Potrivit unor estimări din partea istoricilor, numărul celor deportați din Basarabia şi Nordul Bucovinei către Siberia şi Kazahstan se ridică de la câteva sute de mii de persoane, până la peste un milion.

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a avut loc primul val de deportări în Basarabia şi Nordul Bucovinei către Siberia şi Kazahstan. Deportarea era una din formele de represiune politică preferate de către autoritățile sovietice, adesea echivalentă cu suprimarea fizică, ținând cont de condițiile groaznice în care erau ținuți cei deportați: hrană insuficientă, îmbrăcăminte inadecvată pentru condițiile meteo extreme, muncă forțată până la epuizare, torturi, violuri, execuții, etc.

Au existat trei valuri de deportări ale populației din Basarabia și Bucovina de Nord. Primul val a avut loc în blestemata noapte de 12 spre 13 iunie 1941, atunci când structurile NKVD-iste au constituit baza logistică a mecanismului deportării.

Generalul NKVD Sergo Goglidze, unul din organizatorii deportărilor din 12-13 iunie 1941, îi solicita lui Stalin să fie strămutate în regiunile îndepărtate din nordul și estul URSS-ului nu mai puțin de 5.000 de familii. La data de 7 iunie 1941, structura NKVD a RSS Moldovenești a cerut 1315 vagoane pentru transportul deportaților.

Basarabia și destinul ei secret

Listele cu cei deportați erau alcătuite pe baza rapoartelor NKVD despre rămășițele unor partide și organizații românești, dar și pe bază de delațiuni, ținându-se cont de pregătirea și activitatea capului familiei, de averea sa și de faptul dacă a colaborat cu administrația românească.

Operațiunea propriuzisă de deportare, a început în noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, după miezul nopții, respectiv pe la ora 02:30. Urmau să fie ridicate 32.423 persoane, dintre care 6.250 să fie arestate, iar restul 26.173 de persoane – deportate (inclusiv 5.033 persoane arestate și 14.542 persoane deportate din RSS Moldovenească).

Modul “de lucru” era astfel: o echipă formată din doi-trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere membrii gospodăriilor. “Într-un sfert de oră să fiți gata!“, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau să ridice oamenii se găsea și  binevoitorul  sau binefăcătorul care a denunțat familia și, astfel,  ajuta NKVD-ul să depisteze “elementele periculoase“.

Cei deportați aveau permisiunea să ia cu ei doar câte 10 kg de fiecare persoană, numai că, în cele mai multe cazuri, tot ce reușeau să ia deportații cu ei mai de preț, ajungea să fie luat cu forța de către cei care-i ridicaseră în miez de noapte și împărțit între ei. După ce erau scoși din case, deportații erau urcați în camioane sau în căruțe, cu ajutorul cărora erau transportați până în gările unde-i aștepatu trenurile care să-i ducă înspre nescunoscut, către “Siberii de gheață”.

Abia după decenii bune, la 10 aprilie 1989 a fost adoptată hotărârea Consiliului de Miniștri al RSSM, prin care deportații au fost complet reabilitați. Iar la data de 20 august 2013 în scuarul gării feroviare din capitala Republicii Moldova, la Chișinău, a fost inaugurat un monument în memoria victimelor deportărilor staliniste, cunoscut și ca “Trenul durerii”.

Monumentul deportaților din Chișinău, sau “Monumentul în memoria victimelor deportărilor regimului comunist“, neoficial, denumit și „Trenul durerii”, este un monument comemorativ dedicat zecilor de mii de moldoveni (basarabeni) deportați în anii 1940–1953 în timpul deportărilor staliniste.

Articolul În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 a avut loc primul val de deportări în Basarabia şi Nordul Bucovinei către Siberia şi Kazahstan apare prima dată în Glasul.info.

Indiferent de regimul sub care s-a aflat Imperiul Rusiei de-a lungul timpului, romanii care ocupau spatiul etnic romanesc ce ajungea candva pana la Bug si chiar si dincolo de limitele sale, au avut mereu de suferit fiind supusi opresiunii si asimilarii fortate. Cand nu erau multumite de ritmul in care decurgea asimilarea fortata prin rusificare a etniilor bastinase, adeseori autoritatile ruse recurgeau la metode mult mai brutale: crime, executii si deportari. Deportari mai mult sau mai putin “benevole” ale etnicilor romani concentrati candva in acest spatiu care se intindea de la Nistru pana la Bug, au mai avut loc si in timpul Imperiului Tarist Rus, in mai multe etape.

Aproximativ 74000 de romani din Basarabia si Bucovina au fost deportati in Siberia

Insa ceea ce s-a intamplat incepand cu 1941 reprezinta o adevarata epurare etnica, sistematica si un genocid cum rar mai sunt intalnite in istoria neamului romanesc. Primul val al deportarilor a inceput in noaptea de 12 spre 13 iunie 1941 atat in Basarabia cat si in nordul Bucovinei. NKVD-istii detineau informatii uluitor de precise despre adresele partidelor politice romanesti, ale intelectualilor, comerciantilor, industriasilor, preotilor, invatatorilor, etc

De unde aveau criminalii NKVD-isti informatii atat de precise incat sa descinda in miez de noapte, intr-o tara straina, aflata zeci de ani sub administratie romaneasca, in orase sau sate pe care le vedeau pentru prima data in viata lor si totusi sa descinda fix in locul potrivit pentru a lua “elementele antisovietice” prin surprindere?

In primul rand, rusii detineau arhivele statului roman, transferate in 1916 impreuna cu tezaurul Romaniei in Rusia. De acolo au putut studia detaliat atat de multe informatii importante, mai multe poate decat ar fi putut aduna spionajul rusesc intr-un secol intreg. In al doilea rand, existau spioni de diverse etnii, infiltrati de o lunga perioada de timp, care trimiteau regulat in Rusia rapoarte informative despre elementele antisovietice din Basarabia. Si mai existau si “tovarasii denuntatori”, care adeseori se regaseau in echipele de NKVD-isti veniti sa ridice familiile de romani.

Conditiile in care au calatorit romanii deportati din Basarabia si din nordul Bucovinei erau mai mult decat groaznice. De fapt, o buna parte a celor mai vulnerabili dintre cei ingramaditi cu forta in  vagoanele mizerabile ale trenurilor au murit inainte de a ajunge la asa zisele lor destinatii, lagare de munca din Kazahstan sau din Siberia.

Dumnezeu sa-i odihneasca pe acei romani care si-au gasit sfarsitul la mii de kilometri departare de locurile lor natale.

Glasul.info

https://youtube.com/watch?v=EbWzK_KOuk8

Articolul Aproximativ 74000 de români din Basarabia și Bucovina au fost deportați in Siberia apare prima dată în Glasul.info.