În noaptea de 6 spre 7 februarie 1941, pe malul înghețat al Prutului, s-a consumat una dintre cele mai tragice pagini ale istoriei românilor din Bucovina de Nord. La Lunca, aproape șase sute de civili pașnici, bărbați tineri, tați, fii, au pornit cu speranța simplă și legitimă de a se întoarce în patria-mamă. Nu purtau arme, nu amenințau pe nimeni. Pur tau doar dorul de libertate și credința că granița nedreaptă trasată de ocupația sovietică poate fi trecută cu prețul curajului. Răspunsul a fost mitraliera.

Masacrul de la Lunca nu este un accident al istoriei, ci rezultatul direct al unei politici de teroare. După ultimatumul sovietic din iunie 1940 și ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, vieți au fost rupte în două de o frontieră impusă cu forța. Familii despărțite, sate întregi puse sub suspiciune, români transformați peste noapte în „trădători ai Patriei”. În acest climat de frică, tentativa de a fugi în România a devenit pentru mulți singura cale de a-și salva demnitatea.

La Lunca, grănicerii sovietici au deschis focul în zori, din mai multe direcții. Apa Prutului s-a înroșit, iar pământul a fost acoperit de trupuri. Organizatorii au căzut primii; alții au fost doborâți din spate. Puțini au scăpat. Cei prinși au cunoscut un al doilea calvar: anchete, procese-spectacol, condamnări la moarte și deportări în Gulag. Din zecile de condamnați la muncă forțată, doar trei s-au mai întors. Pentru familiile lor, pedeapsa a fost colectivă: arestări, deportări, ștergerea identității.

Astăzi, la Mahala, 107 cruci albe fără nume stau mărturie. Ele nu acoperă toate gropile comune, nu cuprind toate viețile curmate, dar spun adevărul esențial: românii de la Lunca au murit pentru dreptul de a fi români. Fără lozinci, fără arme, fără ură. Doar cu nădejdea întoarcerii acasă.

Masacrul de la Lunca este adesea amintit alături de Fântâna Albă. Împreună, ele alcătuiesc un rechizitoriu moral al ocupației sovietice și o obligație de memorie pentru noi. A uita înseamnă a consimți. A tăcea înseamnă a accepta ca victimele să fie ucise a doua oară, prin indiferență.

Comemorarea anuală din prima duminică a lunii februarie nu este un ritual gol. Este un act de dreptate. Este jurământul că numele celor condamnați, al celor îngropați în anonimat, al familiilor distruse, nu vor fi șterse. Este reafirmarea unei continuități românești care a rezistat imperiilor, deportărilor și minciunii oficiale.

La 7 februarie 1941, la Lunca, românii nu au pierdut o bătălie; au câștigat o mărturie. Au arătat că identitatea nu se negociază și că libertatea, chiar când este zdrobită, lasă urme adânci. Datoria noastră este să le păstrăm vii. Pentru Bucovina. Pentru România. Pentru adevăr.

Articolul 7 februarie 1941 – Masacrul de la Lunca: sângele românesc pe Prut, o rană deschisă a Bucovinei apare prima dată în Glasul.info.

George Simion, presedintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012, organizeaza un nou eveniment la vama Albița-Leușeni, eveniment intitulat “Podul Tricolor la Prut“.  Din informatiile puse la dispozitie de organizatorii acestei manifestari in descrierea evenimentului creat pe Facebook aflam ca participantii vor desfasura un drapel lung de 300 de metri care va lega simbolic ambele maluri ale Prutului.

După Podul de Flori, la Prut vom face Podul TRICOLOR – 6 iunie – La Vama nedreaptă Albița-Leușeni

“După Podul de Flori, la Prut vom face Podul TRICOLOR.
La Vama nedreaptă Albița-Leușeni, e timpul ca Prutul lacrimilor noastre să-l unim cu drapelul nostru național.
Un drapel de 300 de metri va fi desfășurat pe ambele maluri ale Prutului.
Evenimentul de față are rolul de a ne fi Platformă de organizare pentru grupurile de pe ambele maluri ale Prutului care își doresc să participe.”, au scris organizatorii evenimentului in descrierea acestuia

Eveniment Facebook: Podul Tricolor la Prut, 

Organizator : George Simion, presedintele Platformei Unioniste Acțiunea 2012

www.facebook.com/groups/1566560063563724/1655852341301162/

https://youtube.com/watch?v=aCSc8amxo0Q

Sursa video: Simona Voicu

Articolul După Podul de Flori, la Prut vom face Podul TRICOLOR – 6 iunie – La Vama nedreaptă Albița-Leușeni apare prima dată în Glasul.info.

