Într-o zi, pe la sfârșitul lunii ianuarie 2023, un cetățean a dorit să trimită o petiție pe email la Primăria Sinaia. A vrut să semnaleze o problemă legată de telecabina din Sinaia. Răspunsul halucinant pe care l-a primit l-a făcut să vorbească despre asta:

“Uitati ce mesaj am primit eu cand am vrut sa trimit un e-mail, astazi 29 ianuarie 2023, pe adresa primariei din Sinaia (din Bucuresti):
“Sorry, we were unable to deliver your message to the following address.
<contact@primaria-sinaia.ro>:
550: Your country is not allowed to connect to this server.”
Oare de ce? Nu este suspect?”

“Am vrut sa semnalez o problema din Orasul Sinaia si nu am putut pe adresa de e-mail.Sunt curios serverul pe care este primaria si adresa ei de e-mail in ce tara este.”, a continuat respectivul cetățean

L-am întrebat, firește, unde locuiește, gândindu-ne că probabil locuiește în afara țării noastre, undeva printr-o țară europeană. Dar el ne răspunde că de fapt locuiește la București.

Articolul Primăria Sinaia nu mai este în România? Răspunsul halucinant pe care l-a primit un cetățean care voia să trimită o petiție apare prima dată în Glasul.info.

Poetul și jurnalistul Miron Manega, coordonatorul ziarului Certitudinea, a lansat o „Petiție de solidaritate cu Certitudinea, împotriva canibalismului de haită din mass-media”, făcând apel la cât mai mulți români să o susțină. Redăm mai jos textul petiției, pe care și noi am semnat-o, recomandându-vă tuturor să faceți acest lucru.

Florin Dobrescu, Buciumul

„Nici un om nu-i un ostrov stingher şi de sine stătător; fiecare om este o bucăţică din continent, o parte din întregul cel de căpetenie. Dacă marea cu valurile îi smulge un bulgăre, Europa e împuţinată, cum ar fi orice petic de pământ sau moşia ta, ori a prietenilor tăi. Cu moartea fiecărui om mă simt mai sărac şi mai singur, pentru că sunt inclus în Omenire. De aceea, nu trimite pe nimeni şi niciodată să întrebe pentru cine bat clopotele. Pentru tine bat”. (John Donne)

     Am asistat recent la un linșaj mediatic fără precedent, îndreptat împotriva „fițuicii extremiste” CERTITUDINEA, linșaj care a „angajat” aproximativ 90% din mass-media mainstream din România.

     Ar fi contraproductiv să înșirăm aici denumirile ziarelor, site-urilor, televiziunilor și rețelelor de socializare care au demonizat, ca un un veritabil Tribunal al Poporului din anii ’50, o publicație independentă care niciodată, de când există ea (din 2009 în format electronic și din 2017 în format tipărit), nu a fost amendată ori sancționată în vreun fel, de vreo instituție a statului român. Dar întrucât, din punct de vedere juridic, revista nu putea fi acuzată de niciuna din „infracțiunile” care i s-au pus în cârcă (antiglobalistă, antieuropeană, antisemită, antivaccinistă, conspiraționistă, extremistă și, mai ales, putinistă), „organizatorii” campaniei, specialiști în manipulare, au găsit soluția demonizării ei publice, folosindu-se de pârghiile „clasice” ale acestei manipulări, respectiv mass-media.

     Am asistat cu toții la un spectacol sinistru, care ar putea fi denumit, fără riscul de a greși, canibalism de haită. Căci CERTITUDINEA a fost demonizată pentru delictul de opinie al adevărului rostit cu orice preț și cu orice risc, iar acuzațiile au venit DIN PARTEA PRESEI.  

     CERTITUDINEA n-a putut fi însă „devorată” de semenii ei din mass-media. Dimpotrivă, a ieșit întărită din această încercare și și-a văzut mai departe de misiunea pe care și-a asumat-o de la bun început, onorându-și astfel supranumele atribuit – acela de „ziar fanion al românismului”.

     Uriașa campanie de denigrare (care s-a transformat, în fapt, într-o veritabilă campanie de promovare) a fost, pe de o parte, un test de anduranță privind forța și credibilitatea revistei CERTITUDINEA în spațiul public, test pe care aceasta l-a trecut fără probleme, iar pe de altă parte, proba verității privind nivelul jalnic de etică jurnalistică a presei pseudo-libere din România (corporatiste, pe numele ei adevărat).

     Conform „programului” , prezumabil, de îngropare a publicației, CERTITUDINEA trebuia să fie strivită sub mormanul de dejecții al calificativelor de ziar extremist, antieuropean, antioccidental etc., dar s-a întâmplat exact pe dos. „Tribunalul Poporului” n-a știut că vântul stinge feștila, dar întețește focul. Sau poate n-a știut că revista nu era o feștilă, ci ditamai focul, care s-a transformat în incendiu, declanșând, în rândul cititorillor ei, un neprevăzut curent de solidaritate publică.

