La 31 ianuarie 1418 se stingea din viața marele voievod al Țării Românești, Mircea cel Bătrân, adesea pomenit în istoriografia română și sub numele de Mircea cel Mare. În timpul lui Mircea cel Bătrân, Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa, întărindu-și autoritatea pe ambele maluri ale Dunării, dar și asupra Dobrogii.

Cel mai lung titlu al lui Mircea apare din 1406 până la sfârșitul domniei sale, sub forma:

 „Eu, întru Hristos Dumnezeu binecredincios și binecinstitor și de Hristos iubitor și autocrat, Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia, încă până la marea cea mare și stăpânitor al cetății Dârstorului”.

Dintre figurile istorice din spațiul carpato-danubiano-pontic, Mircea cel Bătrân ocupă alături de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Vlad Țepeș și alți mari lideri ai românilor, un loc foarte aparte în conștiința colectivă a neamului românesc.

Realizările impresionante din timpul domniei sale, când Țara Românească a ajuns la cea mai mare întindere teritorială din istoria sa au inspirat de-a lungul istoriei cronicari, poeți, scriitori, istorici, oameni politici, noi lideri cu dorința de a lupta pentru interesele naționale.

Moartea lui Mircea cel Bătrân este evocată astfel în poezia lui Ion Brad, intitulată ”Epitaf la Mănăstirea Cozia”:

”Os basarabic, Mircea în neamul meu răsai,
În seara asta dinaintea nunții
Oltul pe zid la Cozia mereu, e de priveghi
la clopote cu țara și cu munții.”

Dobrogea, cea mai veche țară românească

Dacă inspirația și talentul de strateg militar al lui Mircea cel Bătrân au putut menține Dobrogea sub stăpânire românească, e drept, chiar și în timpul domniei sale cu mari eforturi și sacrificii, la numai doi ani după moartea voievodului, în 1420, Țara Românească începe să piardă tot mai mult din influența sa în Dobrogea.

Istoricul Vasile Pârvan spunea despre Dobrogea că este … “cea mai veche țară românească”:

„Io Mircea, marele voievod și domn a toată Ungrovlahia, a izbăvit [Dârstorul de turci]”

Podunavia = Timocul românesc?

Printre titlurile purtate de Mircea cel Bătrân se numără și cel al Podunaviei:

„Io Mircea mare voievod și domn din mila lui Dumnezeu și cu darul lui Dumnezeu, stăpânind și domnind peste toată Țara Ungrovlahiei și a părților de peste munți, încă și către părțile tătărești și Amlașului și Făgărașului herțeg și domnitor al Banatului Severinului și pe amândouă părțile pe toată Podunavia…”

Atât istoricii interbelici cât și noul val de istorici români susțin localizarea Podunaviei în zona Timocului. În timpul perioadei Mihail Roller, istoricilor români le era interzisă o astfel de interpretare sau măcar de dezbatere științifică asupra a ceea ce însemna cu adevărat din punct de vedere istoric Podunavia, fiind obligați să promoveze teoria potrivit căreia Podunavia se limita doar dreptul de stăpânire asupra malurilor Dunării. Pretextul oferit istoricilor pentru această interdicție era acela de a nu se ajunge la un conflict de natură diplomatică cu Iugoslavia.

Articolul La moartea lui Mircea: moștenirea lăsată de Mircea cel Bătrân neamului românesc apare prima dată în Glasul.info.

” Un erou Pe 24 ianuarie sărbătorim Unirea Principatelor Române, Unirea Mică, așa cum au botezat-o istoricii și scriitorii vremii. Atunci, în 24 ianuarie 1859, POPORUL ROMÂN în geniala sa înțelepciune a găsit persoana PROVIDENȚIALĂ în colonelul Alexandru Ioan Cuza, pentru a săvârși Unirea Principatelor, de iure și de facto, nu așa cum gândiseră Partidele Occidentale ale vremurilor acelea. A fost un pas istoric în devenirea noastră ca STAT MODERN, un pas important spre România Mare. La 1866, forțe oculte naționalismului, l-au înlăturat pe făptuitorul acelei uniri trimițându-l în exil, a fost similar cu asasinarea lui Mihai Viteazu, cel dintâi înfăptuitor de Unire! De aceea Alexandru Ioan Cuza intră și el în Galeria Eroilor Neamului. Cinste eternă pentru acest brav ROMÂN! Azi în aceste vremuri tulburi, noi naționaliștii, ne întrebăm, câți EROI mai trebuie să dea Neamul Românesc pentru a DESĂVÂRȘI UNIREA CEA MARE A ȚĂRII?! Angel Popescu, Președinte Al Partidului Noua Dreaptă Filiala Arad . ”

