Luni, 14 noiembrie, la Târgu Jiu, se desfășoară ultima probă a concurslui pentru ocuparea funcției de manager al Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”. Cei doi candidați vor susține proba de interviu, însă asupra unuia dintre aceștia planează suspiciunea de fost turnător la Securitate. Până la această oră lucrurile ar fi trebuit lămurite de cei de la Primăria Târgu Jiu. Există sau nu la dosarul candidatului, declarația pe proprie răspundere privind calitatea de lucrător al Securității sau collaborator al acesteia?

A fost sau nu, actualul manager interimar și candidat pentru ocuparea funcției de manager al Centrului Brîncuși, informator al Securității?

Cine sunt cei care închid ochii și de ce este protejat un posibil turnător la Securitate, pentru a ocupa funcția de manager al Centrului de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși”? Cumva interesele imobiliare de pe Calea Eroilor? Se prefațează un scandal care va adduce immense prejudicii de imagine orașului și moștenirii Brâncuși de la Târgu Jiu, dacă informațiile se dovedesc adevărate. Până la ora de desfășurare a ultimei probe a concursului, candidatul sau comisia de concurs ae trebui să informeze opinia publică dacă într-adevăr există un dosar la CNSAS. Administrarea Ansamblului Monumental „Calea Eroilor” nu poate ajunge pe mâinile unui colaborator al Securității

Potrivit celor de la Grupul Civic Gorj, pe surse, candidatul agreat de primarul Romanescu și viceprimarul Coica să preia șefia Centrului Brâncuși, a fost turnător al Securității.

„Surse: Favoritul primarului Romanescu și viceprimarului Coica să preia șefia Centrului Brâncuși, la simulacrul de concurs ce se află în desfășurare, a fost turnător al Securității! Dosarul depus în data de 28.10.2022 a fost admis de Primăria Târgu Jiu, candidatul, cel care, în trecut, și-a turnat la Securitate prietenii, colegii și familia, fiind acceptat în ultima etapă a concursului, cea a interviului!
Președintele comisiei de evaluare care va gira și legalitatea concursului este viceprimarul Coica?! Cât s-a ferit Brâncuși de comuniști, la 32 de ani de la căderea regimului comunist, Centrul Brâncuși de la Târgu Jiu se vrea a ajunge pe mâna unui turnător la Securitate! Solicităm Primăriei Târgu Jiu un punct de vedere de îndată! Somn ușor națiune, că prezentul nu se pune!”, au scris cei de la Grupul Civic Gorj pe pagina acestora de socializare.

O crimă morală, cu premeditare!

Profesorul Andrei Popete este unul dintre târgujienii care a comentat informațiile pe surse ale Grupului Civic Gorj, acesta fiind și unul dintre coordonatorii grupului. „Tăcerea jurnaliștilor de investigații din Gorj este suspectă. Dacă există un dosar de turnător la Securitate al actualului manager interimar al Centrului Brâncuși, candidat la concursul de ocupare al funcției de manager, suntem și noi curioși să vedem notele informative. Mâine se desfășoară ultima probă a concursului, cea a interviului. Documentele din dosarul candidatului asupra căruia există suspiciuni rezonabie că a colaborat cu Securitatea sunt publice? Declarația pe proprie răspundere privind colaborarea cu Securitatea este semnată? Sunt surse care afirmă că în această declarație nu este o negație privind colaborarea cu Securitatea. Dacă Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” va fi condus de un fost turnător la Securitate, își asumă comisia de concurs, primarul Romanescu și viceprimarul Coica, scandalul mediatic?

Dacă informațiile sunt corecte, sau nu, reprezentanții Primăriei Târgu Jiu ar trebui să comunice asta, până la ora începerii probei de interviu, pentru o corectă informare a cetățenilor. Ar fi impardonabil ca operele brâncușiene să ajungă pe mâna unui colaborator al Securității. Postum, ar fi o crimă morală cu premeditare! Să nu uităm nici calvarul familiei Tătărescu din timpul regimului comunist. Pentru operele de la Târgu Jiu, incluse în Patrimoniul European, Arethia și Gheorghe Tătărescu merită un monument, nu un turnător la Securitate care să administreze operele oferite cu atâta generozitate prin marea lor dragoste pentru gorjeni și omagiul adus eroilor.”

Redacția MAGAZIN CRITIC

Articolul Candidat la funcția de manager al Centrului Brâncuși, turnător la Securitate!? apare prima dată în Glasul.info.

Problemă semnalată de către unul dintre cititorii noștri:

“Ani in urmă, aragazul funcționa, a pornit alarma detectorului de gaz,au oprit in mod automat distributia de gaz (cam suspect atunci; verificarea nu mai fusese facuta; au venit operatori ENEL: s-a rezolvat).

Pentru preintampinarea infectarii covid omicron (anul acesta -aceeasi situatie: verificarea nefacuta) acelasi mecanism,aceeasi zi din saptamana=VINERI: porneste fara motiv alarma detectorului de gaz, nici un miros de gaz(geamul e special si e mereu deschis la nivel superior), nu am sunat pe nimeni: am folosit metode alternative de energie pentru gatit.
Daca nu chemi echipa distribuitorului de gaz =nu ai semnalat problema,fara verificare,gazul nu este repornit.Bun.

