La 20 ianuarie 1990 a apărut, la București, primul număr al revistei „22”, editată de Grupul pentru Dialog Social. Era începutul dezastrului pentru România! Grupul pentru Dialog Social era o adevărată Colana a V-a nășită de George Soros pe la mijlocul anilor ’80 prin intermedierea făcută de către mama Sandrei Pralong, cea care avea să fie consilieră pentru președinții trădători din România.

Apariția acestei publicații pestilențiale la care Silviu Brucan era tartorul care dicta politica editorială cu o direcție vădit antiromânească, a marcat debutul unei propagande oribile împotriva reperelor identitare românești, fiind atacate sistematic cultura, istoria, spiritualitatea și tot ceea ce era românesc.

“Pe 5 ianuarie 1990, la invitația lui Silviu Brucan, a aterizat pentru prima oară la București la bordul avionului personal, miliardarul american de origine maghiară George Soros, împreuna cu o femeie, cu acoperire diplomatică. El a mers direct la sediul GDS, sediu repartizat de Brucan în numele FSN în fostul local UTC al lui Nicu Ceaușescu din Calea Victoriei 120, numindu-l pe Alin Teodorescu director al GDS și al nou înființatei fundații Soros – filiala România, al cărei buget inițial a fost de 1 milion USD. El a susținut totodată crearea unui săptămânal numit Revista 22, avându-l ca redactor-șef pe Stelian Tănase și pe Dan Pavel redactor sef adjunct și înființarea pe lângă fundația Soros de ONG-uri satelit, intitulate apărătoare ale drepturilor omului.”

La doar șapte ani distanță George Soros spunea prin propriile sale cuvinte cine este el cu adevărat, omul din spatele Grupului pentru Dialog Social și implicit al Revistei 22, o fițuică globalistă, neormarxistă și profund antiromânească! În timpul unui interviu publicat la 15 noiembrie 1997 de către Sydney Morning Herald, George Soros se caracteriza astfel:

”Dacă a existat vreodată un om căruia i s-ar potrivi stereotipul de iudeo – plutocratic bolșevic mondial sionist conspirator, acesta sunt eu …”, a declarat George Soros pentru Sydney Morning Herald în timpul unui interviu publicat la 15 noiembrie 1997

“If there was ever a man who would fit the stereotype of the Judeo-plutocratic Bolshevik Zionist world conspirator, it is me” – (Sydney Morning Herald interview, November 15, 1997)

Cine și ce sunt progresiștii de la Revista 22?

Bolșevicii de ieri și de azi, copiii și nepoții lor, își spun astăzi progresiști, exploatând pe de o parte ignoranța unora, sau memoria scurtă a altora, care au uitat de ce după 1945 în România multe dintre cluburile sportive ale țării purtau numele de … Progresul. Cine și ce sunt progresiștii? Comparați de curiozitate discursurile și programele politice progresiste de azi, cu cele din anii ’50.

Articolul 20 Ianuarie 1990 – Începutul DEZASTRULUI pentru România! Apărea Revista 22, editată de GDS! apare prima dată în Glasul.info.

Pregătit de bolșevicii pe stil nou (n.r. ăștia care se erijează agresiv de ani buni în “societatea civilă”) să rescrie într-un stil mincinos și antinațional istoria românilor, fix așa cum vechii bolșevici îl scoaseră din joben pe Mihail Roller să falsifice și să minimalizeze istoria românească, Lucian Boia nu este de fapt nimic altceva decât un biet secretar cu propaganda din Partidul Comunist Român.

Constatăm deci că toți “zbieralnicii” ăștia care imediat după ’89 s-au prefăcut a fi fost ba disidenți, ba intelectuali care opuneau rezistență (sâc!?) prin cult-URĂ, în afară că mulți dintre ei puteau cutreiera oceanele lumii fără prea multă bătaie de cap sau diverse obstacole întâmpinate din partea cerberilor Securității (n.r. într-atât de disidenți și de rezistenți erau ăștia la sistemul de atunci), mai curând opuneau rezistență caracterului național al comunismului, dorindu-și un comunism internaționalist, adică fix cam ceea ce trăim la nivel actual în Uniunea Europeană, unde sunt ridicate din nou statui colosale pentru Karl Marx, la fel ca în primii ani ai bolșevismului.

