Până unde se întindea Transnistria Moldovenească, a românilor?

De la vechii cronicari moldoveni aflam ca Ion Voda cel Cumplit in 1574 pomenea de „Tara noastra a Moldovei de dincolo de Nistru”. Movilaul din Transnistria nu este opera Movilestilor? Sa-l credem pe rusul Pavel Surmacov (citat de Iorga) care pe la 1799 spunea ca in Ovidiopol, Tiraspol, Grigoriopol, Dubasari (Movilau), Malaiesti majoritatea locuitorilor sunt moldoveni?

Nota redacției: Peste tot în lume, fluviile mari, ca și rîurile, sunt locuite de același popor pe ambele sale maluri. Nistrul, ca și Dunărea, nu a separat niciodată două popoare! Dunărea, cât este ea de lungă, este pe ambele maluri germană, apoi austriacă, slovacă, ungurească, sârbească, românească.

Până unde se întindea Transnistria Moldovenească, a românilor?

Numai PRIN AMESTECUL DIN EXTERIORUL REALITĂȚII, al cancelarilor, Dunărea a fost făcută graniță de nord a Imperiului otoman și apoi graniță artificială între noi și bulgari. Majoritari până la 1880, de-o parte și alta a Dunării au fost românii! La fel, moldovenii, adică românii, de-o parte și alta a Nistrului!… Poate că și a Bugului, zic unii!

Sursa: ioncoja.ro

Articolul Până unde se întindea Transnistria Moldovenească, a românilor? apare prima dată în Glasul.info.

Februarie, ca si inceputul lui aprilie, ca si intreaga luna iunie vine cu un calendar indoliat de date triste, cu parastase si comemorari ale martirilor si eroilor neamului. Tragediile se tin lant in istoria romanilor, mai ales a celor din tinuturile instrainate de tara. Si chiar daca ne-am imbolnavi cu totii de amnezie, s-ar gasi „prieteni” (tovarasi) sa ne aminteasca de marile „pacate” savarsite de romani in istorie, indeosebi dupa incheierea pactului talharesc Ribbentrop – Molotov, care de altfel n-a fost condamnat oficial de Federatia Rusa, nici de Ucraina democratica si suverana.

N-AM UITAT DE CE AU AJUNS ROMANII LA COTUL DONULUI SI STALINGRAD

Nu putem fi decat antisovietici
Liderii de la Kremlin nu rateaza nici un prilej ca sa arunce pietre in istoria Romaniei. Bunaoara, nu demultMinisterul de Externe al Federatiei Ruse a „depistat” in Romania incercari de a retusa sau a rescrie istoria celui de-al doilea razboi mondial si, cu ocazia acestei mari „descoperiri”, si-a exprimat ingrijorarea fata de folosirea, in Romania, a unei retorici cu pronuntat caracter antirusesc si antisovietic.

Purtatoarea de cuvant a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, intr-o conferinta de presa, care a avut loc la Moscova, la 4 februarie a.c., a criticat expozitia organizata la Bucuresti, avand ca tema atrocitatile armatei sovietice savarsite in timpul deportarii sasilor din Transilvania in URSS, in 1945. In contextul in care pe plan international se comemora Ziua Holocaustului, conform aprecierilor ei, la Bucuresti aceasta data a fost marcata “prin evenimente destul de modeste” in comparatie cu expozitia despre deportarea etnicilor germani in URSS, care a avut “tonuri fatis antisovietice si antirusesti”.

Cica prea s-a pus accentul pe condamnarea actiunilor “crude, inumane” ale “fortelor de ocupatie sovietice” fata de etnicii germani…”. La finalul obiectiilor critice, purtatoarea de cuvant a MAE al FR a adaugat ca, in aceste zile cand este marcata capitularea nazistilor la Stalingrad, Rusia nu a uitat de partea cui a luptat armata romana in acea perioada.
Ei nu uita de partea cui au luptat, noi nu uitam pentru ce au mers la moarte romanii in cel de-al doilea razboi mondial si de ce au ajuns tocmai la Stalingrad. Unii experti in istorie sustin ca a fost o mare greseala a maresalului, ca trebuia sa se opreasca la Nistru, sa nu mearga pana la Cotul Donului, impanzind pamanturi straine cu oseminte romanesti. Nu e in competenta mea sa ma aprofundez in controversele unui trecut la care nici istorici versati n-au pus punctul pe „i”.

