldovenesti in acest sens, incat un comunist nu poate fi niciodata un adevarat moldovean.

Cititorul poate intreba de ce vorbesc de „valori moldovenesti”? Nu este aceasta o idee comunista? Raspunsul meu este: Nu! Este o idee nobila care ar trebui recuperata de revolutionarii conservatori romani, asa cum filosofii revolutionari conservatori germani din perioada interbelica au redefinit „socialismul” ca valoare prusaca mai degraba decat marxista.

Eminescu, el insusi moldovean – atat in sens metafizic cat si literal – prefera ceea ce el numea „vechea limba inteleapta” a Musatinilor si Basarabilor in fata versiunii moderne de influenta franceza a limbii romane. Subdialectul moldovenesc al romanei prezerva cel mai bine aceasta veche limba inteleapta. Deoarece vechea limba inteleapta si vechiul spirit voievodal sunt in general cel mai bine pastrate in Estul tarii, numele „moldovean” ca trasatura metafizica ar trebui sa se refere la orice roman care pastreaza valorile traditionale – chiar daca, asa cum am scris mai sus, exista traditionalisti si in Vest si exista tipuri moderne non-moldovenesti in Est.

Valorile moldovenesti nu sunt, in esenta lor, nici capitaliste, nici socialiste; ele provin din civilizatia precapitalista, sfasiata atat de catre liberali, cat si de catre marxisti. Tipul moldovenesc respecta proprietatea, dar discrediteaza camata. Ca si Aristotel, el respecta banii facuti din produse sau servicii reale, dar dispretuieste banii facuti din alti bani. El valorizeaza mai mult pamantul decat banii.

Valorile moldovenesti sunt, intr-o anumita masura, ierarhice si patriarhale, dar nu intr-un sens de exploatare. Spiritul moldovenesc intelege ca un taran cinstit este superior unui suveran lenes sau necinstit, o femeie virtuoasa superioara unui barbat fara onoare, la fel cum un sergent bun este superior unui general prost. Aceasta nu inseamna nici „egalitate”, nici „inegalitate”. Eminescu a inteles ca ideea democratica moderna de egalitate conduce mereu in practica la cea mai exploatatoare inegalitate, fie ca doreste sa se numeasca capitalista sau socialista.

Corneliu Codreanu atrage atentia asupra altei virtuti moldovenesti importante: acest bun exemplu de spirit moldovenesc a inteles ca un tradator este intotdeauna mai rau decat un dusman. Opusul tipului moldovenesc nu este revizionistul ungur, care nu poate sa accepte Tratatul de la Trianon; nici sovinul rus, care nu intelege ca Basarabia e romaneasca; nici vagabondul tigan sau camatarul evreu. Este romanul care se dispretuieste pe sine, caruia ii este rusine cu istoria si traditia romaneasca. Dusmanii straini au doar atata putere cata doresc sa le ofere tradatorii.

Contrar mincinilor despre poetul national al Romaniei, nu este adevarat ca Eminescu a fost „xenofob” sau „antisemit”, daca luam acesti termeni ca descriind ura. Critica sa asupra evreilor si natiunilor europene rivale nu a fost inversunata sau meschina. Pe de alta parte, este corect sa spui ca el i-a urat cu adevarat pe acei romani descrisi aici ca reprezentand „valorile non-moldovenesti”. Romanii care isi intorc nasul in fata istoriei si traditiei tarii lor, ca fiind „inapoiate”, „nedemocratice”, „xenofobe”, „antisemite”, „misogine” sau in alte moduri incorecte politic si insuficient de moderne – sunt cei pe care Eminescu i-a urat. Pe acestia ii uraste spiritul moldovenesc. Nu este vorba de ura necrestina, de dragul urii; este ceea ce inaintasul lui Cristos, regele David, numea „ura perfecta” (Psalmi, 139:22)

Din fericire, nimic din cele scrise aici nu este inteles in mod gresit ca anti-reunificare. Mai degraba, intentia este de a lupta contra falsilor „moldovenisti” care se opun reunificarii pe de o parte, si contra avocatilor unei reunificari efeminate si neromanesti, pe de alta parte. Acestor amenintari fatale trebuie sa le raspunda nu numai Moldova, dar si intreaga Romanie Mare, cu ceea ce am numit „spiritul moldovenesc”. Adevaratul moldovenism, combinat cu geniul statal al lui Stefan cel Mare, resuscitat pentru situatia moderna, nu numai ca va salva Romania, dar va resuscita intreaga Europa si lumea toata.

Autor: Amory Stern

Articolul Moldovenism si traditionalism apare prima dată în Glasul.info.

In atentia cititorului.

Prezenta naratiune constituie o viziune strict personala vizavi de continutul unui anume manual de Istorie. Lansat in instruirea scolara – cl. a IV-a, 2006, Republica Moldova – l-am lecturat dintr-o simpla ocaziune și, spre marea surpindere, am fost  frapat de anumite erori inexplicabile. Intr-o sclipire a sperantei naive, expun discernamantul lor aici: in afara de autori, cine ar putea sa mi le explice?

Nu recomand manualul celor care doresc sa invete.

Pagina electronica http://oportunitate.wordpress.com/2010/04/29/mostra-de-falsificare-a-istoriei

avertizeaza privitor la expunerea falsa a istoriei Basarabiei in cadrul scolilor de limba rusa. Sa ne uimim prea tare nu face, fenomenul e promulgat lejer de catre unii autori autohtoni, care admit interpretari arbitrare, pe alocuri pline de aroganta si falsuri, ale istoriei plaiului natal. Cateva randuri in această privinta publicasem in ziarul ,,Faclia” (februarie, 2009), dar carul a ramas intact pana azi.

Fiind, pur si simplu, ostaticul modernismului european, adesea te intrebi de ce exista atatea indoieli in lumea asta schimbatoare? Iata ca in cele ce urmeaza nu iesim cu pretentii deosebite, nici nu solicitam realizarea imposibilului. Scopul propus este elementar: sa evaluam, ocazional, calitatea unui manual scolar. Simpla motivatie ca copilul fiecaruia din noi invata din aceasta sursa, ne mobilizeaza la reinnoirea comentariilor. Va invitam, deci, din nou, la o calatorie imaginara prin paginile lucrarii ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV – a“, Editura Univers Pedagogic, 2006.

Orice “Istorie a Românilor” presupune că natiunea etnică Română stă la baza unei istorii regionale si alcătuieste identificarea primară a indivizilor corespunzători. Astfel, un manual defineste următorul obiect istoric: “poporul Român atât în cadrul statului său unitar, cât si în alte formatiuni statale”

Chiar de la bun inceput suntem avertizati ca “Acest manual este proprietatea Ministerului Educaţiei şi Tineretului”. Surpriza placuta, ce intriga cititorul la culme si reclama un izvor de informatie autentica. Respectiv, ne autosesizam: prin prezentele randuri nu atentam la proprietatea cuiva, nici macar nu declaram o pretinsa recenzie. Solicitam doar clarificarea unor amprente retusate, cu respectarea principiului obiectivismului, potrivit caruia cartea nu trebuie sa minta sau sa denatureze adevarul; degradarea umana, lucru stiut, isi trage radacinile inca din Rai.

Pe drept cuvânt, pe lângă buna calitate a hârtiei şi diversitatea culorilor utilizate la editarea manualului, planează în unele locuri mari semne de întrebare faţă de relevanţa informativă a conţinutului. Spre exemplu, o piedică neaşteptată e ascunsă în cap.I, intitulat ,,Timpul in islorie“.

Capitolul include temele: “Măsurarea timpului” – 1; “Date în istorie” – 2; “Calendarul‘ – 3; “Cum se construieşte şi se citeşte linia timpului” – 4; “Arborele genealogic” – 5. La fine se trece, efectiv, la sinteză şi evaluare. Prima întrebare: copilul este rugat să-şi amintească câţi ani au trecut de la moartea lui Ştefan cel Mare; în ce secol a domnit, în ce mileniu?

Verificăm informaţia despre Ştefan cel Mare, oferită de manual.

La pag.9 (tema 2) descoperim imaginea monumentului lui Ştefan cel Mare cu inscripţia: “Ştefan cel Mare, domnitorul Moldovei în anii 1457-1504“. Aceleași întrebări retorice – câţi ani a domnit? – in ce secol? – se repetă la pag.16. E reiterată imaginea monumentului de la pag.9, diferă doar inscriţia: “Ştefan cel Mare, Domnitorul Ţării Moldovei (1457-1504)“. In rest – nimic, o expunere cât de infimă a vieţii Marelui Voievod lipseşte. Să înţelegem că autorii amână povestirea?

Intensificăm forţat căutările, depăşind aria temelor studiate.

