În orașul Carei, pe ultima brazdă de pământ eliberată de Armata Română la 25 octombrie 1944, există oameni care nu privesc istoria ca pe un capitol închis, ci ca pe o responsabilitate zilnică. Printre ei se află jurnalista Daniela Ciută, un nume care, de ani buni, a devenit sinonim cu demnitatea, verticalitatea și curajul civic în nord-vestul României.

Astăzi, când își sărbătorește ziua de naștere, îi adresăm un sincer și profund „La Mulți Ani!”, cu respectul cuvenit unui om care a ales să nu tacă. Jurnalist, inginer, antreprenor și președinte al unor asociații cultural-patriotice din Carei, Daniela Ciută și-a asumat misiunea dificilă de a apăra drepturile românilor într-un spațiu sensibil, unde memoria istorică și realitățile administrative se intersectează adesea tensionat.

Prin activitatea sa în cadrul ASTRA, Despărțământul Carei și al Asociației Românilor Refugiați în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940, filiala Carei, a ținut vie flacăra conștiinței naționale și a dreptății istorice. Pentru mulți, aceste teme sunt incomode; pentru Daniela Ciută, ele sunt datorie.

De-a lungul anilor, prin platforma jurnalistică „Buletin de Carei”, a documentat abuzuri, a semnalat discriminări, a expus nereguli administrative și a apărat drepturile românilor în fața unor practici pe care le-a considerat incorecte sau inechitabile. A făcut-o adesea singură, cu resurse limitate, dar cu o determinare care a compensat orice lipsă materială.

Nu a fost un drum ușor. Presiuni, amenințări, tentative de intimidare, toate au existat. Și totuși, în loc să cedeze, a continuat. Cu argumente, cu documente, cu perseverență. Într-o vreme în care vocile ferme sunt tot mai rare, Daniela Ciută a ales să rămână consecventă principiilor sale.

Într-un oraș încărcat de simboluri istorice, la granița de nord-vest a țării, prezența unui astfel de om reprezintă mai mult decât o simplă activitate jurnalistică. Reprezintă o formă de veghe civică. O stare de alertă permanentă în fața nedreptății. O convingere că legea trebuie aplicată egal, că memoria istorică trebuie respectată și că demnitatea națională nu este negociabilă.

La frumoasa vârstă pe care o împlinește astăzi, Daniela Ciută rămâne un spirit activ, un om implicat, un reper pentru cei care cred că patriotismul înseamnă responsabilitate, nu retorică. Îi dorim sănătate, putere de muncă, liniște în familie și energie pentru toate proiectele viitoare.

La Mulți Ani, doamnă Daniela Ciută!
Să rămâneți același străjer neobosit al adevărului, al dreptății și al românismului, în Carei și dincolo de el.

Articolul La Mulți Ani jurnalistei Daniela Ciută, străjerul graniței de Nord Vest a României! apare prima dată în Glasul.info.

Legislaţia adoptată de regimul dualist privind interzicerea limbii române în şcolile confesionale, cum a fost de pildă Legea Trefort din 1879, a atras protestul hotărît al intelectualităţii române sătmărene în perioada imediat următoare apariţiei acestei legi.

Astfel, Alimpiu Barbulovici din Şimleu, într-o scrisoare adresată lui Vasile Pătcaşiu din Hotoan, la 3 februarie 1879, cere ca „inteligenţa română din Transilvania să dea semnalul acţiunii solidare spre salvarea limbii noastre naţionale”.

3 februarie 1879 – Strigăt pentru limba română. Vasile Pătcașiu și demnitatea românească din Sătmar

La 3 februarie 1879, în Transilvania aflată sub regimul dualist austro-ungar, s-a rostit unul dintre acele adevăruri care nu îmbătrânesc niciodată: o națiune trăiește prin limba ei. Legislația adoptată de autoritățile ungare, menită să interzică limba română în școlile confesionale, simbolizată de Legea Trefort din 1879, a reprezentat un atac direct asupra identității românești. Nu era doar o măsură administrativă, ci o încercare sistematică de deznaționalizare, de smulgere a rădăcinilor culturale ale românilor din Ardeal.

