Un grup de liceeni de la Liceul de Arte “Constantin Brăiloiu” din Târgu Jiu, coordonați de prof. Dr Ana-Daria Ionescu Haidau, directorul liceului, prof. Ema Tulpan – coordonator de proiecte educative și prof. Eugenia-Liliana Stefanescu, reprezintă echipa României în cadrul proiectului Erasmus+, “Keen on Europe”, desfășurat în perioada 21-29 mai 2024, alaturi de echipele Poloniei, Portugaliei și Lituaniei.

Proiectul urmărește imprimarea valorilor europene în rândul tinerilor și vizează formarea acestora, ca viitori cetățeni ai Europei.

In viitor, Europa va arăta așa cum o construiesc generatiile tinere astazi, în funcție de modul în care acționează și se comporta.

In acest scop, activitățile sunt orientate catre interacțiunea si integrarea tinerilor de naționalități diferite, care realizează schimburi de experiență despre democrația europeană și cultura fiecărei țări participante la proiect.

Își exersează, de asemenea, dreptul la vot, printr-o simulare a alegerilor parlamentare de la Bruxelles, din acest an.

prof. Eugenia-Liliana Stefanescu

Articolul Erasmus+ în POLONIA: “Keen on Europe” – reprezentat de tinerii gorjeni apare prima dată în Glasul.info.

Pe 1 ianuarie am aniversat 15 ani de la aderarea oficială a României la Uniunea Europeană, așa că ne-am gândit să stăm de vorbă cu cineva pentru a vedea care este bilanțul țării noastre.

În acest sens, l-am ales pe profesorul Petrișor Peiu, binecunoscut specialist în economie și relații internaționale.

Iată dialogul care a rezultat:

R3media: Pe 1 ianuarie am sărbătorit 15 ani de la aderarea oficială a României la Uniunea Europeană. Cum privim astăzi acest moment: îl aniversăm sau îl comemorăm?

Petrișor Peiu (PP): În principiu e un act de politică făcut în mod rațional, cred că atunci au fost puse în balanță și bunele și relele. Cred și acum ar trebui să facem la fel. Este greu de dat o notă globală.

Citești și ajuți! Cumpără cartea: Opțiunea Benedict, de Rod Dreher și vei contribui la susținerea libertății ideilor și implicit, a siteului R3media.

Pe de-o parte, aderarea la UE ne-a adus un ritm de dezvoltare destul de mare față de ce aveam până atunci, dar în același timp ne-a adus și anumite restricții, care pot să afecteze calitatea acestei dezvoltări, în măsura în care ele nu sunt înțelese de politicienii care ne conduc.

Până la urmă, intrarea în UE este adaptarea la mediu. Realist vorbind, nu puteam rămâne în afara UE. Singura problemă este că politicienii noștri, societatea noastră în general, nu încearcă să se adapteze la regulile, la ceea ce înseamnă UE și nu încearcă să tragă foloasele maxime de-acolo.

Este foarte comodă poziția politicienilor noștri, de a accepta tot ce spun alții și a nu spune nimic. Și ar fi greu să se comporte ca niște adevărați politicieni, pentru că Uniunea Europeană conține și România.

Hrănește bine(le)! Cumpără suplimentul alimentar Propolis mielat (tinctură de propolis cu miere) și vei contribui la susținerea siteului R3media.

România are același drept ca și oricare altă țară, să se pronunțe asupra problemelor de interes continental, nu văd de ce România ar trebui lăsată de-o parte. E vorba de un comportament greșit înțeles și bazat pe o înțelegere primitivă a felului în care funcționează UE din partea politicienilor noștri și a factorilor noștri de decizie.

R3media: Mă bucur că ați adus vorba despre alegeri în situația asta. Urma să vă întreb dacă aveam de ales în privința aderării și e clar că nu exista altă soluție în acel moment. Dar totuși am putea discuta despre particularitățile cazului românesc, față de celelalte țări ale fostului bloc estic. Există sau au existat particularități ale României în procesul de aderare sau de negociere a aderării la UE?

PP: Fiecare țară are particularitățile ei, singura problemă e să le înțelegi și să le exploatezi, nu să le transformi în vulnerabilități. Foarte concret: România era o țară industrializată în genul Poloniei și în vreme ce Polonia a valorificat această moștenire și a întărit-o, noi nu am făcut decât să o distrugem. Să încercăm să schimbăm peste noapte paradigma economică din România și să transformăm această țară industrializată într-o dedicată unor servicii pe care, se pare, că nu este în stare să le facă.

