Este ziua în care izbucnesc evenimente revoluționare și în alte orașe ale țării, Arad, Cluj, Brașov, Sibiu, dar mai ale București. Aambiția nebunească a lui Ceaușescu de a organiza un miting în Capitală se va întoarce împotriva lui. În noaptea anterioară, în cadrul ședinței Biroului Politic Executiv al CC al PCR, Nicolae Ceauşescu decidea organizarea unei mari manifestații în fața sediului CC al PCR. Era convins că astfel va da o replică semnificativă evenimentelor de la Timişoara, care scăpaseră de sub orice control al regimului. În mintea lui erau vii imaginile ceasului său astral, din august 1968, când în aceeași Piață a Palatului, din același balcon al CC, trăise momentele de maximă popularitate, fiind aclamat de sute de mii de oameni atunci când luase atitudine împotriva invadării Cehoslovaciei de către URSS. Era convins că evenimentele se vor repeta întocmai, ceea ce demonstrează cât de rupt era de realitate și incapabil să mai înțeleagă configurația politică a momentului. Ideea nefastă a mitingului va grăbi propria sa prăbușire. De câteva zile, echipe mixte Armată-Ministerul de Interne patrularu pe străzile Bucureștiului, în special noaptea. Orice posibilitate de coagulare a unui grup consistent de oameni era exclusă. Prin decizia sa, Ceaușescu a creat premisele adunării acestei mase critice în imediata vecinătate a centrului puterii sale politice.

Tmișoara

• Ora 7: Încep manifestaţiile anticomuniste la Arad.
• Orele 8.00-11.00. Sosesc la Timişoara trenurile cu detaşamentele Gărzilor Patrotice din judeţele Olt, Mehedinţi, Vâlcea şi Dolj. Peste 20.000 de muncitori olteni înarmaţi cu bâte, coordonaţi deofițeri de Securitate, erau pregătiţi să facă „ordine” în Timişoara (în anul următor, aceeași metodă va fi folosită cu succes, de Ion Iliescu împotriva manifestanților din Piața Universității). Oltenii fuseseră mințiți că urmează să înfrunte forțe invadatoare din Ungaria și Iugoslavia, susținute de huliganii şi beţivii din Timişoara. Timişoara se afla în pragul unui război civil.
• Generalii trimiși de Ceaușescu la Timişoara întocmiseră deja un plan nebunesc. Numit „Tunetul şi Fulgerul”, planul prevedea dezlănțuirea unor forțe armate colosale împotriva demonstranţilor din Piaţa Operei. Urmau să fie implicate unităţi de TAB-uri, două elicoptere şi 50 de tancuri, care trebuia să înconjoare zona, pentru a împiedica pătrunderea altor protestatari. Revoluționarii urmau să fie dispersați și arestați în urma ofensivei a două coloane de muncitori aduşi de pe platforma industrială din Calea Buziaşului, urmaţi de militarii MApN şi de cei 22.000 de muncitori olteni.  Echipe ale securităţii, în cooperare cu militarii Drecției de Informații a Armatei şi paraşutiştii din Caracal, urmau să ia cu asalt balconul Operei, arestând pe membrii Frontului Democrat Român, capturând armamentul aflat în posesia revoluţionarilor şi confiscând staţia de amplificare prin care se făceau auzite mesajele anticomuniste acestora. Erau estimați circa 2.000 de morţi, răniţi şi arestaţi din rândul demonstranţilor.
• Ora 9,00. În centrul orașului sunt deja adunați circa 100.000 de timişoreni care reiau demonstrația din noaptea trecută. De la balconul Operei, revoluționarul Lorin Fortuna dă citire Proclamaţiei Forntului Democrat Român.
• În același timp, din balconul Comitetului Județean al PCR, generalul Chițac dă citire decretului prezidențial de instituire a stării de necesitate pe teritoriul județului Timiș.
• Văzând numărul mare de oameni, oltenii ajunși în Piaţa Operei fraternizează cu manifestanții. Cei mai mulți însă vor prefera să rămână în trenuri, întorcându-se în scurt timp către casă. Unul dintre muncitorii olteni urcă în balconul Operei și spune mulțimii cum au fost minșiți că vor trebui să lupte cu forțe de invazie, și că au înțeles că au fost mințiți.
• Vestea izbucnirii unor manifestații de protest la Lugoj, Arad și în alte orașe din țară, pe parcursul zilei, îi va determina pe cei 4 generali să renunțe la planul lor demențial (din păcate, Armata a distrus documentele ulterior, incluisv file din Jurnalul de luptă a Diviziei Mecanizate Timişoara).

