23 August 1944 – O notă secretă transmisă din Sibiu arată “starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare au inițiat măsuri de evacuare a orașului Sighet

Ziua de 23 August 1944 rămâne un moment hotărâtor în istoria României, un ceas de răscruce în care destinul național s-a schimbat pentru totdeauna. Decizia României de a rupe alianța cu Germania nazistă și de a se alia cu forțele care luptau împotriva Germaniei a fost mai mult decât un act politic, a fost un act care a dat peste cap toate calculele horthyștilor și naziștilor.

În acele clipe tulburi, în Transilvania de Nord, încă aflată sub ocupație străină, se simțea neliniștea. O notă secretă transmisă din Sibiu consemna „starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare se pregăteau în grabă să evacueze orașul Sighet, presimțind că vântul istoriei s-a întors împotriva lor. Era dovada că dreptatea istorică nu poate fi înăbușită la nesfârșit, că adevărul își cere locul său.

Era vremea Ungariei să simtă ce înseamnă starea de spirit a populației în timpul unor evacuări. Unii maghiari din zonă chiar au lepădat din oportunism uniformele horthyste și le-au îmbrăcat fără nicio rușine pe cele bolșevice, sovietice, așteptând cu mare entuziasm venirea Armatei Roșii.

Pentru românii ardeleni, acele zile au fost trăite cu emoție și speranță. După ani de suferință, după nedreptatea Diktatului de la Viena din 1940, venise clipa în care se întrevedea reîntoarcerea acasă, sub drapelul tricolor. Evacuarea grăbită, neliniștea celor care simțeau că stăpânirea lor e vremelnică, toate acestea nu erau altceva decât semne ale apropierii unei mari izbăviri.

Dacă pentru unii era motiv de teamă, pentru români era clipa în care se redeștepta conștiința de neam. Țărani și intelectuali, preoți și soldați, toți simțeau că jertfa și răbdarea lor nu fuseseră zadarnice. Dincolo de norii grei ai războiului, se zărea lumina unei Românii întregite, eliberate de jugul străin.

Astăzi, privind în urmă, trebuie să ne amintim cu recunoștință de acea zi și de cei care au înțeles că destinul României nu putea fi decât alături de libertate și dreptate. 23 August 1944 nu este doar o filă de istorie, ci un simbol al unității și forței noastre naționale, al glasului neamului care nu poate fi redus la tăcere.

România a dovedit atunci și dovedește mereu că, oricât de grele ar fi încercările, spiritul românesc rămâne neclintit, iar pământul strămoșesc nu poate fi înstrăinat de voința poporului său.

Articolul 23 August 1944 – O notă secretă transmisă din Sibiu arată “starea de spirit a ungurilor marcată de o vie îngrijorare”. Autoritățile maghiare au inițiat măsuri de evacuare a orașului Sighet apare prima dată în Glasul.info.

O pagină tragică din istoria Maramureșului, uitată și neglijată pe nedrept

27 Iunie 1944 – Trei români au fost legați de stâlpi și împușcați de către armata horthystă la Sighet, jud Maramureș. Partizanii care au fost executați sunt: Lakata Ilie Vasile, 23 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, ziler greco-catolic din localitatea Bocicoiu Mare. Părinți Lakata Ilie și Jaszupceac Maria. Popadineț Vasile, 33 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, ziler greco-catolic din localitatea Bocicoiu Mare. Părinți Popadineț Andrei și Gangur Ana. Soția Șteț Ana. Szukici Iosif, 30 de ani, împușcat la data de 27 iunie 1944, calfă pantofar, de religie evanghelică din localitatea Szilasliget, jud. Pesta, Ungaria. Părinți Szukici Iosif și Petrovics Elisabeta.

“Altă placă de marmoră, așezată pe zidul unei case de lingă piață amintește oamenilor că aici, intr-o zi însorită de iunie a anului 1944, cîteva luni înainte de eliberare, au fost executați de către călăii fasciști — în lața unei mulțimi adunate cu de-a sila — trei fii ai Maramureșului: partizanii Lakota Ilie, Popadineț Vasile și Sukici Iosif.” (Scînteia pionerului, 21 Noiembrie 1956, anul VII, nr. 94(550))

Astăzi, monumentul ridicat la Sighetul Marmației pentru cei trei români maramureșeni este amplasat în parcul de lângă piața dealimente din centrul orașului, vizavi de școala generală „Dr. Ioan Mihalyi de Apşa”. A fost ridicat în anul 1958, deci la doi ani după ce a fost scris articolul de mai sus din Scînteia pionerului publicat pe 21 Noiembrie 1956.

