Nu doar libertățile identitare, culturale, politice, sociale ale românilor ardeleni erau interzise de către unguri în Transilvania, ci și libertățile religioase.

De la Budapesta se creau legi atât de subversive încât să permită statului ungar să intervină până și în problemele de ordin religios. Când astfel de intruziuni în viața spirituală sau religioasă erau respinse categoric de către liderii spirituali ai nemaghiarilor, autoritățile interveneau cu bocancii în treburile interne ale vieții bisericești, instaurând teroarea și groaza prin măsuri brutale și aberante.

La data de 1 februarie 1898 se scria în ziarul românesc „Tribuna Poporului” despre procesul absurd ce a avut loc în județul Bihor, la Oradea, așa numitul “Proces de agitație” (n.r. la Tribunalul din Oradea mare, ziua judecății nu este indicată). Acuzatul era preotul Ioan Secheli din Turia (pe Crișul repede). 

Substratul acuzației:

“a fost denunțat că a agitat între enoriașii săi contra căsătoriei civile și a noilor legi religioase introduse în Ungaria. A fost condamnat la 3 luni temniță ordinară și 150 florini amendă”. (n.r. textul este reprodus din ziarul românesc „Tribuna Poporului” 1/13 Febr. 1898).

Observăm astfel că liderii spirituali ai românilor care se ridicau pentru apărarea dogmei religioase sau a ritualilor religioase străbune erau imediat luați în colimator de către autoritățile ungare și tratate cu o sălbăticie care amintește de năvălirile barbare de dinaintea Evului Mediu. Asta a fost atmosfera în care românii au trăit sute de ani în Transilvania, și din păcate există semnele că se vor a fi repetate astfel de incidente.

Tot la Oradea, la Curtea de Apel Oradea, un caz de discriminare făcut de către CNCD împotriva românilor este tratat ca la sfârșitul secolului XIX….

Articolul 1 Februarie 1898 – Preotul român Ioan Secheli din Turia condamnat la 3 luni temniță pentru că s-a opus noilor legi religioase introduse de Ungaria apare prima dată în Glasul.info.

Articolul Catalin Ioan Berenghi: “Procesul mega moscheii – Oare am făcut bine că ne-am opus???” apare prima dată în Glasul.info.

Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?”. Evident, Ana Pauker nu s-a opus colectivizării, ci s-a opus ritmului în care se făcea colectivizarea, prea lent după tovarășa! Biografii de azi ai Anei Pauker care încearcă să-i cosmetizeze amintirea de femeia-zbir, umblă la tertipuri ieftine, spunând adevărul pe jumătate: Ana Pauker s-a opus înființării de întovărășiri agricole. Partea a doua o fac uitată: Ana Pauker dorea să se treacă direct la forma cea mai abuzivă: GAC sau Gospodăria Agricolă Colectivă. Pe scurt: colhozul! Asta visa Ana Pauker.

Ana Pauker, oponentă a colectivizării ?

Aflăm că într-o carte dedicată Anei Pauker, semnată de Robert Levy, doctor în istorie la Universitatea statului California – Los Angeles (titlul cărții nu l-am reținut), se susține teza că:

Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?”

Informația, extrem de prețioasă, cum că Ana Pauker a fost o oponentă a colectivizării, am găzduit-o și noi, pe acest site, dacă nu mă înșel sub semnătura dlui Teșu Solomovici, autor dintre cei mai serioși. Ne-am mirat și am publicat, fără să comentăm. Așa cum am fi făcut și cu teza numitului Bob Levy. Numai că între timp am aflat mai multe despre „opoziția” Anei Pauker la politica PCR de colectivizare a agriculturii. Între timp am citit o carte de documente din arhiva PCR, conținând stenogramele discuțiilor dintre Gheorghiu Dej și Stalin, precum și alte documente adiacente acestor discuții la cel mai înalt nivel. Carte editată în 2012 sub egida Academiei Române, la Institutul Național pentru studiul totalitarismului, intitulată Gh. Gheorghiu-Deja la Stalin 1944-1952. Vom reveni asupra acestui volum.