Articolul Angel Popescu: “Câți eroi mai trebuie să dea Neamul Românesc pentru a putea desăvârși UNIREA cea mare a Țării?!” apare prima dată în Glasul.info.

La 10 mai 1906 apărea la București, publicația „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga

Sub conducerea și îndrumarea lui Nicolae Iorga, la 10 mai 1906 apărea la București, publicația „Neamul Românesc”, o revistă bisăptămânală, ilustrată cu portrete ale țăranului român în ipostaze idealiste, populară printre învățații de la țară.

Jurnalul ultimilor ani 1938-1940 – Nicolae Iorga

Populară în mediile rurale, ba chiar cunoscută și apreciată până și peste Carpați, publicația nu era tocmai pe placul unora din cercurile sociale și politice și al unei părți a presei din marile orașe ale țării.

Publicația „Neamul Românesc” aborda teme cu orientare națională, fiind principala tribună prin care Iorga și-a exprimat atitudinea față de fenomenele sociale, politice, culturale, din țară și străinătate.

În anul 1940, revista „Neamul Românesc” își încetează apariția în urma demersurilor făcute de către Horia Sima, unul dintre adversarii declarați ai lui Nicolae Iorga.

Articolul La 10 mai 1906 apărea la București, publicația „Neamul Românesc”, sub conducerea lui Nicolae Iorga apare prima dată în Glasul.info.

Dogioiu luata la ochi si de catre romanii unionisti pentru mizeriile pe care le scrie: “Consideram aceasta atitudine ca fiind denigratoare fata de neamul romanesc!”

Deranjati de atitudinea din ultima vreme a jurnalistei Ioana Ene  Dogiou impotriva Unirii Basarabiei cu Romania, romanii unionisti considera ultimele dintre afirmatiile jurnalistei ca fiind denigratoare la adresa neamului romanesc si ca aceasta “pare a fi mai degrabă o infiltrata printre jurnaliști”, care “denigreaza cu o totala nerușinare” si “își bate joc de sentimentele romanilor adevarati”.

Despre Ioana Ene Dogiou a curs multa cerneala tipografica in publicatiile romanesti si i-au fost alocate spatii largi de emisie in numeroase emisiuni de televiziune, dezbatandu-se cu privire la statutul sau de “jurnalist”. Aidoma altor jurnalisti controversati din presa “mainstream” din Romania, si in jurul Ioanei Ene Dogiou s-au tesut tot felul de teorii mai mult sau mai putin conspirationiste.

Dogioiu luata la ochi si de catre romanii unionisti pentru mizeriile pe care le scrie: “Consideram aceasta atitudine ca fiind denigratoare fata de neamul romanesc!”

Cortina de fier. Represiunea sovietica in Europa de Est, 1945-1956

Articolul Dogioiu luata la ochi si de catre romanii unionisti pentru mizeriile pe care le scrie: “Consideram aceasta atitudine ca fiind denigratoare fata de neamul romanesc!” apare prima dată în Glasul.info.

Peste 250.000 de pelerini au participat in acest an la pelerinajul Sf. Parascheva. Se tem cei care incearca sa dezbine neamul romanesc ca ardelenii si muntenii cunosc acum cu adevarat ce inseamna mult hulita Moldova? 

Inca mai exista speranta cand vezi asemenea mobilizare. Imaginile acestea nu prea sunt pe placul progresistilor si globalistilor, ba chiar le este putin frica de faptul ca propaganda lor n-a putut sa semene inca destula dezbinare in randul romanilor.

România s-a nascut la Iași si o parte din sufletul acestui oras inca mentine vie flacara neamului românesc. Prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza in calitate de domnitor, atat al Moldovei, cat si al Tarii Romanesti, in ianuarie 1859 se puneau bazele statului roman modern.