Am fost mult prea nedrepți cu ceea ce am primit de la înaintași și am încercat să schimbăm esența economiei și nu ne-a reușit în măsura în care i-a reușit Poloniei. Acum, trebuie să vedem ce instrument de măsură avem pentru reușită sau eșec, pentru că, pe de-o parte trebuie să menționăm că un succes mare al României este că a avut cel mai mare ritm de creștere a economiei, al PIB, dintre toate statele UE în acești 15 ani. Ritmul nostru de creștere este comparabil cu cel al Poloniei.

Pe de altă parte, acest ritm de creștere nu a adus un nivel de trai cu mult mai bun pentru locuitorii noștri, precum cei din alte state europene și a crescut decalajele. Adică, România este o țară care arată mult mai bine ca valori medii decât înainte de aderare, dar arată foarte prost din punct de vedere al decalajelor, care s-au adâncit. Decalaje între regiuni, între diverse categorii de cetățeni și diverse industrii. Aici, repet, depinde ce unitate de măsură alegem, unde punem referința.

R3media: Aș vrea să insistăm puțin în acest domeniu, pe cel economic. Aș vrea să ne mai menționați și alte aspecte pozitive, dar și negative, ca urmare a aderării la UE. Deja ați menționat, eliminarea industriei și am încercat să devenim o țară de servicii…

PP: Am renunțat la industria pe care o aveam, pentru că între timp am construit altă industrie, dar cu valoare mult mai scăzută decât cea pe care o aveam.

R3media : Dar ca o paranteză, când anume și cine a luat decizia de a renunța la industria pe care o aveam și de a merge pe drumul acesta, pe care am mers până acum?

PP: Decizia s-a luat atunci când s-a luat și decizia intrării în UE. Pe măsură ce s-au negociat capitolele de negociere, au fost 31 care au consfințit negocierea dintre România și UE de atunci, și pe parcursul acelor negocieri, politicienii au preferat să accepte niște foi de parcurs, făcute așa fără a fi foarte corect aplicate particularităților României. Politicienii noștri nu au făcut niciun fel de efort de a salva ceea ce aveam, de a îmbunătăți condițiile de aderare, ci au preferat să preia mot-a-mot ce se spunea în niște documente cu caracter general. Ca să dau câteva exemple: am redus aproape spre zero producție metalurgică, acolo unde eram foarte buni, când mersul ar fi fost invers. Ceea ce se cerea României era viabilizarea sectorului metalurgic, iar România a înțeles prin asta închiderea celor mai multe dintre capacități, nu transformarea lor în companii care să producă valoare adăugată mare.

Ca să dau un exemplu și mai specific în această zonă: nouă ni se spune că marile siderurgice nu pot rezista pe termen lung, fiind foarte dependente de fluctuațiile prețurilor la materii prime și atunci am preferat să le închidem, în loc să deschidem să deschidem la capătul de producție de semifabricate alte companii care să prelucreze acele semifabricate și să rezulte produse cu valoare adăugată mare.

La fel, cu industria energetică, în loc să îmbunătățim caracteristicile de mediu ale centralelor pe cărbune și să încercăm să exploatăm cât de mult această resursă, am preferat să închidem capacitățile de producție pe cărbune. La fel, nu am dezvoltat extracția de gaze: iată, sunt încă multe zăcăminte de gaze neexploatate, inclusiv cele din Marea Neagră, pe fondul unor soluții pe fondul în afara experienței României și în afara bunului simț industrial, ca să spun așa.

Ca să dau numai exemplul zăcămintelor din Marea Neagră: România avea o istorie de peste 50 de ani de extracție a hidrocarburilor din mare și a preferat să dea aceste resurse unei companii care provine dintr-o țară fără ieșire la mare, fără zăcăminte de gaze și cu atât mai mult, fără experiență în extracțiile de gaze, din zăcămintele off-shore.

Putem să continuăm și cu mare parte din industria prelucrătoare, industria chimică. Industria chimică, pe care am închis-o, este unul dintre pilonii de bază ai UE, alături de industria de mașini și industria alimentară.

