Prim ministrul suedez Stefan Löfven nu a fost binevenit atunci cand a vizitat locul masacrului de miercuri, aflat langa un restaurant din ghetoul imigrantilor din Gothenburg. La fata locului, prim ministrul suedez a fost intampinat de o multime de oameni furiosi, majoritatea imigranti, care considerau ca lui Löfven nu-i pasa cu adevarat de soarta lor. In unele cazuri garzile de corp premierului au trebuit sa intervina atunci cand multimea din jurul lui a devenit prea intruziva.

Political Corectness-ul din tarile nordice se intoarce impotriva lor. Prim ministrul suedez a fost alungat din ghetoul imigrantilor

Political Corectness-ul din tarile nordice se intoarce impotriva lor. Cetatenii tarilor nordice isi acuza acum politicienii ca au avut o strategie gresita, politici gresite in ceea ce priveste libera imigratie, iar consecintele incep abia acum sa se vada cu adevarat. Cei mai suparati dintre ei sunt de parere ca tarile nordice sunt acum victimile propriei lor stupiditati si a politicilor incorecte cu privire la imigratie.

Nu de putine ori, politicile de stat din tarile nordice au discriminat in diferite moduri chiar populatia autohtona, favorizand accesul imigrantilor la locuri de munca mai bine platite, ignorand chiar si faptul ca in unele cazuri “bastinasii” erau mult mai competenti si cu o pregatire mult mai buna decat concurentii lor.

Cu toate acestea, chiar si cu politicile incorecte care-i favorizau pe imigranti in dauna autohtonilor, ghetourile imigrantilor constituie in continuare surse de infractionalitate, violenta, trafic de droguri, prostitutie, hoti, drogati, etc. Chiar si cu toate facilitatile oferite de tarile nordice, multi dintre imigranti prefera sa traiasca din ajutoare sociale si in acelasi timp sa se “ocupe” cu activitati infractionale.

Politicile “anti-discriminare” au ajuns sa fie atat de stupide in Suedia incat a fost interzisa pana si afisarea steagului Suediei in scoli sau in alte institutii publice. Nu e de mirare astfel ca cetatenii din tarile nordice (Suedia, Norvegia, Finlanda) au ajuns sa-si acuze proprii politicieni ca sunt acum victimele propriei lor stupiditati.

Articolul Political Corectness-ul din tarile nordice se intoarce impotriva lor. Prim ministrul suedez a fost alungat din ghetoul imigrantilor apare prima dată în Glasul.info.

Au trecut exact 70 de ani de când ultimul mare război s-a încheiat. Victoria Aliaților a însemnat, asa cum se întâmplă de atâtea ori de-a lungul istoriei, nu se limitează doar impunerea de despăgubirilor materiale celor învinși ci și demararea unui perpetu și extrem de ambițios proces de distrugere a întregului eșafodaj politic, ideologic, spiritual al statelor înfrânte.

Fascismul, național-socialismul, naționalismul, rasismul au fost demonizate, împreuna atât cu ramurile lor, cât și cu rădăcinile. Acestă „nobilă lucrare”, cea a denazificării, i-au fost scuzate orice mijloace. Înaltul comandament, țelul suprem, a devenit impunerea sistemului democratic și înlăturarea prin orice mijloace, a ultimelor urme „naziste” din conștiința celor ce au fost expuși diabolizatei ideologii.

Pentru învingători, nu a fost extrem de dificil sa înfăptuiască aceste lucruri, având în vedere ca, în calitate de acuzatori victorioși, dispuneau de absolut toate mijloacele materiale și logistice posibile. De cealaltă parte, învinșii, au fost deposedați de orice drept, ne-beneficiind de nici o circumstanța atenuanta, ori vreo rezerva cu privire la monstruozitatea crimei pe care se presupunea ca ar fi comis-o.

Întreaga evoluție post-belica este o încununare strălucita a dictonului care ne spune ca doar învingătorii scriu istoria. Învinșii nu au putut face altceva decât sa înghită fosta propaganda de război a învingătorilor, devenita acum „adevăr istoric”, absolutizat și sigilat cu parafa Codului Penal.

Political Corectness-ul, sau fascismul modern

In elanul lor „denazificator” care a trecut ca un tsunami prin toate compartimentele vieții sociale, politice, culturale, etc., învingătorii au pierdut demult rațiunea principala a acestui proces. Un condamnabil exces de zel „antifascist” a adus lumea în care trăim într-un periculos derapaj totalitar.

