Un grup de tineri români a ales să protesteze în fața sediilor eMAG cu pozele victimelor terorii bolșevice în mâini: Iuliu Hossu, Bartolomeu Anania sau Aspazia Oţel Petrescu sunt doar câteva dintre victimele terorii roșii instaurate în România după coborârea valului de bolșevici de pe tancurile sovietice și instaurarea unuia dintre cele mai criminale și odioase regimuri din istoria României.

Într-o serie de poze realizate în locații și momente diferite, mai mulți tineri români s-au fotografiat cu pozele celor care au avut de suferit prin temnițele comuniste din România în timpul prigoanei bolșevice, în anii cei mai negri pe care i-a trăit elita românească interbelică.

[one_half]

Teroare comunista si rezistenta culturala – Experimentul Pitesti

[/one_half]

“Într-un clip “publicitar” grețos de ipocrit, care ar fi trebuit să facă, de fapt, campanie electorală USR, cei de la papaya si eMag explică populației ce înseamnă libertatea și cum ea trebuie păstrată, prin gura voluntarului în partidul comunist francez și român, angajat al Ministerului de Externe in cea mai neagră perioadă din istoria țării, cea începută în anul 1948, când Șora lucra în subordinea lui “Stalin cu fustă”, Ana Pauker. În acea perioadă a dispărut, de fapt, orice formă de libertate, zeci de mii de studenți, intelectuali, oameni politici, cei mai buni români au fost uciși, închiși, exilați. În tot acest timp, eroul clipului “suferea” cumplit ca angajat în cel mai odios regim, cel al lui Gheorghiu-Dej.”, scriu pe facebook cei de la Camarazii România

Articolul Protest împotriva clipului bolșevicului Șora în fața eMAG cu pozele victimelor terorii bolșevice în mâini apare prima dată în Glasul.info.

Octavian Hoandră: “Domnul ăla filozof, mare filozof român, de 150 de ani, ăla a fost marxist, asistentul doamnei Ana Pauker, bă da’ alții nu mai vin? Mihai Șora… A fost asistentul Anei Pauker.”

“Domnul ăla filozof,mare filozof român, de 150 de ani, ăla a fost marxist, asistentul doamnei Ana Pauker, bă da’ alții nu mai vin? Mihai Șora… A fost asistentul Anei Pauker. Scrie istoria, nu eu, eu am fost un biet amărât, vai de capul meu. Nu pot să-mi permit să dau sfaturi nimănui.Bă da’ numai ăștia?

Noi nu vedem? Trebuie să ne tot spună cineva cum îi. Păi să vadă și partea ailaltă. Oamenii ăștia nevinovați, oamenii torturați, oamenii care au fost puși să dea declarații ca să fie alții băgați în pușcărie, oamenii omorâți în pușcării. Domnilor, ăștia nu-i mai văd filozofii ăștia care erau la doctorate cu pașaportul în buzunar în timpul lui Ceaușescu? Și acum au descoperit că sunt anticomuniști? Mă mai lasă-mă în pace.

(…) Toată lumea vrea să ne dea sfaturi. Dar avem și noi creiere. Avem și noi biblioteci, mai citim și noi. Toți ne luați de proști… Vine băiatul ăla de 25 de ani să-mi spună mie la 50 de ani, care am fost legat de calorifer, ce-i cu justiția? Toți imberbii ăștia vin să ne spună domnule cum e cu justiția! Păi mergeți mă la pușcărie întâi și vedeți cum e cu justiția! Mergeți și să vă lege securitatea de calorifer și dați-mi după aia sfaturi… spuneți-mi voi cum e cu justiția. Că eu nu știu, îs prost, eu nu mai pot, eu nu mă uit la televizor, mergeți și pupați-o în cur pe Kovesi!”, a spus Octavian Hoandră la Realitatea TV

Articolul Octavian Hoandră: “Mergeți mă la pușcărie! Pupați-o în c** pe Kovesi!” apare prima dată în Glasul.info.

De la “agitator cu munca la țară în perioada 1948-1951“, Mihai Șora a fost promovat la propagandist al protestarilor de meserie rezisto-TFL-iști. Exagerarea până dincolo de limitele realității și ale penibilului, este semnul disperării celor care dețineau cu adevărat din umbră puterea până acum în România, prin intermediul tandemului dintre sistemul de justiție și servicii.

Totuși, cât de porc o fi ca un fost membru al Partidului Comunist Francez, întors în România în 1948 și răsfățat la scurtă vreme cu funcții în aparatul de stat controlat de către sovietici, ținându-se foarte aproape de poalele torționarei bolșevice Ana Pauker, să ne spună acum că vom deveni “provincie rusească”?

“Oameni buni,
1. Nici disperarea, nici lehamitea, nici sila nu sunt constructive.
Nu poți clădi ceva solid și viabil cu greață, din repulsie pentru cei aflați la putere.
Nu poți trăi cu lehamitea atârnată de gât. Aceea nu este viață.