Cum de o fi fost “omis” tocmai Lucian Boia de pe pagina 2 a documentului predat de SIE prin care se urmărea un atac țintit împotriva unor personalități din viața publică românească, principala țintă fiind Ioan-Aurel Pop, în contextul proaspetelor alegeri de la Academia Română?

Surpriza nici măcar n-ar trebui să fie atât de mare, ținând cont de ceea ce afirmase o scriitoare franceză cu privire la rolul și activitatea lui Lucian Boia din timpul regimului comunist.

„A fost o lună în care am fost însoţită fără pauză. Lucian Boia venea să mă ia de la hotel la ora 8, mă însoţea la biblioteca Academiei, se aşeza lângă mine, verifica fişele prin care solicitam lucrările. Luam prânzul împreună, plecam din nou împreună la bibliotecă, la sfârşitul după-amiezii mă însoţea din nou la hotel. A fost inutil să-i explic ghidului meu că biblioteca îmi era cunoscută, ştiam organizarea fişierelor, ca şi drumul până la hotel, şi că venisem ca să-mi verific sursele şi să-mi pun la punct bibliografia tezei: nu m-a slăbit deloc, îndeplinindu-şi conştiincios sarcina”, precizează Catherine Durandin, potrivit evz.ro

Dar să revenim la subiectul de adineaori: deși lista cu pricina îl conținea și pe noul Roller, Lucian Boia, “autorul-fanion al editurii „Humanitas””, așa cum îl numesc jurnaliștii de la evz.ro, ” Mădălin Hodor a falsificat întreaga construcție pentru a-l ataca în special pe Ioan-Aurel Pop, aflat în pline alegeri la Academia Română, dar și pe cei care nu se încadrau ideologic în curentul neo-marxist promovat de Revista “22” “, scrie evz.ro.

Nota redacției: Din păcate, concluzia cea mai dureroasă și mai tristă pentru noi românii, este faptul că serviciile secrete din România nu doar că au trădat în decembrie 1989, ba susțin activ și în perioada postdecembristă antiromânismul!

Articolul EVZ: “Ne așteptăm ca Revista „22” să-i ceară public lui Gabriel Liiceanu să renunțe la colaborarea cu Lucian Boia” apare prima dată în Glasul.info.

Articolul Mădălin Hodor a fost dat în judecată de Lucia Hossu Longin apare prima dată în Glasul.info.

Un nou scandal îl are în centrul său pe controversatul Mădălin Hodor. Acesta a publicat în Revista 22 articolul intitulat „De ce nu au mai fost utili Ion Cristoiu și Lucia Hossu Longin pentru Securitate?”.

Revoltată cu privire la articolul publicat de Mădălin Hodor în Revista 22, doamna Lucia Hossu Longin scrie într-o postare de pe o rețea de socializare că nu a avut nici o formă de colaborare cu fosta Securitate și că se gândește să dea în judecată publicația Revista „22” și pe Mădălin Hodor.

Articolul Lucia Hossu Longin amenință că va da în judecată Revista 22 apare prima dată în Glasul.info.

Cand revista 22 isi epuizeaza resursele de patapievici, apeleaza la prietenii lor, extremistii maghiari. Recent, un neica-nimeni, de semneaza cu numele de Dini G. Jónas, isi da cu parerea in revista mai-sus amintita despre Marea Unire de la 1918, inspirat fiind bineinteles de elucubratiile lui Lucian Boia, fidel Directivelor Kominternului, care milita pentru dezmembrarea României.

Pe scurt, dupa capul lui Dini G, Unirea a fost decisa de un grup de intelectuali romani, impotriva vointei restului de populatie româneasca. Argumentele “forte” sunt acelea ca, acestia, intelectualii, ar fi reprezentat “numai” o treime din populatia oraselor (conform recensamantului din 1910) si ca românii de la sate aveau alte treburi decat Unirea. Banuiesc ca procentul intelectualilor maghiari de la orase se apropia de 100 la 100, ungurii umband pe strazi numai cu cartea in mana, iar taranii români nu aveau altceva in cap decat cum sa-i hraneasca mai bine pe acestia.

