De ce nu votează sau anulează voturile românii?

• De la Lovitura de Stat din 1989, nu s-a schimbat nimic pentru majoritatea categoriilor sociale a românilor rămași în țară;
• Incompetența și corupția administrației de stat a dus la exodul a peste 9 milioane de români;
• Avem o Constituție pseudo-democratică care permite menținerea la putere a aceiași clase politice;
• Republica Parlamentară este o formă de organizare statală specifică statelor aflate sub “garanția Marilor Puteri” – prin legislația ei a oferit și oligarhilor lumii să recurgă liniștiți la mari evaziuni fiscale și la control politic;
• În general, statelor mici și slab dezvoltate li s-au impus de marile puteri REPUBLICA PARLAMENTARĂ ca forma de organizare statală tocmai din acest motiv, deoarece, un REGE nu poate accepta nicidată dependența economică sau suzeranitatea față de alte state;
• Legea electorală permite intrarea în Parlament a partidelor politice ce obțin peste 5% din voturi și creează mereu crize politice care afectează stabilitatea politică, economică și socială a țării;
• Șeful statului este produsul politicilor naționale cu atribuții interne limitate care nu poate înțelege și rezolva necesitățile electoratului;
• Deoarece candidații evită să vorbească despre modificarea Constituției neo-marxiste sau dacă au făcut-o în trecut, a fost doar de campanie pentru a câștiga electorat;
• Această formă de organizare statală este străină de istoria noastră națională și incompatibilă cu idealurile românilor;
• Nici o guvernare din 1989 și până astăzi nu a rezolvat crimele loviturilor de stat și jafurile fiscale produse de “băieții deștepți”;
• Nu cred în diversiunile media și într-o legislație vetustă – menită să creeze “omul nou”, pseudo-democrat;
• Grevele “autorizate” a oamenilor manipulați de opoziție sau putere au înăbușit pe cele ale societății civile;
• Pentru că în locul stemei comuniste de pe tricolor, trebuia să apară după “revoluția din 1989”, stema ROMÂNIEI REGALE.

În concluzie, REPUBLICA PARLAMENTARĂ este o formă de organizare pseudo-democratică care nu reprezintă interesele întregii populații și ca dovadă este prezența mică la vot (aprox 50%) și aia cu aproape jumătate de voturi anulate a rămânilor care încă mai așteaptă revenirea la MONARHIE!

PS

Vă reamintesc că în anii 92, la primele alegeri prezidențiale a fost maximul de prezență din istoria comunistă și post comunistă… peste 76% de participanți… și cu cine a votat poporul? Tot cu comuniștii. Adică la ce te poți aștepta, dacă inclusiv intelectualii au votat cu un cel mai mare criminal comunist de la Gheorghiu Dej încoace?… Și cine sunt urmașii lui? Nu urmașii celor spălați pe creier prin crearea “omului nou”?… Votul universal este o invenție bolșevică, folosită pentru a crea impresia fictivă de “putere a poporului”… Dacă în democrația modernă Eminescu zicea: “Nu spera și nu ai teamă, ce val ca valul trece…”, în “globalismul” ăsta unde “marile puteri” subjugă anual națiunile de mâna a 2-a și a 3-a, mai puteți spera la bine?… Vă înșelați amarnic!…

Pentru o presă independentă, fără cenzură, sprijiniți-ne cu o donație. Vă mulțumim!

Articolul De ce nu votează sau anulează voturile românii? Citește răspunsurile în doar câteva rânduri! apare prima dată în Glasul.info.

„În general, Rezistenţa anticomunistă a avut trei caractere:

1. Caracter naţional. Alcatuita şi iniţiată de studenţi şi militari, încadraţi sau nu în partide politice (ţărănişti, liberali, legionari), ţelul luptei nu era al unui partid sau al unei mişcări, ci al neamului întreg.

