La confluența marilor frământări revoluționare ale anului 1848-1849, în mijlocul unei Europe zbuciumate de idealuri naționale și sociale, s-a născut, discret, dar profund simbolic, o mențiune care avea să prefigureze o națiune: România. Această mențiune nu a fost făcută într-un document de stat românesc, ci într-un text oficial elaborat și semnat la 24 iulie 1849, în orașul Seghedin (Szeged), de către guvernul revoluționar maghiar condus de Lajos Kossuth și susținut de gândirea pașoptistului român Nicolae Bălcescu.

Contextul unei Europe în fierbere

Revoluțiile de la 1848 au zguduit continentul european din temelii. În spațiul românesc, ideea de unitate națională, dreptate socială și libertate politică începea să prindă contur. Românii din Transilvania, Țara Românească și Moldova visau la o viață demnă și la recunoașterea ca popor egal în drepturi. În același timp, Ungaria se ridica împotriva dominației habsburgice, sub conducerea charismaticului Lajos Kossuth, care visa la o Ungarie independentă, dar întinsă până la granițele fostului regat medieval – adică incluzând și Transilvania, unde românii formau majoritatea populației.

Bălcescu și Kossuth – Întâlnirea imposibilului

În primăvara și vara anului 1849, Nicolae Bălcescu, aflat în exil după înăbușirea Revoluției din Țara Românească, a încercat imposibilul: o reconciliere istorică între români și maghiari. Știa că doar o înțelegere între cele două națiuni putea salva Transilvania de la un viitor dictat de baionetele imperiale, fie austriece, fie rusești. A purtat tratative cu Kossuth la Debrețin (Debrecen), încercând să obțină recunoașterea națiunii române și drepturile sale istorice, în schimbul sprijinului împotriva intervenției externe.

Proiectul de pacificare – un document cu valoare simbolică

Presat de avansul armatelor țariste chemate de Imperiul Austriac pentru a înăbuși revoluția ungară, guvernul maghiar a cedat. La 2/24 iulie 1849, la Seghedin, a fost semnat un document intitulat „Proiectul de pacificare”, în care, pentru prima dată într-un act oficial, Principatele Române erau menționate sub numele de România. Această simplă mențiune a fost mai mult decât un accident lexical: a fost un semn că ideea națională românească începuse să prindă rădăcini și să capete recunoaștere în spațiul internațional.

Documentul prevedea o serie de concesii reciproce și, în teorie, oferea românilor drepturi politice și culturale în Transilvania, în schimbul cooperării și neutralității. Deși acest acord nu a fost niciodată pus în aplicare – revoluția ungară fiind înfrântă la scurt timp de intervenția ruso-austriacă – el rămâne o bornă istorică semnificativă pentru ideea de unitate românească.

Moștenirea uitată a unui moment fondator

„Proiectul de pacificare” de la Seghedin nu a schimbat cursul militar al revoluției, dar a marcat o schimbare de paradigmă în conștiința națională românească. Pentru prima dată, ideea unei Românii unite – până atunci doar un ideal cultivat de elite – a fost rostită cu voce tare într-un document cu valențe politice internaționale.

Nicolae Bălcescu a fost profund dezamăgit că înțelegerea nu a avut urmări concrete, dar rolul său de mediator și promotor al ideii românești rămâne incontestabil. A reușit, chiar și pentru o clipă, să convingă un stat revoluționar străin să recunoască numele România – o realizare cu greutate într-un secol al imperiilor.

Ziua de 24 iulie 1849, prin semnarea „Proiectului de pacificare”, rămâne una dintre cele mai neștiute, dar profunde date din calendarul național. Este ziua în care, printre fumuri de război și tratative politice tensionate, a apărut în scris numele României – nu ca o entitate administrativă, ci ca vis colectiv al unui popor care își cerea locul în istorie.

Această zi ar merita redescoperită și onorată ca un act de naștere simbolic al României moderne.

Articolul 24 iulie 1849 – „Proiectul de pacificare” de la Seghedin – Prima apariție oficială a numelui „România” într-un document istoric apare prima dată în Glasul.info.

În ziarul “Tribuna poporului”, un ziar al românilor din Arad, au apărut între 1897-1912 numeroase articole patriotice. În perioada anilor de sub dominația austro-ungară, jurnaliștii români plăteau scump pentru orice articol cu amprentă identitară prea “apăsată”. Așa este și cazul jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” din Arad, împotriva căruia stăpânirea maghiară și slugile sale s-a năpustit cu o furie extraordinară.

Articolul “Fericita Țară” îi aduce jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” o condamnare la închisoare de două luni din partea statului maghiar.Jurnalistul român Emanuil Maglaș este condamnat la data de 22 februarie 1899 la Oradea Mare cu o pedeapsă de 2 luni temniță și 20 coroane amendă pentru articolul FERICITA ȚARĂ.

