Ziua de 10 August: o coincidență sinistră sau o zi special aleasă? Fosta ministră Prună evocă masacrul de pe 10 august 1792 din timpul revoluției franceze

Atât istoriografia cât și literatura europeană au prezentat Revoluția Franceză ca pe un eveniment plin de romantism și de idealism “revoluționar”, țesând în jurul evenimentului istoric o pânză de păianjen care să acopere și să denatureze aproape în totalitate niște adevăruri rușinoase și supărătoare. Masacre de o barbarie nedemnă au cutremurat Franța în timpul Revoluției franceze. În anii care au urmat, s-au făcut eforturi deosebite pentru ca acele episoade rușinoase ale istoriei franceze să rămână ascunse pentru posteritate.

Publicarea de curând a unor teze și lucrări istorice de către noile generații de istorici francezi care fac lumină asupra barbariei și masacrelor (n.r. vezi genocidul politic / ideologic / religios din Vendée) din timpul Revoluției franceze, a iscat vii controverse în ultimii ani în Franța, tinerii istorici respectivi atrăgându-și pe de o parte oprobriul din partea vechii clase academice și politice, iar pe de altă parte admirația din partea celor care habar nu aveau despre aceste episoade întunecate din istoria Franței.

Asemănările dintre fanatismul revoluționarilor francezi și cel al așa zișilor #Rezistenți din zilele noastre, a fost adeseori remarcat și de către o serie de personalități din societatea civilă din România. Să fie așadar o simplă coincidență că marele miting / “revoluție” din România a fost organizat și programat tocmai în ziua de 10 august, sau ziua a fost aleasă și pentru simbolistica sa istorică, aceasta fiind considerată o zi decisivă pentru Revoluția Franceză?

Mesajul postat pe facebook de fosta ministră a Justiției din România a fost comentat și de către Chris Terhes, președintele Coaliției Românilor din SUA împotriva corupției:

Despre ziua de 10 august 1792, cunoscută în istoriografia și sub denumirile de „ziua de 10 august”, „căderea palatului Tuileries”, „insurecția din 10 august” sau „masacrul din 10 august”, istoricul francez François Mignet scria că:

Este cunoscut faptul că bolșevicii aveau o fascinație neobișnuită pentru simbolistica unor anumite zile / date speciale din istorie, organizând manifestări și evenimente care te duceau mai curând cu gândul spre preocupări oculte. Așa se face că în istoria “revoluționară” a sovietelor, anumite date se repetă periodic și deloc întâmplător.

De ce mare parte dintre #Rezistenți se prezintă la proteste cu steaguri străine, de parcă ar avea alergie la drapelul național, la tricolorul românesc? Atitudinea nu este una nouă, iar dacă facem o paralelă cu revoluția “franceză“, vom observa niște similitudini de-a dreptul uimitoare.

Câți știu de pildă că întemeietorul teoriei socialismului științific, Karl Marx, avea să bocească amarnic insuccesul proletariatului francez de a elimina tricolorul francez din conștiința națională a francezilor?

În februarie 1848, Franța s-a aflat la un pas ca steagul național, tricolorul francez, să fie schimbat cu steagul roșu al anarhiștilor. Faptul că azi francezii nu au un steag asemănător cu al fostei Uniuni Sovietice sau ale altor state comuniste, se datorează lui Alphonse de Lamartine, care s-a opus cu vehemență adoptarii steagului roșu.

Pe 25 februarie 1848, după vii și aprinse dezbateri cu privire la înlocuirea tricolorului francez cu steagul roşu al anarhiştilor in fata sediului primariei din Paris, Lamartine refuză categoric steagul roșu în locul tricolorului, ținând cu această ocazie și un înflăcărat discurs în apărarea drapelului francez actual.

Articolul Ziua de 10 August: o coincidență sinistră sau o zi special aleasă? Fosta ministră Prună evocă masacrul de pe 10 august 1792 din timpul revoluției franceze apare prima dată în Glasul.info.

