Am înmărmurit în urmă cu câțiva ani când am văzut declaraţia ministrului Justiţiei de la acea vreme, doamna Raluca Prună, care ne spunea cu nonșalanță că “discuţia despre drepturi e un lux teoretic”. Declarația, venind nu de la un neica nimeni, nu de la o femeie căreia i-ar fi căzut sapa când își deschidea portofelul, ci de la înălțimea funcției de ministru al Justiției, era una stupefiantă.

Dacă mi-ar fi spus cineva în decembrie ’89 că vom ajunge la trei decenii distanță într-o dictatură cu mult mai parșivă decât cea care speram că tocmai se încheiase odată cu debutul anilor ’90, probabil l-aș fi crezut cel mai pesimist om de pe pământ.

Deși am sperat că ne vom desprinde cu totul de zona totalitarismului și a abuzurilor prezentate sub înfățișarea unor așa zise „legi”, la trei decenii de la momentele când s-a strigat cu disperare în stradă „Libertate”, trăim în mod paradoxal niște forme de dictatură chiar mai perverse decât cele „omologate” în timpul comunismului.

Când în România abuzul devine literă de lege, o lege șchioapă ce-i drept, ba chiar neconstituțională, ce așteptări să mai ai de la legiuitori? Când aceștia în discursul lor public spun cu privire la problemele legate de legea carantinării și izolării că în România „s-a exagerat puțin cu drepturile și libertățile…”!?

„Cred că sănătatea tuturor e mai importantă decât un moft de ora 23.00. Da, e un moft la ora 23.00 să stai la o terasă”, a afirmat deputata PNL Cristina Trăilă

Dacă tot ne spun unii și alții (n.r. unii mai neomarxiști decât alții) în ultimii 30 de ani că drepturile și libertățile nu sunt pentru oameni, îmi vine în minte cu această ocazie o vorbă larg răspândită în mediul rural: atunci să le mănânce câinii! Dar dacă încă mai tânjiți după drepturi și libertăți, după drepturile și libertățile fundamentale ale omului, atunci nu le lăsați pradă câinilor, ridicați-vă în picioare și luptați pentru ele, pentru că în istorie s-a murit pentru ele, s-a vărsat sânge, s-a murit pe roată, atârnând prin spânzurători, s-a murit prin tranșee și pe câmpurile de luptă pentru ca noi astăzi să fim liberi și nu sclavi…

Articolul Drepturile și libertățile nu sunt pentru oameni? Să le mănânce câinii! apare prima dată în Glasul.info.

Deși au anunțat cu surle și tobe că PLUS este o formațiune politică în căutare de oameni noi, reprezentanții acestei organizații l-au primit cu brațele deschise pe europarlamentarul Cristian Preda, un om nu tocmai nou, și au făcut tot posibilul să scape de oameni cu adevărat noi, precum Avram Fițiu.

Să renunți la oameni cu adevărat noi precum Avram Fițiu, un om deosebit și mai ales un bun român, care și-a demonstrat românismul nu doar prin vorbe ci și prin fapte, demonstrează încă din start că PLUS este o construcție politică demagogică, care nu-și respectă nici măcar propriile principii și programe politice.

Să renunți la o personalitate precum Avram Fițiu pentru a căuta “oameni noi” în tomberoane vechi și murdare, reprezintă dovada maximă de neseriozitate și lipsă de viziune. Dar cei de la PLUS nu doar că au renunțat la Avram Fițiu, ci au făcut și într-o manieră execrabilă, cu invective și expresii care nu fac cinste secolului în care trăim.

În schimb l-au reciclat pe Cristian Preda, fost cenzor UTC şi propagandist PCR, fost reprezentant al mafiei portocalii:

„La invitaţia lui Dacian Cioloş, am aderat la PLUS. Aşa cum am anunţat în urmă cu patru luni, nu candidez la europene. Voi sprijini candidaţii PLUS la alegerile din 26 mai şi îi invit pe toţi cei care au încredere în mine să facă acelaşi lucru” , a scris Cristian Preda pe facebook

Nota noastră: Într-un fel e bine că Avram Fițiu n-a rămas în această struțocămilă a celor de la PLUS. Cei de la PLUS nu meritau un asemenea membru de valoare printre ei. Le-ar fi făcut prea multă onoare și le-ar fi adus prea mult prestigiu. Dar cu această ocazie PLUS și-a arătat arama: ca și RO+ (n.r. Partidul Mişcarea România Împreună care a murit prin avort spontan), și această formațiune politică este una de extremă stânga, de inspirație neomarxistă, cu o agendă și un program politic antinaționale. Era normal ca o astfel de grupare să facă alergie la un naționalist autentic.

Articolul PLUS caută oameni noi în tomberoane vechi și murdare apare prima dată în Glasul.info.

