Numele poporului si al tarilor romane

Numele nostru, generic si stravechi, acela pe care-l intrebuinteaza poporul, este numele de ruman. Forma roman pare a fi mai noua – o gasim in secolul al XVI-lea in Paliia de la Orastie – si se datoreste influentei literare.

Ruman este insa vechiul nume al romanilor, modificat dupa legile dezvoltarii limbii noastre.

TERRA ROMANORUM – TARA ROMANILOR – ROMANIA – ROMANI

Santem singurul popor romanic care am pastrat numele vechilor stapanitori; fragmentul etnic al “romansilor” sau retroromanilor din Alpi (sudul Elvetiei si nordul Italiei) e prea putin numeros – cateva zeci de mii – spre a fi pus alaturi.

“Romanii nu sunt nicaieri colonisti, venituri, oamenii nimanui, ci, pretutindenea unde locuiesc sunt autohtoni, populatie nepomenit de veche, mai veche decat toti conlocuitorii lor.” (Mihai Eminescu).

Pe langa acest nume generic si stravechi, am mai avut si alte nume, locale, dupa formatiunile politice sau individualitatile geografice in care locuiam.

Ni s-a spus si ne-am spus, astfel, olteni, munteni, moldoveni, ardeleni, sau transilvaneni, dobrogeni, banateni si maramureseni. Chiar in cuprinsul regiunilor care au determinat aceste numiri, s-au format apoi alte denumiri, corespunzand unor impartiri si mai mici, unor tinuturi caracteristice.

Astfel, s-au deosebit in Transilvania barsanii (in tara Barsei), marginenii (in regiunea Sibiului) si motii (in Muntii Apuseni); in Moldova, vrancenii (in Vrancea).

O diferentiere a avut loc si in legatura cu opozitia dintre munte si campie. Locuitorii celui dintai, specializati in pastorie, s-au numit si mocani, in timp ce aceia care stateau la ses, indeletnicindu-se mai mult cu agricultura, au purtat numele de cojani.
Ca si pentru popor, a existat si pentru tara un nume stravechi si generic: acela de Tara Romaneasca.

Este numele care s-a pastrat si dupa intemeierea statului, pentru tinutul dintre Carpati si Dunare – aci e Vlasca gasita de slavii migratori – cat si pentru o regiune intreaga din Transilvania, pomenita in secolul al XIII-lea sub numele de “Terra Blacorum”.

Venirea ungurilor si formarea celor doua state romanesti a dus la crearea unor noi denumiri, oficiale, in legatura fie cu asezarea geografica, fie cu intemeietorul statului si al dinastiei.
Numele oficial al Tarii Romanesti, intrebuintat de cancelaria domneasca, este, in documentele slave si grecesti Ungrovlahia, in cele latinesti, Transilvania.

Si unul si celalalt au un inteles geografic: cel dintai, de origine greaca, inseamna “Vlahia de langa Ungaria”, spre a o deosebi de cealalta Vlahie, din peninsula Balcanica; cel de-al doilea are intelesul de “tara de dincolo de munti” (Alpi e luat aci cu intelesul generic de munte).

Uneori, i se mai spune tarii Basarabia, dupa intemeietorul dinastiei; se intrebuinteaza de asemenea numirea de Muntenia.
Moldova poarta, in documentele cancelariei domnesti, de obicei acest nume, care este numele raului; cateodata, i se spune si Moldovlahia.

In actele grecesti, gasim uneori numirile Rusovlahia (adica Vlahia de langa Rusia) si Maurovlahia (Vlahia Neagra).

Turcii o numesc, dupa intemeitor, Bogdanili (tara lui Bogdan) sau Cara-Bogdan (Bogdania neagra).
Transilvania (mai rar Ultrasilvania) e un termen de origine culta, datorit cancelariei latine a regilor Ungariei. Inseamna “tara de dincolo de paduri”: asa se infatisa ea pentru ungurii din pusta.

(Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, “Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri si pana astazi”, 1975, editura Albatros , pag. 245).

Sursa:

[1] cersipamantromanesc.wordpress.com

Articolul TERRA ROMANORUM – TARA ROMANILOR – ROMANIA – ROMANI apare prima dată în Glasul.info.