O menţiune specială tot o fac. Cele mai multe grupuri de rezistenţă (aşa cum a fost cazul şi în Munţii Făgăraş) au fost iniţiate şi alcătuite de fraţi de cruce, organizaţie a Mişcării Legionare. Tot ei au dat cele mai multe jertfe în munţi sau în închisori. Unora nu le place acest lucru. Se poate răspunde: Munţii României au fost acolo unde sunt şi astăzi, în mod egal de primitori pentru oricine le-a păşit pragul. Dacă numai unii tineri au ales calea lor, istoria va trebui să ţină seama de aceştia, aşa cum au fost. Şi nimeni nu va putea spune că n-a meritat să intre în codru. Am avut totdeauna conştiinţa că noi, cei din rezistenţă, reprezentam adevăratul stat român, fiindu-i apărătorul lui. De altfel, aşa ne şi iscăleam: “Armata naţională română”.

2. Al doilea caracter a fost cel creştin. Am fost totdeauna conştienţi că suntem în acelaşi timp ostaşi ai lui Hristos şi ai neamului nostru. Am căutat să ne încadrăm acţiunile şi faptele noastre în onoarea militară şi în morala creştină.

S-a aruncat atâta murdărie, atâtea minciuni asupra luptei noastre, în ziare, cărţi şi filme, încât tineretul ne vede, în general, într-o lumină falsă. Ca şi în alte rânduri, apelăm la toţi câţi ne-au cunoscut, prieteni şi duşmani, oameni întâlniţi întâmplător sau anume, bărbaţi sau femei, să spună dacă ne-am purtat altfel decât ca luptători creştini şi români.

3. Al treilea caracter a fost cel monarhist. Am crescut şi am fost educaţi în spiritul ordinii şi al valorilor noastre naţionale. Neamul nostru a fost de veacuri condus de voievozi, domni, regi. Monarhia a fost totdeauna steagul în jurul căruia se adunau oştile la vreme de primejdie, era punctul fix al existenţei noastre ca neam: simbol al dăinuirii noastre pe acest pământ. Când, în 1952, am ajuns la cabana Bâlea, am spus sutelor de turişti: “- Spuneţi celor din ţară că mai există un colţ din Regatul României ce nu şi-a plecat capul înaintea comunismului. Şi va rămâne liber cât timp capetele ce le vedeţi vor sta pe umerii celor ce le poartă.”.”

Ion Gavrilă Ogoranu

Articolul Caracterul monarhist al Rezistenţei armate anticomuniste. Ion Gavrilă Ogoranu. apare prima dată în Glasul.info.

Vlaho-Bulgaria, o monarhie de care se cutremurau porțile Bizanțului.

Cumanii şi înfiinţarea împărăţiei româno-bulgare –  La 1018, împăratul bizantin Vasile II Macedoneanul (976 până 1025) scaldă în sânge şi desfiinţează împărăţia bulgară, întinzând domnia Bizanţului până la Dunăre şi primind, drept mulţumire, tragicul nume de Bulgarocton ( = ucigătorul de Bulgari). După o robie de 168 de ani, Bulgaria devine iarăşi imperiu, dar un imperiu româno-bulgar.

Providenţa s-a folosit pentru înfiinţarea noului imperiu de doi fraţi români, Petru şi Asan, din Balcani (Haemus), care au chemat In ajutor pe Cumanii din stânga Dunării pentru a ajunge la scopul dorit. Când Ia 1186 Românii şi Bulgarii din Balcani, sub conducerea celor doi fraţi valahi, ridicară steagul revoltei pe piscurile- stâncilor, putreda capitală a imperiului bizantin nu-şi dădea seamă de însemnătatea şi urmările loviturii pornite din munţii şi văile Hemului.

Vlaho-Bulgaria, o monarhie de care se cutremurau porțile Bizanțului

Prima expediţie  din vara aceluiaşi an a împăratului efeminat Isaac Anghelos (1185—1195) a întărit Bizanţul în convingerea, că răscoala din Balcani n-are nici o importanţă deosebită. Ajutat de o ceaţă deasă, împăratul a putut pătrunde în munţi, înfrângând rezistenţa răsculaţilor. Alungaţi de oştirile imperiale, „Petru şi Asan, cu tovarăşii lor de răscoală, s-au repezit spre Dunăre şi, luntrărindu-o s-au dus la vecinii lor Cumani, pe când Isaac Anghelul, dând foc secerişului adunat in snopi, şi încrezându-se în făgăduinţele Valahilor rămaşi acasă, se întoarce în capitală, sigur de potolirea primejdiei, spre a se făli cu isprăvile sale.