Orasul Iași a fost atunci initiatorul unei decizii curajoase, consfintite in cele din urma la Bucuresti, o decizie decisiva care avea sa puna marile puteri europene in fata faptului implinit.

Peste 250.000 de pelerini au participat in acest an la pelerinajul Sf. Parascheva. Se tem cei care incearca sa dezbine neamul romanesc ca ardelenii si muntenii cunosc cu adevarat ce inseamna mult hulita Moldova?

Presa progresista si tradatoare din Romania s-a aratat tot mai deranjata si mai nelinistita pe tot parcursul pelerinajului din acest an la moastele Sf. Paracheva de la Iasi, observand mobilizarea impresionanta a romanilor catre capitala Moldovei.

Fel si fel de publicatii din Romania aflate in solda unor interese straine de cele ale neamului romanesc, au ridiculizat aceste manifestari in fel si chip, trimitandu-si sacalii mediatici sa speculeze pana si cel mai mic murmur de galceava, sau orice aspect al urateniei umane pe care il pot imortaliza.

Dar de unde aceasta inversunare impotriva unui eveniment cu un scop atat de pasnic? Cu ce-i deranjeaza pe ateii declarati ca babele sau mosnegii ingheata ore sau zile intregi la rand pentru a se inchina la moastele unui sfant crestin?

Dar poate ca deranjeaza tocmai faptul ca ardelenii si muntenii veniti de la sute de kilometri descopera la fata locului ca mult hulita Moldova arata si este cu totul altfel decat este descrisa prin tabloidele a caror marote preferate atunci cand vine vorba de aspectele negative ale societatii romanesti, sunt mai mereu legate de moldoveni.

Glasul.info

Articolul Peste 250.000 de pelerini au participat in acest an la pelerinajul Sf. Parascheva. Se tem cei care incearca sa dezbine neamul romanesc ca ardelenii si muntenii cunosc cu adevarat ce inseamna mult hulita Moldova? apare prima dată în Glasul.info.

Cum isi mai bat joc cei de la (Ne)adevarul.ro de neamul romanesc: de ceva vreme, cei care fac propaganda antiromaneasca pe retelele de socializare, au gasit niste resurse nesperate de antiromanism profund chiar in paginile unui ziar “romanesc”. Niste articole scrise intr-un vadit dispret la adresa etosului romanesc, au devenit arma principala cu care extremistii si iredentistii maghiari incearca sa-si bata joc de intreg neamul romanesc, umpland mediul virtual cu cuvinte de ocara si insulte la adresa romanilor.

Noi am remarcat de ani buni ca acest ziar devine pe timp ce trece o sursa tot mai acuta a antiromanismului, cu toate ca acesta se prezinta publicului larg a fi un “ziar romanesc”, insa din ale carui pagini razbate un puternic iz al urii fata de tot ceea ce inseamna romanism cu adevarat.

Cum isi mai bat joc cei de la (Ne)adevarul.ro de neamul romanesc

Doua articole din ziarul al carui nume imi este cu adevarat oroare sa-l mai pomenesc, cauta sa propage ideea ca taranul roman era inapoiat, “violul si incesturile erau foarte dese”, “nu face baie niciodata” si “miroase greu”.

S-au inmultit in Romania in ultima vreme atat de tare cozile de topor, incat au ajuns sa se calce pe picioare cand se ingramadesc sa mai injure si sa mai batjocoreasca inca un pic public intreg neamul romanesc.

Nu avem nimic impotriva Clujului, de acolo au rasarit de-a lungul timpului personalitati de mare valoare pentru neamul romanesc, insa nu stiu cum se face ca din pacate astazi orasul Cluj reprezinta una dintre cele mai puternice pepiniere pentru unii dintre cei mai abominabili neomarxisti. Pe filiera organizatiilor de extrema stanga din Cluj si mai nou via USR, si-au facut in ultima vreme aparitia niste specimene care fac efectiv de rusine intreaga suflare romaneasca.