     „Fițuica CERTITUDINEA adună tot ce este mai retrograd astăzi, în materie de autori și teme: este naționalistă, antioccidentală, antivaccin, antiștiință, conspiraționistă, putinistă etc.”  – s-a exprimat public Adrian Cioflâncă, membru al Colegiului în Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității şi director la Centrul pentru Studiul Istoriei Evreilor din România „Wilhelm Filderman”.

     Trecând peste  faptul că tovarășul Adrian Cioflâncă nu are proprietatea termenilor (vezi „fițuică”) și peste aspectul că, „în materie de autori”, CERTITUDINEA are ca semnatari pe Mihai Eminescu, Eudoxiu Hurmuzachi, Carmen Sylva, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu, I.L. Caragiale, George Coșbuc, Vasile Pârvan, Nicolae Paulescu, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Pamfil Şeicaru, Cezar Ivănescu, Ioan Aurel Pop, Dan Puric, Dorel Vişan, Florian Colceag, Florin Zamfirescu, Mircea Chelaru, Mircea Dogaru etc. (adică „tot ce este mai retrograd astăzi”), campania în sine și activiștii ei dovedesc resurecția Articolului 209 din vechiul Cod Penal, în baza căruia puteai fi săltat oricând de pe stradă sau din casă și arestat pentru „uneltire contra ordinii sociale”, fără să ți se explice în ce consta „uneltirea”. Era epoca de „glorie” a dictaturii staliniste, „era ticăloșilor”, cum avea să fie denumită mai târziu. Și iată că epoca aceea revine cu un alt „design”, în care interfața nu mai este diabolica Securitate, ci angèlica presă.

     Presa împotriva presei! – aceasta este deviza, dar și esența întregului angrenaj de castrare a libertății de exprimare a jurnaliștilor și a tuturor cetățenilor. Suntem, așadar, liberi să spunem ceea ce ni se dictează să spunem! Iar revista CERTITUDINEA nu acceptă o asemenea formă de „libertate”! Revista CERTITUDINEA are un angajament pe care nu e dispusă să-l încalce sau să-l negocieze și pe care l-a făcut public încă din 2009, atunci când a apărut site-ul www.certitudinea.ro. Iată-l:

     « CINE SUNTEM. În sensul strict al iniţiativei acestui proiect cultural, suntem câţiva: subsemnatul şi „colaboratorii” din caseta tehnică. În sensul mai larg, al apartenenţei la o comunitate spirituală care desfide apologia deznădejdii, credem că e vorba de un popor. Există încă un popor român din care nu ne e ruşine să afirmăm că facem parte. De aceea colegiul redacţional este alcătuit dintr-o echipă de profesionişti atemporali, prin urmare prezenţi (n.n. Mihai Eminescu, Eudoxiu Hurmuzachi, Carmen Sylva, Vasile Alecsandri, Nicolae Densușianu, I.L. Caragiale, George Coșbuc, Vasile Conta, Nicolae Paulescu, Vasile Pârvan, Nae Ionescu, Nicolae Iorga, Pamfil Şeicaru, Cezar Ivănescu etc). Contemporaneitatea lor nu mai trebuie demonstrată, a făcut-o deja istoria. Suntem, aşadar, o echipă mare şi actuală, din care fac parte atât cei care întâmplător nu mai sunt, cât şi cei trăitori care au apucat să fie, precum şi cei care îşi caută corect matca identităţii prin cultură (n.n. echipa de colaboratori).

     CE VREM. Nu ne propunem să aducem ceva nou sub aspectul originalităţii propriu-zise a textelor. Originalitatea nu poate fi inventată. Ea există sau nu există. Nu ne-am propus nici să alergăm după ştiri „exclusive”, pentru a intra în cine-ştie-ce competiţie cu alte publicaţii sau instituţii media. Nu vom „fetişiza” deci, în niciun chip această perspectivă caducă şi fără… perspectivă.

     Avem îndoieli mari, căci numai proştii nu se îndoiesc, dar aceste îndoieli se referă la şansa de a reuşi, nu la justificarea morală a demersului, care este major şi smerit în acelaşi timp: încercăm, nu să ridicăm catedrale, ci să plivim buruienile din grădini şi cimitire.

     Vrem să arătăm că realitatea românească profundă – aceea a preocupărilor, aşteptărilor şi deşteptărilor – este cu totul alta decât ceea ce ni se prezintă în ziare şi la televizor. Aceea este o realitate de nişă, periferică chiar, în niciun caz definitorie. Definitoriu este sistemul de valori care a generat tot ce avem mai bun în cultură.

     Vrem să arătăm că acest sistem de valori, corect abordat şi dimensionat, are şi target, şi audienţă.

     Vrem să creăm o platformă de vizibilitate publică tuturor celor care au ceva important şi coerent de rostit în urgisita cultură română.

     Vrem, în ultimă instanţă, să susţinem demnitatea de a fi român, în locul ruşinii de a fi român, prin toate argumentele corecte ce ne stau la îndemână. Pentru că nu e sănătos să te simţi vinovat de faptele ruşinoase ale unora, aşa cum nu e corect să te baţi în piept cu performanţele altora. Dar felul în care ne raportăm la acestea, sensul şi scopul cu care lăudăm sau condamnăm, ne aşază pe fiecare în vecinătatea care ni se cuvine».