Cluj

• Ora 13. În Piaţa Libertăţii (azi Piaţa Unirii), la geamul Asociaţiei Scriitorilor şi al revistei Tribuna, scriitorii clujenifaxc cunoscută întreruperea discursului lui Nicolae Ceauşescu la București, cu scandarea „Victorie”.
• Ora 14.00. Sute de muncitori de la Combinatul de Utilaj Greu (CUG), ieșiți din schimbul întâi, s-au adunat în faţa întreprinderii, fiind urmați de cei care urmau să intre în schimbul al doilea. Încolonați, ei pornesc pe jos spre centrul Clujului.
• Ora 15,30. În Piaţa Păcii (astăzi Piaţa Revoluţiei), se formează primul nucleu de manifestanți, în jurul grupului condus de actorul Călin Nemeş. Acesta se adresează trecătorilor din piaţă, cerându-le să se solidarizeze cu timişorenii. La apariţia militarilor își desface haina, îndreptându-se către aceștia. Armata reacționează brutal și disproporționat și deschide focul în plin în manifestanții care protestau cu mâinile goale. Caldarâmul străzii se umple de morți. Se trage intens în faţa hotelului Continental, la hotel Astoria, în Piaţa Mihai Viteazul, la Fabrica de bere, intrarea spre cartierul Mănăştur, în Piaţa Gării, în cartierul Mărăşti. Morții vor fi adunați de autorități.
• Seara, Doina Cornea, publicistă şi disidentă anticomunistă, arestată la domiciliu, află că securiștii și milițineii care o păzeau ar fi fugit, în urma atacului unor tineri revoluționari. Ea se alătură coloanelor de tineri, coborând la Teatrul Naţional, apoi la Catedrala ortodoxă, unde se rostește în cor rugăciunea Tatăl nostru şi se aprind lumânări în memoria celor uciși de Armată. Doina Cornea propune înfiinţarea Comitetului Reconstrucţiei Naţionale, după modelul FDR de la Timişoara. Este numită preşedinte a nou înfiinţatului comitet, preşedinte executiv fiind Matei Boilă. De la Catedrală, mulțimea se îndreaptă către Palatul Arhiepiscopiei Ortodoxe a Vadului, Feleacului şi Clujului, unde are loc o întâlnire cu arhiepiscopul Teofil Herineanu. Acesta încuviinţează venire la Arhiepiscopie a revoluţionarilor.

