”O țară de oi merită un guvern de lupi?” (Edward R. Murrow)

Suntem un popor născut sub semnul lupului, de asta atacă ei dacismul.

Decanul facultății de istorie din Oradea, Gabriel Moisa, descurajează studenții din facultate să poarte simbolul lupului dacic. S-a luat de un student și l-a muștruluit pentru că acesta purta un medalion cu lupul dacic. Este a doua mare mizerie de acest gen care se întâmplă în România, după cazul elevului discriminat într-un liceu din România pentru că avea o insignă cu harta României Mari și mesajul “Basarabia e România”.

De unde această alergie la tot ce amintește de strămoșii noștri geto-daci?

Dacă până și decanul unui facultăți de istorie din România face discriminare pe criteriile ideologice, politice și identitare în facultatea pe care o conduce, apoi ce să mai spunem de alogenii care ne atacă reperele noastre identitare?

Gabriel Moisă, decanul facultății de istorie Oradea

Dar care-i scopul de a reduce la zero dacismul în România? De unde această pornire mancurtă?

Noi românii suntem aici pe aceste pământuri dintotdeauna, avem o continuitate de mii și mii de ani. Și suntem un popor născut sub semnul lupului, mai exact sub semnul lupului dacic, acel stindard care în antichitate a speriat până și Imperiul Roman, dar și triburile germanice care reprezentau la vremea aceea în afară de daci singura opoziție reală pe continentul european pentru Imperiul Roman.

Ei bine, un popor dezrădăcinat de istoria sa, căruia îi tai legăturile cu cerul și cu pământul, căruia îi tai legăturile cu bravii săi strămoși, este un popor care dacă nu știe că s-a născut sub semnul lupului și îi curge prin vinele sale sângele bravilor geto-daci, este un popor pe care îl poți manipula și aduce mai ușor la starea de “țară de oi”, nu de lupi.

Ăsta este substratul real al propagandei mizerabile dezlănțuite în România împotriva dacismului. Nu se promovează cetățile dacice, nu se mai fac aproape deloc săpături arheologice serioase în siturile dacice, ba chiar sunt distruse cetăți dacice cum e cazul cetății dacice a lui Burebista de la Argedava, care va fi străbătută de o autostradă. Nu se mai promovează serios istoria dacilor, ni se impune istoria altor popoare, istoria minorităților și a celor care au preluat puterea în 1989 printr-o lovitură de stat.

Un popor care știe că este urmașul celor născuți sub semnul lupului ar avea caracteristicele unui popor de lupi și nicidecum al unuia de oi. Tocmai asta îi deranjează și nu vor să realizeze românii. De asta este combătut dacismul cu atâta ură și cu atâta înverșunare.

Foto: captură video TVR

PS: Tot Gabriel Moisa este cel care a promovat la Oradea aberațiile “istorice”, antiromânești, filo habsburgice, filo austriece, ale altui trădător de țară, Hurezeanu

Articolul Student român discriminat la Oradea pentru că purta la gât un medalion cu lupul dacic apare prima dată în Glasul.info.

Când statuia lui Mihai Viteazul din Oradea a fost mutată de către antiromânul visceral Ilie Bolojan, au fost anumiți jurnaliști orădeni care dintr-o prostie fără margini sau pur și simplu din trădare conștientă, au afirmat că nu are ce căuta statuia lui Mihai Viteazul în urbea lor și că n-ar avea nicio legătură istorică de niciun fel cu Oradea. Nimic mai fals și mai prost să afirmi vreodată, mai ales în calitate de român, și apoi de jurnalist nedocumentat și citit la fel de mult ca o cizmă ungurească!

În fine, marele voievod român, primul unificator din istorie al tuturor țărilor române, Mihai Viteazul, nu doar că a trecut prin Oradea, ci pe deasupra a trimis și sprijin militar constând atât din soldați, artilerie, muniție și provizii. Dar cu proștii autosuficienți de la ziarele securistice din Oradea, bine furajați cu bani de mafia antiromânească a lui Ilie Bolojan, să nu te pui.

La 11 decembrie 1600 în drumul spre Viena, Mihai Viteazul ajunge la Oradea, unde discută cu căpitanul cetății Pál Nyári planuri de acțiuni antiotomane. Atunci a rămas în cetate și tunul de 5 funți numit „Micul Șoim”, care, în inventarul armamentului cetății din anul 1632, figura cu precizarea „tunul lui Mihai vodă”.