Saptamana viitoare ,VINERI, seara, in timp ce erau la fiert pe aragazul cu energie alternativa (IN NICI UN CAZ nu era gaz metan) detectorul de gaz metan (fara sa fie miros de gaz nici de la vecini) a pornit alarma..nu am reactionat.

Sambata,la pranz, utilizand acelasi aragaz cu energie alternativa(fara gaz metan,defapt fara gaz) la 20 minute de uz: porneste iar alarma detectorului de gaz metan ; nici un miros de gaz(de la vecini ,nici la geam ,nici in casa =PTR CA NU ERA NICI UN GAZ ,NICAIERI).

Daca operatorii ENEL sau daca sunt echipele care au montat aparaturi (detectoare de gaz metan,centrale,…etc) sunt de origini:italieni sau interfereaza in vreun mod vreo firma italiana cu angajati romani – in Italia se folosesc practici mafioate de denaturare si manipularea situatiei ptr a umfla preturi, a obtine castiguri pe spinarea consumatorului SI CEL MAI IMPORTANT: PENTRU A OBTINE SPORURI SUPLIMENTARE PTR CA ECHIPELE ASISTA IN WEEKEND !

Faptul ca a functionat in modul acesta toata povestea ar putea insemna:

1. cand a pornit alarma a doua oara (desi prima oara cand e pornita se sisteaza deja furnizarea gazului) respectivul care a facut asta probabil a crezut ca a pornit de la distanta alarma altcuiva sau a vrut sa se asigure ca e cineva acasa seara sau la pranz si vor fi chemati in weekend (pentru castiguri suplimentare ,in weekend)

2. daca exista o baza de date cu toate detectoarele de gaz (conectate la centrala prin internet) , detectorul de gaze (poate are user/parola cu soft generat din formula sau chiar nu are nimic =ACCES PENTRU ORICINE,in internet= VULNERABILITATE) atunci la momentul x cand trebuie rezolvate cereri reale de scurgeri de gaze (poate la un moment dat sunt calamitati naturale si alte urgente CUMULATE CU ACESTEA), atunci poate fi O PROBLEMA DE SECURITATE NATIONALA, in conditiile in care hackeri rusi pot trimite semnale la toti utilizatorii al caror gaz poate fi oprit prin generare de problema falsa a furnizarului gazului(cine stie cate centrale sunt doar in Bucuresti = nici nu vreau sa ma gandesc la 100 000 de utilizatori care ar suna toti in acelasi timp si ar genera un FARESELL national si ar pune in pericol reactia civila si/sau militara).”

Reacția Enel la articolul “Posibilă problemă de securitate națională”

“Orice intervenție în rețeaua de distribuție a gazelor naturale revine integral operatorului de distribuție a gazului natural din localitatea în care se află punctul de consum. Grupul Enel nu are activități în domeniul distribuției gazelor naturale.”

Articolul Posibilă problemă de securitate națională apare prima dată în Glasul.info.

Inginerul Gheorghe Ursu este arestat pe 21 septembrie 1985 în urma denunțului unei colege de serviciu care a intrat în posesia jurnalului său intim, jurnal confiscat ulterior de Securitate. După o perchiziție la domiciliul acestuia, securiștii îi mai găsesc și confiscă încă 61 de caiete reprezentând însemnările zilnice din perioada 1949-1984, precum şi alte documente și manuscrise.

Pretextul oficial pentru arestarea lui Gheorghe Ursu a fost motivul că ar fi deținut valută. În arest a fost plasat împreună cu deținuți cunoscuți pentru comportamentul lor violent, iar gardienii închisorii au primit ordin să nu intervină indiferent de ce zgomote s-ar fi auzit dinspre respectiva celulă. În plus, Gheorghe Ursu era scos zilnic din celulă și dus la “interogări” de către securiști.

La data de 17 noiembrie 1985, în urma seriilor lungi și brutale de bătăi, organismul lui Gheorghe Ursu cedează și este transportat la spitalul penitenciar Jilava, unde în urma consultaţiei de specialitate diagnosticul stabilit a fost acela de “peritonită generalizată”. Este operat şi transportat apoi la reanimare, însă moare la scurt timp.

Procurorul Vasile Manea Drăgulin a stabilit în 1985 că moartea nu ar fi fost violentă și a dispus neînceperea urmăririi penale. Deși la sfârșitul anului 1989 era procuror șef adjunct însărcinat cu urmărirea penală la Procuratura Municipiului București și secretarul PCR al instituției, în 1993 Vasile (Lică) Manea Drăgulin a fost numit procuror general al României de către Ion Iliescu.

Timp de trei decenii fiul disidentului Gheorghe Ursu s-a luptat prin justiție pentru pedepsirea celor pe care îi considera vinovați de moartea tatălui său. În anul 2000, după lungi ani de tergiversări și răstunări de situație, unul dintre recidiviștii violenți aflat în detenție în aceeași celulă cu Gheorghe Ursu, a fost condamnat pentru uciderea disidentului anticomunist.