București

• Încă de la primele ore ale dimineții, muncitorii din marile întreprinderi ale Capitalei sunt organizați de activiștii PCR și conduși, în mari coloane, spre centrul orașului, pentru a participa la manifestația de susținere a lui Ceaușescu. În timpul nopții, în unele întreprinderi, muncitorii fuseseră convocați și obligați să participe la manifestații organizate de politrucii comuniști, în care unii dintre ei fuseseră puși să ia cuvântul și să condamne evenimentele de la Timișoara, organizate – conform tezei oficiale – de agenți ai unor state imperialiste.
• În acest timp, are loc ședința Comitetului Politic Executiv al CC al PCR, în care, pe lângă analizarea situației din Timișoara, se hotărăște, la propunerea lui Ceaușescu, creșterea de la 1 ianuarie 1990 a retribuției minime cu 200 lei, a pensiilor cu 100 de lei, a ajutorului social și alocațiilor pentru copii.
• Ora 10,00 – Sute de mii de muncitori, purtând tablourile cuplului dictatorial şi pancarte cu lozinci comuniste, se adună în Piața Palatului, în fața clădirii Comitetului Central al Partidului Comunist Român, pentru a participa la mitingul convocat de Ceaușescu. Atmosfera care stăpânește această mulțime este una de tensiune, incertitudine și frică.
• Ora 12.30. După cuvântările unor politruci din întreprinderile bucureștene, care înfieraseră Revoluția din Timișoara, în finalul mitingului, Ceaușescu ia cuvântul. Din mulțime încep să se audă primele huiduieli și scandări legate de crimele de la Timișoara. S-au distins grupul muncitorilor de la Turbomecanica și cel din jurul revoluționarului Nica Leon. Un vuiet asurzitor, greu de suportat, acoperă piața, inducând panică în mulțimea care aruncă lozincile și, într-un vacarm asurzitor, se înghesuie spre căile de ieșire din piață. După câteva momente de derută, Ceaușescu și soția sa încep să strige la participanți, cerându-le să revină la locurile lor. Majoritatea vor reveni, sub îndemnurile vigilenților activiști de partid și securiști, dar o mare parte nu se vor mai întoarce, îndreptându-se spre Piața Romană și Piața Universității, Piața Kogălniceanu, Bulevardul 6 Martie (azi Elisabeta), Piața Rosetti, unde vor forma primele nuclee protestatare. Ceaușescu își continuă cuvântarea, condamnând evenimentele din Timișoara, pe care le consideră ca fiind organizate de agenturi de spionaj străine, în scopul dezmembrării României și opririi dezvoltării țării. El anunță creșterea salariilor și a pensiilor, convins fiind că astfel va satisface nemulțumirile românilor.
• Televiziunea Română nu și-a întrerupt emisia, așa cum prevedea protocolul pentru situații neprevăzute, decât după momentele de derută ale dictatorului. Întreaga populație a țării a putut auzi haosul din Piață, văzând pentru prima dată un Nicolae Ceaușescu depășit de situație, încremenit, cu figura crispată, neputând să mai articuleze nici un cuvânt. Când în sfârșit transmisia în direct s-a oprit, românii cunoscuseră deja momentul psihologic decisiv. Ei înțeleseseră că autoritatea dictatorului este zdruncinată. Acest eveniment, vizionat de întreaga țară, va avea un ascendent uriaș în declanșarea și în alte centre urbane a evenimentelor revoluționare.
• În timp ce Ceaușescu își continuă discursul, aclamat de cei rămași în piață, la Piața Romană și la Piața Universității, în jurul nucleelor de protestatari se adună alți și alți bucureșteni. Își fac apariția milițieni echipați cu căști, scuturi și bastoane de cauciuc. Manifestanții îngenunchiază sau se așează pe trotuar în fața lor, strigându-le că sunt români și trebuie să fraternizeze cu ei.
• După-amiază, Nicolae Ceaușescu inițiază o teleconferință fulger cu prim-secretarii comitetelor județene de partid, declarând că evenimentele ultimelor zile sunt dovada unei acțiuni organizate și dirijate, cu scopul destabilizării țării, îndreptate împotriva integrității și independenței României. Dispune mobilizarea generală a întregului activ de partid și de stat, a tuturor forțelor de represiune: Miliție, Securitate, unități militare. „Trebuie să demascăm și să respingem cu hotărâre această acțiune și să o lichidăm. Nu se poate pune decât problema lichidării în cel mai scurt timp a acestor acțiuni conjugate împotriva integrității, independenței, a construcției socialiste, a bunăstării poporului.” Ordonă, de asemenea, constituirea în fiecare întreprindere, până la nivelul de secții, a unor „grupe de apărare”. Tot acum, Ceaușescu apelează la Adrian Păunescu și Dan Deșliu, ca oameni de cultură, pentru ca aceștia să pledeze public în favoarea liniștirii atmosferei. Adrian Păunescu refuză, iar despre Dan Deșliu i se reamintește că are o atitudine dizidentă deja.
• Orele 14-16. Tot mai mulți bucureșteni se alătură manifestanților din Piața Universității. Șiruri de scutieri sunt amplasate la Piața Romană, în dreptul Sălii Dalles, la statuile de la Universitate, la intrarea pe strada Batiștei și pe strada Câmpineanu, pentru a împiedica nucleele de protestatri să se unească ori să pătrundă spre Comitetul Central, care devenise fortăreața puterii lui Ceaușescu. La Universitate, oamenii se roagă și cântă Deșteaptăte Române, scandând mesaje împotriva lui Ceaușescu și regimului comunist. Este plin de drapele tricolore, de pe care a fost înlăturată stema comunistă.
