La 11 februarie 1945, după câteva acțiuni patriotice curajoase, generalul Nicolae Rădescu, ultimul prim-ministru al unui guvern român liber înainte de instaurarea regimului comunist în România, se refugiază în Ambasada Britanică de la București.

Abia peste câteva luni va reuși prin intermedierea diplomaților britanici să obțină azil politic, mai întâi în Cipru, iar mai apoi în Portugalia. Prin intervenția lui Constantin Vișoianu, generalului Nicolae Rădescu i-a fost oferită protecția din partea britanicilor, astfel că fostul prim-ministru s-a refugiat la Legația Marii Britanii din București, cu puțin timp înainte ca agenții poliției să ajungă la domiciliul său.

Citește și: Generalul Nicolae Rădescu: “Timp de trei luni cat a durat guvernarea mea, trupele sovietice s-au dedat la jafuri si omorarea oamenilor la intamplare“

Britanicii l-au ținut pe generalul Nicolae Rădescu 9 luni în Cipru, refuzându-i pe perioada desfășurării negocierilor ce se desfășurau la Conferința de Pace, în urma încheierii celui de-al Doilea Război Mondial eliberarea documentelor de călătorie în afara Ciprului, cel mai probabil pentru a nu-i irita pe sovietici în timpul negocierilor, cunoscându-se intenția generalului Rădescu de a susține cauza României în cadrul negocierilor.

Citește și: PERSONALITATE ANTICOMUNISTĂ comemorată la București. Generalului Nicolae Rădescu i se va dedica 2015 ca an omagial

Pe fondul instabilității politice și economice a țării, regele Mihai l-a numit pe generalul Nicolae Rădescu la data de 6 decembrie 1944, în funcția de prim-ministru al României. Avea să fie însă o guvernare foarte scurtă, de numai trei luni de zile, însă care a rămas în istorie ca ultima încercare de împotrivire la instalarea regimului comunist în țară.

Citește și: În luna februarie au organizat numeroase demonstraţii, cerând demisia guvernului Rădescu

S-a confruntat însă cu o perioadă foarte grea: sabotaje, manifestații de stradă, schimbarea prefecților în anumite județe fără acordul guvernului etc., toate acestea culminând cu evenimentele din ziua de 24 februarie 1945. Este vorba de manifestația antiguvernamentală organizată de F.N.D. în Piața Palatului din București, prilej cu care s-au tras focuri de armă înspre manifestanți și, deși rapoartele procurorilor arătau limpede că nu armata a făcut acest lucru, ziarele comuniste din zilele următoare au cerut pedepsirea „călăului Rădescu” și înlocuirea guvernului cu unul „cu adevărat democratic”. Dar ceea ce i-a iritat cel mai mult pe reprezentanții F.N.D. a fost discursul curajos rostit de primul-ministru în seara aceleiași zile la radio, în care explica desfășurarea evenimentelor.

Frontul Național Democrat (FND) reprezenta o coaliție politică formată în jurul Partidului Comunist Român (PCR) și formată din: Partidul Național Liberal, Partidul Național Țărănesc, Partidul Social Democrat Român, și sateliții PCR-ului ( Partidul Socialist-Țărănesc, Uniunea Patrioților, Frontul Plugarilor, partidul maghiar MADOSZ, etc).

Sovieticii interzic publicarea în presă și difuzarea discursului rostit de primul-ministru Rădescu la radio, îngrijorați fiind de o eventuală revoltă antisovietică la nivel național în România. La 28 februarie 1945, datorită presiunilor trimisului Moscovei, Andrei I. Vâșinski, generalul Nicolae Rădescu își prezintă demisia Regelui, care a fost nevoit să o accepte.

Una dintre primele măsuri adoptate de noul Consiliu de Miniștri prin Petru Groza, președintele acestui consiliu, a fost fixarea unui domiciliu obligatoriu pentru generalul Rădescu și totodată interzicerea oricărui fel de vizită.

La scurtă vreme după instalarea cu guvernului Groza, regele Mihai este nevoit să semneze la 19 martie 1945 două decrete prin care generalul Rădescu era trecut în poziția de rezervă prin încetarea chemării temporare în activitate.