Un fragment din ,,Letopiseţul ţării Moldovei” de Ion Neculce (pag.30, cap.III, tema 3), relatează epizodul întemeierii de către Ştefan Vodă a mănăstirii Putna. E reprodusă – a treia oară! (pag.37, cap.III, tema 6) – imaginea monumentului lui Ştefan cel Mare, puţin mărită şi cu un alt subtitru: “Monumentul lui Ştefan cel Mare“. Din nou, nu există o naraţiune despre domnitor. Doar că un citat din ,,Letopiseţul Ţării Moldovei” de Grigore Ureche (pag.38) face cunoscut portretul literar al domnitorului. Este, poate, cea mai valoroasă şi semnificativă informaţie a manualului despre Ştefan cel Mare.

În acelaşi context, după lectura unui fragment dintr-o poezie – fără titlu şi fără indicarea autorului (pag.67, cap.VI, tema 3), suntem rugaţi să expunem calităţile lui Ştefan cel Mare ca personalitate istorică. Concomitent, fără legendă, se propune vizionarea unui portret al Marelui domnitor.

Atenţiune, pentru copilul neatent: mănăstirea Putna, localitatea Suceava (amintită în fragmentul de poezie citat), în ce ţărişoară se află? Ce căuta acolo Ştefan cel Mare şi Sfânt?

Glosarul nu include numele lui Ştefan cel Mare, iar la pagina a IV-a a copertei, pentru a 4-a oară (mare-i Dumnezeu şi răbdarea lui n-are margini!), observăm cunoscutul monument al domnitorului.

Captând “vibraţiile” manualului, descoperim o tratare superficială şi o inconsecvenţă totală în ce priveşte oferta /solicitarea informaţiei despre domnitor. Manualul pare a fi adresat, mai degrabă, unei persoane care cunoaşte deja subiectul şi istoria. Pentru un ne-iniţiat în domeniu, însă, carenţele manualului nu pot fi ignorate, consecinţele fiind deplorabile pe lungă durată.

Cu certitudine, copilului i se cere să comenteze ceva, despre ce nu i s-a vorbit. Ce trebuie el să raspundă? Dar şi unul matur, nu prea antrenat în ale istoriei? Or, să fi mizat autorii pe inventivitatea copiilor de azi? Să fi luat în calcul autoinstruirea lor sau ajutorul părinţilor, al buneilor, influenţa mediului, a Internetului etc.? Dar aceasta nu absolvă semnatarii de sarcina asumată: întocmirea unei lucrări de introducere în materie a unui copil, care pentru prima dată deschide manualul de istorie.

Abordăm o probă mai nuanţată. Excelenta hartă ,,Moldova in timpul lui Ştefan cel Mare” e reprodusă  la pag.31, fără vreo descriere oarecare. O imperceptibilă taină reflectă numărul “39” inserat în chenarul cu titlul hărţii. Care -i destinaţia lui?

Indiferent de cele menţionate, elevul e invitat să comenteze harta. Interesant, ce poate rezuma un copil de 11 ani la contemplarea acesteia?

De asemenea, pe spaţiul integrat între pag.6 şi 15 (compartimentul cap.I) despre Burebista nu se pomeneşte un cuvânt, chiar numele lui lipseşte. Întrebăm acuma noi pe autori: cine o fi acest Burebista, al cărui monument apare la pag.16? Sub imagine e scris: -”Burebista, rege geto – dac (87 – 44 î.H.)”. Cine sunt geto-dacii (care au utilizat un anumit cadran solar – pag.6)? Care-i rolul regelui Burebista în istoria Moldovei? Unde stă acest impetuos monument? (Vezi şi pag.4 a copertei.)

Uşurează cu mult sarcina noastră lipsa imaginei regelui Decebal, un alt mare conducător al dacilor. Atât de mare, încât nici nu a incăput în paginile manualului.

Ce se întâmplă? De unde obţine copilul noutatea în materie? În primul rând, din manual. Am tot cautat împreună şi n-am aflat nimic. Constatăm, cu surprindere, că în manual nu e scrisă o buchie despre întemeietorii Daciei măreţe.

Întrebări fără răspuns, căci pentru a studia un monument, trebuie … – vezi enunţul de la pag.39. Și dacă Geţii şi Dacii sunt interpretaţi ca cei mai vechi locuitori ai ţării noastre abia la pag.64, conchidem: copilul trebuie să răspundă astăzi ceea ce va studia mâine.

Prin cele inserate ne detașăm cu totul de unii erudiți, care ridică o obiecție capricioasă cu privire la calitatea informativă a produsului. Ei uită, cu bună știință, de ideile filozofilor greci, precum Platon și Aristotel, care susțineau că nimic pe pământ nu poate fi perfect, perfecțiunea există doar în Univers. Per contrario, mobilul nostru are ca suport legendara frază: Platon îmi e prieten, dar adevărul…

Luând amploare şi producând o reacţie confuză, exagerarea autorilor devine dureros de pronunţată pe parcurs:

– pag.27 – cine-i Vasile Lupu? Unde e amplasat monumentul?

– tot acolo – Cetatea Soroca – ce-i cu ea? cui aparţine? cine şi când a construit-o? care e rolul ei în istoria natală? Prin relatarea unui călător turc – amplasată tocmai la pag.38 (!), exerciţiul pare a avea o soluţie (îndeajuns, oare?).  Mai era un pas până a explica copilului că pentru apărarea hotarelor de Est ale Moldovei, pe linia ţinuturilor Hotinului, Sorocei, Orheiului, Tighinei şi Cetatea Albă, se hotărî Ştefan cel Mare, spre sfârşitul domniei sale, să fortifice vadul de la Soroca, durând acolo o cetate ca cea de la Orheiu.

– pag.66 – cine-i enigmatica persoană A.I.Cuza? Cine e D.Cantemir? De fapt, la pag.37 aflăm că D.Cantemir e scriitor clasic. Şi atât, ratată fiind, totalmente, prezentarea activităţii politice a savantului.

Alte câteva supoziţii:

– urmeaza sa cautam sarguincios cu totii localitatea din r.Causeni, unde se afla biserica cu hramul ”Adormirea Maicii Domnului“; in manual (pag.9) determinarea in spatiu lipseste;

– tema 3, cap.III: “Ţara mea pe hartă“. Intr-un fragment de text (pag.22) se declara cu seninatate: “Teritoriul Moldovei este cuprins între rîurile Prut, Nistru şi Marea Neagră“.

Stimate cititorule. Te rog frumos sa mai citesti o data vajnica ipoteza, caci se impune necesitatea unei pauze pentru meditare. De altfel, este foarte periculos sa cadem in prizonieratul celor spuse (scrise) si, in apararea principiilor de adevar, semnalam enuntarea unei totale aberatii. Spre a nu fi acuzati, insa, de prea mult spirit critic, operam cu judecatile din manual:

1. Daca in fraza citata se ia ca punct de reper cuvantul Moldova, formula nu e plauzibila, deoarece Prutul este un rau din interiorul Tarii si nici pe departe nu constituie unul dintre hotarele ei (a se consulta harta ,,Moldova în timpul lui Ştefan cel Mare“, pag.31).

2. Propozitia nu e adecvata nici in cazul unei eventuale substituiri a denumirii tarii “Moldova” cu sintagma “Republica Moldova“, caci, vai, ultima nu are ieşire la Marea Neagra, Marea ne-a fost furata. Ne ciocnim de un serios impediment: copilul nu va tolera un neadevar, iar maturii nu trebuie să-l promoveze. Asa cum rationamentul nu suporta vreo alternativa, rezulta ca mesajul de la pag.22 materialmente este fals.

Amintesc, in context, de niste triste versuri ce arata frontierele neclintite ale Tarii:

“De la Nistru pan’ la Tisa
Tot Romanul plansu-mi-s-a
Ca nu mai poate strabate
De-atata strainatate.

Din Hotin si pan’ la Mare
Vin Muscalii de-a calare,
De la Mare la Hotin
Mereu calea ne-o atin; …”

Sub aspectul identic al neconcordantei cu realitatea, mai semnalam:

l. Punand mana la inima, nu fiecare ar considera deplina informatia: “In Moldova s-au născut mari oameni de cultura: M. Biesu, Gr. Vieru, N. Sulac, E. Doga, Gh. Mustea.” (pag. 23)

Memoriu pentru autori. Generos, pasajul vizeaza Moldova. În mod fantastic, însă, enumerarea se limitează la originari din Republica Moldova. Si atunci, daca se ignora personalitatile din sfera culturii, bastinasi ai nordului Bucovinei, tinutului Herta, Transnistriei si Bugeacului, din Moldova istorica – cat de nevinovata e trisarea?