Răspunsul nu a întârziat. Intelectualitatea românească sătmăreană s-a ridicat cu hotărâre, conștientă că tăcerea ar fi echivalat cu acceptarea dispariției. În acest context se înscrie scrisoarea trimisă la 3 februarie 1879 de Alimpiu Barbulovici din Șimleu către preotul Vasile Pătcașiu din Hotoan, un document de conștiință națională, în care se cerea limpede ca „inteligența română din Transilvania să dea semnalul acțiunii solidare spre salvarea limbii noastre naționale”. Era un apel la unitate, la responsabilitate și la curaj.

Destinatarul acestui apel, Vasile Pătcașiu (1844–5 aprilie 1932), nu era un simplu martor al vremurilor, ci unul dintre cei mai respectați și activi luptători pentru drepturile politice, culturale și naționale ale românilor sătmăreni. Născut într-o familie de țărani români din Portița, fiu al lui Ioan Pătcașiu și al Floarei Mesaroșiu, el și-a clădit prin muncă și vocație drumul spre slujirea neamului. Școala primară în satul natal și la Carei, liceul la Beiuș, teologia la Gherla, toate l-au format nu doar ca preot, ci ca intelectual român deplin conștient de misiunea sa istorică.

Ca preot greco-catolic în Hotoan, protopop paroh și arhidiacon onorific, Vasile Pătcașiu a înțeles că altarul și catedra sunt bastioane ale identității naționale. Biserica și școala confesională erau ultimele redute în care limba română se putea păstra vie, iar apărarea lor devenea o datorie sacră. Nu întâmplător autoritățile ungurești l-au perceput ca pe unul dintre liderii mișcării naționale din zona Satu Mare.

Implicarea sa nu s-a limitat la reacția din 1879. De-a lungul deceniilor, Vasile Pătcașiu s-a aflat în prima linie a luptei naționale. A fost delegat al Cercului electoral al Tășnadului la Conferința generală de la Sibiu din 1892, alături de Andrei Cosma, primind din partea alegătorilor „plenipotență” deplină, cu obligația de a respecta și apăra hotărârile națiunii române. A participat la banchetele și întrunirile unde se rosteau toasturi nu pentru putere, ci pentru dreptate, alături de figuri precum Constantin Lucaciu și Antoniu Băliban.

Ca intelectual și cronicar al Hotoanului, Pătcașiu a lăsat și mărturii scrise de mare valoare. În 1889, la moartea lui Mihai Eminescu, el consemna cu durere și respect pierderea „ilustrului poet” care a dat o nouă direcție poeziei românești,un semn că lupta pentru limbă era, în egală măsură, o luptă pentru cultură și spirit.

Firește, drumul său s-a intersectat cu marile momente ale istoriei românești. A fost apropiat al lui Vasile Lucaciu și participant la mișcarea Memorandumului, contribuind la discuțiile purtate pentru definitivarea documentului ce urma să fie înaintat împăratului de la Viena. Iar în 1918, ca delegat la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia, a mers să susțină cu fapta și cuvântul Unirea Transilvaniei cu România. Un an mai târziu, la 25 mai 1919, în fruntea corului sătesc, i-a întâmpinat la Carei pe regele Ferdinand și regina Maria,un gest simbolic, care lega lupta de decenii pentru drepturi de împlinirea idealului național.

Evenimentul de la 3 februarie 1879 rămâne, astfel, mai mult decât o dată din calendar. El este expresia unei rezistențe conștiente, iar figura lui Vasile Pătcașiu întruchipează tipul de preot-patriot care a știut să unească credința, cultura și lupta națională. Prin oameni ca el, limba română nu a fost redusă la tăcere, iar românii din Sătmar și din întreaga Transilvanie au rămas ceea ce erau: un neam viu, demn și hotărât să-și apere identitatea.

Articolul 3 Februarie 1879 – Începe lupta românilor sătmăreni împotriva legislației austro-ungare care interzicea limba română în şcolile confesionale apare prima dată în Glasul.info.

Ne cramponăm ipocrit, de decenii, de etichete menite să culpabilizeze poporul român, „legionarism”, „extremism”, „naționalism periculos”, dar în același timp închidem ochii la adevăratele rămășițe ale unui regim criminal care a însângerat Ardealul de Nord: cele ale horthysmului unguresc.

Sub steagul lui Miklós Horthy, simbol al fascismului maghiar, s-au petrecut unele dintre cele mai cumplite atrocități împotriva românilor și evreilor din nordul Transilvaniei, după Dictatul de la Viena din 30 august 1940. În urma ocupației horthyste, satele românești au fost incendiate, preoții spânzurați, țăranii uciși cu cruzime, femeile batjocorite, iar școlile românești închise. Sute de familii au fost masacrate doar pentru vina de a fi români.