Monumentul a fost inițial construit în spatele pieței de alimente pe locul unde au fost legați de trei stâlpi și împușcați de militari din armata horthystă, însă în anul 2018 a fost mutat pe actualul amplasament din parc, distrugându-se prin mutarea sa cele patru mici socluri care aveau fiecare câte o vază de ciment pentru flori.

Inscripțiile de pe monument abia mai sunt lizibile, descifrabile, iar monumentul nu se bucură deloc de atenție din partea nimănui, deși evenimentul a fost unul tragic și ar trebui cunoscut de întreaga comunitate locală.

Ăsta e respectul pentru sacrificiul înaintașilor noștri?

Articolul 27 Iunie 1944 – Trei români au fost legați de stâlpi și împușcați de către armata horthystă la Sighet, jud Maramureș apare prima dată în Glasul.info.

Cu toată asuprirea ungurească, românii erau încă sub impactul promisiunii făcute în 1848-1849 de către imperialii austrieci care pentru a-i atrage de partea lor împotriva revoluției maghiare le-au promis românilor exact ceea ce ungurii le-au refuzat cu vehemență timp de secole întregi, și anume recunoaşterea naţiunii române ca naţiune politică.

În acest climat, românii din Transilvania, Maramureș, Crișana și Banat au început să lupte pentru dreptul lor la autodeterminare, să lupte pentru a-și apăra identitatea națională și culturală. Astfel încep să apară primele asociații culturale în provinciile încă aflate sub dominația austriecilor. Mare lucru, pentru că până atunci erau cenzurate până și cărțile în limba română aduse de peste munți din Moldova sau din Țara Românească.

Astfel, 5/17 februarie 1861 ia ființă Asociația pentru cultura poporului român din Maramureș (Asociațiunea pentru cultura poporului român din Maramureș) la Sighetul Marmației avându-l ca președinte pe Iosif Man. Efervescența culturală ia avânt în Maramureș, fiind implicat atât clericul cât și intelectualitatea românească.

“Sighetul Marmaţiei este cunoscut în judeţ şi ca centru cultural, în special din perioada interbelică, atunci când oraşul avea statutul de reşedinţă a Maramureşului. În 1861, în Sighet, a luat fiinţă prima Asociaţie Culturală românească din Transilvania (Asociaţia pentru Cultura Poporului Român din Maramureş). Un an mai târziu se deschide „Preparandia”, prima şcoală românească de învăţători. Această şcoală, a pregătit în primii ani 120 de învăţători şi funcţionari. Dovezi ale vremurilor, se găsesc la Muzeul Maramureşean, dar şi în Muzeul în aer liber al satului maramureşean. Oraşul a fost gazda primei instituţii de învăţământ superior din judeţ. Astfel, din 1838 până în 1920, a funcţionat Academia de Drept.”, scrie primaria-sighet.ro

Dorința de cultură și de a-și afirma identitatea culturală românească prinde contur la început în anul 1861 prin  Asociaţiunea Maramureşană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român.

“Această primă asociaţiune culturală la românilor a susţinut o preparandie, care a fost predată la anul 1880 diecezei greco-catolice române din Gherla, susţine un internat pentru studenţime în Sighet, bibliotecă şi editează «Analele». «Astra» are despărţeminte: în Sighetu! Marmaţiei şi în Vişăul de Sus, cu agenturi şi biblioteci poporale la sate. Asociaţiunea învăţătorilor din Maramureş, cu fond şi bibliotecă.”, scrie Ion Bârlea

“Asociaţiunea pentru cultura poporului român din Maramureş şi-a concentrat atenţia pe educarea tinerilor maramureşeni, mai ales a celor cu posibilităţi materiale limitate pentru frecventarea şcolilor şi pregătirea unui viitor mai bun. Convictul Asociaţiunii a avut în acest proiect un rol central, susţinut de toţi clericii, mirenii, de comunităţile săteşti ale Maramureşului istoric.”, scrie muzeograful Todinca Gheorghe
Directorul Muzeului Maramureşan, Sighetu Marmaţiei, analizând procesele verbale ale Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş (1903-1906)