Au, Petru Movila (n. 21 decembrie 1596 , Suceava / d. 22 decembrie 1646) – se stie, nu s-a nascut pe malul Bicului. E, totusi, un biet moldovean. Concomitent, Mare Om de cultura, teolog, mitropolit al Kievului, sprijinitor al tiparului in spatiul romanesc… Ba chiar unul din Sfintii Ocrotitori ai Moldovei. Nu mai vorbim de Dl Nicolae Iorga (6 iunie 1871, Botosani, Principatele Unite ale Moldovei si Tarii Romanesti),  – sa vezi si sa nu crezi: si acesta e moldovean. Mare Om de cultura, in plin sensul cuvantului. Membru a 17 Academii de Stiinte. Ce alta dovada ar putea fi mai convingatoare cu referinta la desartaciunea tendintei de glorificare a Republicii Moldova in dauna Patriei noastre, Moldova?

Nota: Raportat in unicat la sfera scrisului (cultura!), incercam un usor discernamant al catorva din Personalitatile moldovene: mitropolitul Varlaam (numele de mirean Vasile Motoc); Dimitrie Barila, cunoscut pe numele monahal Dosoftei, mitropolit al Moldovei – a scris cele mai vechi poezii romanesti cunoscute; Nicolae Milescu Spatarul, Miron Costin, Grigore Ureche, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Gheorghe Asachi (militant contra unirii Principatelor de la 1859!), Alecu Russo, Bogdan Petriceicu Hasdeu, Mihail Kogalniceanu, Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu – cel mai mare poet roman, sfatosul Ion Creanga, Mihail Sadoveanu… Dar cat face numele Marelui istoric iesean A.D.Xenopol? Sau cel al Omului de stiinta si politic N.Iorga – unul din Marii istorici ai lumii, ales in calitate de vice-presedinte al Comitetului International al Istoricilor?

Sub unghiul de vedere al autorilor (numai ?), in lipsa respectivelor bilete de partid – vai! , precis, astia sunt niste ordinari mojici de prin Euro-Asia-Africa Latina si n-au nimic comun cu “rodnaia nasa (scumpa noastra) Maldova“, inclinata periculos inspre partile regiunii Altai. Asa ca ne oprim aici, desi lista necesita o minutiozitate oarecare.

La o adicatelea, invocam povestea unui geniu al zbuciumului muzical – George Enescu, nascut – minune, nu alta !? – in nordul Moldovei,  judetul Dorohoi, sat Liveni-Varnav, pe 19 august 1881. Or, pentru redutabilii autori, marele compozitor  isi trage obarsia din kalhozul cutarica, carnet de partid nr. “x”, respublica sovietica socialista Honolulu?  Daca cumva situatia e de alta natura, categoric inseamna ca nu-i de-al nostru. E papuas. Din care motive, o las balta cu personalitatile raionului Nisporeni…

Numai durerea si pacatele ma imping sa intreb inca despre Ciprian Porumbescu; nascut in Bucovina, Sipotele Sucevei, la 14 octombrie 1853. Dar se vede de la o posta ca acolo e o alta “Moldavie”. Care nu-i de-a noastra…, iarta-ma, Doamne.

2. Inscripţia “Moldova” (pag.23) de lângă drapelul republicii, cu indicator la conturul Republicii Moldova pe hartă. Cunoaștem cu toții că a persevera e bine, dar nu în pofida adevărului. Peste două pagini (pag.25), aceeaşi hartă e intitulata diferit- “Harta Republicii Moldova“(?) Cu siguranţă, copilul are temei de cugetare: care din ele o fi Moldova şi care – Republica Moldova?

Îndreptăţindu- se, parcă, sau ajutând, oarecum, copilul să se orienteze in timp şi spaţiu, autorii imprimă la pag.62 misterioasa hartă – a treia oară! – cu titlu definitoriu: “Harta Republicii Moldova”. Reţinem, cât de bătătoare la ochi e crearea labirintului artificial pentru angajarea elevului intr-o dispută din domeniul istoricismului, care solicită o deosebire marcantă între noţiunile Moldova şi Republica Moldova.

Un caz similar, Moldova vs Republica Moldova, identificăm la pag.69 (cap.VI, tema 4). În plus, conturul din chenar al republicii e proiectat pe apele oceanului mondial şi nu pe un fon neutru, cum era de aşteptat. Principalul e că se repetă dilema şi copilul iarăşi e pus in faţa infernului: care e varianta corectă?

Alte detalii.

Revenim la pag.22: cu tot respectul faţă de munca autorilor, dar dacă parcul Ţaul, Pavlovca, se află în “jud.Edineţ“, in ce jud. se află parcul din Mileşti? Dar comuna Lozova? Şi apoi, cum se lectureaza îmbinarea de cuvinte “jud.Edineţ“? Încă o ecuaţie pentru elev.

Deşi manualul dedică capitalei Republicii Moldova o temă aparte abia la cap.IV (pag.48, tema 5), elevul este rugat anticipat – pag.23, să o indice pe hartă. Cu regret, nici chiar cel mai sârguincios elev din clasa a IV-a nu va putea realiza obiectivul, deoarece în parametrii cap.I – II (pag.1 – 23) capitala Republicii Moldova nu e atestată. Remarcam “Harta topografică a oraşului Chişinău” (pag.20), despre capitală – nici un cuvânt. Probabil, o va numi copilul. Dacă, eventual, percepe noţiunea de capitală.

Simplifica mult lucrurile redarea desluşită a scrisului din sursa cu alfabet chirilic (pag.31). Intuim că elevii din Republica Moldova mai găsesc şi singuri (nu doar cu ocaziunea săpăturilor arheologice) lucrări cu alfabet chirilic, mai ales prin bibliotecile rurale. Ba mai pot și lectura, spre deosebire de colegii alolingvi – în română. Manualul, vedem bine, in cazul dat e inutil.

La pag.33 ni se propune atenţiei istorioara unui băiat pe nume Alexandru, care a sosit in Republica Moldova împreună cu părinţii, dintr-o regiune a Rusiei. Pare să fie o istorioară destul de şmecheră, deoarece Alexandru se prezintă cam straniu: “Mă numesc Ion”. Cititorul matur ramane perplex! Banuiesc, copiii nu silesc a sari cu intrebarile.

Cu similitudine, era imperios necesara reproducerea la o scara mai mare a monumentului poetului A. Mateevici, Zaim (pag. 37), pentru a profila vizibil chipul autorului Imnului R.Moldova.

Atitudinea negligentă persistă în continuare: vestimentaţia ilustrată la pag.43 nu e insoţită de explicaţii. O fi moda din satele Moldovei? Nu se stie. Nu observam macar caftanul, semnalizat in textul de la pagina anterioara.

Din comentariile la imaginea a doua castele (pag.45), rezuma concluzia feroce despre nivelul prosper de trai din Republica Moldova. Silogismul exclamz:

„- în Europa cavalerii medievali îşi construiau castele ale căror ziduri serveau ca scut de apărare împotriva duşmanilor;

– astăzi, şi la noi întîlnim castele, dar ele servesc doar ca loc de trai.”

Să continui fără comentariu, e imposibil. Memento mori: tovarăşi! citiți și povestiți și la alții. Iată unicul caz, când prin intermediul “clasei muncitoare” din Republica Moldova, ex-sovieticii au întrecut, în sfârşit, Evropa. Vai și amar, ție, înapoiată Uniune Europeană. Cu mii de scuze, îmi permit o abatere microscopică: dă, Doamne, la toată prostimea, şi mie – ultimul, un aşa loc de trai. Sub straşnica condiţiune şi amarnica pedeapsă: castelele sa fie construite din leafă. Şi aceea, nu media pe economie (a mea cu a lor, împărţită la doi), ci de nivelul sărmanilor.

Pag.53, sinteză şi evaluare la capitolul: Numeşte cele mai importante instituţii de învăţământ… din or. Chişinău. Dificilă intrebare pentru elevul din clasa a IV-a, căci manualul nu nominalizează măcar una.

La pag.54 identificăm în text singulara noţiune “Ţările Române“. Despre ce o fi vorba, dlor autori? Câte capuri are acest balaur?

Savurăm imaginea unui havuz, cu inscripţia “Oraşul Chişinău” (pag. 63, cap.Vl, tema 1). Iartă-mă, Doamne, dar cât de bogată trebuie să fie imaginaţia elevului pentru a desluşi panorama municipiului?

Tot acolo, se insistă cu o întrebare de evaluare: care este documentul ce confirmă că tu eşti cetăţean al Republicii Moldova?

Nota bene: manualul categoric nu oferă informaţii despre documentul de identitate al cetăţeanuluil Republicii Moldova. Cum şi ce să răspundă copilul? Ori, întrebarea are un destinatar concret – invitatul de onoare al Partidului Comunist din RSSM, I.N.Smirnov, cneazul Transnistriei?

La pag. 64, titlul “Harta Republicii Moldova” nu corespunde hărţii reproduse, cu aşezări şi descoperiri mai importante din epocile paleoliticului, mezoliticului, neoliticului, a bronzului, din prima epocă a fierului (Hallstatt). Controversată interpretare. Încercaţi să convingeţi elevul că nu-i de vină inerţia ideologizată.