Dar cunosc franturi din istoria vie a bastinei mele, marturisiri zguduitoare de la consatenii care s-au intors cu sufletul distrus din infernul de la Stalingrad. Nu le-am inregistrat, pentru ca eram pe atunci un copil naiv, care lua in serios tot ce se invata in scoala sovietica. Cine ar fi crezut cum se vor schimba timpurile, ca se va narui colosul sovietic? Acest exemplu de inevitabila destramare inspira speranta ca orice e posibil in timp, vorba fiind doar de cati ani trebuie sa treaca pana cand va bate ora dreptatii – doua-trei decenii, sau poate mai mult de-un secol si jumatate, asa cum s-a intamplat cu Imperiul Habsburgic?

Autor: Maria TOACĂ

Cititi intreg articolul pe zorilebucovinei.com

Articolul N-AM UITAT DE CE AU AJUNS ROMANII LA COTUL DONULUI SI STALINGRAD apare prima dată în Glasul.info.

Multa lume nu stie faptul ca a fost o perioada cand domnitorul Moldovei Gheorghe Duca-Vodă a domnit atat peste teritoriul Moldovei cat si pe o mare parte din teritoriul Ucrainei de astazi, mai exact tinutul dintre Nistru si Nipru.Tinutul Ucrainei care a fost anexat Moldovei in timpul lui Gheorghe Duca-Vodă se numea pe atunci tinutul căzăcesc si tocmai fusese transformat de curand in paşalâc turcesc.

Dupa insistentele domnitorului moldovean pe langa sultanul turc Mehmet al IV-lea, sultan între 1648 şi 1687, Moldova isi intindea stapanirea peste imensul teritoriu dintre Nistru si Nipru iar domnul Moldovei isi ia titlul oficial de “Gospodari zemli Moldavskoi i zemli Ucrainskoi”  adica domn al Moldovei si Ucrainei. Asta s-a intamplat in timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca-Vodă  intre anii 1678 şi 1683.

Pe când Moldova stăpânea peste Ucraina

Ca domnitor Gheorghe Duca-Vodă a avut o domnie cruda cu biruri si taxe nenumarate asupra poporului dar si abuzuri asupra oamenilor simpli si boierilor depotriva. A fost domn al Moldovei nu mai putin de trei ori de fiecare data trebuind sa-si plateasca mucaramcaua (o taxa destul de mare pentru reînnoirea domniei).

Sursa/Note:[1] lovendal.ro

Articolul Pe când Moldova stăpânea peste Ucraina apare prima dată în Glasul.info.

Boierul moldovean Mihalcea Hâncu, născut la Secăreni (în prezent, în raionul Hâncești), a avut un destin cu adevărat deosebit.

A condus o răscoală împotriva domniei, a ctitorit o mănăstire, a ajuns în vârfurile puterii, dar a fost și robit de tătari.A fost cântat în balade, a dat limbii române câteva expresii, în cinstea sa au fost denumite orașul Hâncești și strada principală a acestuia, precum și mănăstirea pe care a ctitorit-o.

Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671

Astăzi ne amintim de el pentru că pe 9 decembrie 1671 Mihalcea Hâncu a declanșat răscoala orheienilor, lăpușnenilor și sorocenilor împotriva domnitorului Gheorghe Duca, una din cele mai mari răscoale din istoria Moldovei.De atunci a rămas expresia ,,Vodă da și Hâncu ba”.
Răscoala lui Hâncu a avut succes în prima fază, când rebelii au cucerit Iașiul și au pus stăpânire pe curtea domnească, din care fugise Duca-vodă.
Unele surse îl prezintă pe Hâncu și ca domn al Moldovei în perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cât răsculații au controlat capitala.Totuși, stăpânirea lui Hâncu nu a durat mult, pentru că Gheorghe Duca s-a întors în curând cu oaste și sprijin din partea turcilor și tătarilor.La începutul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hâncu, aceștia din urmă fiind într-un final învinși.