Petru şi Asan însă, „trecând Dunărea, se întâlniră cu Cumanii” şi, făcând alianţă cu aceşti stăpâni ai nordului dunărean, se întorc înapoi cu planul bine stabilit de a scutura lanţurile bizantine şi a înfiinţa „domnia Vlahilor şi a Bulgarilor”. Armatele aliate se compuneau mâi întâi dintr-o mulţime fără număr de Cumani, care trec Dunărea „ca nişte legiuni de duhuri”; în oastea cumană se afla şi un corp (de Valahi din stânga Dunării, cari erau supuşi Cumanilor); pe lângă aceştia mai sunt amintiţi şi Bordonii sau Brodnicii, supuşi şi ei Cumanilor; adăugând, în sfârşit, şi oştirile româno-bulgare din munţii şi văile Hemului, înţelegem primejdia ce se ridică ameninţătoare ca o vijelie năpraznică asupra domniei bizantine în Vlaho-Bulgaria din sudul Istrului.

Toate aceste neamuri, „împreunându-se într-o singură armie şi coborîndu-se pe şesuri bune de călărime”, zdrobesc o armata imperială, comandată de loan Cantacuzino, cumnat de soră a Iui Isaac Anghelul, trimis de acesta împotriva răsculaţilor. Dezastrul era destul de mare, pentru a trezi Bizanţul din moleşitul său optimism. Niketas Choniates, izvorul principal pentru înfiinţarea imperiului româno-bulgar, relevează necontenit puterea, vitejia, agerimea şi isteţimea Cumanilor, deşi suufletul Iui clocoteşte împotriva acestor barbari, care răstoarnă din temelie toată opera lui Vasile Bulgaroctonul.

Afară de prima expediţie, care a dat naştere la alianţa valaho-cumană, împăratul a mai pornit de patru ori împotriva duşmanilor, totdeauna însă fără ispravă; ba în expediţia din 1190 era să-şi piardă şi viaţa. In ultima sa încercare, 1195, abia ajuns la Kypsella, e detronat, orbit şi aruncat în mănăstire de fratele său Alexie Anghelul, care-i ocupă tronul (1195—1203) atât de zguduit de puhoiul cuman.

[alert-success]Nici retragerea Cumanilor la 1195, nici asasinarea lui Asan la 1196, nici uciderea lui Petru la 1197 n-a putut schimba situaţia în favoarea Bizantinilor, căci în locul celor dispăruţi se ridică fratele lor Ioniţă, care desăvârşeşte opera înaintaşilor săi, făcând din Vlaho —Bulgaria o monarhie de care se cutremurau porţile Bizanţului. Infrângerea Bizantinilor înseamnă întemeierea împărăţiei româno-bulgare, iar aceasta se datoreşte în mare parte concursului puternic dat de Cumani.[/alert-success]

Nicolae Bălcescu, în “Scrisori către Ion Ghica” relata faptul ca
in perioada peregrinarilor sale prin nordul Bulgariei din timpul pribegiei din anul 1849, a intalnit aproape numai sate româneşti:

[alert-announce]“În Bulgaria m-a mirat încă foarte mult neîntâlnind din Balcani şi până la Dunăre nici un sat bulgăresc şi numai sate româneşti. Unde sunt Bulgarii? În Bulgaria se află puţini (Români) prin oraşe şi apoi între Vidin şi Niş şi dincolo de Balcan, Românii se întind în toată Bulgaria proprie şi pe tot malul drept al Dunării până la Belgrad. În partea serbică, pe Dunăre, cum mi s-a spus, sunt mai mult de 40000 de familii române (Constantinescu 1941: 23)”, relata Nicolae Bălcescu [/alert-announce]

Bibliografie:

[1] A. D. Xenopol. Istoria Românilor , II (Bucureşti 1914)

[2] Niketas Choniates, De Isaacio Angelo, lib. I, 5. — Părţile
din Niketas privitoare la imperiul româno-bulgar

[3] D. Onciul, Originile principatelor române (Bucureşti 1899)

[4] CULTURA CREŞTINĂ, Iunie 1922.