Deocamdată să semnalăm că într-adevăr Ana Pauker, așa cum afirma și dl Teșu, „s-a opus din răsputeri înființării întovărășirilor agricole”. Documentele recent publicate conțin și protestul lui Dej față de această poziție a tovarășei Ana. Practic, Dej o toarnă pe Ana Pauker lui Stalin că se abate de la linia Partidului. Linia Partidului avea în vedere o colectivizare treptată. Mai întâi țăranii să intre în întovărășiri agricole, iar după o vreme, când se conving că e bine, să intre în „colhozuri”, în gospodării agricole colective! Care era deosebirea între cele două trepte? În cadrul întovărășirii agricole țăranii își păstrau statutul de proprietari ai terenului și ai uneltelor cu care veneau să se întovărășească cu alții! Cam ce se întămplă azi, în multe sate. Nu-i mai zic oamenii întovărășire, ci fermă!… În CAP, după modelul colhozului sovietic, bolșevic, țăranii renunțau a mai fi proprietari!

Așadar, Ana Pauker se strofoca să se facă colhozuri, să nu se mai piardă timpul cu trepte intermediare, ci să se urgenteze deposedarea țăranilor de pământul moștenit de neam în neam…

Evident, Ana Pauker nu s-a opus colectivizării, ci s-a opus ritmului în care se făcea colectivizarea, prea lent după tovarășa! Interesant este că Gheorghiu-Dej, adoptând o poziție mai „cumsecade”, mai înțelegătoare față de nevoile oamenilor, a contat pe înțelegere și susținere din partea lui Stalin…

Așadar, biografii de azi ai Anei Pauker care încearcă să-i cosmetizeze amintirea de femeia-zbir, umblă la tertipuri ieftine, spunând adevărul pe jumătate: Ana Pauker s-a opus înființării de întovărășiri agricole. Partea a doua o fac uitată: Ana Pauker dorea să se treacă direct la forma cea mai abuzivă: GAC sau Gospodăria Agricolă Colectivă. Pe scurt: colhozul! Asta visa Ana Pauker.

E ca și când cineva ar spune că Ana Pauker a fost împotriva înființării de închisori politice în care să zacă deținuții politici condamnați la zeci de ani de pușcărie!… Omițând să continue până la capăt fraza: Tovarășa Ana a fost împotriva acestor închisori degradante. Ea a susținut simplificarea procedurilor prin exterminarea propriu zisă a deținuților politici, după modelul BERIA!…

Și se pare că nu suntem departe de adevăr prin exemplul imaginat!… Se pare că Ana noastră chiar a clocit un asemenea plan…

Cel mai aproape de adevăr este portretul făcut diabolicei bolșevice de o femeie angelică, prințesa Ileana a României, arhiducesă de Austria:

„Totdeauna când mă aflam în prezenţa ei, ea era ca un boa constrictor care tocmai fusese hrănit şi care, de aceea, nu urma să te mănânce – pentru moment! Grasă şi înceată aşa cum părea, ea avea tot ce este respingător şi totuşi oribil de fascinant la un şarpe. Mi-am putut uşor imagina, numai din observarea ei, cum şi-a denunţat ea propriul soţ, care drept urmare a fost împuşcat; iar întâlnirile mele ulterioare cu ea mi-au arătat strălucirea rece şi inumană prin care ea a dobândit puternica funcţie pe care o ocupa” (Ileana, Prinţesă a României, Arhiducesă de Austria, în lucrarea ‘I live, again’)

Spre onoarea autorului Robert Levy acest portret figurează ca motto al cărții sale. Căci doar nici eroina sa nu a fost o ticăloasă perfectă, sans reproche! Când și când răbufnea în ea gena umană!…

Sursa: Ion Coja

Articolul Adevarurile spuse pe jumatate se intorc ca un bumerang inapoi: “Ana Pauker s-a opus colectivizarii?” apare prima dată în Glasul.info.