”Eliberează-te! Alege naționalismul”

În zilele noastre, dragostea pentru propria națiune este privită ca fiind înapoiată și se vrea depășită de noile idealuri ale globalismului. În toate articolele presei consacrate și în discursul politic, naționalismul este înfățișat ca fiind ceva periculos care trebuie înmormântat în trecut și care implică ură față de străini. O astfel de gândire este la fel de departe de realitate precum este faptul că a-ți iubi familia ar implica ură față de vecini.

Adevăratul naționalism este un act de dragoste dezinteresat, la fel ca o forță coagulantă naturală care leagă oamenii ce împărtășesc același sânge și pământ, împingându-i să lucreze spre binele comunității naționale. În societățile moderne în care goana spre bunăstarea materială este forța motrice, ceva atât de firesc precum grija pentru proprii semeni încruntă fețele „intelectualilor” moderni și este descurajată energetic. De ce? Pentru că nu poate exista corupție într-o clasă conducătoare care să iubească cu adevărat și să aibă grijă de oamenii și de pământul pe care îl conduc. De asemenea, interesele străine nu ar mai fi prioritare celor locale, indiferent de avantajele economice pe termen scurt pe care le-ar putea aduce. Mai mult, fiecare decizie luată în interesul național va fi una conștiincioasă de mediu, deoarece este naționalist să protejăm pământul pe care strămoșii noștri au luptat atât de mult pentru dreptul nostru de a-l locui în pace.

Cu toate acestea, ca orice altă valoare, ea trebuie cultivată și întreținută înainte să existe o clasă conducătoare care să nu muncească pentru altceva decât pentru binele națiunii. Totul începe de la cultură, precis prin cultură societatea noastră a fost otrăvită de materialism și prin aceeași cultură s-a propagat ideea că naționalismul ar fi, culmea, lucru rău.

Iată că prin cultură trebuie să începem lupta și să dovedim că putem produce suficienți gânditori care să susțină singura abordare rațională la viața cetățenească, adică naționalismul.

George Mihai Cojocaru

Preluare: Comunitatea Identitară

Articolul Naționalismul e dragoste apare prima dată în Glasul.info.

“NAȚIONALISMUL VINE DIN VEST!

Alegerile europarlamentare din Europa au dovedit că toate presiunile făcute de birocrații de la Bruxelles pe statele estice, ca nu cumva aici să se dezvolte mișcări naționaliste și eurosceptice, au fost greșite.

Iată, în Franța, Adunarea Națională a lui Marine le Pen a surclasat Republica în marș a Președintelui Macron, partidul lui Salvini din Italia a câștigat și el alegerile în mod categoric. Din Germania, Spania, Olanda, Austria, Cehia, Belgia, vine același val, al resurecției partidelor naționaliste, care contestă vehement actuala formă a UE.

Mișcarea vestică și-a dat deja mâna cu puternicele partide naționaliste din Polonia și Ungaria care au câștigat și ele europarlamentarele în mod categoric, după ce Bruxellesul a făcut tot ce-a putut să blocheze respectivele partide ani și ani, cu toate armele din dotare.

Sunt două linii de abordare în interiorul acestor partide. Prima, restructurarea UE, ca o Uniune a națiunilor, împotriva proiectului federalist. A doua, dură, ieșirea din UE – spre pildă RN al lui Marine le Pen, după modelul Brexit.

Valul nu a atins pragul critic, dar, de la înființarea UE, pentru prima dată PPE și PES sunt departe de a reuși să facă împreună majoritatea în Parlamentul European, iar noul ALDE al lui Macron nu este nici el suficient. Va reuși noua Comisie să vină cu un proiect care să relanseze ideea federalistă? Mă îndoiesc. Cu atât mai mult cu cât de peste ocean vin susțineri pentru mișcarea suveranistă.