Articolul Vlaho-Bulgaria, o monarhie de care se cutremurau porțile Bizanțului apare prima dată în Glasul.info.

Am fi putut reintregi Romania daca dupa 1989 reveneam la monarhie? In istoria invatata in scoala in perioada comunista s-a evitat pe cat de mult a fost posibil sa se pomeneasca faptul ca Regina Maria a fost arma secreta a Romaniei in timpul negocierilor de dupa primul razboi mondial din timpul conferintei de pace de la Paris, ea reusind prin charisma si legaturile ei externe sa elimine o mare parte dintre dificultatile intampinate de I.C. Bratianu la negocieri, Antanta nemaidorind sa-si respecte angajamentele privind Transilvania, Bucovina si Banatul. Putem astfel spune fara nici un dubiu, ca Regina Maria este unul dintre suveranii cu cea mare contributie la desavarsirea Romaniei Mari, tara noastra avand pana in anul 1940 aproape toti etnicii romani in interiorul propriilor granite.

“Macar ca prin campania militara a Romaniei impotriva bolșevismului maghiar Romania binemerita recunoștința intregii Europe!… Prin ințelegerile cu Franța și Anglia, hotarul de Vest trebuia sa fie pe Tisa, Banatul intreg era un Banat romanesc și se cuvenea sa fie cuprins ca atare in Romania de dupa 1918! Mare, e drept, dar nu atat de mare cat s-ar fi cuvenit. Și asta din pricina aliaților noștri, care ne-au cam tradat la Versailles! Ei, nu noi!”, scrie Ion Coja.

Am fi putut reintregi Romania daca dupa 1989 reveneam la monarhie?

La fel de adevarat este insa si faptul ca negocierile separate de la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial facute de catre tanarul si naivul rege Mihai pe de o parte, iar pe de cealalta de catre maresalul Ion Antonescu, au dat ocazia rusilor de a scinda Romania in bucati si de a obtine chiar mai mult decat acestia isi propusesera.

Exista in Romania voci ale unor personalitati marcante ale societatii romanesti, care desi nu sunt auzite prea des si nici promovate, ele sunt promotoarele ideii potrivit careia Romania ar fi putut fi reintregita imediat dupa 1989 daca in loc de “capitalismul salbatic” implementat de catre fostii comunisti, s-ar fi revenit la monarhia constitutionala.

In ceea ce priveste politica externa a Romaniei, intr-adevar tara noastra a avut foarte mult de suferit, politicienii postdecembristi distrugand in mare parte chiar si relatiile diplomatice foarte bune existente pana la acel moment. Cat despre o viziune clara si pe termen lung cu privire la o geopolitica in interesul national, aceasta a lipsit cu desavarsire pentru multa vreme din Romania.

Articolul Am fi putut reintregi Romania daca dupa 1989 reveneam la monarhie? apare prima dată în Glasul.info.

Singurul meu Rege în care cred este poporul daco – român, iar Casa Regală și descendenții ei, sunt strămoșii, martirii și eroii Neamului meu. Însemnele acestei singure Case Regale Daco – Române, sunt portul popular, limba daco – română, templele dacice, bisericile și mânăstirile cu sfinți străvechi și noi, cultura și istoria națională, voievozii și cărturarii noștri, sfântul și mândrul nostru Tricolor.

Amin cu împlinire!

Laurian Stănchescu, scriitor și jurnalist român!

Articolul SINGURUL MEU REGE, POPORUL DACO – ROMÂN! apare prima dată în Glasul.info.