Fiindca tot le plac atat de mult sursele germane, austriece si maghiare acestor mancurti care habar nu au ce onoare li s-a facut sa se nasca pe acest sfant pamant romanesc, vom apela chiar la asemenea surse pentru a demonta minciuna, ipocrizia, demagogia si parsivenia de care dau dovada in articolele mentionate mai sus.

Este unanim recunoscuta parerea istoricilor si arheologilor cu privire la acea perioada istorica, si stim cu totii ca intreaga Europa nu excela in acele momente la capitolul igiena, insa singura imputiciune pe care o constatam noi foarte clar de la autorii acestor asa zise articole defaimatoare la adresa neamului romanesc este imputiciunea sufleteasca, din care razbate un puternic iz antiromanesc.

Articolul Cum isi mai bat joc cei de la (Ne)adevarul.ro de neamul romanesc apare prima dată în Glasul.info.

Desi de 24 de ani picura lacrimile de ceara la altarul de jertfa al Neamului Romanesc din poiana Varnitei de langa Fantana Alba,  candela memoriei arde tot mai vie in Catedrala Martirilor.  De 24 de ani, cu sufletele inlacrimate, romanii din nordul Bucovinei, orfani de Patrie si ai nimanui, ingenuncheaza la Troita Eroilor, masacrati, la 1 aprilie 1941, de un regim barbar, doar pentru faptul ca au dorit să traiasca in Tara lor liberi si fericiti.

Cu rugi fierbinti, inaltatoare spre cer, in fiecare an, in ziua de 1 aprilie, romanii bastinasi vin sa-si deplanga  parintii si buneii, rudele care au ars in focul iadului comunist, doar pentru ca isi iubeau Tara si Limba, Strabunii si Libertatea. Evident, dramaticele evenimente de deznationalizare, care, spre regret, mai persista inca, ce-i drept, sub un vesmant mai camuflat, au ramas pentru multi dintre noi, romanii bucovineni si herteni, o rana deschisa din care, de 74 de ani, se prelinge amarul durerii. Dincolo de orice calvar, deportari in masa, arestari si interogari, injosiri, munci silnice si infometare, buneii si strabuneii nostri s-au sacrificat ca adevarati Sfinti  in numele cauzei nationale intru periplul Neamului.

Oricum, povara durerii e mai usoara,  nu e atat de apasatoare, cand e impartasita de fratii de dupa sarma ghimpata, care nu au fost ca noi vitregiti de soarta si carora le-a zambit norocul sa traiasca la sanul Tarii, dar nu straini pe pamantul stramosesc. De altfel, un adevarat frate, care nu doar ne impartaseate tristetile si ne alina ranile sufletesti, ci ne face cunoscute tragediile in intreaga Romanie, prof. Constantin Morosanu, presedintele Asociatiei „Prietenii Basarabiei, Bucovinei si Tinutului Herta” din Darabani, prin inradacinarea traditiei de a comemora jertfele regimului totalitar stalinist, ne-a luat parca o parte din povara, usurandu-ne greul durerii ce ne tine ca intr-un cleste de zeci de ani – de cand am fost instrainati de Patrie, inrobiti, de cand a inceput „eliberarea” Bucovinei si Tinutului Herta, nimicirea si deznationalizarea noastra, a romanilor autohtoni.