Noi am pierdut una dintre industriile de vârf ale României, în care excelam, în condițiile în care UE se bazează pe industria chimică. Iată câteva decizii prost luate, care nu au avut în vedere fructificarea particularităților României, ci rezolvarea unor probleme curente pentru niște politicieni. Niște politicieni care erau la anumite momente, la conducerea țării, au avut pe masă aceste dosare și au ales soluția cea mai simplă: tăiere, închidere, nu dezvoltare, nu modernizare, nu transformare.

Cât costă 4 milioane de români plecați din țară?

R3media: Ar fi amuzant, dacă nu ar fi chiar tragic ceea ce povestiți. Circulă o legendă în public: că aceste decizii s-ar fi luat ca urmare a unei negocieri. Ca să fim primiți în UE, trebuie să eliminăm aceste industrii, aceste surse de venit, pentru că ar fi fost în interesul celorlalți. Cât este adevăr și cât este legendă în această teorie?

PP: Este doar o legendă. Nimeni nu și-ar fi permis din partea UE, a CE, să vină cu astfel de propuneri. Chiar dacă ele ar fi existat, ele nu s-ar fi făcut public, afișat, ci numai în spatele ușilor închise, numai ca urmare a faptului că politicienii români nu păreau a avea alte soluții. Niciodată nu au spus altceva. Nimeni n-a spus, dintre politicienii români, vom încerca să salvăm industria metalurgică, vom încerca să-i adăugam partea de prelucrare, care să-i facă valoare adăugată. Toți au spus „restructurare prin închidere de capacități”. Când s-a pus problema lipsei de eficiență economică a acelei industrii. Ceea ce nu au făcut polonezii, cehii sau slovacii, care au fost în situația noastră.

Nu cred că ar fi avut cu ce să ne strângă cu ușa, nu ar fi fost interesul nimănui să se întâmple acest lucru: o Românie puternică industrial ar fi însemnat o Europă puternică. Ce s-a făcut, s-a făcut din comoditate, și probabil, în unele cazuri, sigur că a contat și vreun anumit câștig material personal, pentru ei. (…) – integral pe R3Media

Articolul AUDIO | 15 ani de la aderarea la UE. Prof. Petrișor Peiu: România era o țară industrializată în genul Poloniei și în vreme ce Polonia a valorificat această moștenire, noi nu am făcut decât să o distrugem apare prima dată în Glasul.info.

Având o experiență traumatizantă cu propriul său tezaur de aur și de alte valori și comori naționale, România a considerat că merită de această dată să-și asume riscul și să se expună pentru a apăra tezaurul național polonez în timpul celui de-al doilea Război Mondial.

Între România și Polonia existau la nivel oficial relații foarte bune în perioada interbelică, astfel încât s-a mers până într-acolo încât au fost semnate la începutul anilor 20 ai secolului trecut tratate de alianță. Alianța polono-română a constant într-o serie de tratate semnate în perioada interbelică de A Doua Republică Poloneză și Regatul României. Primul tratat a fost semnat în 1921 și împreună, tratatele au format o bază a bunelor relații dintre cele două state care au fost menținute până la începutul celui de-al doilea război mondial.

Ca și tezaurul românesc, și tezaurul național polonez cuprindea atât o mare cantitate de aur, cât și adevărate comori naționale de patrimoniu, vestigii arheologice, comori identitare, artă cu o valoare artistică și istorică excepțională, etc. Acest uriaș tezaur polonez a fost evacuat din Polonia la începutul celei de-a doua conflagrații mondiale în septembrie 1939 și a fost transportat prin  România, Franța și Regatul Unit în Canada.

România și-a sumat atunci un risc enorm, aurul polonez fiind dorit în egală măsură atât de către mașina de război a Germaniei, cât și de cea sovietică, pentru a-și alimenta cheltuielile și costurile unor viitoare campanii de război.

Dar oare Polonia era la fel de dispusă să-și asume riscuri pentru România? Iată ce aflăm din anumite dovezi arhivistice scoase la lumină de către istoricii militari români cu privire la intențiile Poloniei de a sprijini expansiunea germană spre Sud Estul Europei, prin Slovacia și România, cu minimul de sacrificiu din teritoriul polonez și primind compensații teritoriale în statele baltice și în Belarus (Bielorusia):