Asociațiunea pentru cultura poporului român din Maramureș va lega strânse legături cu ASTRA și cu marii intelectuali din “Asociațiunea” condusă de la Sibiu, punându-se și în Maramureș bazele unor fructuoase organizări culturale. Rețeaua făcută de ASTRA a stat la baza succesului unirii Transilvaniei, Maramureșului, Crișanei și Banatului cu România. Fără munca neobosită a acestor români care au început din a doua jumătate a secolului XIX lupta identitară pentru afirmarea culturală și socială a poporului român, misiunea de vedea românii întregiți pe aproape toate teritoriile locuite de români, ar fi fost cu mult mai grea.

Articolul 5 Februarie 1861 – La Sighet este înființată „Asociația pentru cultura poporului român din Maramureș” apare prima dată în Glasul.info.

• Sunt invitați să participe elevi de gimnaziu și de liceu de pe teritoriul istoric al României.

Autorii celor mai bune trei eseuri vor fi premiați cu 1.000, 700 și 500 de lei, și, la dorință, o excursie la Memorialul de la Sighet.

Asociația de Dezvoltare pentru România, în parteneriat cu Fundația Iuliu Maniu-Ion Mihalache anunță desfășurarea, în perioada 4 – 25 ianuarie 2023, a concursului național “Dacă aș putea să ajung la Sighet…”.

Sunt invitați să participe la concurs elevii din gimnaziile și liceele cu predare în limba română, de pe tot teritoriul național istoric (România, Republica Moldova, nordul Bucovinei, sudul Basarabiei – ultimele două, aflate acum în componența Ucrainei).

Fiecare participant trebuie să scrie un eseu de maximum două file (circa 4.000 de semne), despre ilustrul politician-patriot Iuliu Maniu și despre martirajul din închisoarea de exterminare organizată de regimul comunist-stalinist la Sighetu Marmației (județul Maramureș).

Aveți libertate totală să vă organizați ideile în jurul acestei teme cu valențe istorice, imaginându-vă ce ați vrea să comunicați publicului care vizitează Memorialul de la Sighet.

Lucrările (eseurile) trebuie trimise prin e-mail, la adresa:concursmaniu@gmail.com, până la data de 25 ianuarie, ora 24.00. Lucrările trimise după această data vor fi considerate în afara concursului.

În mesajul trimis prin e-mail, fiecare lucrare (eseu) va fi însoțită de:

– numele complet al autorului textului;

– adresa autorului;

– un număr de telefon la care autorul poate fi contactat.

Fiecare participant la concurs va primi prin e-mail o diplomă de participare, iar cele mai bune eseuri vor fi publicate într-un volum care le va fi expediat gratuit prin poștă.

Cele mai bune trei eseuri vor fi premiate, astfel:

• Locul I – 1.000 de lei

• Locul II – 700 de lei

• Locul III – 500 de lei.

De asemenea, primilor trei clasați, dacă vor dori, li se vor acoperi cheltuielile de participare (transport, cazare, masă) la Memorialul de la Sighet, pe 4-5 februarie 2023.

Jurizarea va avea loc în perioada 26-29 ianuarie, câștigătorii urmând să fie anunțați luni, 30 ianuarie.

Președintele Comitetului de Organizare, ambasador Iulia Gorea Costin – președinte de onoare al Asociației de Dezvoltare pentru România

Redacţia BULETIN DE CAREI

Articolul Concursul Național (cu premii) : “Dacă aș putea să ajung la Sighet…” apare prima dată în Glasul.info.

E adevărat că Ana Blandiana e tartorul care a anulat conferința dedicată lui Eminescu la Sighet, din rațiuni politico-ideologice?

“La steaua care-a răsărit / E-o cale-atât de lungă, / Că mii de ani i-au trebuit / Luminii să ne-ajungă.”. Mii de kilometri ne-au trebuit și nouă celor interesați de Conferința tema: ”Mihai Eminescu – Martir al spiritualității”, organizată miercuri, 26 ianuarie 2022, să ajungem în municipiul Sighetu Marmației.