Nu s-au stins inca lumanarile in memoria romanilor cazuti în macelul din Lunca Prutului, Tinutul Herta, din ianuarie-februarie 1941, eveniment comemorativ, organizat de dl Constantin Morosanu acum doua saptamani la Hudesti, judetul Botosani, insa fratelui nostru de sange si idei ii apartine initierea  altui simpozion international la Darabani: „Masacrul de la Fantana Alba, tragedii ale neamului romanesc”, organizat in comun cu primaria locala, condusa de primarul Corneliu Arosoaie,  la care au participat dnii Costica Macaleti, prefectul Judetului Botosani, prof. doc. Vasile Adascalitei, alti reprezentanti ai primariilor si institutiilor locale, consilieri judeteni si locali, Petru Grior, directorul Centrului de cercetari istorice  si culturale din Cernauti, dr. doc. Ilie Popescu, presedintele Societatii „Golgota” a romanilor din regiunea Cernauti, o delegatie din comuna Mahala, raionul Noua Sulita, in frunte cu primarul Elena Nandris, profesoara Ana Gostiuc, pictorul Alexandru Timciuc si sotia sa, invatatoarea Lilia, Aurora Bujeniţa, supravietuitoare a deportarilor, o delegatie din raionul Herta, condusa de Viorel Iastrimschii, seful Administratiei Raionale de Stat, Adrian Medvidi, seful Sectiei raionale de cultura, Maria Zabolotnic, metodist, Lilia Iastrimschi, primarul s. Ţureni, Ion Pantea, primarul s. Tureatca, Dumitru Lupu, primarul s. Lunca, Gheorghe Onofriciuc, directorul clubului din Satul Mare, Costel Ursu, antreprenor privat din Herta, o delegatie din raionul Hliboca, in frunte cu Nicolae Sapca, vicepresedinte al Societatii „M. Eminescu”, Vasile Ionet, primarul s. Carapciu, profesorul Ion Sucevanu din Suceveni, Vasile Gumelnic, directorul SM Dimca (Tristiana), secretarul responsabil Marian Andronic din Cernauti, etc.

Inaugurand simpozionul international, dl Cornel Aroşoaie, primarul or. Darabani,  precum si prefectul Costica Macaleti, s-au referit la importanta intrunirii, sensibilizand ca  evenimentul ce a reunit romani din stanga si dreapta Prutului, nu are caracter politic, ci s-a inradacinat deja  la Darabani si se va desfasura ori de cate ori urmeaza sa ne amintim de acei care „si-au jertfit viata pentru pamantul romanesc, pentru continuitatea neamului, pentru Romania Mare”.

Asupra aceluiasi fapt ca simpozionul nu are nici o relevanta politica, ci doar una comemorativa, se desfasoara in legatura cu istoria zbuciumata a romanilor din nordul Bucovinei si Tinutul Herta, care dupa 1944 au ramas in componenta URSS,  pentru a face cunoscute odioasele crime ale regimului sovietic totalitar, ale „fratelui mai mare”, a staruit si prof. Constantin Morosanu, referindu-se si la data de 27 martie – implinirea a 97 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania.

Momente emotionante privind tragedia romanilor dupa ocuparea provinciei istorice a Romaniei de catre rusi, masacrul de la Fantâna Alba, deportarile, represiunile, inaltarea în 1942 a primei cruci in poiana de la Varnita, pe locul gropii comune, unde granicerii sovietici i-au ingropat in aprilie 1941 pe romanii cositi de mitralierele sovietice, si pe cei raniti, macelariti apoi cu sabiile,  dar inca vii, pentru ca au dorit sa treaca frontiera si sa traiasca liberi în Patria lor, comemorarea martirilor neamului dupa 1991, dupa independenta Ucrainei, la locul masacrului fiind inaltat un complex memorial, dramaticele urmari ale razboiului din Donbas, declansat anul precedent de „fratele mai mare”, au fost evocate de cercetatorul Petru Grior, dr. doct. Ilie Popescu, Nicolae Sapca, Viorel Iastrimschi, Gheorghe Ciornoleţchi, din Trestiana, de unde 200 de romani au plecat spre punctul de trecere al frontierei de la Fantana Alba, 3 fiind ucisi 13 – raniti, iar 43 –  deportati apoi in Kazahstan,  Ana Gostiuc, care s-a referit la masacrele de la Lunca si deportarile in Siberia, doar in noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 din Mahala fiind deportate 602 persoane, Ion Sucevan,  ultimul accentuand ca, de fapt, marea tragedia a romanilor bucovineni a inceput in 1940, cand, un grup de vreo 40 de persoane din Suceveni, in majoritate femei si copii, in noaptea de 19 noiembrie, au hotarat sa treaca ilegal in Tara.

Unii au reusit sa treaca, dar cea mai tragica a fost soarta Titianei Lupascan, care mergea cu o fetita de 11 ani de mana, iar cu alta de 3 anisori – in traista,  gloanţele granicerilor a doborat-o pe femeie, iar apoi, fetitele, impreuna cu bunica lor, au fost deportate in Kazahstan.