Despre „Micul Șoim” pomenește și o cronică a lui Baranyi Decsi János:

“Comandantul oștilor orădene era Gheorghe Király, fratele lui Albert, vechiul războinic, locţiitorul marelui căpitan, care în afară de multă pulbere și tunuri Micul Șoim, a adus și ghiulele mari ca să lovească cu acelea zidurile”.

Despre Albert Király, fratele lui Gheorghe Király, se știe a participat în subordinea lui Mihai Viteazul la bătălia de la Călugăreni, asta sugerând că tunul descoperit în inventarul armamentului cetății Oradea din anul 1632, făcea parte dintr-un lot de tunuri dăruite de către voievodul român celor care apărau cetatea Oradea.

De asemenea, între 25 septembrie și 3 noiembrie 1598 în timpul asediului otoman, Mihai Viteazul trimite în sprijinul Cetății Oradea un detașament de 1500 călăreți condus de Aga Lecca. Căpitanul cetății a cerut sprijin militar și habsburgilor, care trimit un detașament de circa 2000 pedestrași și 500 călăreți sub comanda generalului Melchior von Rodern.

Și uite așa demontăm dezinformarea ciracilor lui Bolojan din presa bihoreană, a unor nerușinați care fac mercenariat, nu presă! Cât despre Oradea, o urbe nerecunoscătoare prin atitudinea pe care o are pentru statuile și monumentele românești, dar profund recunoscătoare pentru un antiromân soroșist și filomaghiar.

Articolul 11 Decembrie 1600 –  în drumul spre Viena, Mihai Viteazul ajunge la Oradea unde îi dăruiește căpitanului cetății Pál Nyári, tunul „Micul Șoim” apare prima dată în Glasul.info.

La 12 octombrie 1113 este menționată documentar pentru prima dată în istorie localitatea Oradea, cu numele latinesc de Varadinum. Numele Varadinum apare într-o diplomă a abației benedictine Zoborhegyi, în care apare de asemenea și numele episcopului Sixtus Varadiensis și al comitelui Saul de Bychar.

Chiar în ziua când s-au împlinit 900 de ani de atestare documentară pentru orașul Oradea, Romfilatelia a lansat o serie de timbre intitulată “ORADEA – 900 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARÔ.

“Atestatã în vechile documente istorice la anul 1113, Oradea este o aşezare ridicatã într-o zonã transilvanã, care a început sã fie populatã încã din perioada neoliticului.
Vestigiile arheologice descoperite şi autentificate de cãtre specialişti pe teritoriul actualului oraş reconstituie imaginile unor aşezãri şi necropole aparţinând perioadei neolitice, epocii bronzului, primei vârste a fierului, precum şi dacilor liberi.
Prezenţa şi existenţa stabilã în zona Oradei a populaţiei autohtone este menţionatã şi în scrierile notarului Anonymus al regelui ungar Béla al III-lea, care în cronica sa „Gesta Hungarorum” prezintã informaţii preţioase privind existenţa unei formaţiuni politico-statale sub conducerea lui Menumorut, cel care a opus o puternicã rezistenţã invaziei maghiare. Trebuie precizat cã cetatea Biharia, centrul de putere al lui Menumorut, se afla la 12 km distanţã de Oradea.”, se arată pe site-ul Romfilatelia

Foto: captură Facebook / Romfilatelia

“Ziua Oraşului Oradea

Sărbătorită din 1992, marchează două evenimente majore din istoria aşezării de pe Crişul Repede: 12 octombrie 1918 – semnarea Declaraţiei de Independenţă a Românilor din Transilvania, în casa dr. Aurel Lazăr și 12 octombrie 1944 – ziua eliberării Oradei de sub ocupaţia horthystă, cu numai câteva zile înainte de eliberarea de către armatele române a ultimului oraş românesc, Carei.”, mai scrie pe facebook Romfilatelia

Articolul 12 Octombrie 2024 – Romfilatelia a lansat o serie de timbre intitulată “ORADEA – 900 DE ANI DE ATESTARE DOCUMENTARÔ apare prima dată în Glasul.info.

Se întâmplă și la Oradea lucruri neplăcute la nivel identitar, de pildă asaltul antiromânesc împotriva monumentelor românești, începând cu Mihai Viteazul, Emanuil Gojdu și terminând cu Mihai Eminescu și Monumentul Independenței. Însă de foartă multă vreme un lucru rămâne neschimbat și anume Ziua Orașului, sărbătorită pe 12 octombrie și simbolizând eliberarea orașului la data de 12 octombrie 1944 de sub ocupația horthystă, ungurească.