Anunțul inițial care adresa invitația către iubitorii lui Eminescu și ai operei lui Eminescu pentru a veni la Sighet și a participa la acest eveniment cultural, suna cam așa:

Dosarele de interdictie ale lui Mihai Eminescu. Facsimil si transcriere – Miruna Lepus

“Miercuri, 26 ianuarie 2022, de la orele 16:00, la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din municipiul Sighetu Marmaţiei, cu sprijinul doamnei Ana Blandiana, va avea loc conferința cu tema: Mihai Eminescu – Martir al spiritualității, inițiată de dr. Vasile Bodnar și Laurian Stănchescu, poet, istoric literar, jurnalist.

Conferința se dorește a fi un proces public în Maramureș și lansări de carte, privind viața și moartea lui Mihai Eminescu. Deschidem juridic și un Dosar de moarte suspectă pe numele Poetului. Am inițiat demersul și la Procuratura Generală a României. Scriitori, jurnaliști, medici, avocați, preoți, profesori, iubitori de Eminescu și-au anunțat participarea. Vom prezenta documentele vremii începând din anul 1869-1870 de când Poetului i s-a deschis Dosar Polițienesc de Urmărire, de parcă Voievodul Culturii și Limbii Române era tâlharul secolului la 20 ani. Vom evoca patriotismul Poetului și asumarea sacrificiului de Țară. (Laurian Stănchescu)“

Evenimentul se anunța a fi unul extrem de interesant, mai ales prin prisma faptului că ar fi avut loc un “proces public”, privind viața și moartea lui Mihai Eminescu:

“Omagiere – Mihai Eminescu – Martir al spiritualității!Miercuri – 26 Ianuarie – ora 16,00!Memorialul Durerii – Sighet!

Grație doamnei Ana Blandiana – Preşedintele fondator al Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din municipiul Sighetu Marmaţiei!

Proces public în Maramureș și lansări de carte … privind viața și moartea lui Mihai Eminescu!…. Deschidem juridic și un Dosar de moarte suspectă pe numele Poetului! Am inițiat demersul și la Procuratura Generală a României! Scriitori, jurnaliști, medici, avocați, preoți, profesori, iubitori de Eminescu… și-au anunțat participarea! Vom prezenta documentele vremii… începând din anul 1869-1870…. de când Poetului i s-a deschis Dosar Polițienesc de Urmărire! De parcă Voievodul Culturii și Limbii Române… era tâlharul secolului la 20 ani! Vom evoca patriotismul Poetului și asumarea sacrificiului de Țară!

Inițiatori: Vasile Bodnar – medic savant!

Laurian Stănchescu – poet, istoric literar, jurnalist”, scria poetul și jurnalistul Laurian Stănchescu pe contul său de facebook

Evenimentul respectiv ar fi trebuit să aibă loc la Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei din Sighetu Marmaţiei. El nu a mai avut loc, pretextul oficial fiind cel al pandemiei, conferința fiind “amânată din motive pandemice”, așa cum a relatat Sighet TV. Neoficial, pe surse, nouă ne-au ajuns la urechi cu totul și cu totul alte motive pentru interzicerea lui Mihai Eminescu la Sighet.

E adevărat că Ana Blandiana e tartorul care a anulat conferința dedicată lui Eminescu la Sighet, din rațiuni politico-ideologice? Noi avem surse care spun că adevăratul motiv pentru care acest eveniment cultural dedicat lui Eminescu nu a mai avut loc, este ordinul Anei Blandiana, ofuscată din motive politico-ideologice de venirea la eveniment a unei senatoare, și nicidecum din “motive pandemice”. Lămuriri asupra acestui incident poate aduce doar Ana Blandiana. Este așa cum ne zic românii din Sighet, ori ba?

Articolul Mihai Eminescu abandonat la Sighet sub o perdea de minciuni: implicații politico-ideologice pentru anularea unei conferințe dedicate lui Eminescu apare prima dată în Glasul.info.

La 27 aprilie 1952, murea în închisoarea de la Sighet, generalul Grigore Georgescu, după patru ani și patru luni de detenție, deși sentința fusese de numai trei ani.

