Confruntarea de la Stănilești, din 18 iulie 1711, a fost un moment crucial și tragic în istoria Moldovei, marcând sfârșitul visului domnitorului Dimitrie Cantemir de a elibera țara de sub dominația otomană și de a o orienta spre alianța cu Rusia.

În acea perioadă, Imperiul Otoman era încă o putere dominantă în Europa de Sud-Est. Rusia, condusă de Țarul Petru I (Petru cel Mare), își dorea acces la gurile Dunării și Marea Neagră. Dimitrie Cantemir, domn al Moldovei (1710–1711), om de cultură, strateg și vizionar, a încheiat un tratat secret de alianță cu Rusia, în speranța eliberării de jugul otoman și a modernizării statului moldovean.

Armata ruso-moldoveană (aproximativ 38.000 de soldați), condusă de Petru I și Cantemir, a fost încolțită lângă Prut, în zona satului Stănilești (azi în Republica Moldova). Forțele otomane, conduse de marele vizir Baltacı Mehmed Pașa, au încercuit trupele ruso-române, blocând aprovizionarea și provocând o criză severă. Confruntarea directă a fost urmată de o blocadă și negocieri.

Bătălia de la Prut (Stănilești): ilustrație de William Hogarth (1697-1764) pentru relatarea călătoriilor lui Aubry de La Mottraye, 1724

Rusia a fost nevoită să semneze un tratat de pace (12 iulie 1711 pe stil vechi, 23 iulie stil nou), în care a acceptat condiții dure, retragerea de pe teritoriul Moldovei, promisiunea că nu va mai interveni în afacerile otomane din zonă și distrugerea cetății Azov (pe care Rusia o cucerise anterior).

Dimitrie Cantemir a fost declarat trădător de către otomani și a fost nevoit să fugă în Rusia împreună cu familia sa și o parte din boierii loiali. În Rusia, Cantemir a devenit consilier al țarului, membru al Senatului și al Academiei Ruse, și a continuat să scrie opere de mare valoare în limba latină și greacă. Moldova a fost readusă sub dominație directă otomană și, din 1711, a început epoca fanariotă, cu domnitori numiți direct de la Istanbul.

A fost ultima încercare serioasă a unui domnitor moldovean de a scăpa de dependența otomană cu ajutorul unei puteri creștine. Dimitrie Cantemir a rămas un simbol al inteligenței politice și al idealului de independență. A demonstrat limitele alianței cu Rusia în acel moment, dar și voința de reformare a elitei moldovenești.

În exil, Dimitrie Cantemir a scris lucrări fundamentale precum Descriptio Moldaviae (prima descriere științifică a Moldovei), Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman și lucrări filozofice și muzicale. Este considerat una dintre cele mai strălucite figuri ale culturii românești și europene din epocă.

Articolul 18 iulie 1711 – Bătălia de la Stănilești. Forțele  ruso–române pierd bătălia cu turcii și Moldova a fost readusă sub dominație directă otomană apare prima dată în Glasul.info.

La data de 2 aprilie 1711 avea loc tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.  

Anumiți istoricii mai radicali spun chiar că acesta este momentul când s-a deschis ciopârțirea teritorială a Principatului Moldovei, imperiului Rus deschizându-i-se apetitul pentru o apropiere tot mai intensă de gurile Dunării.

Deși Imperiul Otoman l-a desemnat în anul 1710 pe Dimitrie Cantemir pe tronul Moldovei, însărcinându-i acestuia misiunea de a-l supraveghea îndeaproape pe Brâncoveanu, pe care turcii îl suspectau de uneltire împotriva Imperiului Otoman, domnitorul moldovean avea să încheie chiar el în anul 1711 un tratat secret cu Țarul Rusiei, Petru cel Mare.

Așadar, la 2 aprilie 1711, Dimitrie Cantemir încheia la Luțk în Rusia ( n.r. aflat azi în Ucraina), un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, țarul Rusiei. Întregul text al tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, conținând un număr de 17 articole.

Tratatul stipula faptul că domnitorul va domni pe viață, iar apoi domnia sa va fi transmisă pe cale ereditară, în afara cazului în care moștenitorii s-ar fi lepădat de Rusia sau de ortodoxie.

“După vechiul obicei moldovenesc, toată puterea să fie la domn” (art.VI).

Istoriografia sovietică prezintă însă lucrurile puțin cam diferit. Din corespondența adresată țarului Petru cel Mare al Rusiei, mai exact din colecția de documente sub numele de “Письма и бумаги императора Петра Великого (Memorii către Petru cel Mare)“, aflăm că statutul tratatului ruso-moldav era unul prin care rușii considerau că principatul lui Dimitrie Cantemir intra în “supușenie rusă“, iar Moldova se “alipea” la Rusia!?

Înfrângerea categorică a rușilor din Bătălia de la Stănilești a oprit definitiv aceste planuri, ba chiar și domnitorul Dimitrie Cantemir împreună cu familia sa a fost nevoit să se refugieze în Imperiul Rus, acolo unde și-a petrecut viața dedicându-se mai curând preocupărilor intelectuale, decât ambițiilor politice.

Articolul Pe 2 aprilie 1711 Dimitrie Cantemir încheia la Luțk un tratat de alianță cu Petru cel Mare apare prima dată în Glasul.info.

Elaborat in 1725, Testamentul lui Petru I tarul Rusiei (1672-1725) a fost adus la Paris in anul 1757 de catre ambasadorul Frantei la Petersburg si predat Regelui Ludovic al XV-lea. Acest document, publicat la Paris in anul 1843, a fost citit si comentat cu mare interes, in anii care s-au scurs de la descoperirea lui, de capete incoronate din Europa, de politicieni, istorici si oameni de cultura.