“Polonia va ceda Danzigul și o parte din Galiția, în schimbul unei ieșiri la Marea Baltică printr-unul din statele baltice, care ar intra sub zona de influență poloneză și a unor compensații teritoriale în Bielorusia. Polonia va sprijini acțiunea Germaniei în contra Rusiei sovietice, concentrând forțele sale pe frontiera estică. Germania își va dirija acțiunea sa prin România, pe care o va lua sub influența sa politică, și va pătrunde în Ucraina sudică. Prin această schimbare de politică, Polonia urmărea dirijarea acțiunii germane spre sud-est, prin România, ocolind astfel calea directă de penetrație spre Est, deci sacrificând România pentru a se salva pe sine”, se arată într-un raport al organelor informative românești – sursa: cartea istoricului militar col. (r) dr. Constantin Moșincat, intitulată “1940, Strigătul de durere al românilor”

Articolul Deși România s-a expus salvând tezaurul polonez, Polonia era dispusă să sacrifice România pentru a se salva pe sine? apare prima dată în Glasul.info.

În timp ce Polonia reintroduce învățământul patriotic, rectorul Academiei SRI spune că trebuie s-o lăsăm mai moale cu discursul naționalist

Dacă autoritățile din Polonia se îngrijesc cu multă atenție de educația noilor generații, reintroducând de curând învățământul patriotic, la noi oficialii tind mai curând să țină discursuri profund antinaționaliste.

[alert-warning]

[/alert-warning]

Deși este rectorul Academiei SRI, Adrian Ivan surprinde într-un interviu recent prin atitudinea sa neașteptat de progresistă, insistând că ortodoxia, spiritualitatea orientală,  sau discursul naționalist, sunt folosite de propaganda rusă pentru a submina încrederea cetățenilor români în Uniunea Europeană.

Ba chiar merge până într-acolo încât să afirme că sărbătorirea modestă a Centenarului Marii Unirii are tocmai rolul de a nu trezi prea multe energii naționaliste: “să fie cât mai puțini vectori din ăștia care să strecoare această otravă în sufletele românilor”.

 

„Uite le spun celor care se inflamează uneori că nu facem mai mult pentru Centenar.Centenarul trebuie sărbătorit cu maturitate,  să înțelegem că statul ăsta s-a format pe niște principii foarte solide, europene.

Important este ca vocile pro europene, pro atlantiste să fie cât mai bine exprimate. Eu văd acum și un reviriment  pro european și pro atlantist pe fondul propagandei ruse care este destul de agresivă, al unui discurs naționalist care ne duce cu gândul cumva la un soi de legionarism, de gândirism, din perioada interbelică,  care n-a făcut bine României. Și eu sper să fie cât mai puțini vectori din ăștia care să strecoare această otravă în sufletele românilor, să le arate că ei sunt totdeauna victimele Occidentului, când nu este așa.”, a afirmat rectorul Academiei SRI, Adrian Ivan

Întregul interviu poate vizionat aici.

Avem așadar un rector al SRI în România care spune că acest Centenar trebuie sărbătorit fără prea mare înflăcărare sau avânt patriotic, ca nu cumva să se “strecoare această otravă în sufletele românilor“.

Acesta a mai adăugat că SRI-ul „a avertizat” chiar și anumite cadre universitare pentru a nu mai vorbi sau ține prelegeri despre teme precum identitatea națională, spiritualitate sau familia tradițională, pentru că … ar putea fi folosiți de către propaganda rusă!?

Articolul În timp ce Polonia reintroduce învățământul patriotic, rectorul Academiei SRI spune că trebuie s-o lăsăm mai moale cu discursul naționalist apare prima dată în Glasul.info.

Articolul Familia tradițională și creștinismul, dușmanii de moarte ai USR apare prima dată în Glasul.info.

Spre deosebire de România, Polonia chiar are un președinte, unul pentru polonezi: “Europa ne-a lăsat în voia sorţii în 1945. Să ne lase în pace!”

Dacă în România liderii politici mioritici se calcă pe picioare pentru a ceda suveranitatea țării și a poporului român către interese străine, și odată cu acestea și toate resursele de care dispune România, fie că este vorba de resurse materiale sau umane, Polonia în schimb chiar are un președinte adevărat, un lider care să-și pună poporul și țara înainte de toate.

“Europa ne-a lăsat în voia sorţii în 1945. Să ne lase în pace”,  a declarat președintele polonez Andrzej Duda la Lezask. Președintele Poloniei a mai adăugat în timpul deplasării de la Lezajsk că polonezii  „au dreptul să se conducă singuri și să decidă singuri cum să fie Polonia, și să decidă în ce mod vor îndrepta instituțiile în Polonia corodate permanent de sistemele vechi”, relatează Rador citând Rzezcpospolita.