Degeaba e notificat dublu numele lui Ovidius (pag.65) la relatarea acestuia despre geti; puţin probabil sa fi auzit un copil din cl.IV despre Publius Ovidius Naso (anul 43 i.e.n. – anul 17 e.n. Nascut la Sulmo (Sulmona), studiaza retorica la Roma, desavarsindu-se ca mare poet elegiac latin; este exilat in anul 8 i.e.n. de imparatul Augustus la Tomis (Constanta), pe malul Marii Negre, fara a mai reveni. Autorul N. Lupan vorbeste despre doua poeme scrise de Ovidiu in limba daca [1]. Dar istoricul bucurestean Horia C. Matei [2] face referinta doar la “un poem scris in limba localnicilor, care nu s-a pastrat.”).

Probele concludente, scoase întâmplător la iveală, conduc indubitabil la ideea că manualul ţine de sfera fantasmagoriei. Numai un astfel de deziderat e în stare să îndrepţăţească ”efortul” colectivului de autori (G.Gavriliţă, M.Dobzeu, V.Haheu, T.Nagnibeda-Tverdohleb, M. Veveriţă) la întocmirea şi editarea aparentei lucrări. Mai având în vedere munca evaluatorilor, a redactorului, a corectorului…

Şi numai astfel vom coborî la nivelul strădaniilor şi străduinţei ucenicilor din clasa a IV-a, în greaua lor încercare de a răspunde, în baza lecturii manualului ,,Istorie. Manual pentru clasa a IV – a“, Editura Univers Pedagogic, 2006, la provocatoarea întrebare despre Descălecatul Țării Moldovei.

Scris de : Mihai Dascălu / 2011-01-29

Note:

1 Nicolae Lupan. Din coapsa Daciei si-a Romei. Bucuresti. Criterion Publishing. 2007, pag.6.

2 Horia C. Matei. Lumea antica. Mic dictionar biografic. Chisinau. Universitas. 1993. Pag.184, articolul “Ovidiu”.

Surse:

Articolul Un manual de istorie… debusolata apare prima dată în Glasul.info.

Promovarea din rasputeri si pe lunga durata a motivatiei “limba noastra” (cu succes similar se abordează australiana, austriaca, mexicana, columbiana, braziliana…), nu mai conteneste in Republica Moldova. Mare batjocura, dar uite ca demagogia are predilectie. Favorizati deschis de clasa politica ex-comunista, teoreticienii contemporani ai existentei limbii inexistente (- factor cvasi-necunoscut in filologia mondiala),  au facut sa apara multime de maldaveni cistâe (a se citi – oameni dezorientati). Consecinta directa a inselăciunei sovietice precum ca sateanul dintre Carpati si Prut e altcineva decat  moldo-ivanul dintre Prut si Nistru.

Un puternic curent initiat de forte ostile  idealului national preseaza  incontinuu dezonorarea poporului in moldoveni si romani. Desi incarcatura ticaloasa a momelei e clara pentru oricare homo sapiens, multi din localnici se lasa antrenati in aventura superficiala bazata pe starea de incertitudine a cunoasterii. Din care motive incercam elucidarea  situatiei cu mijloace aflate la indemana orisicui, fara apel la surse enciclopedice sau nume academice. Intentia are ca stimulent simpletea instrumentelor invocate, ce contureaza notoriu nimicnicia falsului si-l anihileaza. Numai orbul nu vede si surdul nu aude, in rest, faca-se voia Celui de Sus. In aceasta ordine de idei, imperios necesar este sa amintim partizanilor ”moldovenismului” legenda descalecatului Moldovei, invatata acum si de copiii din grupele mari de la gradinite.

Povestea veche spune ca un Voievod roman pribeag din Maramuraş, Bogdan, trecuse munţii pe la Carlibaba, urmand cursul Bistriţei-Aurii mai intaiu, şi apoi al Moldovei, şi se facuse  Voievod al Ţerii Moldoveneşti. …tot aşa de deplin şi neatarnat ca şi Domnul Ţerii-Romaneşti (c.1360)[1]. La cele spuse adaugam informatia dintr-un manual şcolar: documentele cancelariei maghiare a regelui Ludovic de Anjou stau marturie ca in 1359 Bogdan cu feciorii sai si drujina a trecut clandestin din Maramures in Moldova…[2]

Iar acum, pentru necredincioşi, rugam atenţie maxima. Mentionam de la bun inceput ca si de-o fi intamplarea cu descalecatul o legenda frumoasa, dar e intemeiata pe marturii istorice sigure.  Estimam ambele citate la o prima deductie: stramosii nostri (ai moldovenilor) au coborat nu din copaci, ci din Maramures; urmasii lor ca provenienta suntem si limba lor o vorbim.

Rezulta, stimate cititorule, ca suntem mostenitorii de drept a unei limbi, mai degraba, maramureşeana (ca sa nu-i zicem romana!) decat moldoveana.

Mai citeste odata alineatul premergator, cu judecati elementare, selectate special din surse ocazionale, pentru a creiona efortul tovaraşilor in josnica incercare de a prezenta albul ca negru. N-am facut descoperire, tractarea  primitiva  a evenimentelor de catre –ismul partinitor constituind din start o aberaţie neta, indreptaţita oarecum pentru ”eliberatori” prin proverbul interesul joaca fesul. Te rog, oponente, sa ma contrazici cu dovezi probatorii.  Asta in afara faptului ca limba moldoveneasca e atestata cu brio in arhaicile cronici si surse literare, de care lucru avem cunostinta. Nu trebuie sa fii insa mare filosof pentru a inţelege ca limbile epocilor sunt şi ele supuse modificarii sau distrugerii, alfabetele la fel – proces intalnit adesea in istoria  nu numai a statelor sau a popoarelor. Dar pentru noi, ba?

Prin abstractie de la unitatea lingvistica de netagatuit a urmasilor poporului dac, invocam si urmatoarele. Caracterul de legitate generala al factorului evolutiei in timp determina axioma despre aceea, ca limba numita in junetea sa cu regionalismul moldoveneasca – conform denumirii Principatului, se transforma la maturitate intr-o doamna de o rara frumusete, pre nume limba romaneasca, conforma, din nou, denumirii statului dupa unire – Romania. Una peste alta – ce culoare avea sa aiba isonul statalistilor din imperiul moldav in caz daca Patria mea succeda numele de DACIA? Devine evident, astfel, ca “novaţia literara” cu denumirea limbii dupa toponimice – tendinta frauduloasa a despotismului bolsevic, conduce in lumea absurdului. Modelul de mai jos consacra semnificatia haioasa:

a). In plina concordanţa cu invenţiile fabuliste ale ”-ismului” neo-mioritic, spaţiul dintre Nistru – Tisa – Dunare şi Marea Neagra ar cuprinde, eventual, limbile: basarabeana, moldoveneasca, bucovineana, maramureşeana, crişeana, banaţeana, transilvaneana, olteneasca, munteneasca, dobrogeana.

b). Pe aceeasi lungime de unda, la nivel local (RM) deosebim limbile: cahuleana, cimişliana, bubueceana, durleşteana, drochiana, floreştiana, orheiana, hanceştiana, limba sectorului Botanica, soroceana, tighineana, transnistreana, ungheniana etc etc. Denumirea autentica a limbii locuitorilor din oraşelul Ştefan Voda pare a fi – ştefanvodeana. Cu cei din sat Vanatori, Nisporeni, io discut, probabil, vanatoreşte. Pana la urma, sa determine fiecare limba celor din puzderia de sate cu denumiri neaoşe: Afumaţi, Aluat, Caiet, Chilisoaia, Carlani (Stejareni), Cot, Cunila (Cabaesti), Duşmani, Gasca, Flamanzeni, Flocoasa, Lingura, Limbeni, Marzoaia, Odaia, Palaria, Parliţa, Sarma, Ştiubeieni, Tarşiţei, Ţambula, Veveriţa, Zberoaia… Ori, cucoana Chiriţa ot Barzoeni, in ce limba inşira descantece? – in barzoiana.

Şi apoi, cum ramane cu limbile framantate in pulberea drumurilor de Domniile Kara-Bugdaniei prin executarea grijilor cotidiene dinspre Cetatea Alba, Ismail, Cernauţi, Hotin, tinutul Herta? Pe cale de incheiere a gandului, ne expimam speranţa ca Parlamentul oricum se va descurca in realitatea lingvistica a ”multietniciei” noastre.

O generalizare se cere expusa: fenomenul „moldovenismului” se datoreaza in exclusivitate uriaşei discrepanţe dintre realitate şi teoriile inventate la comanda. Ignorarea bruta a vestigiilor istorice conduce la declinul pseudo-ştiinţific al acestor teorii. Pe care fundament se consolideaza – eronat şi tot mai amplificat, instrainarea de Neam a mai multor generatii.

