Nu doar libertățile identitare, culturale, politice, sociale ale românilor ardeleni erau interzise de către unguri în Transilvania, ci și libertățile religioase.

De la Budapesta se creau legi atât de subversive încât să permită statului ungar să intervină până și în problemele de ordin religios. Când astfel de intruziuni în viața spirituală sau religioasă erau respinse categoric de către liderii spirituali ai nemaghiarilor, autoritățile interveneau cu bocancii în treburile interne ale vieții bisericești, instaurând teroarea și groaza prin măsuri brutale și aberante.

La data de 1 februarie 1898 se scria în ziarul românesc „Tribuna Poporului” despre procesul absurd ce a avut loc în județul Bihor, la Oradea, așa numitul “Proces de agitație” (n.r. la Tribunalul din Oradea mare, ziua judecății nu este indicată). Acuzatul era preotul Ioan Secheli din Turia (pe Crișul repede). 

Substratul acuzației:

“a fost denunțat că a agitat între enoriașii săi contra căsătoriei civile și a noilor legi religioase introduse în Ungaria. A fost condamnat la 3 luni temniță ordinară și 150 florini amendă”. (n.r. textul este reprodus din ziarul românesc „Tribuna Poporului” 1/13 Febr. 1898).

Observăm astfel că liderii spirituali ai românilor care se ridicau pentru apărarea dogmei religioase sau a ritualilor religioase străbune erau imediat luați în colimator de către autoritățile ungare și tratate cu o sălbăticie care amintește de năvălirile barbare de dinaintea Evului Mediu. Asta a fost atmosfera în care românii au trăit sute de ani în Transilvania, și din păcate există semnele că se vor a fi repetate astfel de incidente.

Tot la Oradea, la Curtea de Apel Oradea, un caz de discriminare făcut de către CNCD împotriva românilor este tratat ca la sfârșitul secolului XIX….

Articolul 1 Februarie 1898 – Preotul român Ioan Secheli din Turia condamnat la 3 luni temniță pentru că s-a opus noilor legi religioase introduse de Ungaria apare prima dată în Glasul.info.

La 16 octombrie 1909 în localitatea Ghioroc din județul Arad, un jandarm ungur l-a bătut crâncen cu patul puștii pe preotul Romul Vatican, român naționalist, pentru simplul motiv că românul nu l-a salutat pe jandarmul ungur.

Deși nu avea niciun motiv întemeiat pentru a acționa împotriva preotului român Romul Vatican, în afară poate de acela că preotul manifesta o atitudine identitară românească, un jandarm ungur îl pândește aproape zilnic pe drum pe preot, doar să-i găsească un pretext, ori pentru a-l aresta, amenda sau să-l bată.

Într-o z când sergentul ungur de la jandarmerie îl pândește pe preotul Romul Vatican, român naționalist, tăbărăște asupra preotului român cu o furie dezlănțuită și îl bate crâncen cu patul puștii. Scenele acestea făceau parte din viață cotidiană a românilor ardeleni pe tot cuprinsul Transilvaniei. Deși ungurii erau populația minoritară pe teritoriul Transilvaniei, aceste excese inumane erau la ordinea zilei, îndreptate mai ales împotriva elitei intelectuale românești, preoți, învățători, avocați, doctori, etc.

Viața românilor ardeleni din Transilvania oricum nu fusese tocmai roză nici înainte de 1867, adică înainte de absolutismul dualismului austro-ungar, dar imediat după 1867 viața lor se transformase ușor dar sigur, într-un adevărat calvar.

Prin legile școlare ale lui Trefort și Aponnyi dispăreau mii de școli românești de pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei, în cadrul unei agresive campanii de maghiarizare prin școlarizare a nemaghiarilor. În doar câteva decenii, Ungaria a reușit să maghiarizeze câteva sute de mii de români de pe teritoriul Ungariei și Transilvaniei. Dacă la sfârșitul secolului XIX erau peste un milion de români pe teritoriul Ungariei, astăzi numărul acestora mai numără abia câteva zeci de mii, dar și aceia pe cale de maghiarizare evidentă.

Articolul 16 Octombrie 1909 – Preotul român Romul Vatican din Ghioroc bătut crâncen cu patul puștii pentru că nu salută un jandarm ungur apare prima dată în Glasul.info.