Și totuși, astăzi, la peste opt decenii de la acele cumplite evenimente, același simbol sub care s-a vărsat sânge românesc flutură nestingherit pe instituții publice din România! La Satu Mare, oraș martir, care a îndurat teroarea hortystă, a fost arborată o variație a steagului folosit de armata lui Horthy în 1940, sub pretextul „autonomiei locale” și al „identității regionale”.

Cum este posibil ca un stat suveran, membru al Uniunii Europene, să accepte ca pe teritoriul său să fie ridicate simboluri care glorifică un regim fascist, vinovat de crime împotriva umanității? Cum este posibil ca România, stat al martirilor din Ip, Treznea, Moisei, Sărmașu sau Nușfalău, să nu ridice un deget împotriva acestei blasfemii?

Steagul hortyst nu este un simbol al identității locale, ci al morții, al urii și al trădării.

El poartă în faldurile sale lacrimile văduvelor și sângele celor uciși doar pentru că erau români. Să-l accepți azi în administrația locală înseamnă să scuipi pe mormintele eroilor tăi, să întorci spatele istoriei și să te lepezi de neamul din care te tragi.

Niciun stat demn din lume nu îngăduie glorificarea simbolurilor criminale. Germania nu acceptă svastica, Italia nu acceptă fasciul, iar Ungaria însăși a interzis oficial însemnele horthyste. Numai România, în buna ei credință și neglijență cronică, lasă rana să sângereze din nou, sub privirea indiferentă a celor care ar trebui să o apere.

Este datoria statului român, a Guvernului și a Parlamentului, dar mai ales a poporului conștient de sine, să spună răspicat: ajunge!

Să nu mai îngăduim batjocorirea istoriei și a memoriei celor căzuți pentru unitatea și demnitatea națională. Să cerem îndepărtarea imediată a oricărui simbol horthyst din instituțiile publice ale României și să restabilim adevărul istoric.

Ardealul de Nord nu se vinde, nu se împarte și nu se uită.
Sub tricolorul românesc s-au născut, au luptat și au murit generații întregi pentru ca noi să fim azi liberi. Iar libertatea nu înseamnă să tolerezi nedreptatea, ci să o înfrunți.
România trebuie să-și apere demnitatea și istoria, pentru că cine își uită martirii, își sapă singur mormântul.

În apărarea memoriei eroilor români din Ardealul de Nord…

Articolul Blestemul horthyst care bântuie din nou Ardealul, un afront adus memoriei martirilor români apare prima dată în Glasul.info.

Pe 20 august 1907 pãrintele Lazăr Iernea a fost amendat cu 100 coroane pentru cã a îndemnat poporenii din Ciumești sã ținã la limba lor româneascã.

Lazăr Iernea (n. Sintea (azi în județul Arad) 18 martie 1844 – m. 11 septembrie 1909, Ciumești, Satu Mare) a fost un preot patriot român din zona Satu Mare, prigonit de către unguri pentru că apăra limba română și drepturile identitare și naționale ale românilor, ctitorul bisericilor din Bicãu și Iegheriște. A fost supranumit santinelă a românismului în părțile sătmărene.

În zorii veacului al XX-lea, când românii din Transilvania și din nord vestul României de azi erau supuși presiunilor sistematice de maghiarizare, un preot din Ciumești, județul Satu Mare, s-a ridicat ca un adevărat apărător al credinței și al neamului său. Numele său era Lazăr Iernea, născut la 18 martie 1844 în satul Sintea din județul Arad, un om al Bisericii dar și al națiunii, care și-a pus toată viața în slujba limbii și a demnității românești.

La 20 august 1907, părintele Iernea a fost amendat cu suma de 100 de coroane de către autoritățile maghiare pentru „vina” de a-și fi îndemnat enoriașii din Ciumești „să țină la limba lor românească”.

Într-o epocă în care stăpânirea străină încerca să șteargă orice urmă a identității românești prin școală, administrație și chiar în biserică, glasul acestui protopop era un adevărat strigăt de veghe. Faptul că a fost pedepsit arată nu slăbiciunea lui, ci tăria cu care își îndeplinea misiunea: aceea de a rămâne santinelă a românismului în părțile sătmărene.