Intr-o mica paranteza subliniem ca generatorii acestor false teorii nu sunt, asa cum s-ar putea crede la prima vedere, niste oficialitati bruscate sau private de accesul la informatii. Din contra, prezentarea selectiva a informaţiei, demonstreaza dur caracterul conştient al activitaţi lor. Ceea ce inseamna ca teoriile elaborate prin jonglarea voita a faptelor nu etaleaza macar simple erori, ele urmarind scopul concret de renuntare la obarsie, intimidare a exactitatii…

Un stupid exemplu. Jos caciula pentru corespondenta dintre pseudo-denumirea “Academia de Stiinte a Moldovei” (http://www.asm.md/, accesat pe 12.05. 2011) si cruda realitate dictata de “eliberator”. Ori, bravii nostri statalisti ignora ei primii puternicul statulet de sub comuna Bacioi, adica admit un fel de incalcare – dar foarte usoara ! – a propriei Constitutii. Hai ca anume acolo (Titlul I PRINCIPII GENERALE Articolul 1) si-au conturat separatismul prin promulgaraea visului rusesc “Statul Republica Moldova” (http://lex.justice.md/document_rom.php?id=44B9F30E:7AC17731, accesat pe 12.05 2011).

Si atunci, vorba ceea, unde-i logica: Academia de Stiinte e o autoritate ce apartine separatistilor din slavita RM, Antarctidei sau Patagoniei? Ca Tara Moldovei (faramitura neatinsa), stie o lume, s-a unit cu Tara Romaneasca in a.1959, realizand Romania moderna.

Cu atat mai plauzibil e perceputa reavointa si veninul ”moldovenismului” (1940 – prezent) in proiectul denigrarii si subminarii sorgintei comune a neamului cu aceeasi limba, aceleasi trasaturi fizice, acelasi port, acelasi mod de viata, aceeasi Patrie. Minciuna fata de istoria neamului a depasit orice limite ale bunei-cuviinte, gravitand in jurul clasicului pacat al lepadarii de Dumnezeu. Am ajuns mai divizati ca oricand: individul cu Internet la indemana nu doreste sa cunoasca adevarul istoric, fie el cat de nenorocit şi usturator, iar dezicerea de identitate e redata sub voalul puritatii. Proslavirea desearta a statalitatii republicii  in dauna integritatii Tarii nu concorda cu dezvoltarea sufleteasca a taranului onest si conduce la detasarea inevitabila de toate preceptele astea perimate. Ex-sovietico – de iure, de facto, un kamunisto prapadit, cu creierul spalat, cosmopolitul micro-basarabean fuge de-avalma de saracia provocata de conducerea tarii. Dorinta de a-si adapta traiul si viitorul copiilor la niste conditii ordinare a prevalat dreptul la libera exprimare, aducandu-l pe cararile ”turismului” clandestin, la negru in strainatate.  Aceasta e durerea noastra, de la Stefan cel Mare incoace. Este tocmai ceasul de a striga la cer: Moldoveni din toate partile, uniti-va! Poate vine Dumnezeu si ne scapa de urgie.

Atitudinea aroganta si dispretuitoare a ”maldavenilor veritabili”, in mod deliberat, ne arunca in prapastia uitarii. Practic, avantajul ideologilor ”-ismului” patriotic consta in aceea ca obiectivul de reconstituire a statului sau intregire a natiei nu-i preocupa.  Ei isi antreneaza mintile pe mini-rampa generos permisa, degajand din abundenta afirmaţii scandaloase şi denaturate, atacuri veninoase la adresa Romaniei, in fine, la insasi spiritul de neam al bastinasilor. Promulgata sub mantia imperiala, strategia rusificarii e depasita aprioric de platforma lor – şovina si renegata, ce denota o plauzibila vocatie quazi-nationala. Strans legat de cretinism, experienta ”moldovenismului” neaga totalmente cumsecadenia, plutind pe surogatele altor ”-isme” – “patriotismul” local, maldaivanist ipocrit si deznationalizator; ”statalismul” celei mai Suverane, celei mai Independente, celei mai Unitare, celei mai Indivizibile Ţeri etc. etc.

Problema majora incepe, de regula, de la straluciţii lideri. Lumea e extrem de nemultumita  (toti injura – al naibii nesimtiti), dar de facut nu se face nimic; dupa votare nimeni nu iese cu intrebari. Fara sa vrei iti faci cruce: oricine n-ar veni la putere, nu vine decat sa fure cat poate inainte de prabusirea finala. Sa ne mai miram ca la capitolul consum avem sute de restorane, hypermarket-uri, Mall-uri, iar la cel al producerii stam destul de modest – cate intreprinderi, ateliere, fabrici, uzine, agro-ferme indestuleaza habitatul uman? Ca si in timpurile de trista amintire ale socialismului infloritor, prioritatea se acorda mentalitatii mancurtului: scuiparea in chipul din oglinda, abandonul partilor de teritoriu, instigarea la dezbinare nationala, angajarea in jocul netrebnic al ”fratilor mai mari” care au ”eliberat” din noi cat au putut… Vae victis!

Sa verificam o speta legata de lozungul ”Moldova – patria mea”, indemn propulsat in largul publicului cu tupeul mai mult decat profund şi izbitor al oficialitatilor.  Prima optiune: realmente, Moldova e dispersata in fragmente. Paradoxul: unde, totuşi, e Moldova? Raspuns: adunate la un loc, faramiturile toate sunt Moldova!!! A doua optiune: s-a facut vre-o Declaratie de Unificare a Tarii?  Situatie-limita: – nici pe departe. Fara indoiala, de sus discerne o blasfemie curata: afisa face aluzie la o tara inexistenta (tara fantoma – asemeni olandezului zburator), dar siretlicul are priza, deoarece exista prosti care sa creada. Chiar daca subtilitatile plancardei nu ofera spatiu pentru cugetare, unul din noi s-a deranjat – stiind ca Tara e dezmembrata – care Moldova o au stimabilii in vedere? Altminteri, ce-am reprosa noi locatarilor unei stradute din Cernauti, daca ei s-ar proclama evlavios ”Moldova cea mai moldoveneasca”? Bineinteles, gestul lor ar fi tot atat de legitim ca si al celor din Bucivina, Bugeac, ba si din Tara de Sus sau Tara de Jos…

Cu ochii fixati inspre muntii Ural, de la 1991 incoace  la Chisinau  se invarte inocent un jeu de l’indépendance plin de veselie. Pasii de incertitudine si obscuritate facuti cu multa demnitate de alesii momentului ne angajeaza, de altfel, pe toti sa planam intr-un cerc vicios in jurul axei lor, plina de ambitie personala sau de grup. Saltareta sarba ”tot pe loc si inapoi” releva cu severitate ca nenorocirile aduse neamului dacic de hoarde nomade, vecini hrapareti, imperii ”fratesti”si, ce-i mai dureros, de lichele si vanzatori de neam/pamant, nu s-au terminat. Desi plugarii locului mai poarta in memorie amprentele razboaielor de aparare si reintregire nationala, Arabiile astazi ne-au luat-o inainte; la noi celor multi le revine tacerea si… potecile Gastarbeiter –ului, adicatelea, cum se da in statistica oficiala, turisto-moldovano. Urmaşii dacilor pot sa consoleze realitaţile deplorabile doar cu gandul ca Istoria poporului din spaţiul Carpato-Danubian n-a fost scrisa inca.

Fisurarea mentalitatii indigenilor cunoaste diverse cai aberante: – fariseismul aruncat in van de titlul mitropoliei – a Chisinaului si a Intregii (-?) Moldove; – autoritatile republicii, de ce nu s-ar denumi simplu – a Moldovei (?); – tactica oficiala jegoasa privitor la denumirea limbii (care e limba noastra, nu a voastra! si-i de stat, nu de sezut!); – diminuarea teritoriului Tarii la o palma de tarana, prezentand- drept Maldova intreaga; – osanale euforice ridicate pentru – ismul…   Cimisliei, uitand de alte Cimislii. Si asa mai departe, pana  dincolo de hotarele absurdului, cu ocolirea tendentioasa a barnei din ochi care aminteslte ca campania de intemeiere a Moldovei intreprinsa de catre voievodul Bogdan I de Dolha s-a revarsat initial nu tocmai pe sesul Bacului.

Din alt punct de vedere, nu pot fi ei asa prosti, categoric: cunosc colegii la superlativ ce limba e semanata in luncile Prutului, ce istorie si ce dimensiuni are pretinsa lor Maldova, doar ca se afla la o buna distanta a mintii. Fluturat consistent de mass media, de partide si institutiile statului,”moldovenismul”   lipsit de scrupule isi ajusteaza permanent aripile la realitatile curente din republicuta. Сata ”sudoare” se varsa la moara pan-slavismului intru a ”descoperi” instantaneu ca Basarabia nu-i a Moldovei – principala problema identitara a “amicilor” ne-prieteni. Dragi ”polit-ologi ai sumbrei cruciade”, scumpi ”prozeliti maldaveni”: moşia Basarabilor e sfaşiata de neastamparate noroade! Adunati-o!