• Ora 14,30. Apar dispozitive militare și 10 autovehicule blindate, care încep să treacă în viteză prin mijlocul masei de manifestanți, cu intenția spargerii manifestației. Revoluționarii se feresc și revin de fiecare dată în mijlocul bulevardului.
• Vasile Milea, Tudor Postelnicu, Nicolae Andruța Ceaușescu și Ion Dincă ies în stradă pentru a coordona personal represiunea.
• Se trage clopotul bisericii Colțea, ceea ce amplifică starea de spirit existentă.
• Ora 16:15. Comandamentul Infanteriei şi Tancurilor, trimite în zonă încă 10 ofiţeri şi 100 de soldaţi în termen, cu 8 autocamioane militare. Unul dintre aceste camioane a intrat în plin în mulţimea de oameni din Piaţa Universităţii, secerând şapte vieţi. Au fost primii eroi care au murit la Revoluție în Bucureşti. Unul dintre blindate intră în plin într-un grup de tineri și adolescenți, omorând pe loc 7 dintre ei. Sunt primii morți căzuți în Revoluție, în Capitală (ucigașul nu a fost nici până astăzi pedepsit, fiind scăpat prin complicitatea organelor statului român).
• Protestatarii reușesc să construiască o baricadă de apărare în fața Restaurantului Dunărea, rezistând pe ea până la miezul nopții, când forțele de ordine reușesc doborârea ei.
• Ora 17,00-18,00. Armata începe să tragă în manifestanți. Sunt împușcați mortal și răniți grav zeci de oameni. Manifestanții dau dovadă de un eroism deosebit. Se retrag să se adăpostească pe margini, pe lângă clădirile bulevardului, atunci când se trage, pentru ca, de fiecare dată, susținuți de îndemnurile celor mai îndrăzneți, să revină înspre locul manifestației,. Pentru a nu îl pierde. Mulțimea continuă să reziste. Răniții sunt transportați pe brațe la Spitalul Colțea, fiind introduși pe ferestre, pentru a li se acroda ajutor medical. Medicii operează continuu, încercând să salveze vieți. De multe ori, totul este în zadar. În liniștea nopții, focurile de armă se aud pînă departe, spre marginile orașului.Bucureștenii ascultă, îngroziți, din locuințele lor, imaginându-și măcelul.
• Se remarcă apariția unor primi lideri de opinie, așa cum sunt Dan Iosif, Dumitru Dincă ș.a., care cu un curaj ieșit din comun, se adresează manifestanților, mobilizându-i, încurajându-i, făcându-i să reziste represiunii, De asemenea, se remarcă prezența poetului Ioan Alexandru și a preotului fost deținut politic Constantin Galeriu, care la rândul lor întăresc sufletele combatanților.
• În pasajul de la Piața Universității, manifestanții capturați sunt aduși de milițieni și bătuți în mod barbar. Pardoseala și pereții pasajului sunt pline de sînge și de grămezi formate din trupurile celor arestați, obligați să stea în felul acesta.
• În toată această seară de groază, radioul a acontinuat să transmită permanent imnuri “patriotice” comuniste, iar televiziunea a tranmis un program de patru ore (19-22) de emisiuni cu puternic caracter propagandistic comunist.
• Ora 24 – Sub coordonarea generalului Vasile Milea, ministrul Apărării Naționale, se trage în plin asupra manifestanților, incusiv de pe clădiri, din străzile laterale și de pe tancuri. Asfaltul este plin de sânge și de mii de cartușe.
• Manifestanții capturați sunt adunați în mai multe puncte, duși pentru identificare și înregistrare pe platoul Miliției Capitalei, iar apoi transportați la închisoarea Jilava, unde vor fi înghesuiți în vechile celule subterane. Acolo vor fi torturați și batjocoriți. Printre ei se alfau foarte mulți copii. Aceștia vor fi ridicați noaptea de o dubă, duși la Miliția Captalei, unde vor fi puși să spele sângele de pe jos, iar apoi internați în orfelinate.
• Focurile de armă se aud în acea noapte pe străzile din centrul Bucureștiului, până la orele 3:00 dimineața. Atunci s-au retras spre case ultimii rezistenți.
• Răniții și morții sunt transportați mai ales la Institutul de Medicină Legală, Spitalul de Urgență, Spitalul Colțea și secția de neurochirurgie a Spitalului Gheorghe Marinescu. Procuratura Generală și Direcția Sanitară interzic autopsierea victimelor decedate. Se dă ordin de incinerare a cadavrelor, ceea ce însă nu va mai apuca să se întâmple.
• În acea noapte, la București, 50 de persoane au fost ucise, 462 rănite, 1.245 arestate și transportate la penitenciarul Jilava.
• Nicolae și Elena Ceaușescu au rămas în acea noapte în dormitorul special din clădirea Comitetului Central al P.C.R., fiind informați operativ în legătură cu evoluția evenimentelor, coordonând personal represiunea.
• Ora 1,00 – Ministrul Apărării, Vasile Milea și Iulian Vlad, Șeful Securității, îl informează pe Nicolae Ceaușescu că zona centrală a Bucureștilor a fost degajată de manifestanți. Mulțumit, acesta se duce la culcare.
• Pînă spre zori, caldarâmul a fost spălat de sânge cu mașinile pompierilor și Salubrității.