În România abordarea este ca acum 15 ani în UE, când părea că va curge lapte și miere. Nu știu ce să zic: actuala formă a UE este mai bună sau mai rea pentru România în viitor? Lumea se schimbă cu o viteză pentru care politicienii de la București nu sunt pregătiți, și nici poporul român. N-ar fi pentru prima dată în istorie și am văzut consecințele.”, a scris Aurelian Pavelescu pe facebook

Articolul Aurelian Pavelescu: “NAȚIONALISMUL VINE DIN VEST!” apare prima dată în Glasul.info.

Vicepremierul maghiar recunoaște că Ungaria crește investițiile pentru a incuraja naționalismul, în speranța că va obține autonomia pentru secuii din România!

Vicepremierul ungar: Finanţarea pentru politica naţională a crescut de peste zece ori în ultimii opt ani, relateaza agentia de stiri maghiara MTI. Joi, 26 aprilie 2018, la Budapesta, Zsolt Semjén, vicepremierul Ungariei, a spus că s-a oferit singurul răspuns posibil astăzi la “catastrofa Trianon”, iar cei peste un milion de cetăţeni maghiari noi şi politica naţională construită este “istoria însăşi”, acest lucru va dăinui, făcând evident referire la proaspăt încetățeniții maghiari și nemaghiari proveniți de pe teritoriul actual al României și din celelalte țări vecine cu Ungaria.

Dar poate cea mai interesantă declarație a vicepremierului ungar Zsolt Semjén este cea legată de autonomia pe care comunitatea maghiară din România tot o solicită de ani buni.

Vicepremierul maghiar recunoaște că Ungaria crește investițiile pentru a incuraja naționalismul, în speranța că va obține autonomia pentru secuii din România!

Vicepremierul Zsolt Semjén a dezvaluit ca in perioada 2009-2010 valoarea subventiilor pentru învățământ a fost de 9 miliarde de forinți, iar în prezent se ridică la 100 de miliarde de forinți, evidențiind astfel că finanțarea politicilor naționale a crescut de peste zece ori. Potrivit lui Zsolt Semjén, până acum cetăţenia maghiară a fost solicitată de peste 1 020 000 de persoane, iar la alegerile parlamentare din Ungaria au fost exprimate 225 000 de voturi valabile de peste graniţe, cu 100 000 mai multe, decât în 2014, iar 96,2% dintre votanţi au ales alianţa de guvernare.

Articolul Vicepremierul maghiar recunoaște că Ungaria crește investițiile pentru a incuraja naționalismul, în speranța că va obține autonomia pentru secuii din România! apare prima dată în Glasul.info.

Finanțați naționalismul. Naționalismul este unica rază de speranță care se mai întrevede în această epocă a întunericului!

Finanțați naționalismul, îndeamnă Maestrul Horia Stoicanu într-un foarte bun articol de pe pagina domniei sale. Mai ales în condițiile în care asociațiile care merg pe acest drum greu pot fi numărate pe degetele de la o mână, mai ales că, toate organizațiile minorităților de orice tip beneficiază de resurse si logistică la discreție.

LGBT este finanțată din plin prin rețele străine, maghiarii au triplă finanțare, de la statul maghiar (sute de milioane de euro pentru burse adresate copiilor care se înscriu la secțiile cu predare în limba maghiară din Covasna si Harghita si pentru pregătirea profesorilor din zonele cu ceangăi, precum si pentru proiecte culturale si religioase), de la statul român si de la consiliile județene si municipale.

Romii au finanțare atât din exterior, prin diferite fundații, cât si de la statul român, alte câteva sute de milioane de euro, aruncați la propriu, pentru o așa-zisă integrare. Nimeni nu se uită la bani atunci când este vorba de minorități…mai ales când acestea atentează prin politicile desfășurate la paradigma românească.

Șansa noastră, a celor foarte puțini care au reușit să pună cât de cât pe picioare câteva asociații care luptă pentru identitatea românească stă în voi, cei care care aveti certitudinea că suntem sinceri si că facem ceva bun pentru România. Suntem poate o speranță, dar sigur vă spunem că ne vom face datoria de români până la capăt.

Cine nu crede, este chemat să facă ceva mai bun, cine crede, este chemat să ne ajute. Nu ne este usor, dar nici nu ne plangem, acest drum noi l-am ales, însă eficiența actiunilor noastre depinde de voi.