În octombrie 2003 foștii colonei de miliție Tudor Stănică și Mihail Creangă au fost condamnați la 20 de ani de închisoare pentru omorul lui Gheorghe Ursu. În  decembrie  2005 fostul general SRI, Eugen Grigorescu, a fost condamnat la 3 ani de închisoare privind dispariția jurnalului lui Gheorghe Ursu.

Articolul La 17 noiembrie 1985 este ucis prin tortură disidentul anticomunist Gheorghe Ursu apare prima dată în Glasul.info.

A fost asasinat Marin Preda pentru ca a fost a fost un fervent opozant al regimului comunist? La scurt timp dupa publicarea ultimului sau roman in anul 1980, „Cel mai iubit dintre pământeni”, un roman care surprindea la acel moment prin adevarul cutremurator despre totalitarismul acelor vremuri, scriitorul a fost gasit decedat in propria sa camera din vila de creatie a scriitorilor din Palatul Mogoșoaia.

Moartea fulgeratoare a scriitorului la scurt timp dupa publicarea romanului „Cel mai iubit dintre pământeni”, un roman vandut in 200.000 de exemplare, dar retras de pe piata si din toate bibliotecile si librariile publice si universitare, fiind considerat una dintre cele mai critice lucrari romanesti la adresa comunismului, a surprins la momentul respectiv opinia publica si mediul cultural.

A fost asasinat Marin Preda pentru ca a fost a fost un fervent opozant al regimului comunist?

Pe marginea decesului suspect al scriitorului s-a discutat si s-a speculat destul de mult, atat la momentul mortii sale cat si mult timp dupa aceasta. A fost sau nu lichidat Marin Preda de catre securitate sau de catre alte “servicii” ale vremii?

Se stie de pilda ca Marin Preda se afla in vizorul securitatii inca de la inceputul anilor ’70, fiind urmarit apoi pana in ultimii sai ani din viata, avand numele de cod “Editorul”.

Marin Preda si-a atras dusmania si antipatia regimului comunist dar si a “tatucilor” sovietici in special prin publicarea a doua lucrari fundamentale: ”Delirul” si ” Cel mai iubit dintre pământeni”.

In ”Delirul”, Marin Preda il reabilita pe maresalul Antonescu in anul 1975, atragandu-si de atunci neconditionat antipatia sovieticilor, mai ales ca volumul s-a vandut in peste 100.000 de exemplare. In spatiul ex-sovietic a avut parte numai de critici si de recenzii negative, sovieticii fiind chiar surprinsi ca o asemenea lucrare nu a fost cenzurata si a putut vedea lumina tiparului intr-o tara comunista.

Sursa: Conspiratii.info

 Foto: commons.wikimedia.org / Leontin l

Articolul A fost asasinat Marin Preda pentru ca a fost a fost un fervent opozant al regimului comunist? apare prima dată în Glasul.info.

Despre activitatile sale de dinainte de 1989, Emil Boc nu a specificat nici macar o nota in CV-ul postat pe site-ul Guvernului Romaniei. Chiar si asa, se cunosc totusi detalii despre faptul ca Emil Boc a detinut de pilda functiile de vicepresedinte si presedinte al Consiliului Uniunii Asociatiilor Studentesti al Universitatii „Babes-Bolyai”, respectiv al Uniunii Asociatiilor Studentilor Comunisti din Romania, filiala Cluj intre 1986 si 1989.

Emil Boc isi turna colegii de facultate la Securitate?

Un alt aspect foarte ciudat este primirea in trupele de securitate a unui asemenea specimen precum Emil Boc, un individ care potrivit aspectului sau fizic era exact opusul cerintelor pe care trebuiau sa le indeplineasca pe timpul raposatului cei care voiau sa-si satisfaca stagiul militar la o unitate SECU. Ce fel de “merite” o fi avand minionul Boc, un ochelarist cu constitutia unui butoias de vin si inaltimea unei capre care se zgaibara dupa frunze prin arbusti, de a ajuns la o unitate a Securitatii, fara sa fi avut vreun angajament semnat ca informator, sau relatii la nivel foarte inalt ( a se citi pile)?

Note/Referinte:

[1] Emil Boc – CV de securist

Articolul Emil Boc isi turna colegii de facultate la Securitate? apare prima dată în Glasul.info.

Cați romani a ucis Securitatea? Cați romani au fost uciși dupa 1990 de autori neidentificați, dar protejați de „serviciile speciale” din Romania?

La lansarea carții dlui general Malureanu, unde am avut onoarea sa fiu invitat de autor, am avut prilejul sa fac o scurta comparație intre Securitate și SRI, și sa afirm ca Securitatea s-a ocupat inainte de 1990 cu apararea ordinii constituționale, așa cum era precizat in „fișa postului”! Cu unele excepții, dureroase, nu puține și nici mici, neinsemnate…

Dupa 1990, Serviciul Roman de Informații, care iși propune și el sa apere ordinea constituționala din Romania, o face insa cu abateri infinit mai multe, mai grave, ajungand sa fie un instrument docil in mana tradatorilor de țara și a celor care ii platesc! Evident, cand spun SRI, ma refer la toate „serviciile speciale”, al caror numar ne este necunoscut noua, muritorilor de rand.