Cand am ajuns in Franta, si am inceput sa ma descurc in limba franceza, am avut norocul sa pun mana pe o carte care trata „Revolutia Franceza” din alt punct de vedere decat cel oficial, din care, si dupa studiul mai multor lucrari pro si contra, mi’au ramas cateva idei centrale: sionistii au avut un rol pricipal in declansarea revolutiei si desfasurarea ei, prin miile de francmasoni aparuti in toate regiunile si orasele Frantei, organizati pe bresle, loje, centre etc si aceasta gratie libertatiilor garantate de … monarhie, pe care masonii, prin declansarea unei propagande acerbe, o acuzau de acordarea a tot felul de privilegii diferitelor paturi sociale, dintre care o buna parte din beneficiari erau chiar ei (burghezia esentialmente citadina)…

Revolutia s-a petrecut la Paris si Ile de France iar primele ei obiective, dupa luarea puterii, au fost arderea Bibliotecii Luvrului si executia clerului – preoti , calugari si calugarite , ucisi, violate etc.(cucerirea Bastiliei e o aiureala , caci acolo nimeni nu a opus vreo rezistenta, avand o f mica garnizoana si cativa prizonieri – escroci si delicventi de moravuri).

Revolutia franceza a marcat Inceputul sfarsitului Europei

Sa revenim la razboaiele vandeene (1793 – 1795).

Ce este frapant este tiparul „baietilor destepti” de atunci, ucenici in inginerii sociale, au pus bazele masacrelor de masa : nimeni nu a scris in vreun document ca trebuie ucisi civilii , ba din contra, dar numai cu asta s-au ocupat – masacre impotriva noncombatantilor, propaganda extrema cu numirea generica de „banditi” (oare cum erau numiti milioanele de romani inchisi dupa 1945), metodele „bolsevice” cu promisiuni va lasam sa va redeschideti bisericile dar parasiti „armata banditilor”…

Dar o poti compara cu Revolutia Bolsevica, sau cea a lui Mao …de ce pt ca organizatorii au fost aceeasi … cu acelasi tipar …ca sa ai o idee de ce vreau sa zic (ca tot ai facut un a propos la fosta mea viata de soldat) cand am fost in Rwanda in 94, am inteles cam ce a fost in Vendeea …. barbati, femei, copii cu zecile de mii aliniati pe marginea drumului …si asta bineinteles fiind doar o curatire etnica, la fel ca cea facuta de „bosniaci” in Yugoslavia…

Apud ioncoja.ro

Articolul Revolutia franceza a marcat Inceputul sfarsitului Europei apare prima dată în Glasul.info.

S-a întâmplat în 7 martie1793: Prima utilizare a ghilotinei la Rouen. Ghilotina este un mecanism gravitaţional prevăzut cu un cuţit masiv, mobil, de formă trapezoidală, care alunecă ghidat, construit în scopul decapitării rapide condamnatului la moarte.

Instrumente asemănătoare pentru execuţia prin decapitare au existat anterior, aşa cum au fost cele din insulele britanice, “Fecioara scoţiană” (în engleză, Scottish Maiden, 1661) sau “Toporul din Halifax”, sau cea din Italia, “Mannaia” (în italiană, mannaia semnifică satâr).Toate aceste instrumente de execuţie au fost folosite în practică până către sfârşitul secolului al 18-lea, după care au fost abandonate.

La 7 martie 1793 avea loc prima utilizare a ghilotinei la Rouen. N-ar fi necesara si astazi in Romania?

Doctorul Joseph Ignace Guillotin cere la 10 octombrie 1789 introducerea utilizării ghilotinei, pentru a pune capăt execuţiilor crude anterioare, în care călăul nu reuşea adeseori decapitarea la prima încercare.

În cazul ghilotinării, prin despărţirea foarte rapidă a capului de trunchi, având ca efect imediat tăierii măduvei spinării, se consideră că moartea se produce într-un timp extrem de scurt, de ordinul milisecundelor, scurtând astfel suferinţa condamnatului.

Guillotin a fost sprijinit în cererea sa de călăul Parisului timpului respectiv, Charles Henri Sanson, care descria amănunţit dezavantajele decapitării cu sabia.Guillotin a suferit sufleteşte din cauză că instrumentul de execuţie purta şi a continuat să poarte numele lui.

Ideea şi scopul declarat al creerii mecanismului era de a ameliora suferinţele osânditului la moarte, lucru care, din păcate, a fost interpretat altfel de către posteritate.

Nicolae Uszkai

Sursa:

Articolul La 7 martie 1793 avea loc prima utilizare a ghilotinei la Rouen. N-ar fi necesara si astazi in Romania? apare prima dată în Glasul.info.