2. O dictatură nu apare ca o zână îmbujorată, bătând diafan în geam – toc-toc – „Bună dimineața. Sunt dictatura!“

Dacă nu ne adunăm, OM CU OM, cât mai repede, vom deveni în curând provincie rusească. Și nu, nu va fi ca în 1948, când aveam cizma bolșevică pe grumaz, când nu știam unii de alții, când nu exista nicio sursă credibilă de informare, nici precedent în istorie. 

Va fi mult mai rapid și mult mai pervers. 
Nu veți auzi vorbindu-se rusește pe străzi și în toate instituțiile, ci tot româna aceea stricată, precară și agramată a românilor noștri get-beget, cățărați la conducerea țării. 

Nu veți vedea cozorocul Armatei Roșii, ci bastoanele Jandarmeriei române.”, a scris Mihai Șora pe facebook

Dar poate și mai revoltător decât flatulențele ideologice cu miasmă bolșevică răspândite virtual de către acest așa zis filosof al rezisto-TFL-isto-haștagienilor, este faptul că fosta șefă a DNA, Laura Codruța Kovesi, îi redistribuie postările pe contul său de facebook și face astfel cunoscute și răspândite ideile acestui sinecurist și propagandist paukerian.

Nici mirosul apropierii postului de procuror al Parchetului European, nici o circumstanță de niciun fel nu justifică răspândirea unor asemenea inepții, pentru că practic nu există pe această lume nici măcar un singur argument cât de cât rațional. Vom deveni “provincie rusească”, iar rușii vor fi jandarmii români? A răspândi o asemenea enormitate te face să te întrebi ce a căutat Kovesi de la bun început nu doar la DNA, ci în oricare instituție a statului român.

Articolul Șora, încercări disperate de manipulare: “Vom deveni în curând provincie rusească. Nu veți vedea cozorocul Armatei Roșii, ci bastoanele Jandarmeriei române.” apare prima dată în Glasul.info.

Obsesia maghiarizarii: “Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români”.

Am citit si auzit pana acum multe despre obsesia maghiarizarii de la romanii care au avut ghinionul de a avea ca autoritati locale, unele dintre cele mai sovine exemplare de oameni care exista pe fata pamantului. Dar continua insa sa ne surprinda mereu si mereu consecventa cu care este maghiarizat tot ce misca pe teritoriul Romaniei.

Ce alimenteaza oare toata aceasta obsesie inexplicabila de a maghiariza aproape tot ce iti poti inchipui: de la toponime, nume de strazi, institutii, pana la numele unor personalitati istorice si culturale romanesti?

Obsesia maghiarizarii: “Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români”

[alert-success]26 Octombrie 2017, BuletindeCarei.ro: “Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români

Pentru că blogul consilierului primarului din Carei este pasionat  de viaţa amoroasă a româncei din Carei Otilia Marchiş, vă redăm în continuare câteva date  biografice despre ea. Numele Otiliei Marchiş a fost trecut maghiarizat deşi aceasta provine din familie de români.

Scriitoarea şi criticul de artă Otilia Iulia Margareta Marchiș, s-a născut la Homorodul de Mijloc, tatăl ei, George Marchiș, fiind aici preot greco-catolic.

Studiază la liceul din Carei, unde a fost prietenă cu scriitoarea Kafka Margit, şi apoi în Germania, la Academia de Arte Frumoase din Munchen. Se căsătorește devreme cu un funcționar de poștă, Cornel Cosmuţa, cu care îl va avea pe fiul său Cornel.

La Paris, Otilia Marchiș va intra în cercurile intelectuale și artistice pariziene, cunoscându-i pe Rodin, Brâncuşi, Claude Monet, Bourdelle şi Anatole France, căruia îi devine secretară literară.

Cea mai cunoscută lucrarea a sa este romanul „Cartea suferințelor”, apărut în 1921 si a cărui prefață este semnată de Henry Barbusse.

Cartea suferinţelor, tradusă integral în limbile franceză, română, germană şi olandeză, comentată  şi elogiată de presa americană şi olandeză, este unul din primele semnale ale apariţiei nazismului. Concepute sub forma unor note de jurnal intim,confesiunile ei alcătuiesc dosarul unor teribile atrocităţi, surprinse într-un moment acut de criză, când nedreptatea şi liberul arbitru lăsau câmp deschis celor mai cumplite abuzuri.(…)

Numele Marchiş are puternice rezonanţe culturale pentru careieni. Pe lângă propriile merite culturale adică poet şi publicist, preotul, apoi protopopul şi arhidiaconul  George Marchiş a fost tatăl Otiliei  Marchiş, publicistă şi prozatoare, şi al lui Romulus George Marchiş, preot, protopop de Carei, delegat la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918 şi primul vicar al proaspăt înfiinţatului Vicariat Naţional Român din Carei.

(…)

Aceasta este familia Otiliei Marchiş, o familie de intelectuali români care a luptat pentru drepturile românilor în acest colţ de ţară românească.”[/alert-success]

Articolul Obsesia maghiarizarii: “Nu maghiarizaţi numele Otiliei Marchiş. A fost fiică şi soră de preoţi români” apare prima dată în Glasul.info.