Argumente și dovezi in sprijinul acestei afirmații le poate gasi oricine, iar domeniul corupției și al subminarii economiei naționale ne ofera sute de exemple, de abuzuri trecute cu vederea dupa 1990 și pe care ne este imposibil sa ne imaginam ca Securitatea le-ar fi tolerat cumva!

Asasinatele politice, inainte si dupa 22 decembrie 1989

Se intampla ca și cu partidele: degringolada acestora, involuția tragi-comica a partidelor politice din 1990 pana azi, ne face sa ne fie dor de PCR. In PCR lucrurile s-au desfașurat in sens invers, adica ascendent: de la an la an nivelul democrației de partid a fost in creștere, iar daca nu intervenea „revoluția” și desființarea abuziva a PCR, acest partid putea evolua mai departe in sens ascendent, pot demonstra asta oricand!

Nu aveau nicio șansa in PCR sa ajunga in frunte alde Crin Antonescu, Onțanu, Gabril Oprea, Basescu, Ponta… De Johannis nici nu mai vorbesc! Desigur, a avut și PCR pe Bobu și Postelnicu și inca mulți alții ca ei… Dar acesta este un subiect pe care il rezerv pentru zilele urmatoare, daca le mai apuc!…

La fel se intampla și cu SRI & comp., a caror prestație post-decembrista, a fost de la an la an mai nociva pentru romani, pentru interesele eterne ale Romaniei, ceea ce ne obliga sa le ducem dorul securiștilor de odinioara. Pacat ca am cunoscut prea puțini inainte de 1990…

Singura mea nadejde este sa aflu, sa gasesc dovezile, ca acest cancer național care sunt serviciile secrete de azi, a atins numai structurile de comanda, și nici la acest nivel pe chiar toți ofițerii superiori… Nadejdea mea este la eșalonul secund, al tinerilor agenți și ofițeri, capabili intr-un climat politic normal sa puna umarul la normalizarea vieții romanești!

La drept vorbind, nu ma refer numai la Securitate și la SRI, ci la intreg sistemul de represiune al statului roman, inainte și dupa 1990! Orice stat are un sistem de represiune, care este menit sa apere acel stat, structurile politice și valorile naționale etc., etc. Nu este cazul sa insist! Ci vreau sa pun in discuție un singur aspect al represiunii: asasinatul politic, din rațiuni „de stat”, reale sau inventate! Și nu la modul teoretic, ci cat mai concret, al cazurilor reale, petrecute!

La aceeași lansare de carte, intr-o sala arhiplina, dens populata cu colegi ai celui sarbatorit pentru reușita carții publicate, eu am ridicat problema lui Constantin Dobre, liderul grevei minerilor din 1977. Despre acesta, inainte de 1990, am aflat cu toții de la Europa Libera ca a fost asasinat la Craiova, de „baieții cu ochi albaștri”, unde i s-a inscenat un accident de circulație…

M-am numarat printre milioanele de romani care au luat in serios aceasta informație, repetata de mai multe ori pe unde scurte! Pana pe 24 decembrie 1989, cand Dl Constantin Dobre a aparut la TV sa ne anunțe ca traiește!… De ce oare acest enunț nu l-a facut insași Securitatea, cu mult inainte de 1989?!… Este o intrebare la care voi reveni! Deocamdata, hic et nunc, imi pun alta intrebare: cați și care au fost romanii asasinați de regimul ceaușist, de securiștii lui Ceaușescu?

Deci nu ma refer la regimul comunist, la intreaga perioada 1945-1989, cum fac unii greșind profund. Pentru perioada 1945-64 nu este nevoie sa cauți prea mult ca sa afli exemple și cazuri indubitabile privind asasinatele politice comise de „forțele de represiune” ale statului democrat-popular!

Dar care este situația de dupa 1964, poate chiar de mai inainte cu ceva vreme? Cand au incetat aceste asasinate? Și chiar au incetat dupa 1964, așa cum susțin mulți dintre securiștii cu care am stat de vorba dupa 1990?

Inainte de 1990 am știut ca a fost asasinat Constantin Dobre, despre care am aflat cu toții de la Europa Libera!… Dar cați vor fi fiind ceilalți, despre care Europa Libera nu a aflat, ca sa ni-i spuna și noua! Am trait cu convingerea ca alaturi de Dobre vor fi fost și alții, nu puțini, care au platit cu viața „exigențele” forțelor de represiune ceaușiste!

Iata insa ca a venit și 22 decembrie! Iar presa și oricine a avut chef l-au acuzat pe bietul „Ceașca” și Securitatea sa in fel și chip, ba ca l-a palmuit pe un brașovean in noiembrie 1987, ba ca mai știu eu ce! Dar n-a aparut nimeni sa susțina ca a fost iradiat la Brașov, cum se vorbea ca au pațit-o mulți, sau ca tata ori un frate i-a disparut sau a murit in circumstanțe suspecte de asasinat, pentru un motiv politic ușor de demonstrat.