Si PDL-ismul ajunsese in ultimele sale zile de viata sa fie “sustinut” pe strazi de oameni imbracati in portocaliu, dar cu cagule negre pe fata

In vreme ce puzderia de “zoiaristi” si oameni aciuati prin televiziune aflati in slujba propagandei sistemului se intreaba nedumeriti si cu o vizibila amaraciune unde au disparut sutele de mii de sustinatori din strada ai talibanismului justitiar, sutele alea de mii de hashtaginezi atat de mult trambitate de posturi de tembeliziune precum UM Digi24, Irealitatea & comp., utilizatorii retelelor de socializare au inceput si ei sa se intrebe de ce foarte multi dintre sustinatorii agresivi ai Republicii Portocala au profile sau conturi false, ascunzandu-si identitatea.

Au inceput romanii sa latre in sfarsit si la copacul potrivit:

“De ce aproape toti cei care sustin justitia lui Kovesi au profile false?”, se intreaba Radu Picos intr-o postare pe Facebook.

Poate de mandrie???Si PDL-ismul ajunsese in ultimele sale zile de viata sa fie “sustinut” pe strazi de oameni imbracati in portocaliu, dar cu cagule negre pe fata.Partea si mai interesanta este ca multi dintre cagulatii astia din poza (n.r. fosti PDL-isti) acum s-au reprofilat si sunt sustinatori ai lui Kovesi.

In anul 2014, atunci cand PDL-ul avea ultimele sale zvacniri publice si era evident ca este o formatiune politica aflata in agonie, blogul Glasul Moldovei nota:

[alert-success]“Spor de rusine pentru PDL-isti? (n.r. vezi foto sus)
Stau si ma intreb de ce acesti “protestatari” si-au acoperit fetele cu cagule. De frica de a fi recunoscuti de colegi, prieteni sau vecini? Sau isi iau in serios rolul de teroristi?

Cand stii ca PDL e vinovat de atatea tampenii si furturi care au distrus tara (nu ca ceilalti care au condus pana acum ar fi usa de biserica), taieri abuzive de pensii si salarii si redirectionarea acelor bani pentru niste “ocupatiuni” scandaloase: parcuri prin pustietati, terenuri de fotbal in panta, trotuare in plin camp, locuri de joaca in mlastini, bazine de inot la dracu’n praznic si multe …multe asemenea blestematii.

Cum naiba ii poti numi pe asemenea oameni capabili sa faca atatea distrugeri? Teroristi! Da, teroristi! Poate ca nu pun bombe, nu trag cu arme de foc dar folosesc alte arme mai distrugatoare si mai ucigatoare de o mie de ori.”, scria Glasul-Moldovei[/alert-success]

Articolul Si PDL-ismul ajunsese in ultimele sale zile de viata sa fie “sustinut” pe strazi de oameni imbracati in portocaliu, dar cu cagule negre pe fata apare prima dată în Glasul.info.

“Cele trei Țări românești din Dacia lui Traian – arăta Vasile Pârvan – Ardealul, Moldova și Țara Românescă, s-au sprijinit una pe alta, trimițându-și oameni, oști, bogății, cărți de învățătură, și au fost așa un trup și un suflet.”

“După cum s-au alipit de bună-voie și pentru veșnicie Țările surori, tot astfel, această Unire a națiunii române să se extindă și asupra Sfintei noastre Biserici strămoșești.”

„Constituind de-a lungul istoriei noastre o permanentă, o sacră năzuință, ideea unității național-statale, ca și cea a independenței și suveranității naționale, s-a exprimat în chip evident ca o permanență de program și înfăptuire.

Temeiurile dezideratului de unitate națională, deziderat nutrit vreme de secole de către locuitorii statornici ai provinciilor românești, și-au aflat totdeauna legitimitatea în moștenirea comună de la străbuni a aceluiași spațiu etno-geografic, carpato-dunărean-pontic, în unitatea de limbă, de credință și tradiție.

Chiar dacă, secole la rând, ținuturile românești au trebuit să aibă organizare și conducere administrativă separate – date fiind condițiile dezvoltării istorice și, mai ales, contextul specific al epocii feudale timpurii, când s-au constituit statele românești – modul de viață al românilor era același și în toate prilejurile potrivite și-au manifestat dorința de organizare și conducere unică, voința înfăptuirii unității național-statale, cauza sfântă pentru care poporul român a luptat nestrămutat, cu adâncă, nezdruncinată credință în dreptul și în dreptatea sa.

Cele trei Țări românești, Ardealul, Moldova și Țara Românescă, s-au sprijinit una pe alta, trimițându-și oameni, oști, bogății, cărți de învățătură, și au fost așa un trup și un suflet

“Ce sunt toate frământările popoarelor, decât năzuința de a realiza ideea dreptului lor, de a apăra această idee atât în relațiile dintre popoare cât și în acelea dintre clasele sociale?” – se întreba eruditul istoric A. D. Xenopol. În aceeași ordine de idei, savantul Nicolae Iorga atrăgea atenția asupra faptului esențial, axiomatic pentru istoria universală, că “o națiune are dreptul să se conducă după interesul ei”- interesul de a-și apăra ființa națională, dreptul la unitate, independență și suveranitate.