[alert-success]

[/alert-success]

[alert-announce]Nota noastră: Deloc surprinzător, observăm și în Polonia necesitatea îndreptării unor instituții care au luat-o razna sub influența așa ziselor reforme radicale de “europenizare”. Aceleași probleme revoltătoare din justiție sunt întâlnite și în Polonia și în România, iar acum ambele țări încearcă să repare tot ce s-a stricat în ultimul deceniu prin “bunăvoința” și îndrumarea unor lideri europeni. Deosebirea este că Polonia în acest moment chiar are un președinte, unul pentru polonezi, în timp ce noi avem un navetist care se întreține cu niște ONG-iști ce țin cu dinții ca aceste probleme din justiție să nu fie rezolvate și în România.  [/alert-announce]

Articolul Spre deosebire de România, Polonia chiar are un președinte, unul pentru polonezi: “Europa ne-a lăsat în voia sorţii în 1945. Să ne lase în pace!” apare prima dată în Glasul.info.

Polonezii solicita despagubiri de razboi colosale din partea Germaniei! Romania nu-si cere nici macar datoria oficiala pe care Germania o are fata de noi?

Care-i diferenta dintre o tara in care conducatorii isi respecta si isi iubesc poporul si una in care asa zisii sai conducatori ling clantele pe la ambasade straine pentru niste mangaieri si niscaiva deparazitari usoare, cum ar fi de exemplu niste anchete sau dosare penale inconfortabile? Ei bine, Polonia ne arata foarte clar care este aceasta diferenta: polonezii cer despagubiri uriase Germaniei dupa ce la mijlocul secolului trecut tara le-a fost devastata in urma pactului dintre Germania nazista si URSS.

Noi? Le mai canta Fritz al nostru o serenada, le mai ranjeste multumitor ca un vataf credincios pentru ca le-a facut “uitata” ditamai datoria de aproape 20 de miliarde. Datoriile reale sau inventate ale romanilor sunt impuse cu forta pentru a fi platite prin sangele si sudoarea poporului roman, pe cand despre datoriile pe care le au altii catre romani mai tot timpul se fac presiuni ca de acelea sa “uitam”.

Polonezii solicita despagubiri de razboi colosale din partea Germaniei! Romania nu-si cere nici macar datoria oficiala pe care Germania o are fata de noi?

Da’ cat sa mai uitam? Polonezii de ce nu uita?

Arkadiusz Mularczyk, deputat al formatiunii politicie aflate la guvernare in Polonia, partidul “Justiţie şi Dreptate (PiS)”, a facut in timpul unui interviu televizat o estimare asupra despagubirilor pe care Germania ar trebui sa le plateasca Poloniei pentru a se revansa fata de distrugerile provocate de armata nazista la invadarea teritoriului polonez. Suma? Enorma! Este vorba de 850 de miliarde de dolari, circa 685 de miliarde de euro.

Articolul Polonezii solicita despagubiri de razboi colosale din partea Germaniei! Romania nu-si cere nici macar datoria oficiala pe care Germania o are fata de noi? apare prima dată în Glasul.info.

Garibaldi a devenit incorect politic in Polonia? Polonezii au o motivatie ciudata pentru a schimba numele sau dat unei scoli

O scoala din capitala Poloniei isi va schimba numele pentru a se alinia la standardele cenzurii progresiste. In loc de numele lui Garibaldi, scoala din Varsovia va purta in viitor numele lui Jan Bytnar, un erou al rezistentei antinaziste la Varşovia.

Motivatia polonezilor este oarecum ciudata: directoarea institutiei de invatamant considera ca Garibaldi nu mai merita onoarea de a avea o scoala care sa poarte numele sau, afirmand intr-o emisiune difuzata la un radio ca “a fost un aventurier care nu era deloc strain de piraterie si antisemitism.” Dupa aceste declaratii, amabasada italiana a reactionat si si-a exprimat dezamagirea fata de pozitia polonezilor cu privire la Garibaldi, afirmand ca in Polonia Giuseppe Garibaldi risca sa devina dupa moarte incorect politic, uitandu-se contributia trupelor garibaldiene trimise sa lupte pentru libertatea polonezilor.

