Bustul lui Pantelimon Halippa, unul dintre fondatorii mișcării unioniste din Basarabia, a fost inaugurat la Bucov, fiind amplasat pe Aleea Unirii

Unul dintre marii români fondatori ai mișcării unioniste din Basarabia, președintele Sfatului Țării care a votat unirea provinciei cu România în 1918, Pantelimon Halippa, are de acum un bust pe Aleea Unirii din Parcul “Constantin Stere” (n.r. Bucov, județul Prahova), o operă de artă a sculptorului George Dumitru.

Bustul lui Pantelimon Halippa reprezintă concretizarea unui proiect amplu, ce constă în două alei în Parcul “Constantin Stere”: Aleea Scriitorilor și Aleea Unirii.  Aleea Unirii a debutat în luna aprilie a anului 2018, cu inaugurarea bustului unionistului Ion Inculeț, la care i se adaugă acum bustul proaspăt inaugurat al lui Pantelimon Halippa, o inițiativă a Societatii Cultural-Istorice “Mihai Viteazul” din Ploiești, finanțată de către  Consiliul Județean Prahova, in  parteneriat cu Ministerul Culturii.

Articolul Bustul lui Pantelimon Halippa, unul dintre fondatorii mișcării unioniste din Basarabia, a fost inaugurat la Bucov, fiind amplasat pe Aleea Unirii apare prima dată în Glasul.info.

8 februarie 1917, Chisinau, Articolul “Despre nationalitate”, semnat de P. Cubolteanu (pseudonim al lui Pantelimon Halippa)

Unul din temeiurile vietii oamenilor pe pamant este nationalitatea sau neamul din care fac ei parte. Prin cuvantul de natie sau neam se intelege un numar mare de oameni de acelasi sange, asezati pe un pamant anume, avand acelasi grai, pe care ei l-au alcatuit, acelasi trecut, mai mult sau mai putin aceleasi interese in timpul de azi si aceleasi nazuinte in viitor.

Noi, moldovenii din Basarabia, suntem de nationalitate romaneasca, adica suntem din neamul romanesc, care alcatuieste un popor numeros de vreo 15 milioane de suflete, ce locuieste pe intinderea mare de pamant dintre raurile Tisa, Nistru si Dunarea si Marea Neagra. Sangele, care curge in vinele noastre, este daco-roman, adica, al vechilor daci si romani, cu o mica amestecatura de sange al altor neamuri, care au trecut prin partile noastre sau cu care am venit noi in atingere in cursul veacurilor.

Si sangele, si limba, si trecutul si interesele de azi si de maine – intr-un cuvant, totul, ne deosebeste de neamurile care ne inconjoara, ceea ce dovedeste ca natia noastra are menirea ei deosebita pe pamant. Astfel fiind, noi trebuie sa ne intelegem cat mai bine menirea noastra si sa ne punem pe infaptuirea visurilor noastre nationale cat mai degraba.

Din nefericire, in sanul neamului nostru nu-si prea dau seama de lucrul acesta. Paturile de sus ale neamului moldovenesc arata o nepricere vadita in ceea ce priveste menirea lor nationala, iar paturile de jos raman chiar nepasatoare fata de intrebarea ce neam sunt si trebuie sa fie. Aceasta stare de lucruri este foarte primejdioasa pentru neamul noastru, caci pune in cumpana chiar insasi fiinta lui pe pamant.

Foarte bine rosteste despre nationalitate Simion Barnutiu, un invatat roman din Transilvania din veacul trecut:

“Fara de nationalitate – zice el- nu-i slobozenie, nici lumina nicaieri, ci pretutindeni numai lanturi, intuneric si amortire. Ce este apa pentru pesti, vazduhul pentru zburatoare  si pentru toate vietuitoarele; ce este lumina pentru vedere, soarele pentru cresterea ierburilor si vorba pentru cugetare, – aceasta este nationalitatea pentru oricare popor. Intr-insa ne-am nascut, ea este mama noastra; de suntem barbati, ea ne-a crescut; de suntem slobozi, intr-insa ne miscam; de suntem vii, intr-insa vietuim; de suntem suparati, ea ne alina durerea cu cantece nationale. Prin ea vorbim astazi cu parintii nostri, care au trait inainte de mii de ani; prin ea ne vor cunoaste stranepotii si urmasii peste mii de ani.