Însă faptele sale de jertfă nu s-au oprit aici. Încă din 1885, în cadrul adunării generale a ASTREI, părintele Iernea a votat împotriva introducerii unui impozit menit să finanțeze învățarea obligatorie a limbii maghiare. În 1896, episcopul Mihail Pavel l-a numit protopop onorar și asesor consistorial, recunoscând în el un om de neclintit în zelul său preoțesc și național.

În 1903, a mers împreună cu alți preoți sătmăreni la Lugoj pentru a-l saluta pe noul episcop de Oradea, dr. Radu, semn al solidarității și unității clerului românesc din Transilvania. Tot în același an, la 3/16 septembrie, a fost interogat de Tribunalul din Satu Mare, împreună cu 32 de săteni, pentru că îi încuraja pe români să nu se plece poruncii de a-și lepăda limba strămoșească.

Ctitor al bisericilor din Bicǎu și Iegheriște, părintele Lazăr Iernea nu a fost doar un preot, ci un adevărat apărător al neamului său. Moartea sa, la 11 septembrie 1909, la Ciumești, a lăsat în urmă nu doar zidiri de piatră, ci și o zidire sufletească trainică, întărită prin pilda curajului și a dăruirii pentru românism.

Astfel, ziua de 20 august 1907 rămâne o filă de jertfă în istoria noastră, când un slujitor al altarului a fost pedepsit pentru că a spus ceea ce fiecare român știa în adâncul inimii sale: că limba românească este sufletul neamului și că a o apăra înseamnă a apăra însăși ființa noastră națională.

Astăzi, la peste un veac de la acel incident, numele lui Lazăr Iernea merită a fi rostit cu cinste, alături de toți acei preoți și cărturari care, prin credință și prin cuvânt, au ținut aprinsă flacăra românismului în vremuri de grea încercare.

Articolul 20 august 1907 – Părintele Lazăr Iernea, „santinelă a românismului” din Sătmar, amendat pentru apărarea limbii române apare prima dată în Glasul.info.

La începutul lunii iulie 1601, Mihai Viteazu îşi schimbă tabăra militară de la Debreţin, trece prin Carei, apoi se aşează la Moftin pe malul stâng al râului Crasna.

La începutul lunii iulie 1601, în tabăra militară a lui Mihai Viteazu de la Moftin se aflau peste 16.000 de oameni, din care 8.000 erau călăreţi. De remarcat este faptul că Mihai Viteazu din tabăra de la Moftin s-a deplasat de mai multe ori în cetăţile din Carei şi Satu Mare, pentru a definitiva strategia de eliberare a Ardealului.

Trecerea lui Mihai Viteazul prin Satu Mare la 13 iulie 1601 este un episod important din ultima sa campanie militară înainte de moartea sa tragică, la 9 august 1601. Evenimentul are loc în contextul pregătirilor pentru bătălia de la Guruslău, care a avut loc pe 3 august 1601, unde Mihai, aliat cu generalul imperial Giorgio Basta, a înfrânt armata condusă de Sigismund Báthory.

După ce a fost înlăturat de Basta în toamna anului 1600 și a pierdut controlul asupra celor trei țări românești (Țara Românească, Transilvania și Moldova), Mihai nu a renunțat la visul său de reunificare.Cu sprijinul împăratului Rudolf al II-lea, a reușit să obțină o nouă armată de mercenari, formată din aproximativ 8000 de oameni, majoritatea străini (valoni, italieni, nemți, cehi etc.).

La mijlocul lunii iulie 1601, în marș spre Transilvania, Mihai trece prin Satu Mare, un punct strategic important al vremii, situat pe ruta spre Cluj și Guruslău. După traversarea orașului Satu Mare, Mihai își stabilește tabăra pe câmpia Moftinu Mic, unde face un popas strategic. Acest popas a avut rolul de a reorganiza trupele, a asigura logistica și de a consolida moralul mercenarilor înainte de confruntarea finală cu Sigismund Báthory. Tot aici este posibil să fi avut loc consfătuiri militare importante între Mihai și căpitanii săi.

Trecerea prin Satu Mare și oprirea la Moftinu Mic arată strategie militară, cunoașterea terenului și importanța logisticii în campaniile lui Mihai. Demonstrează că, în ciuda trădărilor și a resurselor limitate, Mihai a continuat să lupte pentru cauza sa națională, susținut de propriul prestigiu și de autoritatea sa militară.