Suntem oameni care nu au bani mulți, nici timp pentru toate, ne împărtim intre datoria față de țară, între munca noastră pentru traiul de zi cu zi al familiilor noastre, avem necazurile noastre proprii, la fel ca fiecare dintre voi. Sprijiniți-ne, că în Dumnezeu si-n voi este nădejdea!

Autor/Foto: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Finanțați naționalismul. Naționalismul este unica rază de speranță care se mai întrevede în această epocă a întunericului! apare prima dată în Glasul.info.

Europa e pe ”moarte”, trăiască Naționalismul!

Comunicatul de presă al PRU transmis astăzi de colegul nostru Daniel Tăbăcaru, vicepreședinte al partidului:

Uniunea Europeană, chiar dacă nu arată acest lucru, este pe „patul de moarte” – nu o moarte dramatică sau o moarte subită, ci una lentă și constantă ale cărei semne ochiul neavizat nici măcar nu le observă.
Tragedia și declinul Europei sunt doar parțial datorate situației economice.

Criza financiară „à la grecque” de luna trecută este doar un spasm ce ar trebui să ducă la un consult general al pacientului, la un diagnostic cât mai exact și la un tratament pe măsură. Și nu numai cu referire la „călcâiul lui Ahile”, ci chiar în părțile aparent cele mai sănătoase ale trupului Uniunii.

Datoriile naționale extrem de mari ale unor fruntași europeni și astenia tot mai mare a întregului sistem financiar bancar de pe continent ar putea fi simptomele unei metastaze silențioase.

Dar aceste problemele par a fi un guturai pe lângă adevărată ”boală” a sistemului european: din Dublin în Atena, din Riga la Madrid, Europa se confruntă cu un virus „embolic” ce coagulează viața politică în jurul ideilor naționale.
Țări care până mai ieri erau vârful de lance ale unificării se trezesc acum sfâșiate de cei care doresc ca suveranitatea pe care au sacrificat-o de bună voie să fie luată înapoi.

De fapt, doar politicienii acestor țări au sacrificat-o, popoarele nu au făcut acest lucru în fapt niciodată, chiar și atunci când rezultatele referendumurilor erau entuziaste. Lipsa de informare, lipsa de viziune și de ce nu, și lipsa experienței în realizarea de uniuni au fost suficiente pentru ca arhitecții acestui grandios proiect să se îmbete cu apă chioară.

Erodarea spiritului pentru o Europă unificată astăzi infectează chiar inima uniunii, Germania. Recenta reticență a Berlinului de a salva Grecia din vria datoriilor a făcut că Angela Merkel, cancelarul de bronz al Uniunii, să se gândească întâi la bunăstarea națiunii germane ce ar avea de suferit prin ștergerea datoriilor grecești.

Și dacă acest lucru nu este o formă de naționalism crasă, atunci trebuie să dăm timpul înapoi ca să constatăm că alegătorii din Renania de Nord-Westfalia au pedepsit-o prin votul lor pentru interesul prea mare față de problemele Uniunii și dezinteres față de problemele locale, oferind creștin-democraților înfrângerea cea mai severă de la al doilea război mondial încoace.

O astfel de „zgârcenie” a doamnei de bronz reflectă problema cea mai mare: exercitarea de către Germania a unor acțiuni de interes național este de departe în contradicție cu entuziasmul său pentru Uniunea Europeană.
Trebuie înțeles că statele membre ale Uniunii Europene au îmbrățișat Tratatul de la Lisabona, asigurând Uniunea cu un post prezidențial, un fel de țar în problemele de politică externă și cu un serviciu diplomatic.

Numai că, pe aceste posturi cu prerogative extrem de limitate au fost aleși sau numiți (nu se știe exact) Herman van Rompuy și Catherine Ashton, persoane cu profil public extrem de redus și asta pentru a nu amenința autoritatea liderilor naționali.

