La 23 iulie 1859 avea loc nașterea presei militare românești: „Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu”. La data de 23 iulie 1859, în București, lua naștere prima publicație oficială a Armatei Române, sub titlul: „Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu”.

Acest moment reprezintă un pas esențial în profesionalizarea și modernizarea instituției militare românești, într-o epocă marcată de eforturi intense de unificare și reformă după dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domn al Moldovei și Țării Românești.

Anul 1859 este anul în care România, deși încă nu purta acest nume oficial, intra într-o nouă etapă: Unirea Principatelor Române. O armată comună era o condiție necesară pentru consolidarea statului. Totodată, se simțea nevoia unei publicații dedicate, instruirii cadrelor militare, informării publicului cultivat asupra chestiunilor militare și promovării valorilor de disciplină, onoare și devotament național.

Publicația se remarca printr-o abordare enciclopedică, îmbinând informația practică militară cu teme științifice și politice ale vremii. Rubricile abordau ordine și reglementări militare, instrucțiuni tactice și tehnice pentru ofițeri, articole despre politică, diplomație și evoluții internaționale, note științifice și culturale și probleme de organizare a armatei și sistemului de apărare. Era o revistă destinată nu doar soldaților și ofițerilor, ci și unui public interesat de rolul armatei în viața națiunii.

Prima serie a apărut până la 3 decembrie 1859, având o viață de doar câteva luni, din motive administrative și financiare. Cu toate acestea, a lăsat o moștenire simbolică majoră pentru cultura militară românească.

La 135 de ani de la prima apariție, în contextul transformării postdecembriste a României, la 22 iulie 1994, a fost relansată o serie nouă a „Observatorului militar”, devenind publicația oficială a Ministerului Apărării Naționale, editată de Statul Major al Apărării.

„Observatorul militar” nu a fost doar o publicație de specialitate, ci un simbol al conștientizării rolului armatei într-o Românie modernă. A deschis drumul unei tradiții de transparență, profesionalism și dialog între armată și societate.

Astăzi, când vorbim despre comunicare instituțională sau despre presă militară, uitarea acestui act fondator din 1859 ar fi o greșeală. Este o filă de istorie care ne arată că, încă de la început, românii au înțeles că o armată puternică are nevoie nu doar de arme, ci și de conștiință, de cuvânt și de spirit.

Articolul 23 Iulie 1859 – A apărut, la București, prima publicație a Armatei Române, “Observatorul militar, diariu, politicu și scientificu” apare prima dată în Glasul.info.