Dramatic a fost si destinul Victoriei Sucevanu, care a fost ridicata impreuna cu cele sapte fiice – cea mai mare avea 14 ani, iar cea mica – 3 anisori, cu socrul de 85 de ani, fiindca sotul ei luptase in armata romana. Nu le-a zambit norocul sa se intoarca la vatra, s-au stins toti ca lumanarea in neagra strainatate, de ger si foamete. Din Suceveni s-au pierdut atunci aproape 300 de persoane.

Multumindu-le fratilor romani ca sunt alaturi de durerea noastra, care, in fond, e a tuturor romanilor, ca au rabdare sa asculte prin ce necazuri, greutati si chin au trecut romanii, instrainati de Tara, caci e foarte greu de ascultat, dar mult mai anevoios a fost de suportat calvarul stalinist, dna primar Elena Nandris, a specificat ca, romanii din Mahala, comuna martirizata, au avut cel mai mult de suferit in consecinta deportarilor si represiunilor bolsevice.

Evenimentele tragice ce au urmat după masacrele de la Lunca si Fantana Alba au fost aprofundate în prelegerea dl Ilie Popescu, acel care din propria pensie a inaltat deja 6 cruci in memoria victimelor regimului totalitar, a editat mai multe carti cu acest subiect, tatal sau Vasile, care era in lista celor plecati la Fantana Alba, fiind arestat si incarcerat.

Era inca un copil de 7 ani, cand, impreuna cu mama si cei  7 frati, au fost deportati in stepele pustii ale Kazahstanului, unde au indurat ger si foamete.

„Tata a fost condamnat la 10 ani de inchisoare in Ural, regiunea Sverdlovsk, unde a murit schingiuit de calaii comunisti si de foame. In 1941 mama a fost ridicata cu cei 8 copii – cel mic, Costica, avea doar 5 anişori, considerati „dusmani ai puterii sovietice”,  am fost  deportati in nordul Kazahstanului, unde am stat intr-un bordei in care, cand ploua, patrundea apa, indurand ger si foamete. Dar ne-a salvat Dumnezeu, caci impreuna cu mama ne rugam cu lacrimi fierbinti. In 1994 am scris si o carte despre calvarul pe care l-am indurat: „In drum spre Golgota”. De tata n-am stiut nimic timp de 45 de ani, apoi am aflat ca a decedat in inchisoare din cauza torturilor si foamei. Cand ne-am intors acasa, n-am gasit nimic. Un an de zile n-am avut o bucatică de paine. Cu 9 hectare de pamânt si 2 de padure, pe care ni le confiscase „eliberatorii”, am ajuns argat, pasteam vitele oamenilor. E usor sa vorbesti despre acele chinuri, dar e ingrozitor sa le simti pe propria piele”.

Deportarea a lasat urme adanci in sufletul Aurorii Bujeniţa din s. Mahala, care avea doar 4 anisori, cand trenul mortii ii ducea spre Peciora, impreuna cu mama sa si fratiorul de cateva luni, cu inca 350 de familii, dintre care, in timp de 6 ani de ger si foame, chin si calvar in surghiun, au supravietuit doar 60 de persoane. Nu-si poate opri nici acum lacrimile durerii.

Drama deznationalizarii romanilor din Bucovina, Tinutul Herta, dar si a celor din Basarabia,  denota faptul ca pentru ei nu a existat nimic mai sfant decat iubirea fata de Tară si Neam, de Glie, de Strabuni, a sensibilizat prof. doc. Vasile Adăscaliţei:

„Sunt foarte multumit ca fiecare dintre cei prezenti azi, aici, simt mai mult respect fata de romanii de dincolo de sarma ghimpata, au fata de ei mai multa intelegere, dar vreau ca autoritatile statului sa-i trateze cu mai multa responsabilitate, sa ne implicam mai concret in ajutorarea fratilor nostri bucovineni si, eventual, prin intermediul asociatiei incercam sa mentinem un punct de legatura”.

Participantii la comemorarea victimelor regimului sovietic au depus flori la monumentul eroilor din localitate, simpozionul international incheindu-se cu un concert comemorativ, sustinut de Clubul copiilor din Darabani, conducator artistic prof. Mirel Dascalu, avandu-i ca solisti pe Mitica Hapliuc din Darabani, acompaniati de instrumentistii formaţiei „Mozaic”, Darabani-Lipcani, la care s-au alaturat Gheorghe Onofriciuc din Satu Mare, Herta (la trompetă si fluier) si Elena Nandris, interpretand cantece despre Bucovina.

