Ziua de 4 iulie 1848, acest moment marchează începutul unei etape esențiale în Revoluția Română din Transilvania: mobilizarea românilor din Munții Apuseni, în frunte cu Avram Iancu, în fața pericolului reprezentat de autoritățile maghiare care refuzau drepturile naționale ale românilor.

După ce Dieta de la Cluj din mai 1848 a decretat unirea Transilvaniei cu Ungaria, fără a recunoaște drepturile naționale ale românilor, tensiunile au escaladat. Românii, majoritari în Transilvania dar nereprezentați politic, au început să se organizeze sub conducerea intelectualilor și preoților români, dintre care cel mai cunoscut a fost Avram Iancu, tânăr avocat originar din Țara Moților.

Pe 4 iulie 1848, românii din Munții Apuseni încep organizarea de cete și înarmarea populației, ca reacție la amenințările și represiunile maghiare. Ținta lui Iancu nu era războiul civil, ci apărarea drepturilor românilor, protejarea satelor și menținerea unei poziții de forță în fața autorităților habsburgice și maghiare.

Această mobilizare a fost un moment-cheie în Revoluția de la 1848 din Transilvania. A dus la formarea unui front de rezistență românesc în Apuseni, care avea să joace un rol strategic în lunile următoare.Avram Iancu avea să devină liderul militar al rezistenței românești, apărând autonomia și identitatea națională a românilor în fața presiunilor maghiare.

Articolul 4 Iulie 1848 – Românii din Munții Apuseni încep să se înarmeze, sub conducerea lui Avram Iancu apare prima dată în Glasul.info.