Şi-au riscat viaţa trecând pe gheaţă Prutul, numai ca să ajungă în U.E. Poliţiştii de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Folteşti au depistat în zona de responsabilitate doi cetăţeni moldoveni, care au încercat să intre ilegal în România, traversând râul Prut pe un pod de gheaţă.

În cadrul unei acţiuni de colaborare cu autorităţile de frontieră din R. Moldova, poliţiştii de frontieră români au fost informaţi că două persoane încearcă să treacă râul Prut şi să intre pe teritoriul României. Astfel, poliţiştii de frontieră din cadrul Sectorului Poliţiei de Frontieră Folteşti au depistat, la scurt timp, pe direcţia localităţii de frontieră Vlădeşti, în apropierea malului românesc al râului Prut, două persoane de sex masculin, care nu-şi justificau prezenţa în zonă.

Doi moldoveni au trecut ilegal frontiera pe podul de gheaţă al râului Prut

În vederea stabilirii identităţii şi efectuării cercetărilor, bărbaţii au fost conduşi la sediul sectorului. În urma verificărilor specifice efectuate cu sprijinul autorităţilor din R. Moldova şi din declaraţiile bărbaţilor, poliţiştii de frontieră au stabilit că aceştia sunt cetăţenii din Republica Moldova, Oleg G. şi Nicolae R., în vârstă de 20, respectiv 22 ani, care au trecut pe podul de gheaţă format pe râul Prut, cu intenţia de a ajunge într-o altă ţară a Uniunii Europene, în vederea găsirii unui loc de muncă.

Lucrătorii noştri au mai stabilit faptul că Oleg G. a mai fost depistat si în anul 2010 încercând să intre ilegal pe teritoriul României”, a precizat cms.şef Vică Tănase, Poliţia de Frontieră Galaţi.

Poliţiştii de frontieră au întrerupt călătoria băbaţilor şi le-au întocmit lucrare penală lui Oleg G. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de intrarea în ţară prin trecerea ilegală a frontierei de stat a României de către un străin declarat indezirabil ori căruia i-a fost interzis în orice mod dreptul de intrare sau de şedere în ţară , iar lui Nicolae R. sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trecere frauduloasă a frontierei de stat. La finalizarea cercetărilor, bărbaţii au fost predaţi autorităţilor de frontieră ale Republicii Moldova.

Sursa:

[1] deschide.md via presagalatibraila.com

Articolul Doi moldoveni au trecut ilegal frontiera pe podul de gheaţă al râului Prut apare prima dată în Glasul.info.

Boierul moldovean Mihalcea Hâncu, născut la Secăreni (în prezent, în raionul Hâncești), a avut un destin cu adevărat deosebit.

A condus o răscoală împotriva domniei, a ctitorit o mănăstire, a ajuns în vârfurile puterii, dar a fost și robit de tătari.A fost cântat în balade, a dat limbii române câteva expresii, în cinstea sa au fost denumite orașul Hâncești și strada principală a acestuia, precum și mănăstirea pe care a ctitorit-o.

Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671

Astăzi ne amintim de el pentru că pe 9 decembrie 1671 Mihalcea Hâncu a declanșat răscoala orheienilor, lăpușnenilor și sorocenilor împotriva domnitorului Gheorghe Duca, una din cele mai mari răscoale din istoria Moldovei.De atunci a rămas expresia ,,Vodă da și Hâncu ba”.
Răscoala lui Hâncu a avut succes în prima fază, când rebelii au cucerit Iașiul și au pus stăpânire pe curtea domnească, din care fugise Duca-vodă.
Unele surse îl prezintă pe Hâncu și ca domn al Moldovei în perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cât răsculații au controlat capitala.Totuși, stăpânirea lui Hâncu nu a durat mult, pentru că Gheorghe Duca s-a întors în curând cu oaste și sprijin din partea turcilor și tătarilor.La începutul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hâncu, aceștia din urmă fiind într-un final învinși.

A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lăpușneni și soroceni fiind duși în robie, spânzurați sau trași în țeapă.Hâncu însuși a fugit la cazaci, de unde s-a reîntors în 1673 când în Moldova se schimbă domnitorul.
Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hâncu l-a slujit cu mare dreptate și credință, lucru pentru care a primit o moșie.După puțin timp, în 1674, a fost luat în robie de tătari, iar fiul său, Dumitrașcu Hâncu, a trebuit să vândă o mare parte din avere pentru a-l răscumpăra.Circulă legenda conform căreia Mihalcea Hâncu a ctitorit celebra mănăstire care îi poartă numele, după ce a jurat că o va face dacă scapă din robia tătărească.
Mănăstirea a fost înființată tot pe 9 decembrie, în 1678, printr-un act de donație făcut de Mihalcea Hâncu.