Instanțele din inima Germaniei pun „frâna de mână” pe Uniunea Europeană prin emiterea unei hotărâri care consolidează dominația Parlamentului Național German asupra legislației europene și toată lumea se preface că acest fapt ar fi doar o glumă.

Aceste etatizări ale politicilor naționale au loc în întreaga Uniune Europeană. Unul dintre primele semne ale „necazurilor” viitoare a venit în anul 2005, când olandezii și alegătorii francezi au respins tratatul constituțional care ar fi consolidat caracterul juridic și politic al Uniunii Europene.

Tratatul de la Lisabona a fost respins de irlandezi în anul 2008. Au revenit asupra deciziei în anul 2009, după ce s-au asigurat că tratatul nu pune în pericol controlul național asupra cotelor de impozitare și neutralitatea militară a Irlandei.

Ce să mai spunem de Marea Britanie care a adus la putere în urma alegerilor o coaliție dominată de Partidul Conservator, celebru de altfel pentru „eurofobia” sa.

În altă parte, populismul de dreapta este în ascensiune, în primul rând, ca o reacție împotriva imigrației. O altă formă de populism, de data aceasta etnic, cuprinde minoritățile marcate de sentimentul pierderii oricărei șanse în încercările lor disperate de câștigare a autonomiei teritoriale, contracarate de tendințele de anonimizare a identităților în Uniunea Europeană.

De exemplu, Jobbik din Ungaria, care se întemeiază pe o doctrină xenofobă, de extremă dreaptă, anti-români, anti-sârbi, anti-croați și cine mai știe anti la ce, visând la vremurile de dinainte de Trianon, a ajuns la 20,66% din voturi, față de 17% în 2010, când a intrat în parlamentul Ungariei cu cifra record de 47 de parlamentari, față de 0 (zero) parlamentari în anul 2006.

Chiar și mai tolerantul partid istoric din Olanda, Partidul de Extremă Dreaptă pentru Libertate, a câștigat recent mai mult de 15 % din voturi, dobândind doar cu șapte locuri mai puțin decât partidul aflat la conducere.
Faptul că Belgia, o țară în care trăiesc în bună înțelegere de secole cetățeni flamanzi și valoni francofoni, a avut mari dificultăți în realizarea unei coaliții de guvernământ, relevă un aspect ce vorbește de la sine.

Și când ne gândim că Uniunea Europeană a fost creată pentru a elimina tocmai antagonismul naționalist și care astăzi stă să răpună întreaga construcție. Câtă naivitate să ignori această forță de neoprit!
Și apoi mai este Franța cu al ei Front Popular condus de Marine Le Pen care a luat în alegerile europarlamentare 25% din sufragii.

Chiar sunt francezii, olandezi, britanicii (și lista rămâne deschisă) în proporție atât de mare niște eretici, rătăciți de la cauză dreaptă și care trebuie spurcați, anatemizați și împilați, când mai simplu ar fi să fie considerați patrioți ?!
Doar România este înțepenită între „Pontismul Partidului Condamnaţilor” și „Blagismul Viitorilor Condamnaţi”, toți o apă și un pământ (european), dacă se poate fără extrădare din România lor, în România noastră!

Renaționalizarea politicilor europene este produsă, în primul rând, de schimbarea de generații. Pentru europenii în vârstă care au trăit al doilea război mondial, proiectul Uniunii Europene este o cale de a scăpa de culpa fizică sau de cea metafizică a unui trecut extrem de sângeros, cu vasalități și trădări duplicitare.

Un sondaj recent a arătat că cetățenii francezi cu vârsta de peste 55 de ani sunt de două ori mai favorabili Uniunii Europene, ca o garanție a păcii, decât cei aflați între 36 și 40 de ani. Noii tineri europeni sunt mult mai tentați să analizeze valoarea Uniunii Europene prin calcule cost-beneficiu realizate cu sânge rece și nu ca efect al unor credințe în iertarea păcatelor istorice prin penitență.

În România vocea celor care au pus umărul la victoria comunismului asupra clasei muncitoare începe să slăbească, cu toate că încă mulți tovarăși și tovarășe ar vota încă tot cu cei școliți la Ștefan Gheorghiu sau și mai rău la Frunze, ori cu urmașii lor.