După victoria de la Guruslău, Mihai Viteazul a fost asasinat mișelește la 9 august 1601 din ordinul lui Basta, chiar dacă tocmai își recâștigase poziția în fruntea armatei române și imperiale.

Articolul Mihai Viteazu trece de la 13 iulie 1601 prin Satu Mare cu 8000 de mercenari aflaţi sub comanda sa, după care îşi stabileşte tabăra pentru popas pe câmpia Moftinu Mic apare prima dată în Glasul.info.

Miile de români sătmăreni care sunt  scriptic beneficiari ai Legii 154/2021 au avut un licăr de speranță în data de 27 ianuarie 2024 atunci când deputatul Govor și premierul Ciolacu promiteau marea cu sarea și spuneau că e chestiune de zile sau săptămâni până la eliminarea discriminării la care sunt supuși.

Praful și pulberea s-a ales de toate speranțele miilor de români sătmăreni! Pentru că Govor a trecut ca un tăvălug peste drepturile românilor beneficiari scriptic ai Legii 154/2021.

Ajuns deputat, Govor a mai bătut un cui în sicriul în care zace LEGEA 154/2021 și a votat cu mâna  lui ÎMPOTRIVA aplicării legii 154/2021 din 1 ianuarie 2025!

Se destrăbălează pe toate canalele media cu realizări ce nu țin de munca lui și care realizări nu sunt  în locurile de strictă necesitate! Satul Hotoan din comuna Căuaș,  satul Istrău  sau Sânmiclăuș sunt doar câteva exemple de abandon total din partea autorităților PSD-UDMR.

PROMISIUNI NEONORATE  FAȚĂ DE MII DE SĂTMĂRENI SUNT REALIZĂRILE DEPUTATULUI GOVOR MIRCSEA!

MIILE DE SĂTMĂRENI AFECTAȚI DE DISCRIMINARE PRIN NEAPLICAREA LEGII 154/2021  SUNT  TRECUȚI DE PRIMA ȘI A DOUA TINEREȚE.

AȘTEPTAȚI SĂ SCĂPAȚI DE EI PE CALE NATURALĂ SAU PUR ȘI SIMPLU SFIDAȚI TOT CE NU ȚINE DE POLITIC?

NU UITAȚI CĂ CIOLACU A PIERDUT ACCEDEREA ÎN TURUL DOI DATORITĂ LIPSEI VOTURILOR URMAȘILOR ROMÂNILOR PERSECUTAȚI ETNIC ȘI EXPULZAȚI ÎN 1940!

ROMÂNII ȘTIU CĂ ULCIORUL NU MERGE DE MULTE ORI LA APĂ!

NU VĂ MAI BATEȚI JOC  DE ROMÂNII URMAȘI AI CELOR PERSECUTAȚI ETNIC ÎN 1940 PENTRU CĂ NIMIC NU RĂMÂNE NECONTABILIZAT!

CENZURA ȘI BLOCAREA CONTURILOR E…DEGEABA, adevărul iese mereu la lumină IAR NOI, URMAȘII ROMÂNILOR PERSECUTAȚI ETNIC ȘI EXPULZAȚI ÎN 1940 suntem semințe!

Nu pierim niciodată ci vă vom bântui și vom fi coșmarul vostru!

DANIELA CIUTĂ,

URMAȘ DE ROMÂN PERSECUTAT ETNIC ȘI EXPULZAT ÎN 1940

Preluare Buletin de Carei

Articolul Deputatul Govor Mircea sau imaginea ipocriziei, a promisiunilor neonorate apare prima dată în Glasul.info.

La data de 30 noiembrie 2023 se dezvelea la Satu Mare statuia revoluționarului Petoffi Sandor cu sabia în poziție de luptă, doar în acordurile imnului Ungariei fără ca Prefectura Satu Mare să ia atitudine.