Revista 22 loveste din nou…in poporul roman

Delirul continua cu atacarea “injustului Trianon” (uitandu-se ca noi ne-am castigat drepturile pe campurile de batalie, unde taranii nostri au facut pamantul sa musteasca de sangele varsat), cu “imperialistul Bratianu”, care a avut uimitorul tupeu de a se gandi la Tisa ca hotar romanesc (cred ca Mihai Eminescu a fost si mai imperialist) si cu afirmatii jignitoare la adresa Armatei Romane, care, vezi Doamne!, ar fi fost “catastrofala” si “in deruta”.

Oare in cat timp ar fi cucerit un an mai tarziu Budapesa daca nu ar fi fost asa de “catastrofala” ? Asa, “in deruta” fiind, a facut-o in cateva zile.

Ce este de retinut daca pot spune asa, din acest gulas acrit… ungurii, atunci cand injura poporul român, nu sunt in stare nici macar sa-l injure de unii singuri, apeleaza adesea la cozi de topor cu nume românesc, caci si Lucian Boia e român, dupa buletin.
“Danseaza ursul romanesc, de 2000 de ani danseaza…”

Mihai Tirnoveanu

Nota noastra : Mai nou, articolele legate de revista 22 si de antiromanismul practicat de acest cuib de cominternisti care nu au avut, nu au si nici nu vor avea niciodata nimic sfant pe aceasta lume, sunt cenzurate de catre retelele de socializare. Oare de ce?

Articolul Revista 22 loveste din nou…in poporul roman apare prima dată în Glasul.info.

Gasesc un eseu interesant despre tradatorii sadea si oportunistii exploatati mai mult sau mai putin in orb grupati sau care graviteaza in jurul Grupului de Dialog Social . Il reproduc (aproape) in intregime :

“În paralel cu constituirea grupului elitelor de tehnocrați de la Trocadero(in perioada anterioara “revolutiei” , n.m.), (…), Comitetul Politic Executiv al PCR a dispus generarea unei alte dizidențe de fațadă, în jurul lui Gogu Rădulescu, şef al Secţiei Propagandă a CC al PCR, considerat “eminenta cenuşie” din spatele Elenei Ceaușescu.

Acesta a primit misiunea să creeze și să canalizeze mișcările de disidență din rândul intelectualității pentru a forma la rândul lor elemente pentru noul eșalon al conducerii. Rădulescu a procurat locuinţe, paşapoarte şi bonuri de alimente la gospodăria C.C. multor scriitori şi artişti reuniți în „cenaclului de la Comana” (din 1969 acolo fiind casa de vacanţă a familiei Rădulescu), reușind să atragă un număr de reprezentanți ai intelectualității, cu predilecție fii sau gineri ai kominterniștilor evrei din epoca stalinistă, căzuți în dizgrația lui Ceaușescu, fiind sprijinit în această activitate de numeroși ofițeri de Securitate (precum colonelul Vasile Mălureanu de la Direcţia I).

Grupul de intelectuali din jurul lui Rădulescu era compus din Mihnea Berindei (racolat în 1968 de Securitate, nume de cod: Sandu), Andrei Pleșu (soțul agentei DIE Catrinel Pleșu, ministru al Culturii în perioada 1989-1991 și 1997-1999, consilier prezidențial al lui Traian Băsescu 2004-2005), Gabriel Liiceanu (a cărui mamă fusese directoare în Ministerul de Externe pe vremea Anei Pauker, director al editurii Politice – din 1990 devenită Humanitas), Ana Blandiana, Nicolae Manolescu, Zigu Ornea, Dan Hăulică, Ion Caramitru (autor al sintagmei “Mircea fă-te că lucrezi” cu care a început revoluția în direct la TVR), Mircea Dinescu (ginerele Liudmilei Loghinovskaia şi al lui Albert Kovács, animator al revoluției în direct la TVR, din 22 decembrie 1989 membru în Consiliul Frontului Salvării Naționale, președintele Uniunii Scriitorilor, membru al Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității – CNSAS).

În ”Pamfletul Negru” filozoful craiovean Constantin Barbu, un fidel discipol al lui Noica, relatează că pe 27 decembrie 1989, când pseudo-elita tehnocrată acapara pe deplin puterea, Silviu Brucan împreuna cu Andrei Pleşu și Ion Iliescu s-au întâlnit in casa fostului kominternist Ascanio Damian, cumnatul și vecinul lui Pleșu din strada Paris, pentru a stabili ce rol urma să i se încredințeze grupului de intelectuali din jurul lui Gogu Rădulescu, lăsat pe dinafară (…).