Garibaldi a devenit incorect politic in Polonia? Polonezii au o motivatie ciudata pentru a schimba numele sau dat unei scoli

Potrivit publicatiei Gazeta Wyborcza, hotararea de a schimba numele scolii din “Garibaldi” in “Jan Bytnar”, un erou al rezistentei antinaziste la Varşovia, a fost luata chiar de catre directoarea acestei scoli. Institutia de invatamant purta numele  lui Garibaldi inca din anul 1963.

Ambasadorul italian Alessandro de Pedys si-a exprimat dezamagirea cu privire la aceasta initiativa si mai ales cu privire la cele declarate de catre cei care au hotarat sa schimbe numele institutiei, declarand ca acelea au fost cuvinte care jignesc inutil toti italienii.

Articolul Garibaldi a devenit incorect politic in Polonia? Polonezii au o motivatie ciudata pentru a schimba numele sau dat unei scoli apare prima dată în Glasul.info.

Ministrii de externe din România si Polonia impreuna impotriva conditionarii fondurilor europene de legile justitiei: „Banii de la Uniunea Europeană nu sunt acte de caritate”

Ministrul de Externe al Romaniei, Teodor Melescanu, a facut front comun impreuna cu omologul sau din Polonia, Jacek Czaputowicz, impotriva santajului pe care Bruxellul il incearca asupra celor doua state, cu scopul de a forta modificarea legilor justitiei din tarile respective.

Cei doi ministri de externe au transmis un mesaj comun prin intermediul caruia anunta autoritatile de la Bruxelles ca prin conditionarea fondurilor europene de “alte elemente” se incalca in mod grosolan principiile Uniunii Europene.

Ministrii de externe din România si Polonia impreuna impotriva conditionarii fondurilor europene de legile justitiei: „Banii de la Uniunea Europeană nu sunt acte de caritate”

Reactiile ministrilor de externe din Romania si Polonia vin in urma unor presiuni si masuri din ce in ce mai disproportionate ale Comisiei Europene la adresa celor doua tari, in incercarea evidenta de a interveni in privinta schimbarilor recente din domeniul justitiei din tarile respective.

[alert-success]„In legatura cu legarea fondurilor de alte elemente, din punctul meu de vedere, ar constitui o incalcare grosolana nu numai a prevederilor, dar si a principiilor fundamentale ale Uniunii Europene, care au ca obiectiv fundamental solidaritatea si asigurarea convergentei intre economiile statelor membre”, a transmis Teodor Melescanu[/alert-success]

Articolul Ministrii de externe din România si Polonia impreuna impotriva conditionarii fondurilor europene de legile justitiei: „Banii de la Uniunea Europeană nu sunt acte de caritate” apare prima dată în Glasul.info.

Polonia nu accepta sa fie acuzata de Holocaust

Dupa ce s-au inmultit in ultima vreme acuzatiile la adresa rolului jucat si de catre Polonia in suferinta indurata de evrei in timpul celui de-al doilea razboi mondial, autoritatile poloneze au initiat un proiect legislativ prin care vor fi scoase in afara legii orice mentiuni sau afirmatii legate de faptul ca Polonia s-ar face vinovata sau responsabila de atrocitatile naziste comise pe actualul sau fostele teritorii ale Poloniei.

Proiectul legislativ initiat de polonezi este aspru criticat atat la nivel international, mai ales in mediile de stanga si extrema stanga, dar si in Israel, acolo unde inalti demnitari israelieni s-au aratat deranjati de o asemenea initiativa legislativa.

Polonia nu accepta sa fie acuzata de Holocaust

Cotidianul israelian Haaretz scrie si el despre aceasta disputa dintre Polonia si Israel, titrand intr-un articol publicat recent ca Parlamentul polonez voteaza pentru scoaterea in afara legii a mentionarii implicarii poloneze in Holocaust.

Autoritatile poloneze sustin ca legea are menirea de a opri defaimarea populatiei Poloniei sau a statului polonez, stopand orice acuzatie impotriva acestora potrivit carora ar fi fost responsabili pentru crimele naziste de pe teritoriul actual sau de pe fostele teritorii ale Poloniei.

[alert-success]“Evrei, polonezi si toate victimele ar trebui sa fie gardienii memoriei tuturor celor omorati de catre nazisti. Auschwitz-Birkenau nu e un nume polonez, iar „Arbeit Macht Frei” nu este o fraza in limba poloneza”, a scris intr-o postare de pe Twitter prim-ministrul polonez Morawiecki[/alert-success]

Articolul Polonia nu accepta sa fie acuzata de Holocaust apare prima dată în Glasul.info.