“Sunt gata să jertfesc totul pentru înfăptuirea voinței poporului român din Bucovina” (Iancu Flondor)

Cititi si: Bustul lui Pantelimon Halippa, unul dintre fondatorii mișcării unioniste din Basarabia, a fost inaugurat la Bucov, fiind amplasat pe Aleea Unirii

“Aleea Fauritorilor Marii Uniri, parcul Constantin Stere, Bucov.
Inaugurarea bustului lui Iancu, cavaler de Flondor, fauritorul Unirii Bucovinei cu Romania.
Cinste si onoare fraților bucovineni!”, a scris pe facebook Ludmila Sfirloaga, vicepresedintele Consiliului Judetean Prahova

“(…), cum s-a reunit Bucovina cu Patria Mamă? Criza Austro-Ungară din 1918 a produs efecte și în Bucovina. Aici, atât românii cât și ucrainenii pretindeau ca Bucovina să facă parte țările lor de obârșie.

5 din cei 6 parlamentari români de la Viena erau pentru reunirea Bucovinei cu România, dar fiind în minoritate față de parlamentarii ucraineni, au preferat să fie emisarii lui Iancu Flondor de la Cernăuți, care organiza reunirea Bucovinei. Sextil Puscaru, cu “Glasul Bucovinei”, și-a unit forțele cu Flondor. Al 6-lea parlamentar român de la Viena, Aurel Onciu, promova o împărțire a Bucovinei între România șia Ucraina. Ion Nistor, cu bucovinenii din Iași și de la Chișinău au cerut anexarea Bucovinei de către România pe cale militară.

Comitetul Ucrainean Regional promova o împărțire a Bucovinei între cele două țări. Adunarea Constituantă a Românilor a hotărât unirea integrală a Bucovinei cu Patria-Mamă într-un stat național independent. În cei 143 de ani de la anexarea Bucovinei de către austro-ungari, românii deveniseră minoritari. Pentru naționaliștii români, reparația istorică era mai importantă decât faptul că românii deveniseră minoritari.

Ucrainenii au trimis forțe militare care au ocupat Cernăuțiul și Nordul Bucovinei. România a trimis o divizie militară care să-i apere pe românii de sub ocupația ucraineană. Pe 11 noiembrie 1918, Generalul român Iacob Zadik și Iancu Flondor de la Consiliul Național Român au dat mâna în Cernăuți și administrația românească a fost instalată.” (Gabriel Gherasim)