Felicia NICHITA-TOMA

Articolul MASACRUL DE LA FANTANA ALBA – O RANA DESCHISA PENTRU NEAMUL ROMANESC apare prima dată în Glasul.info.

Putini mai sunt cei care astazi se ridica pentru a apara interesele poporului roman, atat de putini, incat ii putem numara pe degetele de la o mana. Neamul romanesc este bantuit de tradatori si de vanzatori de tara, iar multi dintre acestia mananca o paine foarte buna, care le este culmea oferita chiar de catre poporul roman.

Am fost cu totii martorii distrugerii din temelii a industriei si a economiei romanesti in cele doua decenii si jumatate care au trecut pana acum, aparent cu un scop absolut inexplicabil. In ultimii ani am inceput sa intelegem cu adevarat care a fost acest scop dar incepem sa intelegem de asemenea ca nu este prima data cand tara noastra se confrunta cu o asemenea situatie dezastruoasa.

Neamul romanesc este bantuit de tradatori, de vanzatori de tara

Portable Fruit Apple Peeler with Stainless Blade (Green) – $7.54

Din discursul domnului Octav Bjoza, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, descoperim putin din ceea ce a insemnat cu adevarat comunismul, un sistem totalitar, plin de tradatori si de vanzatori de tara. Aceiasi tradatori si vanzatori de tara sunt vinovati de crimele comise in timpul loviturii de stat din 1989 si de exodul romanilor, de ordinul milioanelor.

Cu un tupeu sovinist, “Volodea” Tismaneanu, vlastar de criminali si tortionari ai poporului roman, se arata deranjat de decorarea lui Octav Bjoza de catre presedintele Klaus Iohannis motivand ca Bjoza este un admirator al miscarii legionare.

Vladimir Tismaneanu este un alt “bard” al antiromanismului si un pupincurist de casa al lui Traian Basescu. Parintii lui Vladimir Tismaneanu au fost agenti cominternisti, prezenti pe statul de plata al Anei Pauker, pentru actiuni intreprinse impotriva Romaniei si a romanilor!

Ca o ironie nesimtita a sortii, Traian Basescu, un alt “iubitor” de anticomunisti, l-a numit tocmai pe “Volodea” Tismaneanu sa redacteze raportul de condamnare a crimelor comunismului. Cu parsivenia de acum binecunoscuta, Traian Basescu nu este la primul act de nesimtire fata de cei care au cerut dreptate pentru victimele comunismului si condamnarea criminalilor si tortionarilor. Basescu i-a “demartirizat” pe ofiterii anti-GRU condusi de catre colonelul Gheorghe Trosca si masacrati la ordinele si diversiunea planificata de catre Militaru si KGB in 1989. In anul 2011, Basescu semna decretele de retragere a titlurilor de Erou Martir al Revolutiei Romane din Decembrie 1989 pentru Gheorghe Trosca, Eugen Trandafir Cotuna si Dumitru Coman.

Neamul romanesc este bantuit de tradatori, de vanzatori de tara. Ei ne rad in fata si ne scuipa pe la spate. Ne batjocoresc istoria, limba, religia, valorile spirituale si morale, traditiile si cam tot ceea ce tine de neamul romanesc.

Acest Tismaneanu, precum si alte vlastare de criminali si tortionari odiosi ai poporului roman, au profitat de ospitalitatea si bunatatea nativa a poporului nostru, iar la adapostul unor identitati ascunse sub nume romanesti, au participat acum 25 de ani la lovitura de stat, fiind vinovati de multe crime savarsite cu sange rece folosind ca pretext o falsa revolutie.

De 25 de ani, aceste trompete ale fostei nomenclaturi comuniste, multi dintre ei descinzand din criminali cominternisti, au facut o propaganda antiromaneasca, facand progrese continuie pentru distrugerea Romaniei si a neamului romanesc.

Articolul Neamul romanesc este bantuit de tradatori, de vanzatori de tara apare prima dată în Glasul.info.