Aceasta este, așadar, misiunea revistei CERTITUDINEA (www.certitudinea.ro; www.certitudinea.com). Aceasta este, de fapt, și grava „infracțiune” pentru care s-a încercat distrugerea ei prin linșaj mediatic.

     De aceea, atâta timp cât nu există încă o lege explicită care să interzică accesul la propria istorie și atâta timp cât CERTITUDINEA circulă și se mișcă liber în spațiul public fără să poată fi arestată sau interzisă, fiți alături de ea! Fiți câinii ei de pază, împotriva câinilor dresați ai sistemului, care deocamdată latră, dar în curând vor mușca. Adresăm acest apel la solidaritate tuturor celor care cunosc, iubesc sau respectă CERTITUDINEA. E un apel la solidaritate nu doar cu revista, ci cu dreptul la libera exprimare a fiecăruia dintre noi. Semnați petiția! Pentru voi semnați!

• Redacția revistei CERTITUDINEA, Miron Manega, revista CERTITUDINEA 

Articolul Petiție de solidaritate cu Certitudinea, împotriva canibalismului de haită din mass-media apare prima dată în Glasul.info.

Solicităm referendum național împotriva implicării României în războiul din Ucraina

“Semnați petiția și distribuiți-o peste tot! După ce ați semnat trebui să confirmați pe email semnătura.

https://www.petitieonline.com/solicitm_referendum_naional_impotriva_implicrii_romaniei_in_rzboiul_din_ucraina

Solicităm referendum național împotriva implicării României în războiul din Ucraina

Solicităm referendum național împotriva implicării României în războiul din Ucraina

DOMNULUI PREȘEDINTE AL ROMÂNIEI, KLAUS WERNER JOHANNIS

Stimate Domnule Președinte,

Având în vedere informările transmise Parlamentului României la data de 03.05.2022 cu privire la:

1. aprobarea, pentru anul 2022, a forțelor și mijloacelor Armatei României și ale Ministerului Afacerilor Interne care pot fi puse la dispoziție în vederea participării la misiuni în afara teritoriului național;

2. aprobarea intrării, staționării și operării Batalionului STRYKER al SUA în România, în scopul îndeplinirii misiunilor subsumate posturii de descurajare și apărare a NATO; (exprimarea aparține Parlamentului României);

3. aprobarea, ca urmare a solicitărilor transmise de NATO, a dislocării unor forțe armate străine în România, precum și intrarea, staționarea și operarea detașamentului F-35 al SUA.

Raportat la conflictul armat dintre Ucraina și Federația Rusă, precum și față de faptul că toate aprobările menționate fac din România stat beligerant, deși niciunul dintre statele implicate în război nu este membru NATO sau UE și nu au atacat vreun stat membru, și nici România;

Urmărind reacția societății civile din România, dar și din alte state europene, și nu numai, care solicită încetarea de urgență a ostilităților, precum și încetarea alimentării cu muniție de război și ajutoare militare a Ucrainei, ceea ce a dus la amplificarea conflictului și pericolul extinderii conflictului către Republica Moldova și a României, precum și manifestațiile la nivel mondial ale cetățenilor tuturor statelor, inclusiv ale poporului român, care cer la unison PACE,

Având în vedere că toate aceste decizii care au fost luate prin eludarea Parlamentului României, singurul organ reprezentativ suprem al poporului român și unica autoritate legiuitoare a țării, conform art. 61 din Constituția României, duc la implicarea României într-un război care nu îi aparține, iar această problemă ține EXCLUSIV de decizia poporului român, nu a Președintelui României,

În conformitate cu prevederile art. 11 și urm. din Lg. nr. 3/2000 raportat la prev. art. 2 alin. 1, art. 90 din Constituția României, solicităm de urgență:

ORGANIZAREA UNUI REFERENDUM NAȚIONAL CU PRIVIRE LA PARTICIPAREA ROMÂNIEI DIN PUNCT DE VEDERE MILITAR LA RĂZBOIUL DINTRE UCRAINA ȘI FEDERAȚIA RUSĂ, INCLUSIV PRIN PERMISIUNEA INTRĂRII, STAȚIONĂRII, OPERĂRII DETAȘAMENTELOR ALTOR STATE PE TERITORIUL ROMÂNIEI, TRIMITEREA DE ARMAMENT UNUIA DINTRE STATELE BELIGERANTE ȘI PARTICIPAREA LA MISIUNI ÎN AFARA TERITORIULUI NAȚIONAL A FORȚELOR MAPN ȘI MAI, CU PRIVIRE LA ACEST RĂZBOI.

Cu aleasă considerație, Senator Diana Iovanovici-Șoșoacă

Deputat Francisc Tobă

Deputat Mihai Lasca

Deputat Dumitru Coarnă

Deputat Ciprian Ciubuc

Deputat Daniel Gheorghe Rusu”

SONDAJUL privind implicarea României în războiul din Ucraina poate fi accesat pe acest link: xoyondo.com/op/uNAlXJSzS7E3HiW

Articolul Petiție și sondaj împotriva implicării României în războiul din Ucraina apare prima dată în Glasul.info.