Din numărul 41 de pe anul 1899 (n.r. Orăștie, 9/21 Octombrie 1899) aflăm că jurnalistul român Emanuil Maglaș a fost eliberat din închisoare de la Seghedin, o închisoare cu un renume îngrozitor pentru patrioții români transilvăneni, după ce a ispășit două luni de temniță grea:

“Eliberat. Vineri în 13 Oct. n. a fost eliberat din temnița de stat din Seghedin, dl Emanuil Maglaș, osândit fiind la 2 luni închisoare, pentru un articol scris în «Tribuna Poporului».”

Mai multe personalități ale istoriei și culture române au trecut prin închisoarea aceasta de la Seghedin. Preotul Vasile Lucaciu a fost deținut la Seghedin în perioada 7 ianuarie 1893 – 7 februarie 1894, publicistul Valeriu Braniște a fost deținut aici în două rânduri: în 1893 și în 1918, iar Ioan Russu-Șirianu a fost deținut șase luni în 1894.

O parte din semnatarii Memorandumului Transilvaniei, condamnați în 1894 la încarcerarea pe diferite termene, au trecut prin închisoarea de la Seghedin. Badea Cârțan a călătorit de mai multe ori la Seghedin și la Vác pentru a-i vedea pe memorandiștii deținuți acolo, plângându-se:

„La grădina-n Seghedin / Plâng florile de iasomin / De răsună ulița / Și tremură temnița. / De la Seghedin la Vaț / Numai drumuri de la frați / Numai lacrimi, jale, dor / Pe fețele tuturor”.

Articolul 13 Octombrie 1899 – Jurnalistul Emanuil Maglaș de la ziarul TRIBUNA POPORULUI din Arad – a fost eliberat din temnița de stat din Seghedin apare prima dată în Glasul.info.

13 Mai 1904 – Jurnalistului Silvestru Moldovan i se mai dau 4 luni de temniță și 100 coroane amendă pentru articole de istorie popularizată publicate în FOAIA POPORULUI din Sibiu, DESPRE ORIGINEA NOASTRĂ. Este arestat și dus în odioasa temniță de la Seghedin din Ungaria, locul unde ajungeau fruntașii elitei culturale românești din Transilvania, pentru simple delicte de opinie.

Prin activitatea sa ca jurnalist, pentru „Gazeta Transilvaniei”, „Transilvania”, Tribuna” sau „Foaia Poporului”, Silvestru Moldovan poate fi considerat unul dintre precursorii Marii Uniri. A fost amendat de foarte multe ori pentru delicte de opinie de către autoritățile maghiare, arestat și ținut în detenție politică de mai multe ori în închisoarea de la Seghedin, din Ungaria.

Silvestru Moldovan alucrat ca publicist şi ziarist pentru „Gazeta Transilvaniei”, „Transilvania”, Tribuna” sau „Foaia Poporului”. A fost director al „Tipografiei” din Sibiu, a fost profesor la gimnaziul românesc din Braşov între anii 1885 și 1887, a fost membru activ al Societăţii geografice româneşti din Bucureşti, a întemeiat și redactat revistele literare beletristice Rândunica (1894-1895) și “Femeia și Familia” (Sibiu), a fost membru al secțiilor literare ale Asociațiunii Astra și membru al Societății academice “România Jună” din Viena, o figură marcantă a vieții sociale, culturale, politice și identitare din Transilvania.

A avut mult de suferit din pricina prigoanei maghiare, a cenzurii, a proceselor politice, dar nu a renunțat niciodată la lupta identitară, chiar dacă a fost arestat și a făcut de mai multe ori închisoare la Seghedin pentru delicte de opinie, în special pentru articolele pro românești publicate în Foaia Poporului de la Sibiu.

Pe 16 martie 1904 ziaristul Silvestru Moldovan este arestat și dus sub escortă la temnița din Seghedin, să-și ispășească pedeapsa. Pe 13 Mai 1904 jurnalistului Silvestru Moldovan i se mai dau 4 luni de temniță și 100 coroane amendă pentru articole de istorie popularizată publicate în FOAIA POPORULUI din Sibiu, DESPRE ORIGINEA NOASTRĂ. La 1 Iulie 1909 a întrat din nou în închisoarea de stat din Seghedin domnul Silvestru Moldovan de la „Foaia Poporului”, pentru a-şi începe osânda de 4 luni. Așadar, un lung șir de arestări, de amenzi și de pușcărie politică pentru singura vină de a fi român și de a simți și a se exprima românește.

Articolul 13 Mai 1904 – Jurnalistului Silvestru Moldovan i se mai dau 4 luni de temniță și 100 coroane amendă pentru articole de istorie popularizată publicate în FOAIA POPORULUI din Sibiu, DESPRE ORIGINEA NOASTRĂ apare prima dată în Glasul.info.

În Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca, 1983-1984 (Anul 26), dai de o serie de procese de la sfârșitul secolului XIX din Transilvania, în care descoperi o lungă înșiruire de intelectuali români transilvăneni condamnați sau amendați pecuniar pentru diverse delicte de opinie, sau pentru acuzații de “agitație” și trădare împotriva Ungariei:

“11 Mai 1896 –  Procesul de agitație din 11/23 Mai 1896 (La Tribunalul din Mureș-Oșorheiu). Acusat: Iuliu Marcu, învățător în Ibănești. Substratul causei. A cântat „Doina lui Lucaciu”. A fost condamnat la 8 zile închisoare de stat, care a suferit-o în temnița din Seghidin”, găsim scris la pagina 465 din Anuarul Institutului de Istorie și Arheologie Cluj-Napoca, 1983-1984 (Anul 26).

Paradoxul face ca învățătorul român Iuliu Marcu din Ibănești, județul Mureș, să ajungă să facă închisoare în închisoarea de la Seghedin, respectiv 8 zile închisoare, adică tocmai în închisoarea împotriva căreia era adresată Doina lui Lucaciu.

Doina lui Lucaciu era așa după cum îi spune și numele, un cântec trist care condamna și blestema închisoarea de la Seghedin, locul unde ajungea mare parte din elita culturală a românilor ardeleni, pentru simple delicte de opinie. Istoriografia Ardealului este pline de așa zise “acte de justiție” de o barbarie rar întâlnită din partea autorităților maghiare îndreptate împotriva românilor transilvăneni.

Simplu fapt că ai fi cântat un cântec românesc, „Doina lui Lucaciu”, te putea băga la închisoare, sau în cel mai fericit caz te puteai trezi cu o amendă usturătoare sau o bătaie soră cu moartea, plină de torturi și umilințe de tot felul, pentru a-și pieri cheful de a mai fi român sau a te manifesta ca român, să-ți piară cheful să mai cânți „Doina lui Lucaciu”.

Dar ce era până la urmă „Doina lui Lucaciu”?

“Doina lui Lucaciu este o poezie lirică dedicată lui Vasile Lucaciu, luptător pentru drepturile naționale ale românilor din Transilvania. Pusă pe melodie a devenit unul dintre cele mai populare și însuflețite cântece de la sfârșitul secolului al XIX-lea și primul deceniu al secolului al XX-lea. În versuri rimate și pe melodie tradițională, doina lui Lucaciu i-a moblizat și solidarizat pe românii ardeleni în lupta pentru drepturi naționale.”

Sunt mai multe variante ale Doinei lui Lucaciu, dar toate pline de aceeași tristețe și amărăciune:

“Doina lui Lucaciu

„Cântă mierla prin păduri, of, of, of,
Robu-i Lucaciu la unguri
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte,
Pentru sfânta libertate
De care noi n-avem parte.

Nu fi mierlă supărată, of, of, of,
Nu-i robia ne-ncetată,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară,
Vine dalba primăvară
Fi-va Lucaciu liber iară.

Nu suspina în zadar, of, of, of,
Du-mi-te pân-la Sătmar,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare,
Unde-i Lucaciu la-nchisoare,
Nu vede nici cer, nici soare.

Vântul bate, frunza pică, of, of, of,
Inima mi se despică,
De durere și de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin,
De durere și de chin
Că-i Lucaciu la Seghedin.

Seghedine, Seghedine, of, of, of,
Dumnezeu cum te mai ține?
Mureș, Tisa până când
Te mai ține pe pământ?
Mureș, Tisa până când
Te mai ține pe pământ?”

1893, George Bocu”

Articolul 11 Mai 1896 – Pentru că a cântat „Doina lui Lucaciu”, învățătorul Iuliu Marcu din Ibănești, condamnat la închisoare apare prima dată în Glasul.info.

]]> https://glasul.info/2024/05/12/11-mai-1896-pentru-ca-a-cantat-doina-lui-lucaciu-invatatorul-iuliu-marcu-din-ibanesti-condamnat-la-inchisoare/feed/ 0 https://glasul.info/2015/05/27/badea-cirtan-a-vizitat-memorandistii-condamnati-la-inchisorile-din-vac-si-seghedin/ https://glasul.info/2015/05/27/badea-cirtan-a-vizitat-memorandistii-condamnati-la-inchisorile-din-vac-si-seghedin/#respond Wed, 27 May 2015 19:07:05 +0000 https://glasul.info/?p=7079 Glasul.info - Glasul românilor de pretutindeni

Badea Cîrţan, vestitul cioban călător, cel ce umbla prin lume ca să caute izvoarele fiinţei naţionale, a trecut de foarte multe ori prin Budapesta şi pe la redacţia şi tipografia lui Dimitrie Birăuţiu. El a ajuns prima dată în capitala Ungariei în timpul procesului memorandiştilor. „În dimineaţa zilei de 6 mai 1894, cu o zi...

