Valea Zălanului este o localitate izolată, cu o populație de sub 200 de locuitori, o așezare care încă mai poartă o puternică amprentă medievală, ajungând din acest motiv zonă de atracție turistică

“De Buna Vestire, 25 martie, Calea Neamului și Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe merg împreună la Valea Zălanului. Alături de noi vor fi români din mai multe localități ale jud. Covasna. De Hramul Bisericii din Valea Zălanului, păstorită de vrednicul părinte Serafim de la Malnaș Băi, ne vom ruga cu toții pentru întărirea fraților și surorilor noastre din Inima Țării.

Cu pace, cu Flamurile lui Hristos și ale Neamului Românesc vom păși acolo unde aproape nimeni nu mai spune că este român ortodox. Ne vor privi din mormintele pământului și Cerul Strămoșilor cei ce au fost odată aici ai noștri. Vor fi cu noi, arătându-ne Calea pe care-au mers prin Istorie, piatra caselor lor, pridvorul, Biserica, jertfa. ÎnToarcerea Timpului le vom asculta povestea de 2000 de ani. 
Cu Dumnezeu înainte!”, a scris Mihai Tîrnoveanu pe facebook

Anul trecut, în martie 2018, șuvoaiele de ape au izolat până și singurul drum de acces către Valea Zălanului, micuțul sat cu aproximativ 150 de suflete. Timp de mai multe zile, sătenii nu s-au putut aproviziona cu alimente, apă, sau alte provizii necesare.

Articolul De Buna Vestire, 25 martie, Calea Neamului și Frăția Ortodoxă Sfântul Mare Mucenic Gheorghe merg împreună la Valea Zălanului apare prima dată în Glasul.info.

Din nou la Vârghiș cu echipa Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Români dintr-o bucată. Erau cu toții convinsi că va ploua conform tuturor prognozelor dar cu toate astea nu a lipsit niciunul de la muncă: peste două tone de pietriș pus pe drumul desfundat ce duce spre biserică, pavat cu piatră soclul Troiței ce va fi înălțată pe 22 octombrie, curățenie în curtea bisericii.

Mai sus de noi, după o șoaptă de pădure erau strămoșii. Nea Gheorghe ni i-a arătat. Din pământ răsăreau câteva pietre de mormânt cu cruce si nume românesc. Era cimitirul vechi de sute de ani, aflat într-o poiană de la marginea satului, părăsit de mult timp.

Câtă viață era acolo sub pământ…”când vin aici nu mai sunt sângur, îs toți românii aci” spuse cu o sclipire aparte în ochi nea Gheorghe, unul dintre ultimii români ai satului. Cu mâinile ca de uriaș râcâia cu disperare muschiul vechi de pe cruci, vrând să-mi arate, să-mi strige că ei au fost mulți aici cândva.

Din nou la Vârghiș cu echipa Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe

Ne-am întors la biserică unde ne aștepta mormanul de pietriș pregătit pentru drum și ne-am apucat din nou de lucru. Nu a mai tras clopotul românul nostru, în schimb a apucat cu îndârjire lopata si a înfipt-o fără să mai scoată niciun cuvânt, până la prăsele-n movilă. Împrăștia cât zece pietrișul pe drum, dar nouă ni s-a părut că vrea să dezgroape ceva…

Vom răsări Troiță, Icoană și Cântec la Vârghiș, în 22 octombrie… ”Cu noi este Dumnezeu! Intelegeti, neamuri si va plecati, Căci cu noi este Dumnezeu!
Auziti pana la marginile pamantului…”

Autor/Foto: Mihai Tîrnoveanu

Articolul Din nou la Vârghiș cu echipa Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe apare prima dată în Glasul.info.