Piața liberă influențează economia; precupeții la loc de cinste, producătorii la margine de piață. O raită prin piața agroalimentară nu strică nimănui, chiar și pentru mișcarea zilnică, benefică pentru sănătate. Dar la cumpărături majoritatea cetățenilor parte și de distracție.

Mă plimb printre mesele pline, de fabricație pur românească, ciment mozaicat, model 1960 și ceva.Observ produsele, le „pipăi” cu privirea, le simt mirosul specific, aspectul, prospețimea și culoarea produsului pentru că aceasta este în mare măsură influențată de mineralului predominant din compoziția chimică a zarzavatului.

Mă opresc în fața unei mese, sunt convins fără dubii că mă aflu în fața unui „producător” autentic. După port, apreciez instant ca este din zona Amaradiei. Îndrăznesc să întreb, că tot nu se înghesuiau cumpărătorii ”De unde sunteți?”. Mă privește prietenos și-mi răspunde ”Din Ișalnițadomnule. Poftiți! Alegeți ce doriți și la preț ne înțelegem”.

Cumpara produse romanesti, nu imbogatesti taranul dar il ajuti sa supravietuiasca

Mă uit la mâinile bătătorite de muncă și totuși îngrijite și la fața luminoasă ce nu trădează vreo urmă de falsitate. ”Le produceți în grădina proprie?”, continui eu mirosind o chită de leuștean care te îmbată cu mirosul pătrunzător de prospețime al pământului. ”Da domnule. Am o curte de 9 arii, dar anul asta ne-a secat fântâna de la secetă și e cam slabă producția”.

Cu ochiul de merceolog, văzusem cauza pentru care produsul autohton nu este atât de „comercial” ca cel expus de precupeții ce domină piața, pe la care trecusem ceva mai devreme. Pătrunjelul lor nu mirosea a pătrunjel, morcovul lor nu era atât de dulce, îmbrăcămintea lor, „made in Turkey” (ca și produsele) atrăgeau totuși gospodinele neexperimentate sau neglijente cu sănătatea familiei. ”N-are lumea bani domnule”, spune ca pentru sine cu obidă, ișelniceanca. „N-are cumpărătorul, n-avem nici noi. Muncim mai mult degeaba, din obișnuință, să nu ne lenevim” continuă ea.

Se apropie o doamnă, care se oprește în fața tarabei. Alege fără vre-un cuvânt câteva legături din fiecare produs. Era și o plasă cu păstăi de fasole verde. Ia o păstaie, o rupe, o miroase, studiază cu atenție secțiunea și întreabă, după ce umple două sacoșe cu fasolea, la care mai înainte o altă gospodină se cam strâmbase, ”Cât costă totul?”. ”Doar 18 de lei doamnă” vine răspunsul țărăncii. Doamna îi întinse 20 și refuză restul. Nu mă pot abține și remarc ”Vă pricepeți doamnă. Felicitări!” Se uită la mine și la aparatul de filmat agățat de gât și-mi răspunde zâmbind ”Normal, sunt medic!”

Sursa: cyd.ro

Articolul Cumpara produse romanesti, nu imbogatesti taranul dar il ajuti sa supravietuiasca apare prima dată în Glasul.info.