Schimbările radicale de pe frontul de răsărit au provocat în vara anului 1944 o derută totală în politica ocupanților horthyști din Transilvania de Nord. În condițiile în care ofensiva Armatei Române venea ca un tăvălug peste horthyști, “himerele maghiaro-horthyste” au abordat tactici din ce în ce mai lașe și mai odioase: crima, jaful, sabotajul, și … fuga.

“La 7 septembrie 1944 preoții ortodocși rămași liberi și în viață (arhimandritul Dinu, protopopii Ion Evuțianu, Popovici, preotul Lupșa), toți medicii, avocații și ceilalți intelectuali români din Bihor și Satu Mare au fost arestați și trimiși într-o direcție necunoscută, probabil ca ostatici sau prizonieri de război. (Nota informativă 520 a Agenției Frontului de Vest, subcentrul Beiuș – SSI). Preotul ortodox Vușcan din Săcădat – Bihor a reușit să dispară.” – sursa: Țara Oașului în memoria documentelor, volumul I, de Emanuil Rus și Adrian Rezeanu

[one_half]

În avanpostul luptei pentru supravieţuire. Apărarea naţională a României şi frontul secret în vâltoarea anilor 1938-1940( Dan Prisăcaru)

[/one_half]

“Sub pretextul nevoilor militare, au început rechizițiile forțate ale clopotelor bisericilor ortodoxe din Satu Mare și Bihor. La 31 august 1944 au fost ridicate și transportate clopotele de la bisericile Bălnaca – Șuncuiuș, Beznea – Bratea (Bihor). La 27 august 1944 o aceeași situație era în comunele Nojorid, Cihei – Sânmartin din Bihor, Medieșul Aurit și Potău – Satu Mare. (Nota informativă 455/27 august 1944, Agentura Frontului român de vest, subcentrul Beiuș – SSI)”, sursa: Țara Oașului în memoria documentelor, volumul I, de Emanuil Rus și Adrian Rezeanu

Articolul 7 septembrie 1944: Preoții ortodocși din Bihor și Satu Mare rămași în viață au fost arestați și direcționați către o destinație necunoscută apare prima dată în Glasul.info.