Articolul 11 februarie 1945 – După câteva manifestări patriotice, generalul Rădescu se refugiază la Ambasada Britanică din București apare prima dată în Glasul.info.

Una din personalitatile cele mai reprezentative ale luptei anticomuniste, generalul Nicolae Radescu, va fi comemorat luni 30 martie, orele 14,oo, la mormantul eroului de la Cimitirul Bellu din Bucuresti, anunta Fundatia Romană pentru Democratie, initiatorul acestei ceremonii alaturi de Asociatia Fostilor Detinuţi Politici din Romania.

Dupa ce, la 6 martie 2015 s-au implinit 70 de ani de la instaurarea comunismului in Romania prin inlaturarea guvernului Radescu, in urma unei brutale interventii a dirigentilor sovietici si a acolitilor lor, si inlocuirea sa cu criminalul guvern Petru Groza, Fundatia Romana pentru Democratie , prin liderul sau, dl Emil Comstantinescu, presedintele Romaniei intre 1996-2000, a lansat o chemare publica pentru comemorarea ultimului prim ministru postbelic democrat (1944 – 1945), generalul Nicolae Radescu.

Astfel, anul 2015 va fi declarat an omagial dedicat acestei personalitati a istoriei recente a Romaniei.In comunicatul initiatorilor, se arata ca “desi au trecut 25 de ani de la prabusirea dictaturii comuniste din Romania, viata si activitatea generalului Radescu este inca necunoscuta unei mari parti a poporului roman. Readucerea in memoria colectiva a acestei mari personalitati nu are numai scopul de a corecta o rusinoasa lacuna a istoriei recente a Romaniei dar, mai ales, de a oferi un reper intelectual si moral tinerelor generatii.”

     “Cu toate ca nu ne aflam in fata unei cifre consacrate pentru celebrarea unui jubileu de la nasterea (30 martie 1874) sau de la moartea (16 mai 1953) generalului Nicolae Radescu, cred ca actuala situatie de criza morala profunda a societatii romanesti, aflata sub socul dezvaluirii coruptiei organizate si a derapajului etic la cel mai inalt nivel al institutiilor statului, impune aducerea in atentie a unei personalitati a carei intreaga viata si activitate au facut cinste Romaniei in vremuri de restriste, declarand anul 2015, anul recuperarii memoriei generalului Nicolae Radescu”, se arata in comunicat.

“Dorind sa prezinte modele de personaje cu viziune istorica, excelenta profesionala si culturala, onestitate deplina si devotament pana la sacrificiu fata de patrie, Fundatia Romana pentru Democratie a initiat, in 2013, un proiect dedicat promovarii in constiinta publica a monseniorului Ghika, decedat in urma torturilor in inchisoarea Jilava si beatificat de Vatican, in acel an, pentru trecerea in randul sfintilor catolici. In 2014, am continuat cu proiectul Centenarul Coposu care, prin dezbateri si expozitii, s-a bucurat de audienta atat in tara cat si in Congresul Statelor Unite si in mari universitati americane.”

In apelul Fundatiei Romane pentru Democratie si AFDPR se cere Primariei Capitalei ridicarea unui monument dedicate generalului Radescu in Bucuresti, pe locul fostului bust al lui Petru Groza, precum si acordarea numelui sau bulevardului care astazi poarta numele generalului Milea – acesta fiind coordonatorul represiunii comuniste din 21 decembrie de la Piata Universitatii, iar presedintelui Romaniei ii cere decorarea post-mortem a eroului cu Ordinului Steaua Romaniei.

De asemenea, Ministerului Apararii si Ministerului Educatiei Nationale li se cere acordarea numele Nicolae Radescu unei institutii universitare cu profil militar. Dl Emil Constantinescu si dl Octav Bjoza, liderii celor doua organizatii initiatoare ale anului omagial Nicolae Radescu, au invitat reprezentantii institutiilor publice, ai Asociatiei Culturl Eroilor si ai societatii civile, sa li se alature, prin infiintarea unui Consiliu National pentru coordonarea evenimentelor commemorative din acest an.