La Cluj-Napoca însă, în fieful securistic și profund trădător al mafiei din Grupul de la Cluj, sărbătoarea eliberării Clujului practic nici nu există, nici pomeneală să mai fie și manifestări fastuoase de genul celor de la Oradea sau de la Satu Mare.

“Oradea se pregătește din nou de sărbătoare, iar Primăria Oradea a organizat o serie de evenimente speciale pentru ziua de 12 octombrie, când marcăm Ziua Orașului. Toți orădenii sunt invitați să participe în număr cât mai mare la activitățile deschise publicului, pregătite pentru această ocazie. Evenimentele vor începe la Filarmonica de Stat din Oradea, cu premierea elevilor olimpici și a profesorilor lor coordonatori, urmată de o ședință festivă în Sala Mare a Primăriei Oradea. Publicul este așteptat să participe la ceremoniile din Piața Unirii, la statuia Regelui Ferdinand, și la evenimentele care vor continua cu vizita la Muzeul Memorial Aurel Lazăr și la statuia lui Aurel Lazăr.”, scrie Primăria Oradea

Ne-am dus și pe pagina oficială a primăriei muncipiului Cluj-Napoca să vedem cum a sărbătorit Clujul eliberarea orașului de sub horthyști și spre stupoarea noastră am descoperit că pe 11 octombrie a.c. (n.r. orașul Cluj a fost eliebrat de sub ocupația horthystă pe 11 octombrie 1944) era programată o Ședință ordinară a Consiliului Local al municipiului Cluj-Napoca, vineri, 11 octombrie 2024, ora 9.30 – Sala de Sticlă. Bravos națiune!

Foto: primariaclujnapoca.ro

Dacă este să compari modul prin care niște orașe precum Oradea sau Satu Mare își sărbătoresc eliberarea de sub teroarea horthystă cu mare fast și felul în care o face Emil Boc și Grupul de la Cluj, nu poți să nu te întrebi ce-l mână pe Boc și clica sa de ani buni într-o adevărată cruciadă antiromânească, lovind ba în monumentele românești în paralel cu ridicarea pe bandă rulantă de statui pentru unguri, ba în niște evenimente și manifestări identitare și de consolidare a suveranității și independenței statului român. Pentru cine lucrezi tu cu adevărat, Emil Boc? Către care Cezar îți plătești tu “taxele”?

Articolul În vreme ce Oradea a făcut din ziua eliberării de sub Ungaria, Ziua Orașului, Boc și Grupul de la Cluj ignoră ziua eliberării Clujului apare prima dată în Glasul.info.

Manithungage Chaminda Sejeewa Kumara Silva, un cetățean srilankez în etate de 44 de ani, aciuat pe la Oradea, s-a dedulcit la femei europene în plină stradă: victime i-au căzut două femei și o adolescentă pe care le-a sărutat pe gât și apoi a fugit, potrivit bihon.ro.

Prima “vântoare” srilankezul și-a desfășurat-o culmea, chiar în fața unei biserici căzându-i victime două femei, de 33 de ani, respectiv 48 de ani, potrivit ebihoreanul.ro. Ultima victimă i-a fost o fată de doar 12 ani. Agresorul a fost arestat pentru 30 de zile, a contestat măsura solicitând prin avocatul său să primească arest la domiciliu sau control judiciar, însă Tribunalul Bihor i-a respins contestația, considerând-o nefondată:

“Tip solutie: ca nefondat
Solutia pe scurt: În baza art. 4251 alin.7 pct.1 lit.b) Cod procedura penala rap.la art.204 Cod procedura penala respinge, ca nefondata, contestaţia formulată de inculpatul-contestator MANITHUNGAGE CHAMINDA SEJEEWA KUMARA SILVA, cetățean Sri Lankez, în prezent aflat în stare de arest preventiv în Centrul de Reţinere şi Arestare Preventivă al IPJ Bihor, împotriva Încheierii penale nr. 42/DL/28.05.2024 pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Judecătoriei Oradea. În baza art. 275 alin. 6 cu referire la art. 272 alin.1 C.pr.pen. onorariul avocatului din oficiu Dociu Elena, conform delegaţiei nr. 1797/06.06.2024 în cuantum de 340 lei, se avansează din fondurile Ministerului Justiţiei în contul Baroului Bihor. În temeiul art. 275 alin. 2 Cod procedura penala obligă inculpatul-contestator la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Definitivă. Pronunţată în şedinţa de cameră de consiliu din data de 11.06.2024.
Document: Încheiere – măsuri preventive (faza de UP)  32/2024  11.06.2024″

Articolul Trei femei, victimele unui srilankez “iubăreț” la Oradea: le-a sărutat pe gât și apoi a fugit apare prima dată în Glasul.info.