Cazul lui Gheorghe Ursu nu se pune, nu a fost un asasinat comandat de vreun general sau ministru, ca sa-i faca pe plac „tovarașului” sau la ordinul acestuia! Dupa cate se vorbeau intre prieteni la o bere sau la aceeași Europa Libera, te-ai fi așteptat ca dupa 1990 sa apara nenumarate dovezile regimului „criminal”!…

N-a aparut niciuna! Nici un martor al acuzarii lui Ceaușescu și a regimului sau nu a venit cu acuzații sau probe cat de cat serioase!… Incepand cu cei 60.000 de morți de la Timișoara și terminand cu Constantin Dobre, Europa Libera mințise cu nerușinare acuzandu-l pe nedrept fie pe Ceaușescu, fie pe baieții cu ochi albaștri ca petlițele de la uniforma pe care n-o purtau niciodata…

In schimb, regimul „democratic și transparent” instaurat dupa 22 decembrie 1989 a debutat cu un veritabil carnagiu, cu sute de morți, peste o mie se pare, morți nevinovați, dar premeditați, planificați de strategii revoluției, caci deh, revoluție fara victime nu se poate, iar ei au ținut morțiș sa se declare revoluționari. …„Morțiș”, adica calcand pe cadavrele a sute de copii și tineri dintre cei mai bravi!…

Moartea acestora dandu-le criminalilor autoritatea și aura de luptatori impotriva… Impotriva cui, caci toata ecuația loviturii de stat se rezolvase din momentul arestarii nefericitului președinte?!…

Crimele de dupa asasinatele in masa din decembrie 1989 nu au fost nici ele puține! Au murit asasinați cu profesionalism o mulțime de ofițeri, din armata sau din interne, care știau prea multe despre noii conducatori, despre autorii „revoluției”, despre „agenturilii” care au „manageriat” evenimentele de dinainte și de dupa lovitura de palat!

Au murit oarecum in prelungirea asasinatelor din decembrie, a lui Gheorghe Trosca, Velicu Mihale, Constantin Nuța sau Marin Ceaușescu. Au urmat la scurta vreme Ștefan Gușe și o intreaga pleiada de ofițeri, in frunte cu Emil Macri, care, fiecare la locul sau, au pus prea mult zel in apararea „cuceririlor revoluționare ale clasei muncitoare”.

Pe langa aceste asasinate petrecute „in lumea lor”, a ofițerilor de pe frontul vazut și nevazut al luptei pentru „suvranitate și neatarnare”, s-au petrecut cateva asasinate ciudate in lumea legionara. Primul pe lista Traian Puiu, fost primar legionar la Constanța, refugiat in Germania dupa așa zisa rebeliune din ianuarie 1941, s-a ocupat cu organizarea echipelor de legionari ce urmau sa plece sa lupte alaturi de partizanii din munți. Toata operațiunea era condusa de celebrul Kim Philby…

In cursul unei discuții cu Philby, Traian Puiu și-a dat seama ca Philby este omul rușilor, dar și Philby și-a dat seama ca Traian Puiu „s-a prins”! Urmarea: Philby o șterge englezește la Moscova, via Cairo, unde apare la festivitațile de 7 noiembrie in uniforma de general KGB… Nemernicul!

In urma lui, Traian Puiu este rapit din Germania și adus la București, unde este judecat și condamnat la moarte!… Sentința insa nu a fost pusa in executare, astfel ca Traian Puiu iese din temnițele comuniste in 1964, odata cu ceilalți camarazi ai sai!… Și traiește cu discreție la Constanța, unde prietenul meu Corneliu Dida il frecventeaza și afla de la el multe și marunte din ce a fost lupta și viața legionara.

Dupa 1990, Corneliu Dida il ia de mana pe bravul tomitan și il duce la ziarul „Telegraf” unde incepe sa publice amintiri din „sfinta tinerețe legionara”. Intr-una din zile, cand se indrepta spre redacție cu o servieta plina de documente, pe strada Mihai Viteazu este lovit mortal de o mașina, in busculada astfel produsa dispare și geanta cu documente…

Despre Traian Puiu s-a zis ca l-a lichidat Securitatea. M-am contrazis cu toți pe care i-am auzit spunand aceasta vorba: oameni buni, Securitatea l-a avut in mana ani de zile pe Traian Puiu. Le era așa de ușor sa-l termine! Traian Puiu avea deja condamnarea la moarte „in buzunar” și totuși Securitatea nu s-a folosit de posibilitatea de a-l lichida absolut legal!…

Este limpede ca Securitatea, mai mult sau mai puțin formal desființata in 1990, nu avea motive sa-l omoare pe liderul legionar. Și atunci cine l-a ucis?… Cine a acționat fara nicio teama ca va starni reacția „serviciilor”? Am avut net sentimentul ca dupa 1990 Traian Puiu n-a mai fost protejat (sic!) de nimeni!

…In 1973(?) am fost anchetat la Securitate, in cladirea din spatele magazinului Victoria, pentru un text anti-bolșevic și anti-soviectic, pe care am incercat sa-l scot din țara. M-au anchetat doi tinerei care incercau sa afle de la mine ce urmaream prin acel text! La un moment dat, suparat de cum merge discuția, am cerut sa fiu anchetat mai departe de șeful lor!