Articolul BADEA CÎRŢAN A VIZITAT MEMORANDIŞTII CONDAMNAŢI LA ÎNCHISORILE DIN VÁC ŞI SEGHEDIN apare prima dată în Glasul.info.

]]> Glasul.info - Glasul românilor de pretutindeni

Badea Cîrţan, vestitul cioban călător, cel ce umbla prin lume ca să caute izvoarele fiinţei naţionale, a trecut de foarte multe ori prin Budapesta şi pe la redacţia şi tipografia lui Dimitrie Birăuţiu. El a ajuns prima dată în capitala Ungariei în timpul procesului memorandiştilor. „În dimineaţa zilei de 6 mai 1894, cu o zi înainte de începerea procesului (memorandiştilor) pornea din Sibiu spre Cluj şi George Cîrţan. Se afla într-un tren înţesat de oameni. printre ei – un grup de memorandişti grupaţi în jurul fruntaşului politic Ion Raţiu. Urale şi marşul “Deşteaptă-te române” se auzeau pe tot traseul”.

BADEA CÎRŢAN A VIZITAT MEMORANDIŞTII CONDAMNAŢI  LA ÎNCHISORILE DIN VÁC ŞI SEGHEDIN

“Cînd condamnaţii au ieşit din sală călcînd pe flori, George Cîrţan simţea şi vedea cum aceşti oameni făureau, practic, istoria. El era unul din cei mulţi care ovaţionau, care aruncau cu flori, dar, în acelaşi timp, era unul din cei puţini care ajungeau să stea de vorbă de aproape cu aceşti oameni aleşi. Cei condamnaţi au fost apoi conduşi cu alai la închisorile din Seghedin şi Vác. Printre cei care i-a urmat a fost şi Cîrţan”.

“La Seghedin, lui Cîrţan de abia i se îngădui să-i vadă, pe domnii noştri prin grilajul care împrejmuia închisoarea. Apoi plecă să-i vadă pe cei de la Vác”.

Aşa ca, atunci cînd, Memorandiştii din Cluj sunt întemniţaţi, el spune:

“Eu, cioban George Cîrţan.
Nici n-oi bea, nici n-oi mînca
Pîn-de Seghedin n-oi da,
De iubiţii osîndiţi
Ce-s în temniţe zvîrliţi.”

Face drumuri la Vác unde este închis Ion Slavici şi la Seghedin unde erau închişi cîţiva dintre memorandişti şi se plînge:

“La grădina-n Seghedin
Plîng florile de iasomin
De răsună uliţa
Şi tremură temniţa.
De la Seghedin la Vaţ
Numai drumuri de la fraţi
Numai lacrimi, jale, dor
Pe feţele tuturor”

“Datorită deselor lui apariţii, directorul închisorii din Vác, l-a bănuit că ar fi spion; în consecinţă, nu i s-a mai permis accesul în incinta penitenciarului. În această situaţie reacţia lui Cîrţan a fost pe cît de neaşteptată pe atît de impresionantă… Ca să arate totuşi că n-a uitat pe martirii neamului, s-a aşezat liniştit la poarta de intrare şi scoţînd fluierul din şerpar a început să doinească de jale, timp îndelungat, spre surprinderea trecătorilor unguri din afară şi spre mulţumirea celor întemniţaţi, ieşiţi în curte, şi asupra cărora acest semn de viaţă, transmis peste ziduri, produsese o profundă impresie”.

Surse:
Sebastian Stanca, Cîrţan şi Redacţia noastră, In: Calendarul Poporului Român”, Budapesta, p. 76-77.
Ion Dianu, Pe urmele lui Badea Cîrţan, Bucureşti, 1979, p. 116-120.
Maria Berényi, Gazetele şi calendarele poporale ale lui Dimitrie Birăuţiu,
proprietarul Tipografiei „Poporul român” din Budapesta, in: „Izvorul”, Giula, 2010, p.3-25.

http://www.romanintezet.hu/index.php/publicatii/2010/13-izvorul/84-2010

Articol preluat prin amabilitatea doamnei Mária Berényi

 

Articolul BADEA CÎRŢAN A VIZITAT MEMORANDIŞTII CONDAMNAŢI LA ÎNCHISORILE DIN VÁC ŞI SEGHEDIN apare prima dată în Glasul.info.

]]> https://glasul.info/2015/05/27/badea-cirtan-a-vizitat-memorandistii-condamnati-la-inchisorile-din-vac-si-seghedin/feed/ 0