Între timp, bulversările din piața mondială, ce poartă semnătura unor cluburi selecte pe care nu le menționăm din motive ce țin de zero respect față de orice organizație secretă, anacronică, desuetă și care se crede a fi mai presus de lege, state, națiuni, adică față de orice nu este transparent și modern, împreună cu criza financiară înmugurită în marile seifuri din subsolurile lui Lehman Brothers și Merrill Lynch, năşită prematur de Federal Reserve Bank, au dat o lovitură de grație pe termen lung bunăstării din Europa.

Când vârsta de pensionare crește în loc să scadă și beneficiile se diminuează, Uniunea Europeană este de vină, când guvernele sunt de paiață și parlamentele de mucava, Uniunea Europeană este pe post de țap ispășitor. Mișcări în front au fost extrem de multe, dar să ne aducem aminte ceea ce a spus fostul președinte al Poloniei Lech Kaczynski: „Ce îi interesează pe polonezi este viitorul Poloniei și nu cel al UE !”.

Că naționalismul crește și că acest fapt devenit certitudine va duce la scăderea Uniunii Europene, nu mai miră pe nimeni. Și nici nu trebuie să sperie pe nimeni faptul că, dacă va fi să aibă viitor procesul acesta de unificare, țările vor „juca” din ce în ce mai tare în interesul și pentru bunăstarea lor.

Deocamdată, prima reacție a doamnei de bronz și a celor din fața planșetei pe care se află proiectul european și unde în fiecare zi este trasă o nouă linie, un nou punct, după principiul „trial and error” (metodă fundamentală de obținere a răspunsului corect prin încercări eronate repetate), a fost să declare orice formă de manifestare a patriotismului și a naționalismului o boală gravă ce trebuie eradicată.

Uniunea Europeană, astăzi, pare o mașină la care manivela și turnatul benzinei direct în carburator nu îi mai este de folos. În fiecare colțișor al Europei doctrinele unioniste și entuziasmul unificator se văd tot mai șubrezite și tot mai neputincioase. Politica de vodevil și etern compromis (vezi politica românească din ultimii 25 de ani) ce seamănă tot mai mult cu o sală de cazinou, unde se joacă la ruletă sau blackjack destinele a 750 de milioane de locuitori, trebuie cu orice preţ oprită.

Speranţa Europei, cu sau fără versiunea germană de unificare, este noua generaţie de lideri politici ce au apărut sau vor apărea şi care poate vor recupera proiectul.

Participarea țărilor din zona europeană în războaiele din Irak și Afganistan și în special a României sub comanda lui „BigOil”, a adăugat o și mai încărcată notă de plată la decontul încălcării sentimentului național. În Germania, aproximativ două treimi din public se opuneau ca trupele germane să fie prezente în Afganistan – o veste nu prea bună pentru mariajul euro-atlantic din care să rezulte o voce unită pe scena mondială.

Administrația Obama și-a exprimat în repetate rânduri frustrarea că Uniunea Europeană are un profil geopolitic aproape invizibil, iar secretarul apărării, Robert Gates, se plângea la o adunare de oficiali NATO cu referire la “demilitarizarea Europei”, asta în timp ce tot mai mulți membri ai claselor politice și respondenți ai opiniei publice nu mai cred că mecanismele de asigurare a păcii din secolul 20 trebuie aduse fără nici o adaptare în secolul 21.

Răspunsul din cealaltă parte a lumii și mai ales din mințile înfierbântate de la Kremlin nu poate fi decât o Crimee extinsă la dimensiunile Uniunii Europene.

Nu suntem rusofoni, după cum nu suntem nici filoamericani. Nu ne șoptesc la ureche ce să simțim și să scriem nici CIA și nici FSB sau cum s-or fi numind astăzi. Nu suntem nici optimiști europeni cum nu suntem nici eurosceptici în totalitate. Suntem doar patrioți. În fapt, ne asemănăm cu oricare cetățean sincer și onest al acestei țări. Ca să ai curajul să spui ce simți și ce gândești astăzi în Europa nu trebuie să ai vreun sponsor și nici nu trebuie să fie o teorie a conspirației cu agenți 007 la mijloc. În Europa nici nu ai cum să fii altfel decât alături de țara ta.