Era vizibila lipsa de maturitate a celor doi, mult mai tineri și decat mine. Așa l-am cunoscut pe colonelul Wagner, cum mi-a fost prezentat. Nu l-am mai vazut de atunci. Dupa 1990, Cornel Dinu mi-a vorbit frumos despre colonelul Wagner! I-am trimis și eu urari de bine!…
In discuția cu dinsul la un moment dat eu am afirmat ca am fost conștient ca prin gestul de a scrie o piesa de teatru inspirata de invazia sovietica din Cehoslovacia puteam starni reacția pedepsitoare a Moscovei, a KGB-ului.

Colonelul Wagner mi-a cerut detalii: ce fel de reacție a KGB? „Pai, zic eu, sa ma calce vreo mașina pe Calea Victoriei!” Raspunsul memorabil pe care l-am primit: „Pai cum sa va calce, tovarașe profesor, mașina?! Noi ce pazim aici?!”…
Noi ce pazim aici?!…

Se pare ca chiar așa era: ne-au pazit, pe mulți dintre noi, in mai multe chipuri, iar dupa 1990 nu ne-a mai pazit nimeni! Nici pe fiecare dintre noi și nici pe biata Țara!

O alta serie, inca mai sumbra, o alcatuiesc cei care au fost asasinați dupa 1990 in „cadrul” procesului de privatizare și distrugere a economiei naționale. Ma gandesc la liderii sindicali sau simpli salariați care au ințeles esența ticaloasa, anti-naționala, a așa-zisei reforme, și au incercat sa i se opuna, sa-și mobilizeze tovarașii de munca impotriva unor investitori straini puși pe jaf și distrugere.

Au fost mai multe cazuri, nu le rețin numele, unul a fost la Iași, ar trebui ca acele victime ale agresiunii anti-romanești sa fie cinstiți macar cum se cuvine… Nu au avut parte de nicio protecție din partea serviciilor noastre menite prin lege sa-i apere! Sa preintampine acțiunea inamicului!

Trec peste victimele de la ultima mineriada, cea inabușita din ordinul expres al lui Emil Constantinescu. Inabușita in sange se pare!… Și ma refer la cateva asasinate care au lovit in persoane mie cunoscute. Mai intai Alexandru Sauca, ziarist de investigație, care s-a apropiat prea mult – și primul!, de un subiect azi comentat de toata lumea: contribuția decisiva a KGB la reușita loviturii din decembrie 1989!

A murit bietul Didi, cum ii ziceam noi, colegii de grupa, doborit de un cancer „urit”… Banuiala ca a fost un cancer provocat nu avea cum sa nu apara!

Alt cunoscut, Mihail Erbașu. Nu știu de ce m-a simpatizat și mi-a facut o serie de destainuiri! Bunaoara despre aranjamentul cu Primaria Bucureștiului, pentru un contract de reabilitare a șoselei de centura, contract prin care Primaria i-a platit despagubiri substanțiale, o suma pe care i-a dijmuit-o serios PSD-ul de atunci! Așa fusese ințelegerea!… Vestitul mai apoi parandarat!

L-am vazut ultima oara pe bietul Erbașu la o emisiune la Dan Diaconescu, o emisiune in care a dat tare in Basescu și a promis ca va reveni in zilele urmatoare cu documente care sa-l demaște pe primarul general pentru acte de corupție grave!… Dupa cateva zile, Erbașu este …sinucis, aruncat de la etajul casei in piscina golita de apa… Zic unii ca autorii morali ai acestui asasinat au avut și argumentele – altminteri ușor de gasit, prin care familia raposatului a fost obligata / sfatuita sa accepte ipoteza sinuciderii și sa nu ceara nicio ancheta serioasa a procuraturii!

Nota: am intrat pe Google și am dat de un articol pe site-ul Lumea Justiției dedicat morții lui Mihai Erbașu. La acest articol apare un comentariu, cel de mai jos, pe care il reproduc intocmai, semnificativ pentru lumea in care traim azi:

Senatorul Șerban Sandulescu!… Inimosul inginer aero. Pasionat de adevar și justiție! A incomodat in comisia parlamentara de cercetare a evenimentelor din decembrie! Nu i-a inghițit balivernele și manevrele criminalului numit Sergiu Nicolaescu! L-am intalnit ultima oara la libraria Eminescu. Era intr-o stare de surescitare maxima: mi-a spus ca pusese mana pe niște documente cu care „il termin pe Iliescu”!

