Pe 17 martie 1848, în plin vârtej al revoluțiilor europene, vocea lui Kossuth Lajos răsuna puternic în Regatul Ungariei, purtând cu sine idealurile libertății, dar și umbrele unei viziuni exclusiviste. În timp ce pentru unii această perioadă a însemnat trezirea conștiinței naționale și lupta pentru drepturi, pentru românii din Transilvania mesajul a fost unul alarmant, chiar amenințător.

Declarația atribuită lui Kossuth,conform căreia libertatea și egalitatea ar implica absorbția altor popoare de către elementul maghiar, reflectă o realitate dureroasă a epocii: idealurile revoluționare nu erau întotdeauna universale. În locul unei Europe a popoarelor egale, se contura uneori o Europă a dominației naționale, în care identitatea celor mai puternici risca să fie impusă celorlalți.

Pentru români, care formau majoritatea populației în Transilvania, dar nu beneficiau de recunoaștere politică egală, aceste idei nu puteau fi acceptate. Ele intrau în contradicție directă cu propriile aspirații de libertate, drepturi și afirmare națională. În același an, românii aveau să-și exprime clar voința la Adunarea de la Blaj din 1848, unde mii de oameni au cerut egalitate în drepturi, recunoaștere națională și respect pentru limba și cultura română.

Spiritul patriotic românesc s-a format și întărit tocmai în fața acestor provocări. Nu din dorința de dominație asupra altora, ci din nevoia de a supraviețui ca națiune. Figuri precum Avram Iancu au devenit simboluri ale rezistenței și demnității, apărând drepturile românilor într-un context tensionat și adesea ostil.

Evenimentele din 1848 ne arată că libertatea adevărată nu poate exista fără respect reciproc între popoare. Lecția pe care o putem desprinde astăzi este clară: patriotismul autentic nu înseamnă excluderea sau asimilarea altora, ci afirmarea propriei identități în armonie cu diversitatea.

Astfel, 17 martie 1848 rămâne nu doar o dată istorică, ci un moment de reflecție asupra sensului libertății și al demnității naționale. Pentru români, este o amintire a luptei pentru drepturi și a curajului de a spune „nu” oricărei forme de dominație, reafirmând, peste timp, valorile care stau la baza unei națiuni unite și demne.

Asta a însemnat “Revoluția maghiară de la 1848” pentru românii din Ardeal și Banat și de pe teritoriul Ungariei de astăzi, însă prea puțini dintre românii care se înghesuie azi să felicite “15 Martie 1848” mai înțeleg asta din păcate. Au ajuns unii dintre români să felicite în mod public și deschis genocidul etnic antiromânesc declanșat la 15 martie 1848!

Articolul 17 Martie 1848, Kossuth Lajos: „Libertatea voastră este spânzurătoarea, drepturile voastre de egalitate înseamnă că popoarele care împart teritoriile cu ungurii, vor trebui să fie absorbite de elementul maghiar!” apare prima dată în Glasul.info.

O victorie, astăzi! Și câteva cuvinte despre suveranitate… Vom fi iarăși tineri? România a preluat Președinția Consiliului UE astăzi, momentul fiind marcat de evenimentul organizat la Ateneul Român. Un eveniment frumos, așa cum am văzut toți, mai puțin, probabil, #rezist.

Tentativa de boicotare a lui Klaus Iohannis, PNL, USR și #rezist a eșuat la presiunea opiniei publice. Statul paralel, care și-a dorit folosirea evenimentului pentru a mai discredita încă o dată România, a primit o lovitură grea, poate fatală. Dacă s-ar fi vorbit mâine despre ”protestele de la București” în media europeană – o bună parte plătită cu bani grei de lobbyurile anti-românești de la București -, iar nu despre Rapsodia lui George Enescu, Iohannis și ai lui ar fi fost ”foarte mulțumiți”, desigur!

Discursurile oficialilor europeni au fost foarte bune, cel al lui Tusk și Tajani au excelat prin conținutul emoțional. Chiar și clientul nostru mai vechi, Juncker, care, probabil, a venit cu pantofi de aceeași culoare, a zis bine. Aceste mesaje sunt catastrofale pentru Iohannis și #rezist, de descurajare și compromitere.

Cu un accent important: NU cred în buna credință a acestor lideri europeni față de români! Discursul lor nu șterge gravele abuzuri pe care le-au făcut împotriva noastră! Cred, mai degrabă, că sunt speriați de moarte că UE a luat-o la vale sub conducerea lor, că popoarele au început să se revolte, iar azi vor să ”dreagă busuiocul”, încercând să oprească din mers așa-zisele mișcări ”suveraniste”, pe care le demonizează! Oare, suveranitățile nu trebuie respectate?

De când suveranitățile popoarelor au devenit dușmanii Europei? Nu popoarele, prin dreptul lor suveran, au înființat UE? Această atitudine împotriva suveranităților nu este de bun augur și indică un radicalism și fanatism ale unor funcționari care vor să transforme UE în noua URSS! PNȚCD, partid simbol al românilor, nu va milita niciodată împotriva suveranității poporului român, ceea ce nu înseamnă că nu susținem ideea europeană! Este posibilă o Europă unde popoarele să fie lipsite de suveranitate? Și, dacă va fi așa, cine va spune ce înseamnă libertatea? Funcționarii UE? Cine poate crede într-o asemenea utopie?

Azi România a repurtat o mare victorie: majoritatea funcționarilor UE, care sunt niște inculți, butonați de lobbyuri economice, au auzit Rapsodia lui Enescu. În locul lor, m-aș fi speriat: cu așa cultură, românii nu vor putea fi îngenuncheati prea ușor…

Războiul va continua. Nu știu dacă nu cumva i s-a oferit astăzi Bucureștiului numai un cadou otrăvit. Istoria va dovedi sau nu. Indiscutabil, cei care vor, cu adevărat, să salveze UE, trebuie să modifice din temelii actualele instituții și mentalități ale celor care conduc de prea multă vreme aceste foruri și care stârnesc de prea multă vreme neîncredere și chiar revoltă.

Urez succes României la Președinția rotativă. Mi-aș dori să facă mai puține compromisuri spre deloc și să apere drepturile României ca egal între egali: o putem face o dată la 14 ani! Peste 14 ani, cine stie ce va mai fi? Vom fi iarăși tineri, sau bătrâni de tot?

Sursa / Autor: Aurelian Pavelescu

Articolul Aurelian Pavelescu: “De când suveranitățile popoarelor au devenit dușmanii Europei? Nu popoarele, prin dreptul lor suveran, au înființat UE?” apare prima dată în Glasul.info.