După eșecul Revoluției de la 1848 din Molodova, revoluționarii pașoptiși moldoveni înarmați cu pașaopoarte austriece, se refugiază în Transilvania la Brașov. La Brașov, împreună cu ceilalți revoluționari au discutat asupra măsurilor care urmau a fi luate în legătură cu patria lor.

Atât pe Vasile Alecsandri cât și pe ceilalți revoluționari pașoptiști moldoveni i-a impresionat în Transilvania atitudinea întregului popor, mai ales mobilizarea tuturor pentru Marea Adunare de la Blaj, precum și curajul cu care și-au susținut revendicările.

În perioada cât a stat la Braşov, Vasile Alecsandri compune poeziile : “Către români” şi “Hora Ardealului”. Din Brașov, împreună cu ceilalți exilați vor ajunge în refugiu în Bucovina, iar mai apoi la Paris.

La 14 Iunie 1848 Vasile Alecsandri a publicat în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, poezia „Hora Ardealului”:

“Hora Ardealului

Hai să dăm mănă cu mână
Cei cu inimă română,
Să-nvărtim hora frăţiei
Pe pămăntul României!

Au sosit ziua dreptăţii,
Ziua sfănt-a libertăţii!
Tot creștinu-nveselește,
România-ntinereşte!

Ardelean, copii de munte,
Ean rădică acum cea frunte
Şi te-nsuflă de măndrie
Că-mi eşti fiu de românie!

Ardeleni! lumea ne vede!
Romănia-n noi să-ncrede
Căci de-acum românu-n lume
Va fi vrednic de al seu nume!

Ura fraţi în fericire!
Ura fraţi într-o unire,
Să-nvârtim hora frăţiei
Pe pămăntul României!”

Vasile Alecsandri

Articolul 14 Iunie 1848 – Vasile Alecsandri a publicat în revista brașoveană „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, poezia „Hora Ardealului” apare prima dată în Glasul.info.

În anul 1904 a apărut în Luceafărul (an III, nr. 4, 15 februarie, p. 91 – 92) cunoscuta poezie Oltul, apoi în nr. 7, din 10 aprilie, p. 151, poezia Dăscălița, semnate „Nic. Otavă”, iar în 1905, poeziile: Plugarii, Lăutarul, Dascălul, Rugăciune și Clăcașii.

Între anii 1886-1890 Goga a urmat școala primară din satul natal, avându-l învățător pe Moise Frățilă, intelectual patriot, personajul posibil din poezia Dascălul, așa cum sora sa, Victoria, stinsă din viață de timpuriu, a fost personajul din Dăscălița.

“Când, tremurându-şi jalea şi sfiala,
Un cânt pribeag îmbrăţişează firea,
Şi-un trandafir crescut în umbră moare,
Şi soare nu-i să-i plângă risipirea,
Eu plâng atunci, căci tu-mi răsai în zare,
A vremii noastre dreaptă muceniţă,
Copil blajin, cuminte prea devreme,
Sfielnică, bălaie dăscăliţă.

(…)

Moşnegi, ceteţi ai cărţilor din strană,
Din graiul tău culeg învăţătură,
E scrisă parcă-n zâmbetele tale
Seninătatea slovei din scriptură.
În barba lor, căruntă ca amurgul,
Ei strâng prinosul lacrimilor sfinte,
Căci văd aievea întrupat ceaslovul
În vorba ta domoală şi cuminte.”

( Dăscălița, de Octavian Goga)

Articolul La 10 Aprilie 1904 apare poezia “Dăscalița”, a lui Octavian Goga, semnata Nic Otava în revista Luceafărul apare prima dată în Glasul.info.