Astăzi, 24 ianuarie 2025, de Ziua Unirii Principatelor Române, la Satu Mare, în România, nu s-a intonat Imnul de Stat. Din filmări reiese că organizarea a aparținut  garnizoanei militare Tisa din Satu Mare, comandant lt.col. Adrian Mureșan care e și șeful Centrului Militar. O gafă cu totul și cu totul impardonabilă. Prefectul Ioan Tibil a fost prezent la manifestarea din fața bustului lui Alexandru Ioan Cuza  și nu a schițat niciun gest de corectare a gafei organizatorilor. Adică a demonstrat că nu are nimic de-a face cu Imnul de Stat , cu ignorarea lui la  o sărbătoare națională. Pentru cine prestezi de fapt domnule Ioan Tibil? Nici comandantul garnizoanei Tisa nu a avut nicio reacție față de lipsa Imnului Național la Satu Mare la manifestările dedicate Zilei Unirii Principatelor.

Prefectura Satu Mare nu a emis până la această oră niciun comunicat. Aici se ajunge când criteriul politic  e cel care stă la baza numirilor în astfel de funcții de conducere.

Felicitări cadrelor militare în rezervă care nu s-au prins în hora de la manifestarea unde Imnul Național a lipsit cu desăvârșire!

Buletin de Carei

Articolul Imnul Național a fost uitat de organizatori la Satu Mare de Ziua Unirii Principatelor Române apare prima dată în Glasul.info.

Duminică, 12 ianuarie 2025, în România a avut loc cel mai mare protest după 35 de ani de la eliminarea comuniștilor. Anularea celui de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale a declanșat marea nemulțumire a maselor de cetățeni care sunt  și așa împovărați de birurile grele puse de stăpânire și de discriminările de care au parte.

Țara fierbe, cei care nu au avut posibilitatea să ajungă la capitală au manifestat în orașele reședință de județ. Dacă în marile orașe sunt proteste constante de mai multe zile, la Satu Mare a avut loc azi primul protest. S-a scandat constant:  „Ieșiți din casă, dacă vă pasă!”, „Turul 2 înapoi”, „Jos Iohannis!”, „Vrem alegeri libere!”, „Vrem libertate!” „Georgescu președinte!”.

Protestatarii au avut steaguri tricolore și după intonarea de cântece patriotice au dansat Hora Unirii.

După tiparul brevetat deja  la București de actuala conducere, nimeni dintre oficialitățile județului nu a discutat cu protestatarii. Adevărul e că oficialitățile județene fac parte din partidele politice care guvernează și acum țara, ilegal din 22 decembrie 2024 din moment ce mandatul președintelui a expirat la data de 21 decembrie 2024 deci numirea premierului după această dată e la fel de ilegitimă.

Buletin de Carei,

portal românesc de știri din Carei, de 20 de ani în slujba careienilor

Articolul Și Satu Mare îl vrea președinte pe Georgescu! apare prima dată în Glasul.info.

Ciolacu Marcel va rămâne  în  istoria românilor ca primul ministru care a refuzat constant și cu îndârjire chiar ca românii să aibă drepturi egale cu minoritarii. Legea 154/2021 a fost promulgată în august 2021 dar se aplică strict pentru minoritari! Pentru ca sfidarea să fie cât mai mare, Ciolacu Marcel a semnat pentru amânarea acordării de indemnizații românilor până în ianuarie 2026! Niciun ministru nu a avut nimic împotrivă.

Pentru ca minoritarii să beneficieze de prevederile Legii 154/2021 s-a dat Legea 210/2022 cu aplicare imediată din 1 august 2022. Pe lângă crasa discriminare, minoritarii beneficiază de drepturi net superioare ca sumă celor prevăzute pentru românii cuprinși la lit c) și g) din Legea 154/2021.

Românii discriminați sunt  urmașii românilor persecutați etnic, schingiuiți, uciși sau expulzați începând cu acel septembrie negru din 1940.

Români și evrei deopotrivă au avut de suferit de pe urma instaurării administrației Ungariei hortyste în septembrie 1940. În timp ce românii erau schingiuiți, uciși sau expulzați din casele lor, evreii erau adunați în ghetouri, cel de la Carei fiind dintre cele mai mari din județ. Ultimul transport de evrei spre lagărele de exterminare a plecat din Carei în luna mai a anului 1944. Urmașii lor primesc indemnizațiile prevăzute de Legea 154/2021 nu și românii.

Asociația românilor persecutați etnic și expulzați în urma Dictatului de la Viena din 1940, filiala Carei, a organizat numeroase proteste, chiar  și în fața Guvernului la data de 18 ianuarie 2024.