“La Oradea, Viteazul nostru nu mai e întreg, decât în sufletele noastre. Ceva din el s-a rupt acum cinci ani când a fost legat cu funii de platforma unui dric ce l-a scos din centru.

Ceva din el s-a sfărâmat când nu a avut loc o revoluție atunci când a fost ridicat în lanțuri de pe soclul său. Ceva din el s-a pierdut în cei cinci ani de depozit și toată ființa lui s-a răzvrătit când călăii l-au pus acum pe un alt soclu.

Viteazul nu este o păpușă, nu poate fi mutat dintr-un loc în altul prin acte administrative semnate de niște contopiști nemernici; Viteazul a semnat cu barda Unirea cea Mare. El nu are nevoie de îngăduința unui primar și nici de “onoruri” când acestea nu se dau în locul potrivit.

Spun toate astea luând act de reamplasarea statuii lui Mihai Viteazul la Oradea și de o anumită rumoare pozitivă pe net în acest sens. Atrag atenția însă că toată strategia lui Bolojan în chestiunea asta este de o perversitate rar întâlnită, căci practic pune în “conflict” în fața opiniei publice personalități istorice ale României.

Dă jos statuia lui Mihai Viteazul și așează pe același soclu statuia Regelui Ferdinand, în condițiile în care se putea amplasa respectiva statuie în centrul istoric, fără să fie eliminat simbolul Mihai Viteazul. Era suficient loc și multă logică istorică. Mihai Viteazul a făcut prima Unire iar în timpul Regelui Ferdinand s-a înfăptuit Unirea de la 1918.

Intre timp, culmea, se găsește un loc liber, și se instalează statuia regelui Ladislau al Ungariei, chiar în Cetatea Oradea! De frica noastră, Ladislau este inaugurat în secret, cu doar trei inși, primarul, un preot ungur și fotograful care i-a tras în poză, deși inițial evenimentul a fost anunțat cu mare fast.

Acum, Bolojan amplasează statuia lui Mihai Viteazul în Piața Emanuel Gojdu și anunță că de la anul va schimba denumirea locului în Piața Mihai Viteazul, eliminând astfel numele lui Gojdu, un alt mare român! Dar Piața Gojdu unde va fi? La Regia de Apă? Înțelegeți acum logica?

Adică Oradea este un sat atât de mic încât Ferdinand nu are loc de Mihai Viteazul iar acesta nu are loc de Emanuel Gojdu, dar Ladislau isi găsește totusi un amplasament fără ca un alt simbol maghiar să fie scos din hartă!!!

Și mai toată lumea aplaudă! Citim în presa locală că statuia lui Mihai Viteazul a fost “reabilitată” doar în acest an, cinci ani zăcând demontata într-un depozit al Regiei de Apă! Probabil administrația “cătunului” Oradea nu a avut până acum bani, dar iată că i-a găsit taman în campania electorală, când cu mare fast, cu “onoruri” a “tăiat panglica” statuii în asistența a 400 de oameni..l-au tăiat de fapt în bucăți pe Viteaz.

De obicei nu sunt rău, dar să mă ierte Dumnezeu, dacă atunci când l-au scos cu funii pe Voievod de pe soclul lui, ar fi fost tot 400 de orădeni viteji, Viteazul nostru rămânea acolo unde îi este locul: în centrul istoric din Oradea.” ( Mihai Tîrnoveanu)

Articolul Mihai Tîrnoveanu: “La Oradea, Viteazul nostru nu mai e întreg, decât în sufletele noastre” apare prima dată în Glasul.info.

“Coaliția” PSD-PNL aflată acum la guvernare pare destul de șubredă dacă este să ne luăm după atacurile politice și înțepăturile constante dintre parlamentarii PSD și PNL din ambele camere ale Parlamentului României. Miercuri, 25 octombrie 2023, de Ziua Armatei Române, Florian Dorel Bodog, senator al României și fost ministru al sănătății în Guvernele Grindeanu și Tudose, a sărit fix la beregata antiromânului Ilie Bolojan.

