Daca nu suntem noi dispusi sa-i revendicam pe geto-daci, sunt dispusi maghiarii! Daca vom consulta istoria scrisa la nivel european, ea este aproximativ aceeasi in linii mari la majoritatea popoarelor europene, in afara aceleia scrisa de catre istoricii maghiari, care au faurit in timp o istorie alternativa, de care uneori s-au mirat pana “fratii” lor mai mari austrieci, o istorie plina de contradictii si de fapte care se bat cap in cap, sfidand pe alocuri logica si inteligenta cititorilor.

Constienti de faptul ca zestrea genetica ramasa din componenta asiatica primordiala este mai mult decat subtirica si inconsistenta, unii istorici maghiari aduna neincetat dovezi despre zestrea genetica indo-europeana bastinasa a locuitorilor teritoriului actual al Ungariei, afirmandu-si originea lor dacica, spunand ca descind din dacii panonici ne-romanizati, chiar daca asta pica destul de greu la stomac mai ales pentru nationalistii unguri adepti ai originii turanice a poporului maghiar. O astfel de teza ar confirma lumii intregi in sfarsit ca ungurii nu mai sunt asa cum se credea o populatie nomada, migratoare, aciuata aici de prin pustiurile asiatice, ci ar avea o zestre genetica in care partea cea mai consistenta provine de la populatia europeana bastinasa.

Daca nu suntem noi dispusi sa-i revendicam pe geto-daci, sunt dispusi maghiarii!

Astazi, ca si in urma cu aproape un secol si jumatate, au aparut mai multe personaje in spatiul public si cultural romanesc care se lupta pentru a desfiinta ceea ce ei numesc dacopatie si romanopatie (n.r. adeptii teoriei romanizarii). Daca noi romanii nu suntem dispusi sa ne asumam si sa ne revendicam originea geto-dacica, maghiarii care se afla de aproape toata viata lor in cautarea unei identitati europene par fi gata sa si-o asume ei!

Intemeierea noului stat modern român si desavarsirea României Mari si a unitatii national-statale a poporului român a avut la origini si o componenta de origine masonica (n.r. deci si sprijin occidental), astfel ca s-a incurajat mai degraba teza romanizarii populatiei geto-dace, de aici si numele dat tarii de România in locul celui care poate ar fi fost mai potrivit identitatii noastre colective, si anume acela de “Rumânia” sau de Dacia.

In timpul chinurilor nasterii statului român modern, s-a dus o lupta ideologica intre adeptii romanizarii (n.r. in special Scoala Ardeleana) si cei ai dacismului, balanta inclinand in cele din urma catre primii dintre ei. Acesta este principalul motiv pentru care astazi tara noastra nu se numeste Dacia, Rumânia sau de ce nu chiar si Getia (n.r. Dacia este un exonim dat teritoriului locuit de catre stramosii nostri de catre romani si greci).

[info]Sursa: Glasul.info[/info]

Articolul Daca nu suntem noi dispusi sa-i revendicam pe geto-daci, sunt dispusi maghiarii! apare prima dată în Glasul.info.

ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA LIMBII ROMÂNE

1. DEFINIŢIA LIMBII ROMÂNE

Limba română este limba latină vorbită neîntrerupt timp de două mii de ani în nordul şi în sudul Dunării, într-un mediu oriental (trac, grec, slav, turc)

“Limba română este limba latină vobită în mod neîntrerupt în partea orientală a Imperiului roman cuprinzând provinciile dunărene (Dacia, Panonia, Dardania, Moesia inferioară şi superioară) din momentul pătrunderii limbii latine în aceste provincii şi până în zilele noastre”
Al. Rosetti, Istoria limbii române, EDP, 1977, pg 77

Limba română comună

între secolele al VI-lea şi al IX-lea este perioada limbii române comune
– limba română comună se vorbeşte la nordul şi la sudul Dunării, pe teritoriul fostelor provincii romane: Dacia, Moesia, Iliria, Panonia, Dardania
– în această perioadă se separă grupul etnic al aromânilor, care coboară treptat spre sud, sub presiunea grupurilor slave şi maghiare din podişul Panoniei.
– tot în această perioadă limba română îşi defineşte trăsăturile care o disting de celelalte limbi romanice

După ce avarii au fost învinși de catre regele Carol (Charlemagne) și au dispărut la începutul secolului al 9-lea, de meșterii/artizanii de origine romanica ce sunt cunoscuti ca apartinand “culturii Keszthely” nu a mai fost nevoie și foarte repede au fost asimilati: limba lor, “latina panonică“ , a dispărut în curând cu  tot cu ei în secolul al 10-lea.

Pe malul vestic al lacului Pelso (acum numit lacul Balaton), s-a format candva o societate de mestesugari / artizani foarte priceputi, numita cultura Keszthely, arheologii maghiari descoperind peste 6000 de morminte in care s-au gasit obiecte diverse de artizanat, inclusiv bijuterii sau alte obiecte din aur.

Despre cultura Keszthely se ştie că principalii creatori ai acesteia au fost romanicii şi mai apoi germanii târzii.

Insasi numele acestei culturi, Keszthely, este derivat din acea limba romanica si inseamna “castel”. Unul dintre centrele urbane ale culturii Keszthely este fostul oras roman Gorsium – Herculia ( acum este numit orasul Tác din Ungaria).

Lingvistii Alexandru Madgearu in lucrarea sa “Românii în opera Notarului Anonym”  si Julius Pokorny in lucrarea sa Indogermanisches etymologisches Wörterbuch sugereaza faptul ca acest cuvant pronuntat “kestei” (asa cum se pronunta in limba maghiara Keszthely) este similar cu cel din dialectul istro-venetian “caestei”, insemnand castel si fiind unul dintre putinele cuvinte de origine romanica ce a supravietuit din asa numita latina panonica.

Iata deci ca se confirma ca ungurii sunt de fapt nu doar venetici in Europa ci si o natiune inca foarte tanara de pe harta Europei. Daca in secolul X in Panonia inca se mai vorbea o limba de origine romanica/latina si dupa toate datele istoricilor si lingvistilor se dovedeste ca acea limba era asemanatoare sau chiar identica cu limba vorbita atat in Dacia, Dardania, cat si in Moesia inferioară şi superioară, cum pot sa pretinda cu nesimtire astazi ungurii atatea teritorii de la vecinii lor cand putem constata ca ei de fapt nu-si merita nici macar teritoriul actual?

Ce ne spune noua acest lucru? Ne spune de fapt ca stramosii ungurilor nu au pierdut timpul si au trecut rapid la asimilarea fortata a popoarelor din jurul lor, incepand mai intai cu cei pe care i-au intalnit in Panonia si continuand apoi cu agresivitate maghiarizarea, practic inspre toti vecinii lor. Aceasta maghiarizare fortata continua din pacate si astazi fiind o adevarata plaga pentru Europa Centrala si de Est.

Glasul.info

Note:

Articolul In Panonia in sec X inca se mai vorbea o limba romanica apare prima dată în Glasul.info.