A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lăpușneni și soroceni fiind duși în robie, spânzurați sau trași în țeapă.Hâncu însuși a fugit la cazaci, de unde s-a reîntors în 1673 când în Moldova se schimbă domnitorul.
Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hâncu l-a slujit cu mare dreptate și credință, lucru pentru care a primit o moșie.După puțin timp, în 1674, a fost luat în robie de tătari, iar fiul său, Dumitrașcu Hâncu, a trebuit să vândă o mare parte din avere pentru a-l răscumpăra.Circulă legenda conform căreia Mihalcea Hâncu a ctitorit celebra mănăstire care îi poartă numele, după ce a jurat că o va face dacă scapă din robia tătărească.
Mănăstirea a fost înființată tot pe 9 decembrie, în 1678, printr-un act de donație făcut de Mihalcea Hâncu.

O altă legendă despre înființarea mănăstirii este legată de una din fiicele lui Hâncu, care i-a cerut tatălui său ridicarea unui schit. În noua mănăstire ea urma să se călugărească, luând numele de Parascheva (de unde și numele hramului bisericii din mănăstire).Nu se știe despre care fiică a lui Hâncu este vorba exact, acesta având, cu soția sa Marula, trei fete, Maria, Alexandra și Chelsia.Pe lângă cele trei fiice, Mihalcea Hâncu a mai avut și doi feciori, Dumitrașcu, cel care l-a răscumpărat din robie, și Donie, ucis de Gheorghe Duca, probabil în contextul răscoalei.
Mihalcea Hâncu a murit în 1698, după ce în ianuarie din același an și-a făcut testamentul.

Până la noi nu a ajuns vreo imagine a lui Mihalcea Hâncu, dar s-a păstrat inelul de argint al acestuia, care se găsește în prezent la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Chișinău.
Monograma „M M” de pe inel vine de la ,,Mihalcea medelnicer” (funcția pe care o avea Hâncu atunci când a fost făcut inelul).

„În al doilea an al domniei sale*, moldovenii care locuiesc dincolo de Prut stârnesc, Cantemir** ținându-se deoparte, o răscoală împotriva domnului. Se adună aproape 8.000 de răsculați, se îndreaptă pe neașteptate către Iași și împresoară pe domn în cetate. Duca îi cere lui Cantemir să apere curtea. Îi pune vitejește pe fugă pe răsculații năvălitori, dar în cele din urmă, prin mijlocirea lui Cantemir, Duca-vodă îi întreabă pe răsculați ce vor. Aceștia răspund că nu vor nimic altceva decât ca el să părăsească domnia.

Vodă se învoiește cu ușurință, vestește că a părăsit domnia și cere slobodă trecere spre Țarigrad. Răsculații se învoiesc. Duca, ieșind din Iași, ajunge la Galați (un oraș așezat pe malul Dunării), de unde îl înștiințează pe sultan despre răscoala moldovenilor. Sultanul îi poruncește să ia cale întoarsă și, cu tătarii orânduiți, să-i spulbere pe răsculați și să-i măcelărească pe toți până la unul.

S-a folosit Duca nu numai de sfaturile, ci și de brațul lui Cantemir împotriva dușmanilor săi; căci răsculații, aflând știrea despre întoarcerea Ducăi și venirea tătarilor, se adună în câmpia Orheiului și jură sau să moară, sau să nu-l primească pe Duca în domnie. Cantemir este trimis de Duca cu o parte din tătari, îi pune pe fugă pe răsculați, îi risipește și îi silește să se supună stăpânirii domnului. Întorcându-se Duca, îi este foarte mulțumitor lui Cantemir și îl cinstește cu slujba de mare clucer.”

Sursa traducerii (după manuscrisul original păstrat la Sankt Petersburg): Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, Text stabilit și tradus de Radu Albala, București, 1973

Surse:

Articolul Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671 apare prima dată în Glasul.info.

9 decembrie 1671 – Rascoala lui Mihalcea Hancu

Boierul moldovean Mihalcea Hancu, nascut la Secareni (in prezent, in raionul Hancești), a avut un destin cu adevarat deosebit.

A condus o rascoala impotriva domniei, a ctitorit o manastire, a ajuns in varfurile puterii, dar a fost și robit de tatari.A fost cantat in balade, a dat limbii romane cateva expresii, in cinstea sa au fost denumite orașul Hancești și strada principala a acestuia, precum și manastirea pe care a ctitorit-o.
Astazi ne amintim de el pentru ca pe 9 decembrie 1671 Mihalcea Hancu a declanșat rascoala orheienilor, lapușnenilor și sorocenilor impotriva domnitorului Gheorghe Duca, una din cele mai mari rascoale din istoria Moldovei.De atunci a ramas expresia ,,Voda da și Hancu ba”.

Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671

Rascoala lui Hancu a avut succes in prima faza, cand rebelii au cucerit Iașiul și au pus stapanire pe curtea domneasca, din care fugise Duca-voda.

Unele surse il prezinta pe Hancu și ca domn al Moldovei in perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cat rasculații au controlat capitala.Totuși, stapanirea lui Hancu nu a durat mult, pentru ca Gheorghe Duca s-a intors in curand cu oaste și sprijin din partea turcilor și tatarilor.

La inceputul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hancu, aceștia din urma fiind intr-un final invinși.A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lapușneni și soroceni fiind duși in robie, spanzurați sau trași in țeapa.Hancu insuși a fugit la cazaci, de unde s-a reintors in 1673 cand in Moldova se schimba domnitorul.

Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hancu l-a slujit cu mare dreptate și credința, lucru pentru care a primit o moșie.Dupa puțin timp, in 1674, a fost luat in robie de tatari, iar fiul sau, Dumitrașcu Hancu, a trebuit sa vanda o mare parte din avere pentru a-l rascumpara.Circula legenda conform careia Mihalcea Hancu a ctitorit celebra manastire care ii poarta numele, dupa ce a jurat ca o va face daca scapa din robia tatareasca.

Manastirea a fost inființata tot pe 9 decembrie, in 1678, printr-un act de donație facut de Mihalcea Hancu.
O alta legenda despre inființarea manastirii este legata de una din fiicele lui Hancu, care i-a cerut tatalui sau ridicarea unui schit. In noua manastire ea urma sa se calugareasca, luand numele de Parascheva (de unde și numele hramului bisericii din manastire).

Nu se știe despre care fiica a lui Hancu este vorba exact, acesta avand, cu soția sa Marula, trei fete, Maria, Alexandra și Chelsia.Pe langa cele trei fiice, Mihalcea Hancu a mai avut și doi feciori, Dumitrașcu, cel care l-a rascumparat din robie, și Donie, ucis de Gheorghe Duca, probabil in contextul rascoalei.
Mihalcea Hancu a murit in 1698, dupa ce in ianuarie din același an și-a facut testamentul.

Pana la noi nu a ajuns vreo imagine a lui Mihalcea Hancu, dar s-a pastrat inelul de argint al acestuia, care se gasește in prezent la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Chișinau.
Monograma „M M” de pe inel vine de la ,,Mihalcea medelnicer” (funcția pe care o avea Hancu atunci cand a fost facut inelul).

Răscoală a moldovenilor dintre Prut și Nistru (1671) povestită de Dimitrie Cantemir

Poveste despre viața si faptele domnitorului moldovean Constantin Cantemir, rezumatul lui Theophilus Siegfried Bayer in latina si rusa la opera lui Dimitrie Cantemir (Moscova, 1783).

„In al doilea an al domniei sale*, moldovenii care locuiesc dincolo de Prut starnesc, Cantemir** ținandu-se deoparte, o rascoala impotriva domnului. Se aduna aproape 8.000 de rasculați, se indreapta pe neașteptate catre Iași și impresoara pe domn in cetate. Duca ii cere lui Cantemir sa apere curtea. Ii pune vitejește pe fuga pe rasculații navalitori, dar in cele din urma, prin mijlocirea lui Cantemir, Duca-voda ii intreaba pe rasculați ce vor. Aceștia raspund ca nu vor nimic altceva decat ca el sa paraseasca domnia.

Voda se invoiește cu ușurința, vestește ca a parasit domnia și cere sloboda trecere spre Țarigrad. Rasculații se invoiesc. Duca, ieșind din Iași, ajunge la Galați (un oraș așezat pe malul Dunarii), de unde il inștiințeaza pe sultan despre rascoala moldovenilor. Sultanul ii poruncește sa ia cale intoarsa și, cu tatarii oranduiți, sa-i spulbere pe rasculați și sa-i macelareasca pe toți pana la unul.