Avem conștiința senină și credem fără să greșim că în Europa națiunile au pierdut de mult gustul pentru rivalități armate. Credem că în timp politica europeană vă deveni mai puțin unională și mai mult națională. Și mai credem că acest lucru nu este o pierdere, ci mai degrabă un imens câștig al Europei și a fiecărei țări europene.

Cu șase decenii în urmă, Jean Monnet, Robert Schuman și Konrad Adenauer au fost merituoșii părinți fondatori ai Europei. De atunci și până astăzi Europa s-a schimbat. Astăzi, Europa are nevoie de o nouă generație de lideri care pot construi viitorul fără să fie atât de obedienți vinovățiilor trecutului.

Întorcându-ne pe firul logic pe care am mers și folosind această cheie de decodare înțelegem de ce campania de stopare a mișcărilor tectonice naționaliste europene îmbracă atât de multe forme de respingere și de ce de atât de multe ori patriotismul pur este condamnat.

Așa înțelegem de ce campania (extrem de prost administrată) desfășurată de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România “Elie Wiesel” și mai ales pe banii din taxele poporului român vrea să stârpească din fașă orice șansă privind promovarea autorilor ce au sau au avut convingeri naționale sau patriotice.

Nu ne referim aici la legionari care au comis crime, de care ne detașăm net, cum nu o să promovăm niciodată ideea că holocaustul nu a fost un lucru la extrema reprobabilului, o groapă de gunoi a istoriei în care spiritul umanist și valorile creștine și universale au fost aruncate. Creștini fiind nu putem decât să ne rugăm ca sufletele milioanelor de nevinovați să primească răsplata veșnică, iar cei vinovați de crimă să fie în veci pedepsiți.

Nu trebuie să ai două doctorate ca să faci deosebirea dintre bine și rău, acest popor în statornicia lui a știut când răul a purtat haine de aur și când binele a fost terfelit în noroaiele vremurilor. Mai întârziem câte o dată pe drum, dar niciodată nu ne-am abătut de la el !

Fără supărare, dar această lege este o jignire adusă poporului român în integralitatea lui intelectuală, deoarece pornește de la premisa că nu am fi în stare și singuri să găsim calea cea dreaptă, având nevoie de îndrumare și de o lege atât de idioată. Pe care în „faptul serii” să o prezentăm președintelui ce nu va avea cum să nu o voteze ca etnic german versus institutul “Elie Wiesel”.

Reținem oricum și de acum înainte vom ști faptul că nu problema holocaustului românesc sau a extremei legionare e luată în discuție astăzi. Problema cea mare este spiritul național român și cel al tuturor țărilor europene de a aparține înainte de toate unor națiuni și abia după aceea Europei.

Așa că afirmăm că naționalismul de care facem dovadă nu este unul de inspirație extremistă, ci unul de factură raționalistă, modernistă, deoarece aceasta este ideologia sinceră a vremurilor pe care le trăim. Doctrina noastră este inspirată de unul dintre cei mai mari savanți ai României, distinsul Nicolae Iorga, istoric, politician, personalitate mai presus de orice dubiu și care, culmea, chiar a fost omorât de fanatici legionari extremiști pentru convingerile și afirmațiile domniei sale.

Nu ne bazăm pe populism, îl desfidem, deoarece ceea ce dorim este asumarea individuală a principiilor doctrinare și nu spiritul de haită sau tendințele la modă (în trend) astăzi în societatea atât de dezamăgită de tot spectrul politic de până acum.

Vrem sau nu, e timpul în care popoarele și statele europene își clarifică poziția și își reevaluează interesele. E timpul ca și în România să facem acest lucru!