În cadrul unei declarații politice rostite de la tribuna Senatului României, Florian Bodog l-a făcut KO pe Ilie Bolojan:

“Titlul declarației mele politice de astăzi este “Democrația originală a domnului Bolojan”

Într-un interviu acordat unui ziar local, local Ilie Bolojan din județul Bihor a spus în contextul discuției despre PSD și despre alegeri că e o iluzie să credem că am putea face o majoritate cu unii care te înjură toată ziua. Liderul PNL-ist nu a specificat dacă înjurăturile se referă la faptul că orădenii au printre cele mai mici salarii din țară sau la faptul că aeroportul orădean din subordinea ta e la pământ.

Prin urmare l-aș invita spre binele orădenilor și a bihorenilor să își vadă de treaba domniei sale în acest context. Înseamnă să nu se mai repete repete numeroasele greșeli, rateuri sau abuzuri perpetuate în administrația sa cât despre opoziție la fel ca și în orice democrație adevărată ea va continua să vorbească în numele oamenilor iar majoritățile fiți sigur le vor decide cetățenii prin vot și nu domnul Bolojan”, a declarat Florian Bodog în Senatul României

(VIDEO) Cei din “coaliția” PSD-PNL își dau la gioale! Baronul Ilie Bolojan de la Oradea luat în vizor de PSD

Articolul Cei din “coaliția” PSD-PNL își dau la gioale! Baronul Ilie Bolojan de la Oradea luat în vizor de PSD apare prima dată în Glasul.info.

În dimineața zilei de 5 octombrie 1940 sosea în gara din Curtici un tren venind din Ungaria, compus din 7 vagoane de marfă închise, în fiecare vagon fiind îngrămădite laolaltă câte 40 de persoane. Erau intelectuali români din Oradea, în frunte cu episcopul Nicolae Popoviciu.

În dosarul nr. 37/1940 al Serviciului Special de Informații (n.r. serviciu secret de informații al României), după ce pomenește că la Oradea prăvăliile românești au fost închise și sigilate de către autoritățile ungare și la pachet a fost spânzurat agentul român de poliție Mălaiu, la 4 octombrie 1940 autorităţile militare de ocupaţie au început, în întregul teritoriu cotropit, o mare acţiune de expulzare a intelectualităţii româneşti.

“În câteva zile, numărul celor expulzaţi a fost de 11.519 persoane, numai din rândurile intelectualilor şi al familiilor lor. în aceste împrejurări, a fost expulzat şi episcopul Nicolae Popovici al Oradiei.”, relata conf. univ. Mihai Fătu într-un articol din ziarul Cuvântul Liber din 25 septembrie 2019

La 4 octombrie 1940 au fost arestați aproape toți intelectualii români din Oradea; au fost bătuți, schingiuiți, insultați și apoi urcați în vagoane de vite, care au fost plumbuite și expediate în România

Iată ce reieșea din raportul întocmit de Serviciul Special de Informații în dosarul nr. 37/1940:

“În dimineața de 5 octombrie 1940 a sosit în Curtici un tren venind din Ungaria, compus din 7 vagoane de marfă închise, în fiecare vagon fiind îngrămădite laolaltă câte 40 de persoane. Ancheta făcută la fața locului de către Primul Procuror al Tribunalului Arad și de autorități, a stabilit că aceștia sunt intelectuali români din Oradea și împrejurimi, în frunte cu episcopul Popovici (n.r. Popoviciu). Toți au declarat că, fără niciun preaviz, au fost ridicați de acasă de autoritățile ungurești, așa cum se găseau, îmbrăcați sumar și duși direct în vagoane, nepermițându-li-se pe tot parcursul trenului să coboare nici pentru necesități, pe care au fost nevoiți să le facă în vagoane” (SSI; 37/1940 I,7)

Episcopul martir Nicolae Popoviciu a fost arestat la 4 octombrie 1940 de autorităţile horthyste şi expulzat peste graniţă

Episcopul Nicolae Popoviciu al Oradiei

Episcopul martir Nicolae Popoviciu a fost arestat la 4 octombrie 1940 de către autorităţile horthyste şi expulzat peste graniţă, împreună cu un grup de 283 de intelectuali şi fruntaşi români, înbarcaţi în şapte vagoane de marfă.

