Într-un context european tensionat, marcat de rivalități imperiale și de aspirațiile naționale ale popoarelor aflate sub dominații străine, ziua de 25 iulie 1857 marchează un moment de cotitură în istoria formării statului român modern.

În acea zi, a avut loc o înțelegere decisivă între două mari puteri ale vremii, Franța lui Napoleon al III-lea și Marea Britanie, condusă de regina Victoria. Întâlnirea dintre cei doi suverani a avut în centru problema Principatelor Române, Moldova și Țara Românească, aflate atunci sub suzeranitate otomană și protectorat rusesc, dar profund influențate de interesele marilor imperii occidentale.

La acea vreme, ideea unirii Principatelor prindea contur în conștiința națională românească, susținută de elitele pașoptiste și consolidată prin adunările ad-hoc convocate în ambele țări. Cu toate acestea, planul unirii era încă sub amenințarea marilor jocuri diplomatice.

Marea Britanie, temătoare de o eventuală influență franceză prea mare în regiune, se opunea unei uniri sub un principe străin, idee susținută de Franța. Compromisul din 25 iulie / 6 august 1857 a schimbat radical cursul evenimentelor: Londra a acceptat anularea alegerilor falsificate din Moldova, permițând organizarea unui nou scrutin sub supraveghere internațională, iar Parisul a renunțat la impunerea unui principe străin.

Prin acest acord, marile puteri au ajuns la un echilibru de influență, care a deschis calea pentru alegerea lui Alexandru Ioan Cuza în 1859 și pentru înfăptuirea Unirii Principatelor. Astfel, ziua de 25 iulie rămâne un reper simbolic în istoria diplomației românești, marcând momentul în care visul unirii a devenit posibil în ochii Europei.

Articolul 25 iulie 1857 – Compromisul franco-britanic care a pregătit nașterea României moderne apare prima dată în Glasul.info.

La 30 Mai 1860 domnitorul Alexandru Ioan Cuza instituie în Principatele Române unite, medalia militară “Pro Virtute Militari”.

“La 30 mai 1860 era publicată în Monitorul Oastei legea privind instituirea medaliei Pro Virtute Militari, prima decorație românească destinată celor care au participat la lupta din Dealul Spirii din anul 1848.

Chiar dacă era legiferată şi bătută, medalia nu a fost înmânată veteranilor, cel mai probabil din motive politice, pentru a nu deranja prea tare Imperiul Otoman care, pe de-o parte nu putea accepta, ca putere suzerană, emiterea de decoraţii, pe de altă parte, această decoraţie se constituia într-un afront direct la adresa otomanilor prin comemorarea unei bătălii purtate împotriva lor.

Medalia a fost distribuită abia sub regimul Locotenenţei Domneşti din primăvara anului 1866.”, scrie pe facebook Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (CESPE)

Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (CESPE)

Medalia  Pro Virtute Militari, foto: Facebook / Centrul European de Studii în Probleme Etnice al Academiei Române (CESPE)

“Bătălia din Dealu Spirii purtată împotriva trupelor contrarevoluţionare otomane a evidenţiat legătura strânsă între pompieri şi popor, hotărârea corpului de cadeţi şi a trupei de a respinge agresiunea străină. Animaţi de dragostea de ţară, pompierii au dovedit, pe timpul încleştării: vitejie, curaj, măiestrie în rezolvarea oportună a situaţiilor de luptă, capacitate de luptă ridicată şi spirit de sacrificiu în inegala confruntare cu inamicul.

Un participant la evenimentele vremii sintetiza rolul ofiţerilor pompieri astfel: “Pompierii, sub comanda unor ofiţeri ca Zăgănescu, Deivos şi Statrotescu deveniseră arma cea mai inteligentă a poliţiei Capitalei”.

Apreciind sacrificiul eroilor din Dealu Spirii, unde au căzut aproape 100 de pompieri militari, primul Parlament al României acordă, în anul 1860, pensii de viaţă participanţilor la eroicul atac, precum şi nou instituita medalie “PRO VIRTUTE MILITARI”.“, scrie ISU Iași într-un comunicat dedicat Zilei Pompierilor din România

ISU Iași

Articolul 30 Mai 1860 – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza instituie în Principatele Române unite, medalia militară “Pro Virtute Militari” apare prima dată în Glasul.info.