O altă legendă despre înființarea mănăstirii este legată de una din fiicele lui Hâncu, care i-a cerut tatălui său ridicarea unui schit. În noua mănăstire ea urma să se călugărească, luând numele de Parascheva (de unde și numele hramului bisericii din mănăstire).Nu se știe despre care fiică a lui Hâncu este vorba exact, acesta având, cu soția sa Marula, trei fete, Maria, Alexandra și Chelsia.Pe lângă cele trei fiice, Mihalcea Hâncu a mai avut și doi feciori, Dumitrașcu, cel care l-a răscumpărat din robie, și Donie, ucis de Gheorghe Duca, probabil în contextul răscoalei.
Mihalcea Hâncu a murit în 1698, după ce în ianuarie din același an și-a făcut testamentul.

Până la noi nu a ajuns vreo imagine a lui Mihalcea Hâncu, dar s-a păstrat inelul de argint al acestuia, care se găsește în prezent la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Chișinău.
Monograma „M M” de pe inel vine de la ,,Mihalcea medelnicer” (funcția pe care o avea Hâncu atunci când a fost făcut inelul).

„În al doilea an al domniei sale*, moldovenii care locuiesc dincolo de Prut stârnesc, Cantemir** ținându-se deoparte, o răscoală împotriva domnului. Se adună aproape 8.000 de răsculați, se îndreaptă pe neașteptate către Iași și împresoară pe domn în cetate. Duca îi cere lui Cantemir să apere curtea. Îi pune vitejește pe fugă pe răsculații năvălitori, dar în cele din urmă, prin mijlocirea lui Cantemir, Duca-vodă îi întreabă pe răsculați ce vor. Aceștia răspund că nu vor nimic altceva decât ca el să părăsească domnia.

Vodă se învoiește cu ușurință, vestește că a părăsit domnia și cere slobodă trecere spre Țarigrad. Răsculații se învoiesc. Duca, ieșind din Iași, ajunge la Galați (un oraș așezat pe malul Dunării), de unde îl înștiințează pe sultan despre răscoala moldovenilor. Sultanul îi poruncește să ia cale întoarsă și, cu tătarii orânduiți, să-i spulbere pe răsculați și să-i măcelărească pe toți până la unul.

S-a folosit Duca nu numai de sfaturile, ci și de brațul lui Cantemir împotriva dușmanilor săi; căci răsculații, aflând știrea despre întoarcerea Ducăi și venirea tătarilor, se adună în câmpia Orheiului și jură sau să moară, sau să nu-l primească pe Duca în domnie. Cantemir este trimis de Duca cu o parte din tătari, îi pune pe fugă pe răsculați, îi risipește și îi silește să se supună stăpânirii domnului. Întorcându-se Duca, îi este foarte mulțumitor lui Cantemir și îl cinstește cu slujba de mare clucer.”

Sursa traducerii (după manuscrisul original păstrat la Sankt Petersburg): Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, Text stabilit și tradus de Radu Albala, București, 1973

Surse:

[1]  http://tanchistiiinvizibili.wordpress.com/2013/12/08/rascoala-lui-mihalcea-hancu/

[2] http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/01/09/rascoala-a-moldovenilor-dintre-prut-si-nistru-1671-povestita-de-dimitrie-cantemir/

Articolul Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671 apare prima dată în Glasul.info.

9 decembrie 1671 – Rascoala lui Mihalcea Hancu

Boierul moldovean Mihalcea Hancu, nascut la Secareni (in prezent, in raionul Hancești), a avut un destin cu adevarat deosebit.

A condus o rascoala impotriva domniei, a ctitorit o manastire, a ajuns in varfurile puterii, dar a fost și robit de tatari.A fost cantat in balade, a dat limbii romane cateva expresii, in cinstea sa au fost denumite orașul Hancești și strada principala a acestuia, precum și manastirea pe care a ctitorit-o.
Astazi ne amintim de el pentru ca pe 9 decembrie 1671 Mihalcea Hancu a declanșat rascoala orheienilor, lapușnenilor și sorocenilor impotriva domnitorului Gheorghe Duca, una din cele mai mari rascoale din istoria Moldovei.De atunci a ramas expresia ,,Voda da și Hancu ba”.

Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671

Rascoala lui Hancu a avut succes in prima faza, cand rebelii au cucerit Iașiul și au pus stapanire pe curtea domneasca, din care fugise Duca-voda.

Unele surse il prezinta pe Hancu și ca domn al Moldovei in perioada decembrie 1671-ianuarie 1672, cat rasculații au controlat capitala.Totuși, stapanirea lui Hancu nu a durat mult, pentru ca Gheorghe Duca s-a intors in curand cu oaste și sprijin din partea turcilor și tatarilor.