Daniel Tăbăcaru
Vicepreşedinte
Partidul România Unită

Sursa: Bogdan Diaconu

Articolul Europa e pe ”moarte”, trăiască Naționalismul! apare prima dată în Glasul.info.

Incep prin a afirma cu certitudine ca in Republica Moldova, noua generatie vorbeste bine limba romana, si simte romaneste, cu precadere tinerii cu studii, inteligenti si seriosi. La intrebarea: exista nationlism Romanesc in Basarabia? Raspunsul poate fi doar unul, Da exista ! Am cunoscut acolo tineri care fac cu adevarat cinste natiunii noastre.

Fara acesti tineri, fara sacrificiile lor, desnationalizarea ar fi fost victorioasa, poate tocmai acest fapt, chiar acesta agresivitate a rusofonilor a generat reactia tinerilor romani. Exista acolo mult rasism rusesc, un amalgam inpotriva firii, un amestec de internationalism comunist cu antifascism generalizat si cu un soi de mesianism orthodox rusesc, greu de inteles.

Sa intelegem nationalismul romanilor Basarabeni!

Vladimir Voronin, declara zilele acestea, ca nu va permite rusofobie in Republica Moldova, dar romanofobie va permite? Dar rasism, apartheid si mesianism ? Acesta a denumit in trecut de nenumarate ori, tricolorul romanesc „steag fascist”, poporul roman, „ popor de tigani”, iar Romania „stat imperialist”, iar intr-o declaratie se revolta deoarece in Chisinau circula prea multe masini cu numere de inmatriculare romanesti.

Nationalismul in Basarabia se manifesta prin cultura si prin militantism national crestin.

Total opus cu nationalismul romanesc, rasismul rusesc se manifesta prin ura, demni urmasi ai bolsevicilor care jurau sa urasca puternic.

Mai sus am folosit termenul aparthaid, sa va expic cum se manifesta acesta, sistematic, bastinasii sunt umiliti economic, educational, sanitar. Acesta se manifesta dupa cum stim in perioada sovietica, iar dupa 27 august 1991, prin crearea de catre numeroasele fundatii rusesti, a locurilor de munca bine platite numai pentru rusofoni, „rabota dlea ruskoiazacinih”, dar indeosebi prin intoxicarea informationala.

La Chisinau apar zilnic publicatii rusesti de la Moscova cu pagini locale, si o multime de ziare si reviste locale, radiourile „Russkoie Radio”, „Radio Sanson”, „Avto Radio”, „Hit FM”, „Retro FM”, „Serebreannii dojdi”, „Radio na semi holmah”, etc, sunt mult deasupra concurentei, si asta pentru ca au asigurate frecvente bune, si sunt convins ca acestea au fost obtinute cu ajutorul coruptiei, au dotari exceptionale, si salarii mari, asigurate desigur de catre departamentele propagandei de la Kremlin.

Televiziunea este unul dintre cele mai bune instrumente ale propagandei moscovite, multe si bine dotate studiouri, reporteri, analisti, realizatori si formatori de opinie, transmit fluxuri de stiri foarte bune, reportaje on-line din cele mai instabile puncte ale mapamondului, si foarte multe filme bune, iar daca un roman basarabean ar dorii sa vada un film pe un program romanesc, iar fi aproape imposibil, acestea neavand exercitiul citirii subtitrarii, obisnuiti fiind dintotdeauna cu filmele dublate in rusa, iar cele dublate in romana, au traduceri jenante. Asadar omul, ca animal media, consuma ce este mai bun si mai pe degeaba, consumand astfel o mare cantitate de romanofobie ruseasca.

Mesianismul orthodox rus il gasim spre exemplu, intr-un articol din presa promoscovita, aparut recent la Chisinau :„…sub o forma de confederatie libera a tarilor ortodoxe (din care ar face parte si Romania reintregita) in frunte cu tarul Rusiei… ”.

La paranteza „Romania reintregita”, trebuie sa adaugam sintagme precum „teritoriul Moldovei” si „Mitropolitul Romaniei”, folosite de Alexei al II-lea intr-un interviu, antifiletismul (lupta impotriva Bisericilor Ortodoxe etnice), si insistenta mediatizarii termenului „Moldova” de catre polit-tehnologii rusi, ne arata cat se poate de clar ca scenariul „confederatiei libere de tari ortodoxe in frunte cu tarul Rusiei”, desi vechi, este acum pus pe rol.