“NICOLAE POPOVICIU la data de 4 octombrie 1940 (din Oradea) este expulzat în teritoriul românesc împreună cu 283 de intelectuali români în șapte vagoane de marfă de către autoritățile horthyste, ceea ce îl determină să se stabilească în Beiuş, unde aduce şi cancelaria episcopală, rămânând aici până în 1945.“

Iată ce relatează episcopul Nicolae Popoviciu:

“În ziua de 4 octombrie 1940, pe la orele 11 1/2 s-a prezentat la domiciliul meu un agent secret, însoţit de un plutonier major de jandarmi, înarmat, care m-a somat, în numele legii, să-l însoţesc, la închisoarea Tribunalului, i-am cerut un răgaz de câtăva vreme, pentru a putea lua contact cu jurisconsultul şi Consilierii Eparhiei, ceea ce mi s-a încuviinţat. După o scurtă întrevedere cu aceştia, am dat urmare somaţiunii ce mi s-a făcut, atrăgând atenţia celor doi agenţi unguri că e de prisos să fiu condus sub baionete, deoarece înţeleg să merg de bunăvoie la închisoare (…). Am fost condus la închisoare. Aici, după ce mi s-au luat datele personale, am fost dat pe mâna gardienilor, cărora li s-au dat instrucţiuni să fiu închis separat într-o celulă (…). Am stat în această celulă până la ora 20.30. Arestările au continuat până în faptul serii. Tot timpul cât am stat închişi, majoritatea gardienilor civili şi militari au avut numai cuvinte de ocară şi batjocură la adresa noastră. Aici am asistat la scene de un dramatism sfâşietor, căci se auzeau plânsetele copiilor români înspăimântaţi de groaza închisorii şi a celor întâmplate în timpul zilei. Ostentativ şi în scop de a ne batjocori şi a ne face insuportabilă situaţiunea în închisoare, au pestilenţiat aerul cu golirea hârdaielor WC portative, din întreg penitenciarul (…). Pe la ora 20.30 s-a dat ordin ca toată lumea să iasă în curtea penitenciarului. Femeile au fost scoase în prima curte a penitenciarului, bărbaţii, în alta, alăturată, aşezându-i pe trei rânduri, lângă un zid lung al penitenciarului. Acestui grup am fost ataşaţi şi noi, în faţă era postată o companie de soldaţi, comandată de un locotenent, care, provocator, dădea următoarele ordine:«Drepţi, stânga împrejur! Arma la mână! încărcaţi». Aceste comenzi erau de natură să ne înspăimânte şi au produs panică în rândul femeilor care, auzind că e vorba de executare în masă, au început a ţipa şi unele au leşinat. Ordinele locotenentului continuau: «Controlaţi încărcătura încărcate?». Fiecare şef de pluton a raportat în parte executarea planului dat, repetând comanda: «Gata de tragere!». Aproape toţi eram convinşi că vom fi împuşcaţi, toată regizarea acestor demonstraţiiera aceea să ne insufle această credinţă. S-a dat ordine soldaţilor să ne înconjoare. Abia în acest moment ni s-a comunicat că vom merge la gară să îmbarcăm pentru o destinaţie necunoscută. Am ieşit din penitenciar, urmând convoiul femeilor, înconjuraţi de un foarte puternic cordon de soldaţi, sub comanda locotenentului (…). Ne-a stârnit o mare nelinişte şi surprindere faptul că am găsit în lungul Bulevardului Regele Ferdinand, artera principală a oraşului, înşirate tancuri, motociclete şi camioane, împreună cu soldaţi înarmaţi. Mulţi dintre noi am fost brutalizaţi în cursul drumului până la gară… Aici, după aproximativ jumătate de oră de aşteptare, înghesuiţi într-o curte strâmtă, locotenentul a crezut că e necesar să ne atragă atenţiunea că, datorită unui regim de favoare, se îngăduie membrilor aceloraşi familii să plece împreună. Când am fost chemat să mă urc în vagonul de marfă, nu am fost scutit de cuvintele triviale ale câtorva soldaţi şi observărilor ironice ale unui funcţionar superior din gară, care a strigat: «Domnul episcop urcă în vagonul de dormit». După ce am fost introduşi într-un asemenea vagon, în număr de 40 de persoane, uşa a fost închisă şi plumbuită, fără să mai fie deschisă decât peste 13 ore în staţia de frontieră, la Lokoshaza. Menţionez că în vagon nu era nici un scaun sau vreun alt articol de confort, care să ne facă suportabilă această penibilă călătorie. Toată noaptea ne-am chinuit în picioare, fără a avea posibilitatea de a închide ochii. De asemenea, aerul era complet confinat din cauza faptului că vagonul nu era aerisit şi a faptului că fiecare îşi făcea necesităţile corporale în vagon”.”