Erou al razboiului de intregire (1916-18), aparator al demnitatii romanesti in fata acceselor imperialiste ale ambasadorului celui de-al treilea Reich, Manfred von Killinger, atitudine pentru care a fost incarcerat in lagarul de la Targu Jiu, sef al Statului Major al Armatei Romane din 14 octombrie 1944, cand trupele romane luptau alaturi de fortele aliate pe fronturile celui de-al Doilea Razboi Mondial, a fost insarcinat de Regele Mihai I sa conduca Guvernul Romaniei la 6 decembrie 1944.

Scurta perioada de guvernare a fost caracterizata de intransigenta atitudine anticomuniste si de curajoasa impotrivire la presiunile ocupantului sovietic de instaurare a regimului comunist in Romania. In timpul mandatului sau, au fost emise monedele de aur “Ardealul nostru” in scopul contracararii inflatiei pregatite de ocupantul sovietic si al diseminarii in randul populatiei a unei parti din rezerva de aur a tarii, preantampinand astfel jefuirea ei de catre rusi.

Pe 23 februarie 1945, ziarul comunist “Scanteia” publica pe prima pagina un manifest prin care chema populatia Capitalei si pe taranii din Ilfov sa ia parte la o manifestatie organizata de Frontul National Democrat (camuflajul politic al PCR) in Piata Natiunii (azi Unirii) din Capitala. A doua zi, dupa mitingul comunist din Piata Natiunii, manifestantii au pornit pe Calea Victoriei, spre Palatul Regal, cerand cu virulanta demisia guvernului Radescu, pe care-l acuzau de… “fascism”, si instaurarea unui guvern FND (adica unul comunist).

In timpul manifestatiei, s-a tras asupra protestatarilor din cladiri adiacentei Pietei Palatului, cazand 4 morti si 27 raniti. Comunistii au acuzat armata si fortele guvernamentale de acest atac, desi ancheta procurorilor a dovedit ca gloanţele erau de calibru mic, nefolosit de armata. Desigur, agentii sovietelor deschisesera focul pentru a acuza guvernul Radescu si pentru a crea o criză politica in Romania.

Instabilitatea a crescut in zilele urmatoare, iar comunistii exploatand propagandistic moartea celor 4 oameni si cerand demisia guvernului. Venirea la Bucuresti a komisarului sovietic Visinski, care in cadrul audientei la Regele Mihai, a cerut acestuia, in mod brutal, demiterea generalului Radescu si instaurarea unui guvern “de larga concentrare democratica” (de fapt, alcatuit exclusiv din comunisti), in caz contrar, Romania putând fi distrusa.

Dupa ezitari si constatand ca anglo-americanii nu sunt dispusi sa se implice pentru stoparea abuzurilor sovietice in Romania, Regele Mihai il demite pe generalul Radescu si numeste ca prim-ministru pe Petru Groza. Comunistii il vor consemna pe generalul Nicolae Radescu in arrest la domiciliu, intentionand sa-l pedepseasca pentru opozitia curajoasa cu care incercase sa le blocheze accesul la conducerea Romaniei. Cu sprijinul serviciilor secrete americane, el va fi scos din tara si tinut cateva luni in exil, in Cipru. In acest timp, autoritatle comuniste il vor condamna in contumacie la inchisoare, in asa-numitul „Proces al Miscarii Nationale de Rezistenta”.

    Ulterior, Nicolae Radescu s-a stabilit in SUA, unde, cu sprijinul autoritatilor SUA, a fondat Comitetul National Roman al carui prim presedinte a devenit, sprijinind aparitia publicatiilor exilului romanesc si acordarea de burse tinerilor romani aflati in exil. A decedat în mai 1953, fiind inmormantat in Cimitirul Calvary din New York.

  In noiembrie 2000, ramasitele pamantesti ale bravului general Radescu au fost aduse in tara datorita initiativei dr. Stefan Isarescu, sotul Principesei Ileana a Romaniei si a nepotilor sai, distinsii prof. dr. neurolog Alexandru Serbanescu si prof. dr. Vlad Radescu, cu sprijinul primului ministru al Guvernului Romaniei, acad. Mugur Isarescu si al presedintelui Emil Constantinescu.

[alert-announce]Sursa: [1]  Buciumul via www.magazincritic.ro[/alert-announce]

Articolul PERSONALITATE ANTICOMUNISTĂ comemorată la București. Generalului Nicolae Rădescu i se va dedica 2015 ca an omagial apare prima dată în Glasul.info.