VIDEO. Protest autorizat la Guvern organizat de filiala Carei a Asociației românilor expulzați în 1940

La data de 27 ianuarie 2024, premierul Ciolacu Marcel a sosit la Satu Mare la invitația amicului său Mircea Govor care a organizat adunare de alegeri la PSD. Românii discriminați s-au adunat din tot județul la Satu Mare pentru a-l întâmpina așa cum se cuvine pe premierul discriminator Ciolacu Marcel.

Acesta a acceptat o întrevedere de 30 de minute, timp în care i-am expus  pe scurt toată situația cu care ne confruntăm și i-am oferit spre lectură o carte deloc voluminoasă care cuprinde  un rezumat al suferințelor și atrocităților la care au fost supuși românii sub ocupația Ungariei hortyste.

La discuție a asistat și Govor Mircea, un alt român cu numele dar care este un apropiat al UDMR, ignorând cu bună știință necazurile și suferințele românilor din județ care ar trebui să beneficieze de Legea 154/2021.

Ciolacu Marcel și Govor Mircea, vă satisface DISCRIMINAREA ROMÂNILOR ? Vă satisface că noi, românii, trebuie să apelăm la instanțe pentru a ne primi drepturile și a se consemna discriminarea?!

..

..

Nu ați mișcat un deget pentru eliminarea discriminării deși era în pixul premierului decizia!

A venit vremea să vă retrageți la lada de gunoi a istoriei românilor, acolo unde vă este locul de drept după faptele voastre!

Degeaba ne cenzurați și ne blocați conturile de pe rețelele sociale, adevărul iese mereu la lumină și nu uitați, noi suntem neam de neamul nostru d’acia și ca orice român vrednic…suntem semințe!

Nu pierim niciodată ci vă vom bântui și vom fi coșmarul vostru!

Daniela Ciută,

urmaș de român persecutat etnic și expulzat în 1940, cenzurată și amenințată cu moartea

…

..

Articolul Ciolacule, ai răsfoit măcar cartea primită la Satu Mare? Mancurtizarea Guvernului apare prima dată în Glasul.info.

AUR, un partid de MANCURȚI, de TRĂDĂTORI?

“Vineri, 25 octombrie 2024, de Ziua Armatei Române și la 80 de ani de la eliberarea orașului Satu Mare, la Consiliul Județean Satu Mare a fost convocată o ședință pentru alegerea vicepreședinților și a comisiilor de specialitate.

Ședința a fost una în care jocurile erau deja făcute în culise.

Pesedistul Buzgău i-a propus ( min.6,00) pe consilierii județeni Mircea Govor și Cătălin Filip ( contabilul de la presa Govor  și fratele fostului prefect Darius Filip) iar consilierul județean AUR, jurnalistul Victor Constantinovici l-a propus pe nimeni altul decât pe  șeful UDMR Carei, consilierul județean Kovacs Eugen ( de la min. 6,53). Grupul PNL nu a avut nicio propunere.

AUR Satu Mare demonstrează prin propunerea sa că e departe de a fi un partid care să reprezinte românii și mai ales  pe cei integri, știut fiind că numitul Kovacs Eugen nu e doar  șovin ci și evazionist.

..

Așa că în următorii 4 ani nu vom avea parte decât de jocuri politice și nu de o conduită decentă pentru toți cetățenii județului. Pataki e renumit pentru aversiunea sa față de atletismul românesc de la Carei, față de clădirile monument sau de modul de administrare al gunoaielor  iar Govor e cel care ne trăgea de mânecă să mergem la cafea în dimineața când ne-am adunat ca să îl așteptăm pe Marcel Ciolacu venit la alegerile PSD Satu Mare, sperând că protestatarii nu vor mai da ochii cu premierul. La discuția la care am participat cu premierul Ciolacu a asistat și Mircea Govor și a confirmat toate problemele expuse ca fiind adevărate iar  ulterior a promis că se va rezolva cu discriminarea, că se va restabili egalitatea în drepturi cu minoritarii și pentru români. Socotiți cât a trecut din 27 ianuarie 2024 și până în 25 octombrie 2024.

Aceștia sunt cei care vor conduce CJ Satu Mare.

Daniela Ciută,

urmaș de român expulzat în 1940, amenințată cu moartea pentru dezvăluirea abuzurilor conducerii UDMR Carei”

Articolul TRĂDARE din partea AUR la Satu Mare! AUR l-a propus ca vicepreședinte la Consiliul Județean pe președintele UDMR Carei apare prima dată în Glasul.info.