de Florin Dobrescu

Articolul Cronica unei revoluții furate (Ep. 8). 21 Decembrie 1989. Noaptea cea mai lungă a României. Bucureștiul se ridică și rezistă sub gloanțe apare prima dată în Glasul.info.

Pentru cei ce nu știu ce este comunismul și nu știu cum se manifestă și cum sunt implementate cu forța ideile comuniste, e suficient să arunce o privire spre China. Sunt destui care dau China ca un exemplu demn de urmat, dar pun pariu că ei nu vor condamna ceea ce se întâmplă chiar acum pe tot teritoriul Chinei, acolo unde oamenii de rând s-au săturat de restricții, s-au săturat să fie blocați în locuințe cu lunile, s-au săturat să fie luați pe sus și să fie închiși în lagăre de izolare în numele utopiei zero COVID, informează Rost Online.

Sunt pline rețelele sociale de clipuri cu revoltele oamenilor și cu brutalitățile autorităților. Pentru că asta înseamnă comunismul, inducerea fricii în oameni, înăbușirea în fașă a oricăror revolte. Exact ce încearcă acum regimul criminal al președintelui Xi Jingping. Teroare și crimă din partea unui regim care cică apără omul de rând în fața exploatatorilor.

Amintiți-vă că măsuri similare au încercat și regimurile pro globaliste din țările europene, inclusiv România. Amintiți-vă că în România puteai fi arestat dacă erai prins pe stradă fără nu știu ce adeverință sau dacă îți permiteai să călătorești ceva mai departe de casă sau dacă îndrăzneai să ieși din casă după o anumită oră. Amintiți-vă de măsurile implementate pentru a forța lumea să se vaccineze. Amintiți-vă de toți guriștii care lătrau în mass media cumpărată de autorități în sprijinul acestor măsuri dictatoriale. Și atunci când va fi iar timpul să votați, țineți minte că pe perioada pandemiei ați avut ocazia să vedeți chipul real al celor care ne mint de peste 30 de ani. Și totul în numele „științei”. Mai multe pe: Rost Online.

Articolul VIDEO | Început de revoluție în China! apare prima dată în Glasul.info.

Joi, 7 noiembrie 2019,  premierul Ludovic Orban a participat la Simpozionul “Căderea Zidului Berlinului şi Revoluţia română din decembrie 1989”. La 9 noiembrie 1989 barierele dintre Germania de Est și cea de Vest au fost deschise.

Cu ocazia aniversării a celei de a 30-a aniversare a “revoluției pașnice” din 9 noiembrie 1989, președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, a declarat vineri, 8 noiembrie 2019, la Bruxelles, următoarele:

“Atunci când oamenii au ieșit pe străzi în toamna anului 1989, ei și-au riscat propria libertate pentru libertatea tuturor. Curajul lor a dărâmat ziduri, coeziunea lor a inspirat Europa și întreaga lume, iar revoluția pașnică a schimbat cursul istoriei, închizând rănile acestui continent divizat de război și reconciliindu-i istoria cu geografia. În loc să îndure istoria, popoarele au făcut istorie.

Ca urmare, o întreagă generație de tineri europeni, femei și bărbați, cunosc acum doar pacea și libertatea – o Europă în care putem călători, trăi și ne putem îndrăgosti dincolo de frontiere. Pentru mine personal, 9 noiembrie este o dată pe care nu o voi uita niciodată. În urma unui grav accident de circulație și a trei săptămâni de comă, m-am trezit la 9 noiembrie 1989 văzând la televizor imaginile cu căderea Zidului Berlinului. Sentimentul a fost de nedescris: era un punct de răscruce pentru politica mondială și începutul unui nou capitol, atât pentru continentul european, cât și pentru mine.

Această dată, 9 noiembrie 1989, rămâne un moment decisiv în istoria europeană. Astăzi, nouă ne revine misiunea de a apăra, cu aceeași hotărâre cu care au făcut-o atunci oamenii, o societate liberă și democratică în Europa.”, a declarat președintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker

După cum putem vedea din declarația președintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, continuă șarada cu “revoluția pașnică” de la 9 noiembrie 1989 din Germania și căderea Zidului Berlinului.

Până și Google aniversează azi 30 de ani de la căderea Zidului Berlinului, de la o așa zisă “revoluție pașnică” despre care azi știm cu toții că nu a fost o revoluție germană, așa cum nici lovitura de stat din decembrie 1989 din România nu a fost o revoluție română, ci niște evenimente pregătite în laboratoare externe.

În timp ce în Germania occidentul și răsăritul și-au dat mâna pentru punerea în scenă a unei șarade lacrimogene, denumită apoi “revoluție pașnică” sau dărâmarea Zidului Berlinului, în România aceiași regizori au pus în scenă peste doar o lună de zile mai târziu în iarna aceluiași an niște masacre odioase, cu peste o mie de victime umane.

Nota noastră: De ce oare germanilor li s-a permis și pus la cale atât prin eforturile Estului cât și ale Vestului o “revoluție pașnică” și totodată o reunificare a germanilor, iar românilor le-a fost planificată de către aceiași regizori o “revoluție” spălată în sânge, continuată de ani la rând de asasinate în care a dispărut mare parte dintre elita culturală și politică unionistă din România și din Republica Moldova? De ce contrastul acesta atât de mare între două popoare care au trecut prin situații similare?

