Telegraful Român, ziarul românesc înființat de Sfântul Andrei Șaguna la Sibiu, a împlinit vineri 172 de ani de apariție neîntreruptă, transmite Basilica.

Ziarul a fost gândit ca un instrument de apărare și promovare a culturii ortodoxe și identității naționale românești în Transilvania.

Deși a avut mai mulți redactori, Telegraful a primit întotdeauna direcția editorială dată de Andrei Șaguna, care milita pentru independența politică și religioasă a românilor din Transilvania.

Primul redactor al ziarului a fost Aaron Florian, istoric român, profesor, membru al Academiei Române. De la numărul al nouălea mitropolitul Andrei Șaguna încredințează redacția lui Pavel Vasici, medic și biolog, viitor membru al Academiei Române.

Apoi, Nicolae Cristea, profesor la Institutul teologic-pedagogic din Sibiu va continua activitatea la Telegraf după plecarea lui Paul Vasici, dar și după moartea mitropolitului Șaguna, până în 1883.

Cei 18 ani cât a stat Nicolae Cristea în fruntea gazetei au reprezentat cea mai fecundă perioadă din istora Telegrafului Român, care a culminat cu evenimente precum Proclamarea Independenței de Stat a României și războiul pentru independență, cărora le-a dat o atenție deosebită.

Acesta a trecut prin momente grele odată cu pierderea autonomiei Transilvaniei (1867) și a fost silit să demisioneze de către ministrul ungar Kalman Tisza, în urma publicării unui articol critic la adresa lui.

Începând cu 1901 începe o nouă perioadă de strălucire a Telegrafului Român, odată cu înscăunarea mitropolitului Ioan Mețianu și cu încredințarea redacției către Teodor V. Păcățian.

A activat la foaia șaguniană până în 1917, trecând prin numeroase evenimente nefaste printre care izbucnirea Primului Război Mondial și a trebuit să acționeze cu tact, pentru a nu pune în pericol apariția ziarului, dar nici să stea fără reacție la necazurile suferite de români, în special din partea autorităților habsburgice. Integral pe: Basilica

MAGAZIN CRITIC – Nihil Sine Deo / Știri ALESE cu GRIJĂ de suflet

Articolul Telegraful Român a împlinit 172 de ani de apariție neîntreruptă apare prima dată în Glasul.info.

Născut in mahalaua Precupeții-Noi, unde a și fost fost botezat, Alexandru Macedonski a fost nepotul lui Dimitrie Macedonski, căpitan de panduri. Dimitrie Macedonski a fost adept al Eteriei. Și de aici… si ceea ce a urmat. Serdarul ajunge la Mănăstirea Snagov, dar nu ca monah.Apoi la Plumbuita.

Alexandru Macedonski, tatăl poetului, a avut grad de general în armata Principatelor Române. A fost membru al Guvernului Kretzulescu în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza.

Originile poetului pe linie paternă se pare că vin de undeva din sudul Dunării. Mama sa, Maria Fisenta a fost fiica lui Emanuel Fisenta și a Ecaterinei Urdareanu Brailoiu. Tatăl Mariei moare la scurt timp după nașterea acesteia și Ecaterina se recăsatorește cu Dimitrie Paraianu.

Poetul a fost cel de-al treilea copil al familiei. Cea mai mare parte a copilăriei și-a petrecut-o la moșia de la Adâncata -Pometești (Amaradia).Urmeaza școala la Craiova.

Despre Alexandru Macedonski… știm că a marcat simbolismul românesc. Știm că a scris o epigramă adresata lui Eminescu. Mai știm cî a avut polemici cu Alecsandri, cu I.L.Caragiale (cazul Caion). Conflicte a avut și cu Maiorescu. Si lista poate continua. Publica și în Telegraful, cu violenta și clar antidinastic, motiv pentru care este nevoit să plece din țară. Nici epigrama adresata lui Eminescu nu i-a adus bucurii.

Dar a scris scenariu de film în limba franceză. A publicat mult, în toate revistele vremii. Literatorul îi aparține.
Un frenetic, un bataios, un framântat, un perfecționist. Un nonconformist și un orgolios. Scrie Lewki și Thalalassa.Iar Rondelurile sunt capodopere.

Viața personală? Se căsătorește cu Ana Raller Slătineanu.O curtează pe Aristizza Romanescu și îi dedica Noapte de aprilie.
Moare pe 24 noiembrie 1920, cerand roze. I se aduce parfum de trandafiri. Scena morții va fi povestită de Nikita.

Sursa: [1] Ailîn Iikay

Articolul Pe 14 martie 1854 se năștea Alexandru Macedonski apare prima dată în Glasul.info.