Nationalitatea este indemnul puternic spre lucrare pentru fericirea neamului omenesc. Pe cel ce nu-l trage inima sa lucreze macar pentru slava si fericirea natiei sale, acela nu-i decat un iubitor de sine, pierdut pentru omenire, si-i pacat ca firea l-a impotmolit cu forma de om.

Nationalitatea este slobozenia noastra cea din urma si limanul scaparii noastre viitoare. De 17 sute de ani se lupta neamul roman in departata Dacie cu toate turmele popoarelor salbatice, si canga aceasta a tinut natia romana impotriva tututor valurilor, de nu s-au scufundat in prapastia pieirii cu popoarele salbatice dimpreuna…”

Cuvintele lui Simion Barnutiu, unul dintre cei mai mari luptatori ai neamului romanesc din Transilvania din veacul trecut, sunt atat de frumoase si atat de doveditoare…

Sursa: P. Cubolteanu, “Cuvant moldovenesc”, Chisinau, 8 februarie 1917, nr 12(212), transcriere dupa: Pantelimon Halippa – tribun al Basarabiei, Ion Constantin, Ion Negrei

Articolul Pantelimon Halippa: “Despre nationalitate” apare prima dată în Glasul.info.

Bietii nostri moldoveni (au fost – n.n.) parasiti de conducatorii lor de altadata si lasati pe socoteala preotilor si invatatorilor rusi sau rusificati, in intunericul in care traiau intr-o somnolenta completa si uitand cu incetul trecutul lor istoric.Singura sursa de a cunoaste trecutul lor istoric erau pentru moldoveni povestirile batranilor si cantecele jalnice ale baladelor, dar aceasta nu era suficient.

Metoda rusească de rusificare a poporului românesc dintre Prut și Nistru

Multi din noi eram de parerea ca starea aceasta nenorocita, in care se afla marea massa taraneasca, se datora in primul rand faptului ca noi moldovenii aveam aceeasi religie ca si rusii si in al doilea rand conducatorilor nostri din administratia locala.

Acesti conducatori erau lipsiti de sentimente nationale si patriotice.

Cu o mica exceptie, nici nu erau romani, ci o corcitura romano-greaca, si nu erau nici romani nici greci, ci pur si simplu niste tumori canceroase plasate pe corpul poporului nostru, pentru a se imbogati si ingrasa.

In cele din urma au parasit poporul, aruncandu-l in ghearele rusificatorilor.

In ce priveste religia, populatia moldoveneasca din provincia noastra, cu fanatism a pastrat in fiinta sa cele mai profunde sentimente religioase inca din trecutul indepartat al istoriei noastre, cand pentru apararea religiei se duceau cele mai crancene si sangeroase razboaie.

Din 1806 poporul nostru suporta toate chinurile si durerile in tacere, rugandu-se.

Poporul a urat otomanismul si paganismul turcesc si a imbratisat cu caldura pravoslavia de la rasarit si ii considera pe rusi ca pe frati, numai datorita faptului ca ei erau crestini si oricat rau ar fi facut un rus unui moldovean, rusul era iertat: «Ei, da, sa fie iertat ca si el rusul e crestin ca si noi».

Desi moldoveanul nostru stia ca el nu e de neam rusesc si el nu e cu rusul frate de sange.

De aceasta simplitate a profitat din plin preotimea si invatatorimea ruseasca, care avea sarcina sa rusifice pe moldoveni si sa stearga orice diferenta ce exista intre rus si moldovean. In aceasta privinta preotii aveau arhierei rusi trimisi de centrul rusesc cu misiunea speciala de a rusifica pe moldoveni, facandu-i sa se convinga, ca desi ei nu sunt frati de sange cu rusii, dar sunt frati cu duhul.

Iar invatatorii aveau seminarul lor din comuna Bairamcea, judetul Cetatea Alba, unde profesorii erau obligati sa convinga pe viitorii invatatori ca moldovenii n-au istorie. Si oricat ar fi vrut moldovnii carturari sa explice poporului trecutul sau istoric si originea sa de neam, nu reauseau. Ei erau impiedicati de acei sus pusi sa spuna raspicat adevarul despre trecutul si originea neamului nostru moldovenesc.