Articolul Juncker vorbind despre o “revoluție” anunțată și sprijinită atât de Est cât și de Vest: “M-am trezit la 9 noiembrie 1989 văzând la televizor imaginile cu căderea Zidului Berlinului” apare prima dată în Glasul.info.

Jurnalistul Viorel Ilișoi, sau “ziaristul pe stil vechi”, așa cum se autointitulează el pe blogul său personal, este primul ziarist român condamnat după 1989 (n.r. în anul 1992) pentru delict de presă, după publicarea pamfletului „Saddam Hussein se ascunde la Botoșani”.

Deși este condamnat în urma acestui “delict de presă” la trei luni de închisoare cu executare, la presiunea presei internaționale, scandalizate de acestă situație din România, este eliberat după doar 19 zile de închisoare. Are o bogată experiență ca reporter pe la mai multe publicații din România: reporter la Atitudinea, redactor la TIMPUL, reporter special la Ziarul National, reporter special la Cotidianul, reporter special la Jurnalul Național, etc

Luni, 8 aprilie a.c., jurnalistul Viorel Ilișoi a făcut pe contul său de socializare o postare care a provocat un iureș de comentarii, punându-și în cap toți “anticomuniștii” care îl apără cu dinții pe un fost procuror comnist!?

“Procurorul comunist Augustin Lazăr se spală la televizor cu revoluție. Îți pute gura, paiață!”, a scris pe facebook jurnalistul Viorel Ilișoi

Articolul Jurnalistul Viorel Ilișoi: “Procurorul comunist Augustin Lazăr se spală la televizor cu revoluție. Îți pute gura, paiață!” apare prima dată în Glasul.info.

La trei decenii după evenimentele tragice din 1989, încă mai rămân incredibil de multe întrebări fără nici un fel de răspuns. Totuși, din când în când mai apar pe ici pe colo unele indicii care să lămurească mai bine ce a fost de fapt în decembrie ’89: revoluție, sau lovitură de stat?

Col (r.) Paulian Păsărin,fostul şef al Serviciului de Contraspionaj: “Despre evenimentele din 1989 pot să spun adevărul, pentru că am cunoscut faţa nevăzută a lucrurilor, dar nu voi folosi termenul de revoluţie, pentru că nu împărtăşesc această variantă şi vă voi argumenta în continuare de ce. S-a ştiut cu mult timp înainte ce va urma. Au existat informaţii în mediul oamenilor de informaţii şi nu de genul că s-ar putea, ci au fost informaţii certe. Totul a plecat de la o greşeală a lui Nicolae Ceauşescu. La sfârşitul anilor ’70, după moartea lui Brejnev, s-a pus problema cine să fie succesorul lui la conducerea Partidului Comunist din Uniunea Sovietică. Printre posibilii succesori a apărut şi Andropov, care era şeful KGB-ului în Uniunea Sovietică. Atunci Ceauşescu a făcut greşeala (nu ştiu dacă sfătuit, sau din proprie iniţiativă, dar cred că a fost o iniţiativă personală), de a ieşi pe postul naţional de televiziune cu părerea că nu este Andropov cel mai potrivit să-l urmeze pe Brejnev la conducerea partidului. De aici au sărit scântei şi de o parte şi de alta, dar mai ales din partea lui Andropov, care a ajuns în poziţia de preşedinte al Uniunii Sovietice. Deci înlăturarea lui Nicolae Ceauşescu a fost pusă la cale la Moscova.”, scrie ioncoja.ro

„Deci, după cum vedeţi, totul a fost pus la punct, spontane fiind doar manifestaţiile oamenilor în stradă, dar şi ieşirea lor a fost provocată de cei care au organizat totul.Asta pentru ca o simulare de revoluţie a poporului să mascheze intervenţia externă.In Romania a fost lovitura de stat, principalii organizatori si coordonatori fiind Iulian Vlad, Victor Atanasie Stanculescu caruia uni ii zic Hari Leibovici, Silviu Brucan fost informator sub comanda lui Cristescu pâna dupa razboi si multi altii.”, concluzionează Ion Coja

42 de morți: împuşcaţi laTimişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti,  comando special pregătit în Ungaria?