Testamentul lui Petru cel Mare

Considerat de unii ca apocrif, Testamentul lui Petru cel Mare reprezinta un text a carui valoare rezida in confirmarea, prin fapte istorice, a recomandarilor catre urmasi elaborate de tar sau atribuite acestuia.

Implicatiile pentru actualitatea geopolitica internationala si, in particular, pentru cea romaneasca, sunt extraordinar de importante, permitandu-ne sa intelegem multe lucruri care se intampla, acum, sub ochii nostri.

Textul Testamentului *)

In numele Prea Sfintei si Nedespartitei Treimi, Noi Petru I, catre toti urmasii nostrii mostenitorii Tronului, Guvernantilor si natiei rusesti.

Marele Dumnezeu, de la care avem existenta si Coroana noastra, luminandu-ne, imi arata mie a privi spre poporul rusesc ca fiind chemat a stapani in viitorime toata Europa. Eu pun temei acestei idei, ca natiunile Europei au ajuns cele mai multe intr-o stare de vechime aproape de a lor cadere. Urmeaza dar, a fi ele subjugate de un popor tanar si nou, cand va ajunge la intregimea cresterii sale  si va capata toata a sa putere …

Eu am gasit Rusia ca un paraias si o las ca un rau mare. Iar mostenitorii mei o vor face si mai mare, intinsa, hotarata de a face sa rodeasca Europa cea starpita.

Eu le las instructiunile urmatoare pe care le recomanduiesc la a lor luare aminte  ca sa le pazeasca cu statornicie.

A tine natia ruseasca necurmat in stare de razboi, spre a avea pe soldatii ei pururea deprinsi la razboi … Razboiul sa ajute pacii,  in interesul intinderii Rusiei si a inaintarii ei in inflorire.

A chema prin toate putincioasele mijloace, de la natiile cele invatate ale Europei, Comandiri in vreme de razboi si oameni invatati in vreme de pace, spre a face ca natia ruseasca sa capete foloase de la celelalte natii, fara a pierde nimic din ale sale proprii.

A se amesteca in toate pricinile si dezbaterile din Europa, mai vartos in acele tari care fiind mai in apropriere, intereseaza mai cu seama.

A vara vrajba in Polonia, a hrani in ea tulburari necontenite; a castiga cu bani pe cei mai puternici, a avea inrauriri in Dietele lor spre a putea lucra la alegerea  Crailor lor si a-si face partizani in Polonia …

Daca  puterile vecine s-ar impotrivi sa le impace impartind-o cu ele …

A lua cat s-ar putea mai mult din hotarele Suediei si a sti cum sa se faca ca insasi ea,  Suedia,  sa-i deschida razboi, spre a-i gasi pricina de a o subjuga…  A dezbina Suedia de Danemarca si, cu luare aminte, a hrani rivalitatile lor.

A insotii Printii rusi intotdeauna cu printese din Germania spre a inmultii influenta noastra acolo … sa se uneasca de la sine  la pricina noastra.

A cauta alianta de comert cu Englitera, mai mult decat a oricarei alte Puteri, pentru ca ea are ma mult trebuinta de NOI … a schimba cheresteaua noastra si alte produse cu aurul ei si a face ca negustorii si matrozii ei sa-i deprinda pe cei ai natiei noastre spre navigatie si comert.

A se intinde neincetat catre Nord pe marginea Marii Baltice si catre Sud pe marginea Marii Negre.

A se apropia cat mai mult de Constantinopole si de India, ca acel ce va stapani acolo, va fi adevaratul stapanitor al lumii … A strabate pana la golful Persic, a restatornicii de se poate comertul cel din vechime al Orientului si a se intinde pana in India care este magazia lumii…

A cauta si a castiga alianta Austriei … a o sprijinii in zadarnicele ei inchipuiri de a stapani Germania… iar prin taina a intarata dusmania  Printilor Germaniei impotriva ei…

A face de a se interesa curtea Austriei ca sa izgoneasca pe Turci din Europa si a nimicii pretentiile ei cand vom subjuga Constantinopole…

A face pe toti grecii dezbinati ce sunt imprastiati in Ungaria, Polonia si alte tari, sa se lipseasca de ele si a se reface sprijinul lor si a intermedia o asociatie  universala; acestia vor fi tot atatia prieteni pe care Rusia ii va avea in statul fiecarui dusman al ei.

Dupa ce Suedia se va dezmembra, Persia  se va birui, Polonia se va subjuga si Turcia se va supune … a propune foarte tainic la curtea Frantei, apoi la cea a Austriei, de a impartii cu ele imperia lumii, magulindu-se ambitia si iubirea lor de sine… Rusia sa se ajute cu ele pentru a le desfiinta  pe urma …

Daca amandoua aceste curti vor refuza propunerea Rusiei, atunci trebuie sa se stie cum sa imparta intre ele galceava si a le face sa se slabeasca una pe alta …

Apoi Rusia, folosindu-se de un prilej hotarator, va navali asupra Germaniei, pornind totodata cu doua flote mari ce vor napadi Franta. Aceste doua tari biruindu-se, celelalte parti ale Europei vor trece lesne  si fara impotrivire sub jugul Rusiei.

* ) Text aparut la Iasi in 1892 si reprodus pe internet de George Cautisanu, aparand doar unele prescurtari care nu modifica sensul

Nota redacției: Orice comparație și asemănare cu vremurile pe care le trăim ar trebui să ne pună pe gânduri. Iar gândurile să devină faptele potrivite momentului.

Sursa: [1] ioncoja.ro

Articolul Testamentul lui Petru cel Mare apare prima dată în Glasul.info.