Un general care a luptat pe câmpurile de luptă pentru apărarea României atât în Primul cât și în cel de-Al Doilea Război Mondial, la 18 mai 1946, la vârsta de 60 de ani, este arestat și umilit de către noul regim comunist pentru a le face pe plac sovieticilor care se instalaseră neoficial la cârma țării.

Deși aflat la o vârstă înaintată, generalul Grigore Georgescu a fost supus unui val cumplit de umilințe, procese regizate, în care s-au decis împotriva sa inclusiv sentințe de confiscare a proprietăților. A fost arestat și apoi eliberat în mai multe rânduri, după acuzații penibile, fiind acuzat de sovietici că a făcut parte dintr-un “guvern criminal”, sau de “pregătirea și participarea la războiul contra URSS”.

După ultima încarcerare, cea de la data de 1 februarie 1949, de la Aiud, familia nu a mai știut absolut nimic despre el și despre situația sa. Deși în 1951 ar fi trebuit să fie pus în libertate, el a fost transferat la închisoarea din Sighetul Marmației. Abia în anul 1954 familia a aflat despre decesul în închisoare al generalului Grigore Georgescu și abia în 1956 soția generalului a primit certificatul de deces. Din certificat rezulta că soțul ei murise la 27 aprilie 1952, după patru ani și patru luni de detenție, deși sentința fusese de numai trei ani.

Așa a sfârșit un general român care se dedicase apărării României în două războiae mondiale, și din care scăpase teafăr, deși a înfruntat de mai multe ori moartea pe câmpul de luptă.

Articolul La 27 aprilie 1952 se stingea în închisoarea de la Sighet generalul Grigore Georgescu apare prima dată în Glasul.info.

Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este format dintr-un muzeu situat în fosta închisoare politică din Sighetu Marmației și un Centru internațional de studii asupra comunismului cu sediul în București. Memorialul are ca scop reconstituirea și păstrarea memoriei unor popoare, în particular a celui român, cărora timp de jumătate de secol li s-a indus în conștiință o istorie falsă.

Itinerariul stabilit de către Asociația ASCOR Iași (n.r. Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români) pentru un pelerinaj în Maramureș organizat în perioada 13-16 februarie, conține pe lângă vizita la niște mănăstiri superbe din Maramureș și vizite la Muzeul Memorial de la Sighet și la Închisoarea din Gherla.

“… ASCOR vă propune o ieșire sub forma unui Pelerinaj în Maramureș, între 13- 16 februarie 2020. Vom pleca joi seara cu trenul, și vom continua traseul cu autocarul, vizitând printre altele, Cimitirul și Mănăstirea de la Săpânța, Muzeul Memorial de la Sighet, Mănăstirea Bârsana, Închisoarea din Gherla și Mănăstirea Rohia și Nicula. Va fi o experiență cu încărcătură deopotrivă duhovnicească, dar și culturală. Nu lăsați nici buna dipoziție acasă!”, scrie pe facebook ASCOR Iași

Asociația Studenților Creștin Ortodocși Români – filiala Iași, fondată în anul 1990 de un grup de studenți de la diferite facultăți ale Universităților ieșene, funcționează cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel – Patriarhul Bisericii Române, a Înaltpreasfințitului Teofan – Mitropolitul Moldovei și Bucovinei și a Sfântului Sinod.

Scopul asociației este promovarea credinței și spiritualității creștin – ortodoxe în mediul universitar. Fiecare tânăr este chemat să cunoască valorile Ortodoxiei, să-și mărturisească dreapta credință prin participarea la viața liturgica a Bisericii și prin implicarea în diferitele activități social – filantropice.

Articolul Pelerinaj la Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, organizat de o asociație din Iași apare prima dată în Glasul.info.

Un capitol important al rezistenţei anticomuniste din Maramureş l-a constituit grupul de elevi organizaţi în Frăţia de Cruce a liceului “Dragoş Vodă” din Sighet, numit mai târziu “lotul Vişovan”, după numele profesorului Aurel Vişovan, liderul grupului. Atitudinea lor dârză, de apărare a valorilor creştine şi naţionale, au plătit-o cu ani grei de închisoare la Sighet, Cluj, Târgşor, Canal, Gherla, Jilava etc.