“Se tot vorbeşte de cei 42 de morţi, care au fost împuşcaţi la Timişoara şi arşi în crematoriu la Bucureşti.Nu au fost oameni din Timişoara, ci oameni din trupele de comando, care trăgeau de aproape în oamenii care manifestau. Au fost depistaţi, împuşcaţi şi duşi la Morgă. Din toţi, n-a venit până acum vreo rudă să spună că le-a fost ars cineva la crematoriu. Ei erau oameni recrutaţi cu ani în urmă din străinătate, e drept români, dar despre care nu se mai ştia nimic. Ei au fost recrutaţi şi pregătiţi în Ungaria şi au fost pregătiţi special. Ei au fost cei care i-au scos pe studenţi afară cu forţa. Mulţi se tem să spună, dar eu ştiu, pentru că am cules informaţii.R: Pe aceşti oameni din trupele de comando cine i-a împuşcat?P. P.: Oamenii generalului Nuţă Constantin, şeful Inspectoratului General al Miliţiei i-au împuşcat, iar el a fost trimis la Timişoara de Elena Ceauşescu, pentru că Ceauşescu era în Iran. Iar ca o dovadă că aşa a fost, ungurii au făcut deja monument celor 42 de morţi în Ungaria.Când a plecat din Timişoara, Nuţă a luat cu el toate documentele şi probele pe care le avea de la acţiunea care a avut loc, inclusiv probe video. Ruşii au ştiut, însă, că acesta are probe împotriva lor, aşa că l-au interceptat în tren la Alba Iulia şi l-au urcat într-un elicopter, care a pierit într-o explozie, iar Nuţă, echipajul şi dovezil e au ars.” (Col (r.) Paulian Păsărin,fostul şef al Serviciului de Contraspionaj)

Articolul Revoluție sau lovitură de stat? Victor Atanasie Stănculescu sau Hari Leibovici? apare prima dată în Glasul.info.

Pe timpul acestor ani de criza mondiala, in Islanda s-a desfasurat o revolutie tacuta, pasnica ce a dus la eliberarea acestui mic stat de sub influenta ocultei bancare mondiale. (Va rugam, trimiteti aceste informatii mai departe, impreuna putem invinge si noi sistemul corupt din Romania!)

In acest timp, in Romania, autoritatile repetau necontenit ca singura solutie pentru tara noastra este un acord cu FMI, urmat de masuri foarte dure de austeritate indreptate impotriva populatiei, pe care le stim foarte bine, pentru că multi dintre noi le-am simtit pe propria piele.

CEVA CE TELEVIZIUNEA NU A VRUT SA ARATE: ISLANDA A RASTURNAT GUVERNUL CORUPT!

[one_half]
DC35 113 Map Reading Compass – $1.10[/one_half]Atunci cand a fost vorba de revoltele din Tunisia, Egipt sau Libia, ori de mega inscenari de genul uciderii lui Osama Bin Laden, mass-media de pretutindeni si de la noi nu au mai contenit cu relatarile, reportajele si dezbaterile televizate. In cazul Islandei insa a fost o tacere totala.

LINK VIDEO

Iata o traducere, care circula pe Internet, a unui articol spaniol care prezinta derularea evenimentelor in cazul revolutiei din Islanda:

In Islanda, tara in care Guvernul a fost demis in totalitate, marile banci au fost nationalizate, s-a decis sa nu se plateasca datoria creata in Marea Britanie si Olanda, din cauza politicii lor financiare rau intentionate si s-a creat un grup popular pentru a rescrie Constitutia.

Si toate acestea pasnic. O revolutie impotriva puterii care ne-a adus la criza actuala. De ce aceste fapte nu au devenit cunoscute de doi ani? Ce se intampla daca alti cetateni UE vor lua exemplu? Iata pe scurt, istoria evenimentelor:
2008. Se nationalizeaza cea mai mare banca din tara. Se prabuseste moneda, bursa isi suspenda activitatea. Tara este în stare de faliment.

2009.Protestele populare din fata Parlamentului fac sa fie convocate alegeri anticipate si provoaca demisia primului-ministru si a membrilor Guvernului in bloc. Continua situatia economica nefavorabila. Printr-o lege se propune rambursarea datoriei catre Marea Britanie si Olanda avand de plata suma de 3.500 de milioane de euro, o suma pe care toate familiile islandeze sa o plateasca lunar pentru urmatorii 15 ani la 5,5% dobanda.

2010. Oamenii ajung sa iasa in strada si cer ca aceasta lege sa fie supusa referendumului. In ianuarie 2010, presedintele refuza sa o ratifice si anunta ca se va consulta poporul. La referendumul organizat in luna martie, 93% din voturi au fost impotriva acestei legi. Pentru toate acestea, Guvernul incepe o ancheta pentru a rezolva responsabilitatile legale ale crizei. Incepe arestarea mai multor bancheri seniori si directori. Interpolul emite un ordin, si toti bancherii implicati, pleaca din tara.

In acest context de criza, se alege o adunare pentru a elabora o noua Constituţie care sa includa lectiile invatate in urma crizei si pentru a inlocui pe cea curenta, o copie a Constitutiei daneze. Pentru a face acest lucru, se merge direct la poporul suveran. Se aleg 25 cetateni fara afiliere politica, din 522 care si-au depus candidaturile, pentru care era necesar sa fie majori si sa aiba sprijinul a 30 de persoane.