Noi, cei de azi, nu știm ce s-a întâmplat cu adevărat acum 70 de ani decât din istoria scrisa de învingători, de „antifasciști”… Iar din aceasta istorie (mai mult sau mai puțin obiectiva) putem trage concluzia ca sistemul ideologic înfrânt și repudiat avea următoarele caracteristici:
– Era extrem de represiv.
– Practica discriminarea unor anumite rase, etnii in defavoarea altora
– A dus propaganda pe cele mai înalte culmi
– Practica cenzura
– A întărit in mod extrem birocrația de stat.
– A favorizat si determinat apariția „statului polițienesc”
– Interzicea criticarea politicilor de stat

Dacă studiem aceste caracteristici am putea crede ca inamicii nazismului vor face tot ce le sta in putința pentru crearea si cultivarea unui sistem global bazat pe democrație, libertate, rațiune, garantare a liberei exprimări, egalitate de șanse, cum și pretind dealtfel.

Din nefericire, lucrurile nu stau deloc asa… Asistam astăzi la fascizarea galopantă a întregii societăți occidentale si nu numai, o fascizare care – culmea! – se practica tocmai in numele atotputernicei dogme antifasciste care domina componenta intelectuală, socială si culturală a lumii in care trăim. Caci „political corectness-ul” este exact fascismul întors pe dos !

Reprimarea brutala a libertății de expresie e astăzi la ordinea zilei. Bineînțeles că libertatea de expresie este ceva foarte trâmbițat și apărat însă doar atunci când convine.  Rând pe rând, state pretins „democrate”, pretins „de drept”, au interzis dezbaterea anumitor subiecte, au pus călușul unor legi abuzive în gura celor ce-si pun întrebări, și încearcă să gândească, refuzând sa înghită varianta predigerata a adevărului „oficial”.Legea privind interzicerea exprimării oricăror îndoieli cu privire la existenta sau dimensiunile Holocaustului pare extrasa din cea mai întunecată minte totalitarista (nazista…?).

Se impun din ce în ce mai des măsuri rasiale sau etnic-discriminatorii in statele „democratice” , „antifasciste”. Astăzi, discriminarea se numește „affirmativ action” sau chiar (probabil într-un acces de tâmpă sinceritate) „discriminare pozitiva”. Ea se practică, in exclusivitate, in dauna „caucazienilor”.

Este notoriu că in multe state europene a fi alb începe sa fie un handicap, în condițiile in care statele respective impun politici de sprijinire, favorizare a raselor ne-albe, a musulmanilor, ne-europenilor, imigranților în general, minorităților sexuale.

Orice încercare de a pune în discuție aceste politici, exprimarea unor rezerve fată de justețea aplicarii discriminării, pune în mișcare rapid o monstruoasa mașinărie „antifascista”, alcătuită din media mainstream, asa zisa „societate civila antifascista”, aparatul justițiar, etc. „Ereticul” este rapid scos din joc, cărțile îi sunt confiscate, ideile exprimate sunt puse la index, iar dezbaterea este sugrumată din fașă , încă inainte de a începe… Nu e asa ca seamăna cu „rugurile de cărți” pe care le făceau naziștii…?

„Antifascismul” s-a transformat într-o religie, are biblia ei, bisericile ei, dogmele ei și, mai ales, inchiziția ei… Aceasta religie a devenit atât de totalitara, atât de … fascista (!) încât astăzi , de exemplu, a ridica bratul drept reprezinta, in Europa, o blasfemie de neiertat sancționată exemplar.

Despre propagandă, nu putem spune decât ca „antifasciștii” au preluat, perfecționat si dus pe culmi pe care Goebbels nu le visa, propaganda nazista. Sute de mii de tineri sunt spălați anual pe creier în universitățile politice „antifasciste”, îndoctrinați în religia perpetuei si infinitei culpabilizări a „bărbatului alb”. Political Corectness-ul, Multiculturalismul, Socialismul, Freudo-marxismul, Feminismul extremist misandrin, Veganismul, sunt noi idoli, noii vectori ai ideologilor fascismului „antifascist”.

Trupele de asalt „antifasciste”, învestmântate în negru, comit periodic câte un „Kristallnacht” prin vreo capitală europeană și sunt extreme de repede ascunse sub preș, câteva arestări, câteva incăierări cu forțele de ordine, dar dacă cumva indrăsnesc cetățenii să protesteze împotriva marșurilor pentru „normalitate”, toți vor striga într-un cor, înapoiaților, fanaticilor religioși, fasciștilor  …

Sursa:

Articolul Political Corectness-ul, sau fascismul modern apare prima dată în Glasul.info.