Asemenea sabiei lui Damocle, grotescul “divide et impera” atarna ca un blestem deasupra plaiurilor mioritice; respectiv, puţini sunt cei care au curajul de a stigmatiza tradarea camuflata in destramare. Pornind de la premisa ca  Unirea Natiunii nu formeaza quintesenta ”-ismului” chisinauean, putem declara leger ca promotorii lui isi asuma un esec vadit. Bunaoara, ce fel de pretins ”patriotism maldavnesc” cultiva la extremitate diverse  miscari orgolioase, cand ele stranuta angro filo-ruseste?  Repercusiunile izbesc tipator la suprafata: se omite saracia sadita adanc in prea-mandra terisoara, suplimentar, am fost alungati de la mormintele neamurilor pierite in batalii. Din vanzoleala spumoasa, cu totul trist se intipareste: daca nu Unirea Tarii, care mai poate fi lait-motivul agitatiei lor? O vorba subtire aflata pe varful limbii batranilor intelepti invata: “Paziţi-va de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi imbracaţi in haine de oi, dar pe dinlauntru sunt nişte lupi rapitori.”[7] Nu cumva aici se ascunde sorgintea disimilarii poporului, sortit sa fie calcat in picioare pana cand va disparea? Voi, de v-ati numit ”patriotii” Moldovei, de ce lasati Tara ciopartita? Cum procedati cu platitorii de impozite imprastiati?

”Ar fi insa timpul sa se lase la o parte din vocabulariul de polemici cuvintele acestea de «patriot» şi «nepatriot», care nu mai pot avea astazi decat un inţeles fariseic, nu pot constitui decat arme nesincere de lupta.” N-am spus-o noi, ci Marele N.Iorga[8].  Actualitatea profeticelor cuvinte nu poate fi contestata nici acum. Si parca intr-o coplesitoare confirmare se percepe constructia urmatorului silogism, destinat partasilor -ismului separatist:

1. Adevar curat e ca moldovenii sunt sechestrati teritorial si spiritual.

2. Natia moldoveneasca nicidecum nu inseamna populatia de pe parcela de 200 metri in jur de Chisinau.

Rationamentul: moldovenii trebuie uniti. Ambitii personale sau de grup decad in fata genericului specificat, locul caruia e pe steagul moldovenismului: Cetateni ai Republicii Moldova! Demontati mizeria instalata de Imperii si reuniti TARA MOLDOVEI! Nu uitati legamantul Marelui domnitor: Moldova nu apartine noua, ci… !

In virtutea principiului doctrinal ce marcheaza habitatul harazit de soarta, suferinta oricarui popor macinat nu poate dura la infinit. De-atatea ori a demonstrat societatea umana ca popoarele devin puternice prin unitate (sinonim al patriotismului sobru).  La unirea natiunii indemna marele istoric N.Iorga, avertizand in context: ”Nu state mici!”[9] Bunul simt al celor 7 ani de-acasa enunta impetuos ca Unirea este datoria sfanta a fiecarui bastinas. Prin urmare, conceptul de identitate si limba moldoveneasca, atat de sensibil in ramasita basarabeana cu numele Republica Moldova, poate avea succes numai intr-un singur caz:  lupta pentru Intregirea Neconditionata a Basarabiei. Vedem bine, insa, ca in tumultoasa atmosfera chisinaueana notiunile vizate nu doar ca sunt incompatibile, dar si se exclud iremediabil.

Sub flamura realizarii dezideratului Unirii, semanat  pe un suport al Demnitatii Nationale, si-ar amplifica esential moldovenismul sansele la victorie, ar deveni popular si ar culege lauri. In ireala presupunere ca complicii lui initiaza  activitati pentru denuntarea Tratatului cu Ucraina din 1997 (act rusinos in istoria recenta a romanilor, prin care politicienii lasi au renunţat de jure la nordul Bucovinei si sudul Basarabiei, la ţinuturile Herta, Hotin si Insula Serpilor), cum ar creste randul adeptilor sai? Naratiunea expusa vine insa din sfera viselor neindeplinite, iar intre timp, sfidand cu impertinenţa clasica expresie homo ornat locum, non hominem locus si in plin consens cu temutul diagnostic al amneziei, ”-ismul” provocator emana dusmanie fata de tot ce-i indigen. In fapt, se manipuleaza cu niste speculaţii aberante unde „maldavenii cu acte in regula” plutesc ca pestele in apa. Bine-a zis, cel ce a zis: de-a pururi minciuna e mai amegitoare decat adevarul.

Situat deasupra vremurilor, scuipa a lehamite Mos Ion Roata, alti oameni gospodari, la care aderam si noi impreuna cu sfatosul Creanga, dezaproband faradelegea si cerand retrocedarea Tinuturilor natale. Intuim ca acesta ar trebui sa fie scopul tuturor pamantenilor, dar si al stimatilor conlocuitori, daca ei stimeaza Patria ce si-au ales.

Urmatorul imbold al miscarii adecvat-moldave se axeaza pe intoarcerea la inceputuri, adica Unirea Basarabiei cu Moldova istorica,  actiune ce repara nedreptatea facuta moldovenilor acum 200 de ani si care inseamna numaidecat intruparea cu Romania. Caci spune Domnul: Iata, ei sunt un singur popor si toti au aceeasi limba… [10]

Scris de :  Mihai Dascălu / 2011-05-12

Note:

[1] Istoria romanilor. Nicolae Iorga. Chisinau. Universitas. 1992. Pag.66.

[2] Curs rezumativ de lectii la Istoria romanilor. Igor Ojog, Igor Sarov. Editura Cartdidact. Chisinau. 1997. Pag.81-82.

[3] Istoria Romanilor, vol.II, editia a II-a. Nicolae Iorga. Bucuresti. 1936. Pag. 360. Citat dupa http://ro.wikipedia.org/wiki/Dacia_roman%C4%83

[4] Interviu cu prof.  dr. Alexandru Suceveanu, cercetator ştiinţific in cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Parvan” al Academiei Romane din Bucureşti, preşedinte al Comitetului naţional de arheologie. Sursa: Revista Clipa – Magazinul actualitatii culturale romanesti.

[5] Teritoriul si frontierile in istoria romanilor. Sever Neagoe. Editura Ministerului de Interne. 1995. Pag.97.

[6] Articolul ”Romanii – cel mai frumos exemplu de continuitate al unui neam”. Dr  Mircea Dogaru. Sursa: http://enciclopediagetodacilor.blogspot.com/

[7] (Matei 7.15).

[8]  Articolul ”Tradatori şi patrioţi rai”. N.Iorga. „Samanatorul”, an. II (1903), nr. 19. Citat dupa http://foaienationala.ro/trdtori-patrioi-ri.html

[9] In lupta cu absurdul revizionism maghiar. Nicolae Iorga. Editura Globus. Bucuresti. 1991. Pag.211.

Sursa:

Articolul Silogismul ”moldovenismului” basarabean apare prima dată în Glasul.info.

Va propun sa vedeti ce spun diverse personalitati istorice sau mari oameni de cultura, despre  locuitorii Moldovei si despre romani in general :

“1. Karl Marx: «Administratia ruseasca din toate judetele Basarabiei a ordonat sa fie arse orasele si satele in momentul apropierii inamicului. Acest ordin este cu atat mai ridicol, cu cat, dupa cum rusii inteleg prea bine, românii basarabeni nu vor regreta plecarea lor mai mult decat românii din Valahia si Moldova…» (opere, ed. II, vol. 10, Moscova, 1958, p.495). «Taranul român din basarabia nutreste pentru «muscal» numai ura» (K. Marx: Insemnari despre români, Bucuresti, 1964, p.167).

Si tot Marx,atat de drag neocomunistilor din Basarabia si Rusia, spunea:„Limba română e un fel de italiană orientală. Băştinaşii din Moldo-Valahia se numesc ei înşişi români; vecinii lor îi denumesc vlahi sau valahi.”. În alt loc, Karl Marx nota: „Românii din Ţara Românească – 2500000, Moldova – 1500000, Transilvania – 1486000, Banatul Timişoarei – 1085000, Bucovina – 300000, Basarabia – 896000. Total – 7767000”.

Despre diversiunea “moldovenist” si despre propagandistii tradatori de neam autointitulati “patrioti moldovani”, care incearca sa demonstreze existenta unui “narod maldavan”, diferit de poporul roman

2. Friedrich Engels: «Finlanda este finlandeza si suedeza, Basarabia – româneasca, iar Polonia Congresului – poloneza (…). Aici nici nu poate fi vorba de unirea unor neamuri inrudite, care poarta numele de rus, aici avem de a face pur si simplu cu o cucerire prin forta a unor teritorii straine, pur si simplu cu un jaf». (Opere, ed. v.22, Moscova, 1962, p.30-31).