Glasul.info

Articolul La 4 octombrie 1940 au fost arestați aproape toți intelectualii români din Oradea; au fost bătuți, schingiuiți, insultați și apoi urcați în vagoane de vite, care au fost plumbuite și expediate în România apare prima dată în Glasul.info.

Potrivit dosarului numărul 37/1940 volumul I de la Serviciul Special de Informații, conținând 216 file, cazurile concrete de atrocități, banditism și teroare la care a fost supus orașul Oradea au fost unele de proporții înfricoșătoare. Redăm o parte din prima filă despre crimele și torturile îndurate de românii din Oradea după intrarea horthiștilor în oraș:

“Imediat după intrarea trupelor ungare, bande înarmate din organizația “Garda în zdrențe” (n.r. Garda Zdrențăroșilor / Rongyos Gárda) și “Foștii Luptărori” (Front harcosok) au pornit prigoane maltratând și devastând locuințele românilor. Cei care încercau să se opună, erau omorâți în bătaie sau sumprimați.

Vanatoare de romani si evrei – Genocid si holocaust fascisto-horthyst in Transilvania – Nicolae Gheorghiu

În oraș s-a interzis vorbirea limbii române pe străzi și în localuri. Cine vorbea românește, era imediat arestat și schingiut.

Toți intelectualii români de notorietate din Oradea au fost arestați și maltratați. Se citează: Simion Iancu, avocații dr. Trifu, dr. Emil Boieru, dr. Ion Candrea, T. Popa și dr. Dumitru Mangra cu soția, d-na Emilia Tămaș, medicii dr. Victor Gherman și dr. Tămăreanu, precum și funcționarii de poliție Alexandru Meșter și Sărățeanu.

Ionel Șeitan, directorul unei bănci din Oradea, a fost dat în judecata Curții Marțiale, pentru delicte imaginare.

Ungaria horthystă făcuse după 30 August 1940 din măcelărirea românilor o industrie a spectacolului

La 21 septembrie (n.r. 1940) au fost spânzurați mai mulți români. Intrarea populației la acest spectacol, a fost admisă contra plată.

În după amiaza zilei de 23 septembrie 1940, ora 17, în Oradea au fost executați 30 de români, printre care și polițiști. La execuție a asistat și public, plătind o taxă de spectacol de 1 pengo.”

Iar azi, în loc să avem monumente dedicate acestor martiri ai neamului românesc, niște trădători din Partidul ANTInațional Liberal inaugurează monumente dedicate criminalilor neamului românesc, în vreme ce distrug statuile românești! Rușine Bolojan! Rușine Birta! Rușine Oradea!

Articolul 21 Septembrie 1940 – La Oradea au fost spânzurați mai mulți români. Intrarea populației la acest spectacol, a fost admisă contra plată apare prima dată în Glasul.info.

“Între 3-9 septembrie 2023, Oradea a celebrat cultura și tradițiile evreiești în cadrul Festivalului Internațional Euroiudaica. Pe parcursul a șapte zile, festivalul a oferit orădenilor, dar și turiștilor, o bogată agendă culturală, care cuprinde teatru, dans, muzică, prezentări și lansări de carte, conferințe și expoziții, cu invitați din România și din străinătate.

O parte dintre spectacole s-au desfășurat în sinagogile orădene, care își deschid larg porțile pentru concerte, conferințe și lansări de carte. De altfel, pe toată perioada festivalului, Sinagoga Neologă Sion a găzduit un stand cu cele mai recente cărți ale editurii Hasefer.

Toate evenimentele Euroiudaica sunt cu intrare liberă în limita locurilor disponibile, cu excepția spectacolului „Scripcarul pe acoperiș”.”, se arată într-o postare pe pagina de facebook a Primăriei Oradea

Articolul Între 3-9 septembrie 2023, Oradea a celebrat cultura și tradițiile evreiești în cadrul Festivalului Internațional Euroiudaica apare prima dată în Glasul.info.