La inceputul anului 1672, s-au dus o serie de lupte dintre forțele lui Duca și rebelii lui Hancu, aceștia din urma fiind intr-un final invinși.A urmat represiunea lui Gheorghe Duca, mulți orheieni, lapușneni și soroceni fiind duși in robie, spanzurați sau trași in țeapa.Hancu insuși a fugit la cazaci, de unde s-a reintors in 1673 cand in Moldova se schimba domnitorul.

Pe noul domn Ștefan Petriceicu, Hancu l-a slujit cu mare dreptate și credința, lucru pentru care a primit o moșie.Dupa puțin timp, in 1674, a fost luat in robie de tatari, iar fiul sau, Dumitrașcu Hancu, a trebuit sa vanda o mare parte din avere pentru a-l rascumpara.Circula legenda conform careia Mihalcea Hancu a ctitorit celebra manastire care ii poarta numele, dupa ce a jurat ca o va face daca scapa din robia tatareasca.

Manastirea a fost inființata tot pe 9 decembrie, in 1678, printr-un act de donație facut de Mihalcea Hancu.
O alta legenda despre inființarea manastirii este legata de una din fiicele lui Hancu, care i-a cerut tatalui sau ridicarea unui schit. In noua manastire ea urma sa se calugareasca, luand numele de Parascheva (de unde și numele hramului bisericii din manastire).

Nu se știe despre care fiica a lui Hancu este vorba exact, acesta avand, cu soția sa Marula, trei fete, Maria, Alexandra și Chelsia.Pe langa cele trei fiice, Mihalcea Hancu a mai avut și doi feciori, Dumitrașcu, cel care l-a rascumparat din robie, și Donie, ucis de Gheorghe Duca, probabil in contextul rascoalei.
Mihalcea Hancu a murit in 1698, dupa ce in ianuarie din același an și-a facut testamentul.

Pana la noi nu a ajuns vreo imagine a lui Mihalcea Hancu, dar s-a pastrat inelul de argint al acestuia, care se gasește in prezent la Muzeul Național de Istorie și Arheologie din Chișinau.
Monograma „M M” de pe inel vine de la ,,Mihalcea medelnicer” (funcția pe care o avea Hancu atunci cand a fost facut inelul).

Răscoală a moldovenilor dintre Prut și Nistru (1671) povestită de Dimitrie Cantemir

Poveste despre viața si faptele domnitorului moldovean Constantin Cantemir, rezumatul lui Theophilus Siegfried Bayer in latina si rusa la opera lui Dimitrie Cantemir (Moscova, 1783).

„In al doilea an al domniei sale*, moldovenii care locuiesc dincolo de Prut starnesc, Cantemir** ținandu-se deoparte, o rascoala impotriva domnului. Se aduna aproape 8.000 de rasculați, se indreapta pe neașteptate catre Iași și impresoara pe domn in cetate. Duca ii cere lui Cantemir sa apere curtea. Ii pune vitejește pe fuga pe rasculații navalitori, dar in cele din urma, prin mijlocirea lui Cantemir, Duca-voda ii intreaba pe rasculați ce vor. Aceștia raspund ca nu vor nimic altceva decat ca el sa paraseasca domnia.

Voda se invoiește cu ușurința, vestește ca a parasit domnia și cere sloboda trecere spre Țarigrad. Rasculații se invoiesc. Duca, ieșind din Iași, ajunge la Galați (un oraș așezat pe malul Dunarii), de unde il inștiințeaza pe sultan despre rascoala moldovenilor. Sultanul ii poruncește sa ia cale intoarsa și, cu tatarii oranduiți, sa-i spulbere pe rasculați și sa-i macelareasca pe toți pana la unul.

S-a folosit Duca nu numai de sfaturile, ci și de brațul lui Cantemir impotriva dușmanilor sai; caci rasculații, afland știrea despre intoarcerea Ducai și venirea tatarilor, se aduna in campia Orheiului și jura sau sa moara, sau sa nu-l primeasca pe Duca in domnie. Cantemir este trimis de Duca cu o parte din tatari, ii pune pe fuga pe rasculați, ii risipește și ii silește sa se supuna stapanirii domnului. Intorcandu-se Duca, ii este foarte mulțumitor lui Cantemir și il cinstește cu slujba de mare clucer.”

Sursa traducerii (dupa manuscrisul original pastrat la Sankt Petersburg): Dimitrie Cantemir, Viața lui Constantin Cantemir, Text stabilit și tradus de Radu Albala, București, 1973

Surse:

[1]  http://tanchistiiinvizibili.wordpress.com/2013/12/08/rascoala-lui-mihalcea-hancu/

[2] http://tiparituriromanesti.wordpress.com/2014/01/09/rascoala-a-moldovenilor-dintre-prut-si-nistru-1671-povestita-de-dimitrie-cantemir/

Articolul Rascoala moldovenilor dintre Prut si Nistru de la 9 decembrie 1671 apare prima dată în Glasul.info.