3. F.A. Bronchaus, J.A. Efron: «Grupul romanic este reprezentat de români (cca. 9.000.000) in Gubernia Basarabia (judetele Balti, Soroca, Chisinau, Orhei) si in judetele nistrene (Herson); aceasta populatie isi apara cu insistenta limba si chiar a românizat o parte din populatia ucraineana» (Dictionar enciclopedic, Sankt Petersburg, 1899).

4. L.S. Berg: «Moldovenii sunt românii care populeaza Moldova, Basarabia si o parte din guberniile Podolia si Herson; acestia populeaza in proportie nu prea mare si gubernia Ekaterinoslav» (Basarabia. Tara, populatia, economia. Petersburg, 1918).

5. N. Durnovo: «… toate scolile organizate in Basarabia au scopul de a transforma românii basarabeni in velicorosi, ceea ce nu reuseste…» (Peterburgskie vedomosti, 27 mai (9 iunie) 1912).

6. V. I. Lenin: «Basarabia este pamant românesc» (V. I. Lenin, lucrarea «dreptul natiilor la autodeterminare»).

7. Alexei Mateevici: «Mai inainte de toate sa stiti ca (…) fara unire nu vom putea dobandi nimic. Deci sa avem un gand, o inima, un ideal! Al doilea sfat e acesta. Lucrul drept poate inflori numai daca se intemeiaza pe idei drepte. Cu mahinre am vazut astazi ca intre d-voastra nu toti sunt uniti asupra ideei drepte. Unii se socot moldoveni, altii – cei mai putini – români.

Ei bine, daca ati luat asupra d-voastra sarcina de a lumina poporul, apoi trebuie sa dati poporului idei adevarate, caci altfel intreg invatamantul e fara rost. Da, suntem moldoveni, fii ai Vechii Moldove, insa facem parte din marele trup al românismului, asezat prin Romania, Bucovina si Transilvania (Aplauze). Fratii nostri din Bucovina, Transilvania si Macedonia nu se numesc dupa locurile unde traiesc, ci-si spun români. Asa trebuie sa facem si noi (Aplauze).

Asta nu inseamna separatism, caci si cei din Transilvania, si cei din Bucovina, si cei din America se numesc tot români. Al treilea sfat pe care vi-l dau este: sa stati cu mare putere la straja intereselor nationale. Sa traim bine si cu strainii, dar sa nu tradam interesele noastre, caci altfel vom cadea pentru totdeauna…

… N-avem doua limbi si doua literaturi, ci numai una, aceeasi cu cea de peste Prut. Aceasta se stie din capul locului, ca sa nu mai vorbim degeaba. (…) Noi trebuie sa ajungem de la limba noastra proasta de astazi numaidecat la limba literara româneasca» (Din cuvantarea rostita la primul Congres al invatatorilor moldoveni din Basarabia, care a avut loc la 25-28 mai 1917).

8. Ruben Budagov: «Numai pentru faptul ca I.V. Stalin aminteste «limba moldoveneasca» a aparut problema limbii moldovenesti de sine statatoare, desi majoritatea lingvistilor considera pana acum ca românii si moldovenii vorbesc aceeasi limba» (Voprosi iazakoznania, 1957, Nr.2, p. 154).

9. Rajmund Piotrowski: «… termenul de «limba moldoveneasca» are o istorie mai veche pe teritoriul Basarabiei. Acest termen a fost un instrument al politicii imperiale tariste, iar apoi al politicii imperiale staliniste-bolsevice. Menirea acestui instrument era de a izola Basarabia, iar mai tarziu – Republica Moldova de la arealul românesc» (Literatura si Arta, 31.08.1995).

10.La Curtea imperială a imparatilor rusi de la St. Petersburg, se spunea  în 1840 despre noi: „Moldova şi Valahia sunt ţări locuite de un popor care are o singură origine, o singură limbă, o singură Credinţă, în pofida separaţiei lor pe plan civil, ele au avut necontenit o singură soartă comună: au suferit împreună de-a lungul secolelor, purtând aceeaşi cruce grea, iar acum sorb o nouă viaţă din acelaşi izvor dătător de viaţă. Ele au acelaşi trecut, acelaşi prezent şi, bineînţeles – acelaşi viitor!” (Revista Ministerului Instrucţiunii Publice, fasculul 29, secţiunea IV, Petersburg, 1840, pagina 7).

Ce spun savantii moldoveni?

Nicolae Corlateanu: «Se impune a intelege cu totii, o data si pentru totdeauna, ca incercarile intreprinse in perioada sovietica de a crea o noua limba literara romanica pe teritoriul fostei RSSM, diferita de cea româna, n-a dat si, de fapt, nu puteau da nicicand rezultatele scontate. Dimpotriva, au dat nastere la discutii infructuoase, pentru ca in nici un chip nu se poate ascunde adevarul confirmat istoriceste prin unitatea de limba, literatura, creatii artistice.

O data si odata trebuie sa ajungem cu totii la intelegerea ca limba noastra literara trebuie numita cu numele sau adevarat – româna. Acest lucru nu afecteaza in nici un fel nici ambitiile, nici orgoliul cuiva, cu atat mai mult independenta si suveranitatea statala a Republicii Moldova» (Limba Romana, nr. 4 (22), 1995, p.10-19).

Eugen Coseriu: «A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba româna este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, e o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, e o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si, deci, un act de genocind etno-cultural».

Silviu Berejan: «limba exemplara nu poate fi numita moldoveneasca, pentru ca limba literara, «moldoveneasca», nu exista. Exista numai vorbire dialectala moldoveneasca» (Literatura si Arta, 24.08.1985).

Ion Constantin Ciobanu: «(…) de cata intelepciune au dat dovada stramosii nostri ca au numit aceasta limba cu un cuvant neutru. Limba română! Doamne fereste daca aceasta limba s-ar fi nascut din uzurpare si s-ar fi numit dupa vreo regiune oarecare munteneasca, olteneasca, ardleneasca, banateana, bucovineana, moldoveneasca etc.!

Atunci, s-ar fi vazut cum joaca dracul intr-un picior! Sintagma «limba româna» e unificatoare. Ea nu inalta, nu coboara, nu subapreciza pe nimeni, ea creeaza la toti condtii egale! Si taie o data si pentru totdeauna apa de la moara ratacitilor» (Moldova literara, 18.VI.1995)

Declaratia Adunarii Generale anuale a Academiei de Stiinte a Republicii Moldova: «Adunarea Generala anuala a Academiei de Stiinte a Republicii Moldova confirma opinia stiintifica argumentata a specialistilor filologi din republica si de peste hotarele ei aprobata prin Hotararea prezidiului ASM din 9.IX.1994, potrivit careia denumirea corecta a limbii de stat (oficiale) a Republicii Moldova este limba româna. 29 februarie 1996».

Iata in continuare atat punctul de vedere al cronicarilor moldoveni, cat si al savantului-enciclopedist, membru al Academiei din Berlin, Dimitrie Cantemir, consilier apropiat al tarului rus Petru cel Mare:

1. Grigore Ureche: «Românii cati se afla locuitori in Tara Ungureasca si la Ardeal, si la Maramorasu de la un loc santu cu moldovenii si toti de la Ram se trag…».

2. Miron Costin: «Ca si noi, si muntenii se numesc români… Rumân este un nume schimbat in cugetarea anilor de la român…» (Cronica polona: Despre limba moldoveneasca sau rumaneasca). La 1675 Miron Costin nu facea nici o diferenta, considerand limba moldoveneasca identica cu cea româneasca, ea fiind una a intregii suflari românesti.

3. Dimitrie Cantemir: «Inainte de toate, chiar daca acest (neam) a fost impartit in trei tinuturi de capetenie, totusi toti se cheama cu acelasi nume de români, dispretuind adica dand de-o parte numele de valahi, care le-a fost dat de catre popoarele barbare. Caci românii care traiesc si astazi in Transilvania, deasupra fluviului Olt, in tinutul numit Maramures, nu-si dau numele de valahi, ci de români (martori imi sunt toti locuitorii tuturor natiilor din Transilvania).

Cei din Valahia (pe care grecii din vremuri apropiate ii numesc ungrovlahi, iar noi, moldovenii, ii numim munteni – caci au luat in stapanire mai multe locuri muntoase) isi dau si ei la fel numele de romani, iar tarii lor de Tara Româneasca, adica in latineste: Terra Romana.

Noi, moldovenii, la fel ne spunem români, iar limbii noastre nu dacica, nici moldoveneasca, ci româneasca, astfel ca, daca vrem sa-l intrebam pe un strain de stie limba noastra, nu-l intrebam: «Scis moldavice?», ci «Stii româneste?», adica (in latineste): «Scis Romanice»? Iar daca aceste neamuri n-ar fi la obarsia lor romani, cum, ma rog, ar fi putut sa-si ia, prin minciuna, si numele, si limba romanilor?…»

In «Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor»: «neamul moldovenilor, muntenilor, ardelenilor… toti cu un nume de obste români se cheama». Afirmatiile acestea nu lasa nici o umbra de indoiala ca moldoveanul Dimitrie Cantemir se considera român.