Statornica speranță și credință în izbânda deplină a eforturilor pentru înfăptuirea idealurilor naționale și sociale, pentru apărarea drepturilor istorice legitime și a ființei neamului au unit toate forțele poporului roman în momentele hotărâtoare ale istoriei noastre.

[alert-success]“Cele trei Țări românești din Dacia lui Traian – arăta Vasile Pârvan – Ardealul, Moldova și Țara Românescă, s-au sprijinit una pe alta, trimițându-și oameni, oști, bogății, cărți de învățătură, și au fost așa un trup și un suflet.”

“Un trup și un suflet” au fost și rămân, pentru veșnicie, ținuturile românești cu oamenii lor, păstrând, de la o generație la alta, flacăra sacra a iubirii de Patrie.

Însăși independența, arăta același V. Pârvan, s-a păstrat și se va păstra mereu pe temelia ființei naționale, pe unitatea ce s-a consolidate mereu în decursul timpului.[/alert-success]

Finalizarea dezideratului Unirii și unității noastrte naționale în frontierele străvechi, dobândirea independenței depline, au reprezentat încununarea aspirațiilor întregului neam românesc și, în mod legitim, au dobândit și o recunoaștere în conștiința Europei.
După înfăptuirea de o clipă – în oceanul vremii – a visului de Unire de către Mihai Viteazul la cumpăna secolului al XVI-lea și secolului al XVII-lea, unitatea noastră națională a fost realizată în chip temeinic, desi parţial, în anul 1859, prin actul istoric de la 24 Inuarie și alegerea lui Alexandru Iaoan Cuza ca domnitor în cele două Principate Unite.

A fost un act cu profundă semnificație în lupta pentru unitate deplină, act ce s-a bucurat de adeziunea deplină și de sprijinul entuziast al celorlalte provincii românești, Transilvania, Banatul, Dobrogea. Aceeași adeziune și unitate de simțire s-au manifestrat și în contextual evenimentelor care au condus la dobândirea deplinei independențe de stat a României în 1877 – 1878.

Unirea s-a desăvârșit cu mari jertfe în anul mântuirii 1918.
In toate aceste momente cruciale, în mijlocul poporului s-au aflat spirite luminate, oameni cu harul viziunii, care au arătat calea pentru înfăptuirea năzuințelor poporului, pentru exprimarea conștiinței sale de unitate, de alcătuire a unui singur stat care să cuprindă în granițele sale pe toți românii.”

1 Decembrie 1988
Dr. NESTOR VORNICESCU

DESĂVÂRȘIREA UNITĂȚII NOASTRE NAȚIONALE –
FUNDAMENT AL UNITĂȚII BISERICII NOASTRE STRĂBUNE
EDITURA MITROPOLIEI OLTENIEI
CRAIOVA – 1988

Sursa:romaniamagnifica.ro   Apud ioncoja.ro

Articolul Cele trei Țări românești, Ardealul, Moldova și Țara Românescă, s-au sprijinit una pe alta, trimițându-și oameni, oști, bogății, cărți de învățătură, și au fost așa un trup și un suflet apare prima dată în Glasul.info.

[alert-announce]Voi, oameni? Bestii pline de venin!
Cum să tăiați din coada unui suflet?!?
Să vă blesteme tot regnul cel canin
S-o țineți toată viața într-un urlet![/alert-announce]

[alert-success]Vă bateți joc de-un câine fără vină
Mânca-v-ar pușcăriile și iadul
și să mai scoateți capul la lumină
Când veți putea plăti moartea cu cardul![/alert-success]

[alert-announce]Nu pot să vă numesc nici animale
Căci aș jigni firavele ființe
V-aș bate pan’ la gură faceți bale,
Iar să mâncați, doar două trei semințe[/alert-announce]

[alert-success]Când vine noaptea v-așezați pe perne
în timp ce bietul plânge de durere
Păcatele comise sunt eterne
Dar, Bunul Dumnezeu îi dă putere[/alert-success]

[alert-announce]Ah, Doamne de ce n-a scăpat micuțul?
Să-i muște, să rămână impotenți
Ah, Doamne de ce n-a scăpat drăguțul
într-un moment când ei n-au fost atenți?[/alert-announce]

[alert-success]în lumea asta grea și foarte tristă
Să fiți atenți , să nu vă mai tăiați!
Căci, dacă lama este ruginită?
Să nu cumva să vă și infestați![/alert-success]

Sursa foto: Antena 3

[alert-announce]Autor: Alexandru Florian Săraru[/alert-announce]

[alert-success]Sursa: magazincritic.ro[/alert-success]

[tp_product id=”194101035″ feed=”396″]

Articolul Voi, oameni?!?? apare prima dată în Glasul.info.