Aici s-a hotărât ca pe 30 decembrie 1989 să aibă loc o conferință de presă la hotel Continental, unde să se anunțe înființarea Grupului de Dialog Social (GDS). Printre membrii fondatori se numărau Gabriel Liiceanu, Mariana Celac (sora lui Sergiu Celac, celebrul traducător al lui Ceauşescu, devenit ministru de Externe în guvernul Roman și soția lui Mihai Botez, numit ambasador al României în SUA și la ONU), Mircea Dinescu, Stelian Tănase (activist UTC până în decembrie 1989, fiu de vice-preşedinte al Consiliului Judeţean), apoi deputat Alianța Civică 1992-1996), Alin Teodorescu (informator al Securității și agent al serviciului secret AVO al Republicii Populare Ungare, din 1991 fondator și director al institutului de sondare de opinie – IMAS, șef al Cancelariei Guvernului Năstase, deputat PSD din 2004 și până în prezent), informatorul Securității – Alexandru Paleologu (devenit în 1990 ambasador la Paris), Andrei Cornea (fiul lui Paul Cornea, fost secretar al CC al UTC între 1948-1954, cel care l-a dat afară de la catedra pe care o deţinea la Universitate pe George Călinescu pentru a-i lua locul) și alții. (…) .

Pe 5 ianuarie 1990, la invitația lui Silviu Brucan, a aterizat pentru prima oară la București la bordul avionului personal, miliardarul american de origine maghiară George Soros, împreuna cu o femeie, cu acoperire diplomatică. El a mers direct la sediul GDS, sediu repartizat de Brucan în numele FSN în fostul local UTC al lui Nicu Ceaușescu din Calea Victoriei 120, numindu-l pe Alin Teodorescu director al GDS și al nou înființatei fundații Soros – filiala România, al cărei buget inițial a fost de 1 milion USD. El a susținut totodată crearea unui săptămânal numit Revista 22, avându-l ca redactor-șef pe Stelian Tănase și pe Dan Pavel redactor sef adjunct și înființarea pe lângă fundația Soros de ONG-uri satelit, intitulate apărătoare ale drepturilor omului.

Practic manipularea a fost principala armă folosită de acest grup anti-românesc, trecut în subordinea lui Soros, pentru a-şi ascunde scopurile reale şi pentru a controla publicul din România. Pentru a accede și apoi a-și menține puterea, pseudo-elita intelectuală a GDS avea nevoie de un număr suficient de mare de indivizi formați pe un anumit tipar care să le servească interesele, evident cu viziuni, aspiraţii impuse și limitate.

De aceea, primul obiectiv trasat GDS-ului a fost acela de a fabrica lideri de opinie în mediile intelectuale, profitând de dorința acestora de după 1989 de a se afirma în acțiuni practice cu orice preț (mai precis de a parveni , n.m.), acceptând să lanseze astfel în spaţiul social mesaje nocive pentru poporul român. (…)

Următorul obiectiv propus de GDS a fost acela de a crea ”releele”, adică indivizii sau instituțiile utile (în principal presa) în amplificarea și programarea mesajelor GDS (…). În jargonul GDS, împrumutat de la experții americani ai lui Soros, tehnicile de influenţare şi manipulare s-au numit “profilare”.

Profilarea realizată plecând de la nivel de individ, extinsă la grupuri mari de oameni, pe toate nivelurile ierarhice, a avut ca rezultat inducerea unor reflexe condiţionate. Sistemul educațional și social format în jurul idiotului și nu al omului inteligent responsabil a transformat generațiile de copiii români de după 1989 în oameni obedienți care vor căuta îndrumători pentru tot restul vieții lor, incapabili să-şi ia propriile decizii, oameni pregătiţi pentru a fi conduși, oameni iresponsabili dacă sunt lăsați de capul lor. Realitatea o demonstrează azi că populația României, supusă de doua decenii acestei profilări, a ajuns să se comporte exact aşa cum a fost programată, nefiind capabilă să reacționeze când i se face o nedreptate, nici când cele mai elementare drepturi îi sunt călcate în picioare, dar negând în continuare existenţa programării ca rezultat al ”profilării”.” (va urma)

Autor : Valentin Vasilescu , fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni .

Sursa:

[1] staicuflorin.blogspot.ro

Articolul Despre Grupul de Dialog Social si Revista 22 apare prima dată în Glasul.info.