Deci nu trebuie sa ne mire insistenta agresiva cu care promotorii romanofobiei, Igor Dodon si Vladimir Voronin propaga ideea Moldovei Mari, Moldovei Istorice, care nu apartine Romaniei, a dependentei totale fata de piata rusa, nu doar energetic , si a dominatiei infumurate, ignorante si violente a moldovenismului prorusesc asupra romanismului proeuropean.

Sa tinem cont si de situatia dezastruoasa a publicatiilor in limba romana, abia gasesti un ziar, o carte sau un CD in limba romana, intr-o tara unde traiesc 3,5 milioane de vorbitori de limba romana, dar cartile in rusa ajung pentru 13 milioane de cititori, ce poate face bietul roman in lupta cu invazia rusofoniei ? Se apara cum poate, se apara singur.

Se apara cu firea lui, cu traditia lui, cu hora, cu doina, cu arhitectura, putina cat a mai ramas, cu Stefan cel Mare, cu Eminescu, cu Tatal Nostru, se apara cu luimba cea romana.

Si cu cata dragoste si bunatate se apara, taranul roman se adreseaza in Piata Centrala cu „domnule”, „doamna”, asta in timp ce rusii, ucrainienii, evreii, gagauzii, bulgarii, adica rusofonii, folosesc termeni ridicoli, umilitori, ai epocii sovietice ca : „mujcina”, „jenscina”, „devusca”. In timp ce romanul spune „nu va suparati doamna, cat costa ceapa ?”, rusofonul va spune „po ciom luk ?”…

Infatuarea lor nu cunoaste limite, fiecare roman vorbeste perfect limba rusa, iar rusii, desi traiesc acolo de zeci de ani, nu vor sa invete nici macar sa spuna „Buna ziua !”. Rusii, marea lor majoritate ajunsi acolo dupa 1945, pe roluri de comisari, ofițeri NKVD, functionari de toate nivelurile, reprezinta in jur de 6% din populatie, primesc dreptul la cea mai solida protectie sociala, cele mai mari salarii si pensii.

Un alt fapt cert este ca rusii de la Moscova, in special politrucii din massmedia, din 1989 incoace vorbesc romanii din Basarabia exclusiv de rau. Daca este sa luam in seama media rusa, noi romanii, suntem cel mai inapoiat popor de pe pamant. Discursul rus este atat de urat, incat apare intrebarea legitima: De ce urasc rusii tat de tare poporul roman ?

Zona de contact a „pustei ruse” si implicit al Orientului cu Europa, se va face la granita de est a Basarabiei cu interpusii rusi, chiar daca inca Odesa nu a urmat ordilele, si nu a devenit Dombas sau Donet, nu ma indoiesc ca acest fapt va urma. Rusia va reprezenta inca mult timp un element perturbator asupra Europei (geografice), si pentru a asigura acest hotar, este absolut necesara unirea celor doua state romanesti. In baza votului Sfatului Tarii din 27 martie 1918, a Tratatului de Pace de la Paris din 28 octombrie 1920 si nu in ultimul rand al votului Senatului SUA din iunie 1991.

Este asadar poporul roman din Basarabia nationalist, dar chiar acest popor lupta in linia intai a civilizatiei europene, straja la hotarul sau, astfel nationalismul lor este o manifestare a bunului simt, a dreptatii de care au fost vaduviti, a omeniei intruchipate.

Daca Europa nu vede acest lucru, nu realizeaza cine sunt cu adevarat locuitorii sai din est, vor condamna pe cei mai buni dintre ei la perpetuul blestem de a fi Lacrima de Sange a Romaniei.

Sursa:

[1] gutiucatalinrazvan.wordpress.com

Articolul Sa intelegem nationalismul romanilor Basarabeni! apare prima dată în Glasul.info.