Fiii si nepotii celor care au creat genocidul din anii 45-64 ne interzic sa cinstim memoria martirilor anticomunisti de la Sighet

Ca o firească recunoaştere a jertfei lor din partea tinerei generaţii, la iniţiativa Asociaţiei Urmaşilor Luptătorilor Anticomunişti (AULA), a avut loc miercuri, 18 iunie a.c., dezvelirea şi sfinţirea unei plăci comemorative în incinta liceului, în prezenţa supravieţuitorilor, a familiilor acestora, a conducerii liceului şi a altor maramureşeni iubitori de istorie. Inscripţia de pe placă are următorul conţinut:

“În această sală, care servea drept laborator de chimie, au avut loc în perioada 1946-1948 întrunirile grupului de rezistenţă anticomunistă condus de profesorul Aurel Vişovan”.

Din păcate, la numai câteva zile distanţă, placa a fost demontată, ca urmare a presiunilor exercitate de către Institutul “Elie Wiesel”, al cărui director Alexandru Florian a considerat că aşa ceva este inadmisibil “în oraşul lui Elie Wiesel “.

Vestea demontării plăcii a produs o profundă mâhnire în rândul opiniei publice anticomuniste din Maramureş.

Preot prof. Marius Vişovan,

Preşedinte AULA

Sursa:

[1] Frontpress.ro

Nota noastra: Pentru ce atata URA? Pentru ce atata intunecime sufleteasca din partea unora care au facut pana acum numai rau neamului romanesc? Pentru ce atatia “Ioni fara de morminte”!

FERICITI CEI PRIGONITI PENTRU DREPTATE!

[tp_product id=”5813423″ feed=”396″]

Articolul Fiii si nepotii celor care au creat genocidul din anii 45-64 ne interzic sa cinstim memoria martirilor anticomunisti de la Sighet apare prima dată în Glasul.info.

Pe data 5 februarie au murit în închisori atat Iuliu Maniu cat şi Ion Mihalache, primul dintre cei doi în 1953 la Sighet, iar al doilea în 1963 la Rîmnicu Sărat.

Citiți și: Consilier local UDMR face apologia crimei? Ce a scris acesta despre moartea lui Iuliu Maniu: “toată lumea primeşte ceea ce merită”

Pe 5 februarie 1953 se stingea din viață Iuliu Maniu în închisoarea de la Sighet. Fiind unul dintre opozanții activi ai regimului comunist și sperând încă în sprijinul marilor puteri occidentale, Maniu a continuat lupta politică împotriva comuniștilor.

Citiți și: Apel pentru renașterea valorilor naționale romanesti, în locul natal al lui Iuliu Maniu

În urma înscenării de la Tămădău a fost arestat, la 14 iulie 1947, de autoritățile comuniste și judecat pentru „înaltă trădare” în procesul început la 29 octombrie 1947. Prin sentința dată la 11 noiembrie 1947, Iuliu Maniu era condamnat la închisoare pe viață. Avea 74 de ani și a fost trimis la penitenciarul din Galați, pe baza ordinului de arestare 105.515/27 noiembrie 1947.

Citiți și: Expoziția itinerantă dedicata martirului Ion Mihalache a poposit și la IAȘI

La un deceniu distanță, pe 5 februarie 1963, murea şi Ion Mihalache, în închisoarea de la Rîmnicu Sărat. După venirea la putere a comuniștilor, prin guvernul condus de Petru Groza, Ion Mihalache este arestat cu ocazia diversiunii cunoscute sub denumirea de „Înscenarea de la Tămădău”, punctul de plecare al unui proces intentat împotriva unor personalități marcante ale PNȚ.

Citiți și: Tortionarul Vișinescu, acuzat că a înfipt o baionetă în inima lui Ion Mihalache

La 12 noiembrie 1947, în urma acestui proces, a fost condamnat la temniță grea pe viață, 10 ani degradare civică, confiscarea averii și 50.000 de lei cheltuieli de judecată.

Citiți și: Expozitie la IASI dedicata lui Ion Mihalache, martir care a sfarsit in temnitele comuniste

Galerie Foto:

Citiți și: “Noaptea demnitarilor” – Prigoana bolsevica din Romania

Articolul Pe 5 februarie au murit în închisori Iuliu Maniu şi Ion Mihalache apare prima dată în Glasul.info.