Dau mai jos un exemplu, care confirma cele expuse mai sus. Dupa multe peripetii, interventii si rugaminti, conducerea bisericeasca din Moldova dintre Prut si Nistru a aprobat ca sa tipareasca la Chisinau in limba româneasca revista «Luminatorul», si aceasta la staruinta unui grup de preoti moldoveni. Revista aparea in limba româneasca, insa cu litere chirilice (rusesti).

Scopul acestui grup de preoti era ca pe langa problemele religioase sa poata strecura pentru moldoveni si cate o frantura din istoria, trecutul si originea neamului nostru moldovenesc.

Dar si aceasta cu multa prudenta si tact. Asa, cu ocazia sarbatoririi aniversarii de o suta de ani de la rapirea Basarabiei de catre Rusia, grupul acestor preoti s-a hotarat sa strecoare in revista si cateva date din trecutul nostru.

Asa ca revista pe luna mai 1912 a tiparit urmatorul articol «Cand si cum s-au crestinat moldovenii».

Mandria moldovenilor trebuie satisfacuta, si-au zis sefii bisericii din Basarabia, fiindca moldovenii sunt mai vechi crestini decat rusii si bulgarii. Enumerand parerile in privinta crestinarii românilor si a crestinismului adus prin colonisti, se atingea si chestia originii neamului nostru. Iata ce scria in “Luminatorul” (luna mai 1912, paginile 127, 128):

“Dacii in amestec cu puternicul si cuceritorul norod al romanilor, care au venit mai tarziu si le-au luat tara, amestecandu-se cu dansii au dat nastere neamului nostru.

In anul 106 dupa Hristos, dupa razboiul indelungat intre craiul Decebal si imparatul Romei, Traian, a supus Dacia si a prefacut tara in romana.

(…) a rasarit un neam nou cu o limba noua iesita din limba romanilor cea latineasca, neamul si limba noastra. Deci moldovenii fiind urmasi ai romanilor, limba noastra e fiica buna celei latinesti.”

Asa de frumos si clar, desi foarte scurt, s-a scris despre originea neamului nostru. Dar nu se lasa atat de jos rusii, vrei nu vrei, trebuie sa fie neamuri numai cu ei macar cu duhul. Si mai departe articolul zice:

“Macar ca in vinele moldovenilor curge sangele ramlenilor celor in toata lumea vestiti, iar in vinele rusilor curge sange slavonesc si dupa sange rusii nu se nemaluiesc cu noi, insa sunt neamuri (rudenie) dupa duh, caci deopotriva iubesc credinta pravoslavnica rusii si tot cu acea ravna si tarie o pretuim pre ea si noi.

Rusia ca o sora mai mare si iubitoare totdeauna s-a ingrijit de aceea ca sa sporeasca credinta cea dreapta intre noroadele cele mai mici.”

Taranii moldoveni au auzit de cele scrise in “Luminatorul” si unii din ei reflectau astfel: “Auziti, mai, oameni buni, ca noi ne tragem din latini, din Rim, dar ne nemaluim cu rusii, macar dupa duhul, cum o mai fi si asta? Neam cu duhul inseamna ca de acum inainte si noi santem pravoslavnici, ca si rusii, ati inteles?

Caci daca am fi de un snage cu ei, ar trebui sa avem si aceeasi limba. Dar se vede ca asa e lasat de Dumnezeu sa ne hranum si sa traim fiecare cu limba lui. Si mai intai ce ne pasa noua de rus, noi radem de dansul, iar el nu intelege si ramanem noi cu rasul, iar rusul cu “nezani”.”

Aceasta era constiinta moldovenilor dupa 100 de ani despre originea lor, fiindca au trebuit sa treaca o suta de ani de la anexarea provinciei ca cineva sa indrazneasca sa scrie cateva fraze despre originea neamului nostru, iar rusii dupa 100 de ani sa binevoiasca a aproba un articol, in care pe scurt se fac cateva aluzii la trecutul nostru istoric.

Daca aceste date istorice despre neamul nostru ar fi fost tiparite nu la o suta de ani de rusificare si indopare cu pravoslavnicia, ci macar o data pe luna, altfel ar fi judecat moldovenii nostri articolul “Cand si cum s-au crestinat moldovenii”, din revista “Luminatorul”, anul 1912, luna mai.”

Surse:

Extrase de Aneta Șoimu

Articolul Metoda rusească de rusificare a poporului românesc dintre Prut și Nistru apare prima dată în Glasul.info.