Documente legate de decembrie 1989. L-am sfatuit sa nu mai vorbeasca de acele documente pana nu le face publice!… Am avut gura pocita: seara, la știri, se anunța ca Șerban Sandulescu a decedat la stomatolog, unde a facut un stop cardiac de toata frumusețea…

Domnul Tudor Voicu, vechi prieten al raposatului, incercand sa afle mai multe despre suspectul deces, s-a lovit de refuzul ferm al familiei, al unor persoane speriate de ceea ce li s-ar putea intampla și lor! In mod evident fusesera avertizate „sa nu vorbeasca”! Cine le avertizase și le amenințase? Nici azi nu ar fi prea tarziu ca sa se afle! Daca chiar s-ar vrea sa se afle adevarul despre decembrie 1989…

Suspecta a fost și moartea profesorului de la ASE, aflat in CA al CreditBank!… O moarte suspecta, cel puțin una, este legata și de așa zisa falimentare a Daciei Felix!
Iar zilele trecute s-a mai aflat de o moarte proiectata, menita sa elimine veriga slaba dintr-un sistem mafiot care a adus mari prejudicii statului roman. Cazul Codruț Marta, omul lui Sorin Blejnar!…

Aflat pe patul morții, Antonie Iorgovan a avut motive sa afirme public ca este victima unui cancer indus și sa aduca acuzații explicite in acest sens!… Personal n-am avut niciodata incredere in raposatul Iorgovan și nu prea vad in ce fel ar fi deranjat pe cei care atenteaza la viitorul nostru romanesc. A avut de profitat de pe urma lor și le-a facut jocul atunci cand i s-a cerut! Vezi alegerea sa ca senator independent, vadit manipulata și aranjata de serviciile care se ocupa și de lista parlamentarilor!…

Oricum, lista morților suspecte de dupa 1990 este tare lunga! Infinit mai lunga in comparație cu lista din perioada 1964-1989… Va invit sa completam amandoua listele, nu dupa zvonuri neverificate, ci, cat se poate, cu argumente și cu probe! Și mai discutam apoi!

Ion Coja

Articolul Asasinatele politice, inainte si dupa 22 decembrie 1989 apare prima dată în Glasul.info.

S-a vorbit mult despre controversata lege Big Brother si despre acordarea unor puteri absolute in mana servciilor secrete romanesti. In mod normal nu ai avea de ce sa te impotrivesti unor asemenea masuri daca totul ar fi facut doar pentru protectia si securitatea nationala, dar in ultimii ani cel putin, ne-au facut sa vedem latura murdara a practicilor unor anumite institutii care au reinstaurat o adevarata politie politica indreptata nu atat impotriva unor politicieni corupti, acolo unde s-au indreptat doar intr-un mod suspect de selectiv, cat impotriva intereselor nationale ale propriului popor.

Cititi si  Vreti un motiv impotriva legii “Big brother”? Ofițer SRI de la Antitero spăla bani și făcea trafic de influență pentru un libanez.

Ne lasam transformati in “pachete” pe mana securistilor?

Desigur, la cat s-a furat si inca se mai fura in Romania, ne “bucura” pana si cateva ciurucuri sau pesti mai mici prinsi dintre politicienii corupti din peisajul devenit deja pestilential in tara noastra. Dar la radacina problemei, acolo de unde a plecat cu adevarat semnalul de devalizare si de spoliere a avutului national al Romaniei timp de peste 25 de ani nu s-a umblat niciodata.

Cei care se declara astazi anticomunisti si care se doresc a fi de dreapta sau de stanga sunt de cele mai multe ori relicve ale bolsevismului criminal instaurat cu forta de catre tancurile rusesti in Romania. Sunt aceleasi jigodii care ne-au omorat si torturat bunicii sau parintii. Sunt aceleasi jigodii care ne-au transformat in “pachete” in timpul evenimentelor din decembrie 1989:

 Au murit acei oameni in timpul evenimentelor din 1989 pentru ca cei care au fost criminalii lor sa aiba astazi pensii nesimtite si sa doreasca un control absolut al vietii nostre intime? Oare nu seamana prea mult cu practicile securisto-bolsevice ale regimului trecut? Oare nu cumva bolsevicii criminali inca mai conduc Romania sub blana de capitalisti salbatici?

Articolul Ne lasam transformati in “pachete” pe mana securistilor? apare prima dată în Glasul.info.

General Br. (r.) Aurel I. Rogojan

În contextul evenimentelor extremist-teroriste, cum au fost cele recente din Franţa, media desantează în spaţiul informaţional agenţii de influenţă, propagandă, contra-propagandă şi dezinformare, întrebuinţaţi în astfel de situaţii pentru crearea şi întreţinerea suportului public al operaţiunilor contra-teroriste. Cel mai adesea, în astfel de momente canalele de comunicare publică sunt „prinse de val“ şi devin relee de intermediere şi amplificare a mesajelor oficiale, fără a preexista o convenţie în acest sens.

După cum, se recurge şi la folosirea suportului media specializat ca parte integrată a operaţiunilor contra-teroriste. Am simţit nevoia sumarei precizări sub imboldul generat de prestaţia sublamentabilă, în legătură cu tragicele evenimente, a unor agenţi autohtoni de influenţă, paraşutaţi la conducerea unor O.N.G.-uri cu reşedinţele prin foste sedii centrale ale Securităţii, de unde ne servesc lecţii de democraţie şi moralitate, precum şi experienţă în „de toate“.