CE ÎNSEAMNĂ MOLDOVEAN ?

Republica Moldova se află în criză identitară de la fondare și până în prezent, și nu va ieși din ea pe toată durata existenței sale, fiind condamnată să se afle mereu în această criză prin însăși esența sa.

Una din consecințele crizei identitare – utilizarea confuză și inconsecventă a noțiunilor „moldovean”, ”moldovenesc” și a tuturor derivatelor sale, atât în discursul public cât și în cel privat. Pot fi evidențiate 3 sensuri de bază cu care este utilizat termenul „moldovean”, rezultate din aplicarea a 3 criterii semantice diferite:

1. Criteriul civic. Acest criteriu definește termenul de „moldovean” (substantiv) ca „cetățean al statului Republica Moldova”. Analog, temenii „moldovean” (ca adjectiv) și „moldovenesc”, sunt definite ca „ceva ce ține de sau este propriu statului Republica Moldova”.

Exemple de utilizare sunt: „prim-ministrul moldovean”, „justiția moldovenească”, „numărul emigranților moldoveni se cifrează la peste 500 000” etc.

Prin aplicarea criteriului civic, un individ este clasificat ca moldovean dacă deține cetățenia statului Republica Moldova, indiferent de apartenența etnică.

2.Criteriul istorico-topologic.Astfel, „moldovean” (substantiv) înseamnă „locuitor sau reprezentant al regiunii istorice sau al formațiunii statale istorice Țara Moldovei”, iar „moldovenesc” este totul ce ține de sau provine din regiunea respectivă. Acesta este criteriul aplicat când vorbim de „domnitori moldoveni”, „grai moldovenesc”, „mănăstiri moldovenești” și, într-o măsură oarecare, „vin moldovenesc” (deși aici poate fi aplicat și criteriul civic) etc.

Utilizarea termenilor dați cu aceste sensuri este predominantă în documentele istorice (fiindcă celelate două sensuri au apărut recent, nu mai devreme de secolul XX), dar se utilizează și în prezent, mai ales în interiorul României, pentru a-i deosebi pe cei din Moldova de cei din alte regiuni istorice românești.

3. Criteriul etnic. Deseori noțiunea de „moldoveni” se utilizează pentru a desemna etnicii români din Basarabia sau Transnistria. Analog, „moldovenesc” se folosește cu sensul „caracteristic etnicilor români din Basarabia sau Transnistria”. Exemple sunt: „mâncare tradițională moldovenească”, „port popular moldovenesc”, „mâncare moldovenească” sau chiar „limbă moldovenească” (termen care a căpătat, din 1924, o puternică încărcătură politică).

Deseori în convorbiri obișnuite putem auzi replici de genul „În grupul X erau 15 moldoveni și 4 ruși”, avându-se în vedere, de fapt, 15 etnici români și 4 etnici ruși, care toți sunt moldoveni prin prisma criteriului civic sau a celui istorico-topologic. Din start trebuie de menționat că aplicarea criteriului etnic pentru termenul „moldoveni” este greșită, dat fiind faptul că acest termen nu desemnează un grup etnic aparte.

Este un nume alternativ pentru etnicii români, iar folosirea a doi termeni diferiți pentru a desemna același grup etnic creează, în cel mai bun caz, confuzie. Pentru cei care încă se îndoiesc de acest lucru, vedeți aici relatările istorice cu privire la continuitatea etnică dintre Moldova, Țara Românească și Transilvania.

Perepetuarea acestei confuzii până în prezent se datorează efortului de deznaționalizare a românilor basarabeni și transnistreni (cei din urmă doi termeni fiind folosiți cu sens istorico-topologic), care a devenit politică de stat a URSS odată cu crearea RASSM în 1924 și s-a extins în 1940/1944 asupra Basarabiei.

Celelalte demonime sunt utilizate, de regulă cu două conotații: etnică și civică, însă există și excepții. Se utilizează doar criteriul civic pentru demonimele care nu sunt și etnonime, adică pentru cetățenii statelor care nu sunt populate de un grup etnic titular: belgieni, elvețieni, americani, canadieni, taiwanezi, nord-coreeni, kosovari etc.

Doar criteriul etnic se utilizează pentru popoarele care nu s-au consolidat pe parcursul istoriei într-un stat: kurzi, basci, catalani, găgăuzi, ceceni, tătari ș.a.

Posibilitatea aplicării separate a criteriului istorico-topologic în cazul moldovenilor se datorează faptului că statul Republica Moldova nu coincide ca teritoriu și nici nu este un stat succesor al statului medieval Țara Moldovei (În cazul celorlalte state, criteriul istorico-topologic coincide deseori cu cel civic, cu excepții precum Egiptul, unde statul actual se deosebește prea mult de cel istoric).

Astfel, avem noțiunile de „moldoveni” și „moldovenesc” utilizate cu 3 sensuri diferite, care sunt permanent confundate, ba chiar unul din ele este și incorect! Să fim vigilenți deci și să delimităm clar ce criteriu aplicăm și la ce sens ne referim, mai întâi în mințile noastre, ca apoi lesne să le putem explica și celorlalți această deloc ușoară dezambiguare. Și, bineînțeles, să nu mai zicem că „în departament am trei colegi moldoveni și un rus”.

Cunoscand aceste si multe alte argumente doveditoare ca bastinasii dintre Prut si Nistru, sunt romani si ca au o limba romana, o istorie romana, si auzindu-i pe acesti  propagandisti  ignoranti vanduti strainilor, iti vine sa transformi argumentele intr-o ghioaga.

Noi stim insa ca prostia omeneasca o poti inlatura prin cuvantul intelept si  mai stim si ca rautatea, ambitia desarta, minciuna, slugarnicia nu  pot fi lichidate decat aruncandu-le peste bordul istoriei…

Sursa:

Articolul Despre diversiunea “moldovenist” si despre propagandistii tradatori de neam autointitulati “patrioti moldovani”, care incearca sa demonstreze existenta unui “narod maldavan”, diferit de poporul roman apare prima dată în Glasul.info.

Noi am repetat acest lucru de nenumarate ori: ardelenismul promovat de Budapesta merge mana in mana cu moldovenismul promovat de Moscova. La inceput de an nou, Alexandru-Arthur Filimon a publicat un articol intitulat „Spune-mi cu cine te însoțești ca să-ți spun cine ești”  in care prezinta legatura de iubire platonica dintre “patriotul romin” Csibi Barna si “patriotul moldovan”, Nicolae Pascaru.

Nu, nu am facut nici o greseala gramaticala ci doar am citat din Nicolae Pascaru, cel care il numeste pe extremistul Csibi Barna: “prietenul meu, patriotul romin Csibi Barna”. La asa “patriot romin”, asa “patriot moldovan”. Cine se aseamana se aduna.

Ardelenismul promovat de Budapesta merge mana in mana cu moldovenismul promovat de Moscova

„Patrioții maldavani” din Republica Moldova au prieteni, buni prieteni… Cunoști un om și după anturajul său. Unul din „patrioții patriei moldave” îl are ca prieten de suflet pe extremistul Csibi Barna.

Acum, că ne-am lămurit cine sunt prietenii „patrioților” din Republica Moldova să mergem mai departe. Ce mai fac acești „patrioți”? Au promovat cu entuziasm un „cântec” cu un element melodic imprumutat dintr-un cântec… din regiunea Munteniei! Tocmai din Muntenia… Vă imaginați?

Este vorba despre o trupă „moldovană” obscură ce cantă pe la nunți piesele „Lume, lume…” si „Moldovenii care Plîng”. Elementul melodic imprumutat, este o porțiune din cântecul lăutăresc al regretatului Grigoraș Dinicu, muzician bucurestean, care la rându-i, l-a preluat de la un lăutar bătrân tot din București. „Patrioții”, se mândrec precum că piesa ar fi pur moldovenească. Cântecul este în special cunoscut datorită artistei Maria Tănase, ascultați ambele piese iar în cea „patriotică” veți găsi elementul în cauză săltat de la „romini”:

Tocmai din motivul ca suntem din Moldova intelegem poate mai bine parsivenia “transilvanismului” sau “ardelenismului” care nu este altceva decat o strategie de indobitocire similara “moldovenismului” cu care rusii au incercat sa-i indobitoceasca pe mancurtii din Moldova.

Asa cum moldovenismul a fost sustinut de catre autoritatile sovietice din URSS si mai nou de catre rusi si ucraineni, cu scopul de a promova “deosebirea” si despartirea culturala, politica si spirituala dintre romanii de pe cele doua maluri ale Prutului, asa si transilvanismul / ardelenismul este sustinut de catre autoritatile de la Budapesta tot cu acelasi scop.

 Sursa:

[1] vox.publika.md

Articolul Ardelenismul promovat de Budapesta merge mana in mana cu moldovenismul promovat de Moscova apare prima dată în Glasul.info.