Adunarea constitutionala incepe activitatea in februarie 2011. Prezinta un proiect de Constitutie bazata pe recomandarile poporului din diverse reuniuni din intreaga tara. Noua Constitutie trebuie sa fie aprobata de catre actualul Parlament si de cel care se va forma dupa alegerile legislative.

Aceasta este scurta istorie a Revolutiei din Islanda: demisia Guvernului in bloc, nationalizarea bancilor, un referendum pentru a permite oamenilor sa decida cu privire la deciziile economice, inchisoare pentru cei responsabili pentru criza si rescrierea Constitutiei de catre cetateni. S-a mentionat acest lucru in mass-media europene? S-a comentat cu privire la acest lucru in talkshow-urile politice? S-au vazut imaginile evenimentelor la televizor?

Bineinteles ca nu. Poporul islandez a fost in masura sa dea o lectie pentru toata Europa, sa se impotriveasca intregului sistem si sa ofere o lectie de democratie întregii lumi.

Sursa:

[1] gandeste.org via meritocratia.ro

Articolul CEVA CE TELEVIZIUNEA NU A VRUT SA ARATE: ISLANDA A RASTURNAT GUVERNUL CORUPT! apare prima dată în Glasul.info.

Revolutionarul Dumitru Dinca reproseaza guvernului ca revolutionarilor li s-a bagat pumnul în gura si nu mai sunt ascultati aproape de nimeni din presa, iar institutiile statului isi bat joc de revolutionari.

Un nou miting al revolutionarilor in Piata Victoriei

Dumitru Dinca, unul dintre liderii revolutionarilor din  decembrie 1989 a facut apel pentru a mobiliza revolutionarii la protest in ziua de luni 12 ianuarie, incepand cu ora 10:00 in Piata Victoriei:

“Miting mare miting, al revolutionarilor batjocoriti, umiliti si marginalizati, la un sfert de secol de la Revolutia din decembrie 1989. Mitingul va avea loc luni, 12 ianuarie, ora 10,00, in Piata Victoriei !…Veniti camarzi sa oprimc decizia criminla, a guvernului impotriva voastra, cei care ati luptat cu convigerea ca in Romania, datorita sacrificiului vostru, intreg poporul va trai mai bine si ca saracia, nedreptetile si abuzurile vor dispare si intreg poporul va trai pe masura harniciei si a capacitatii lui de popor inteligent si creator de valori materiale si spirituale, care-l vor aseza in rand cu celelalte popoare europene civilizate, in care drepturile si libertatile fundamentale ale omului si cetateanului sunt respectate fara discutie, iar conditiile de viata ale cetatenilor acelor tari, costituie prioritatea de baza a preocuparilor guvernelor si institutiilor tarilor, alaturi de care dorim sa fim si cu care vrem sa ne comparam. Camarazi!…ati crezut in minciuni si in promisiuni desarte!…v-ati lasat manipulati ca niste copii!…au trecut trei ani, timp in care v-ati mintit, cu privire la statutul vostru in societate(eroi ai revolutiei), dar si cu privire la recunostinta la care aveti dreptul, din partea statului roman, care se declara stat de drept si care va umilit si va batjocorit in mod inpardonabil!…ati asteptat sa lupte altii pentru drepturile voastre crezand ca lucrurile se vor rezolva de la sine si ca se vor aseza pe calea normalitatii!…v-ati inselat!…in Romania, nimic nu se obtine fara lupta!…v-ati inselat si cand ati crezut ca o mana de oameni, pot rezolva problemele miilor de revolutionari, nepasatori care au asteptat “pica para malaiata”!… gata s-a terminat cu gluma!…avati dovada ca ati fost mintiti si ca problemele voastre nu se vor rezolva, decat daca veti iesi toti in strada(in special cei din Bucuresti), impreuna cu familiile voastre, pe care daca nu le veti aduce vor suferi, asa cum sufera de trei ani. Daca pana acum ati dormit, acum treziti-va si veniti la miting, pentru ca acum este ultima noastra sansa de a determina guvernul sa renunte la OUG 95/2014, pe care eu o numesc ordonanta condamnarii la moarte a revolutionarilor. Daca veniti la miting, sa nu credeti ca veniti in locul altuia!…daca veniti…veniti in locul vostru si veniti pentru familiile voastre!…fiiecare este obligat sa vina, pentru problema lui!”, a spus Dumitru Dinca pe contul unei retele de socializare

Articolul Un nou miting al revolutionarilor in Piata Victoriei apare prima dată în Glasul.info.