S-a folosit Duca nu numai de sfaturile, ci și de brațul lui Cantemir impotriva dușmanilor sai; caci rasculații, afland știrea despre intoarcerea Ducai și venirea tatarilor, se aduna in campia Orheiului și jura sau sa moara, sau sa nu-l primeasca pe Duca in domnie. Cantemir este trimis de Duca cu o parte din tatari, ii pune pe fuga pe rasculați, ii risipește și ii silește sa se supuna stapanirii domnului. Intorcandu-se Duca, ii este foarte mulțumitor lui Cantemir și il cinstește cu slujba de mare clucer.”

Sursa traducerii (dupa manuscrisul original pastrat la Sankt Petersburg): Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, Text stabilit și tradus de Radu Albala, București, 1973

Surse:

Articolul Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671 apare prima dată în Glasul.info.

Multa lume nu stie faptul ca a fost o perioada cand domnitorul Moldovei Gheorghe Duca-Vodă a domnit atat peste teritoriul Moldovei cat si pe o mare parte din teritoriul Ucrainei de astazi, mai exact tinutul dintre Nistru si Nipru.Tinutul Ucrainei care a fost anexat Moldovei in timpul lui Gheorghe Duca-Vodă se numea pe atunci tinutul căzăcesc si tocmai fusese transformat de curand in paşalâc turcesc.

Dupa insistentele domnitorului moldovean pe langa sultanul turc Mehmet al IV-lea, sultan între 1648 şi 1687, Moldova isi intindea stapanirea peste imensul teritoriu dintre Nistru si Nipru iar domnul Moldovei isi ia titlul oficial de “Gospodari zemli Moldavskoi i zemli Ucrainskoi”  adica domn al Moldovei si Ucrainei. Asta s-a intamplat in timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca-Vodă  intre anii 1678 şi 1683.

Pe când Moldova stăpânea peste Ucraina

Pentru a putea guverna si organiza eficient strangerea taxelor si darilor in Ucraina Gheorghe Duca-Vodă isi numi un soi de guvernator (“nemesnic”) in persoana lui Iane Drăghinici, postelnic in Iaşi care va deveni hatman al orasului Nemirova.

Ca domnitor Gheorghe Duca-Vodă a avut o domnie cruda cu biruri si taxe nenumarate asupra poporului dar si abuzuri asupra oamenilor simpli si boierilor depotriva. A fost domn al Moldovei nu mai putin de trei ori de fiecare data trebuind sa-si plateasca mucaramcaua (o taxa destul de mare pentru reînnoirea domniei).

Sursa/Note:[1] lovendal.ro

Articolul Pe cand Moldova stapanea peste Ucraina apare prima dată în Glasul.info.

Multa lume nu stie faptul ca a fost o perioada cand domnitorul Moldovei Gheorghe Duca-Vodă a domnit atat peste teritoriul Moldovei cat si pe o mare parte din teritoriul Ucrainei de astazi, mai exact tinutul dintre Nistru si Nipru.Tinutul Ucrainei care a fost anexat Moldovei in timpul lui Gheorghe Duca-Vodă se numea pe atunci tinutul căzăcesc si tocmai fusese transformat de curand in paşalâc turcesc.

Dupa insistentele domnitorului moldovean pe langa sultanul turc Mehmet al IV-lea, sultan între 1648 şi 1687, Moldova isi intindea stapanirea peste imensul teritoriu dintre Nistru si Nipru iar domnul Moldovei isi ia titlul oficial de “Gospodari zemli Moldavskoi i zemli Ucrainskoi”  adica domn al Moldovei si Ucrainei. Asta s-a intamplat in timpul celei de-a treia domnii a lui Gheorghe Duca-Vodă  intre anii 1678 şi 1683.

Pe când Moldova stăpânea peste Ucraina

Ca domnitor Gheorghe Duca-Vodă a avut o domnie cruda cu biruri si taxe nenumarate asupra poporului dar si abuzuri asupra oamenilor simpli si boierilor depotriva. A fost domn al Moldovei nu mai putin de trei ori de fiecare data trebuind sa-si plateasca mucaramcaua (o taxa destul de mare pentru reînnoirea domniei).

Sursa/Note:[1] lovendal.ro

Articolul Pe cand Moldova stapanea peste Ucraina apare prima dată în Glasul.info.