Terorişti, media, servicii secrete şi politică

Că serviciile secrete autohtone nu sunt „pensioane pentru domnişoare şi nici mănăstiri de maici“ este loc comun. Dar de la acest adevăr universal tuturor comunităţilor serviciilor de informaţii, până la afişarea venalităţii, a cinismului şi nesimţirii parveniţilor, pe spezele serviciilor, din societatea civilă este, totuşi, o cale suficient de lungă pentru a fi posibil şi un popas al minimei şi obligatoriei reflecţii, înainte de a ni se transmite chiar toate „învăţăturile“ reţinute de la „maeştri“, în sesiunile de instruire, ţinute în pripă prin separeurile popotelor cu firmă de restaurant de lux.

În plină operaţiune contra-teroristă, când lumea urmărea „cu sufletul la gură“ ceea ce se întâmplă în Franţa, la Radio România Actualităţi, doi înalţi reprezentanţi ai Comunităţii Naţionale de Informaţii îşi pledau cauza unei iniţiative legislative, despre care ar fi trebuit doar să răspundă la întrebări în comisiile de specialitate ale Parlamentului, dacă ar fi fost solicitaţi, nu să-şi pledeze public un evident conflict de interese.

Să ne lămurim bine, să eliminăm inversiunile de roluri şi competenţe. Domnii respectivi şi instituţiile din care fac parte se substituie Parlamentului, dictându-i textele de legi, ori se conformează întocmai literei şi spiritului legilor, ca rezultat al exerciţiului parlamentar al suveranităţii poporului?!

Nu sunt de dorit abordările înguste, strict departamentale, ale „onorabilităţii“ intruziunilor în comunicaţiile persoanei, parte intrinsecă a intimităţii personale, familiale, ori a confidenţialităţii afacerilor.

Vom ajunge în situaţia aberantă a existenţei a opt sau nouă legi care să permită interceptările, înregistrările şi arhivările de comunicaţii private, dar fără existenţa unei legi cadru a regimului special al protecţiei drepturilor şi libertăţilor persoanelor monitorizate şi a informaţiilor incidentale, referitoare la terţi fără vreo legătură cu „superioarele raţiuni ale securităţii statului“.

Cui ar folosi această dereglementare decât „pescuitorilor în apele tulburi ale unui nou totalitarism născut din conul de umbră al legii“, ca să citez din discursurile încă inedite ale unui teoretician al violenţei politice, cunoscut mai bine ca director de serviciu secret.

Pe un alt palier al dezbaterilor, la categoria „agenţi scăpaţi de sub control“, cel mai penibil dintre penibilii preşedinţi de „o-en-ghe“, ne stropea cu salivă din spatele ecranului, făcând efortul imposibil de a ne convinge că ceea ce a fost declarat anticonstituţional ar putea deveni constituţional sub dictatul nefericitei conjuncturi.

Decât să se legifereze atentatul la drepturile persoanei, de ce nu se convine asupra eliminării cartelelor telefonice cu numerele la purtător? Este afacerea companiilor mai presus de pilonii ordinii democratice? Dacă există un procentaj infim de doritori să se sustragă unui eventual control, trebuie legiferate premisele supravegherii de tip totalitar?! Numai dacă premise există, sunt folosite, iar beneficiarii lor doresc şi crearea aparenţelor de legalitate.

Preocupate mai mult de cantitatea vorbelor cu care să ţină emisiunile, decât de calitatea jurnalismului de evenimente extreme, televiziunile şi ziarele, pe lângă puţinele elemente de informare, au adus un imens şi nesperat beneficiu de război imagologic, pe care teroriştii l-au urmărit. Definiţia „la rigoare“ a terorismului conţine condiţia efectului mediatic. Altfel, ca şi în zicerea răsculaţilor din primăvara lui 1907:

„Dacă nu-i omorâm şi nu le dăm foc conacelor, înseamnă că nu facem revoluţie!“ Aşa cum nu a existat revoluţie fără teribila represiune politică violentă, nu ar exista nici terorism fără publicitatea gratuită şi la nivel global oferită de media internaţionale.

Sutele de mii de fiinţe umane, victime colaterale ale celor peste 5.000 de tone bombe de aviaţie lansate împotriva miliţiilor Statului Islamic, necombatanţi omorâţi în războaiele civile lăsate de „Primăvara arabă“ în ţările musulmane înseamnă, oare, mai puţin decât victimele recentelor atentate din Franţa?! Diferenţa o face numai emoţia la nivelul opiniei publice internaţionale, indusă de şocul mediatic.

În anii ’70 ai veacului trecut, terorismul a devenit un fenomen internaţional greu de controlat şi stăpânit în inima bătrânului continent. Italia, Germania şi Franţa au cunoscut apogeul flagelului. Radicalismele politico-sociale au generat atunci mişcări de contestare teroristă a constituţiilor şi ordinii democratice occidentale. „Brigăzile Roşii Internaţionale“ (Italia) Mişcarea „2 Mai“ şi Grupul „Badeer-Meinhoff“ (R.F. Germania) împreună cu „Armata Roşie Japoneză“ constituiau o nouă „Axa Berlin-Roma-Tokio“.

Sursa:

[1] cotidianul.ro via altermedia.info

Articolul Terorişti, media, servicii secrete şi politică apare prima dată în Glasul.info.