La 27 mai 1898 avea loc Procesul de presă al „Tribunei Poporului” din Arad, judecat la 27 Mai/8 Iunie 1898. (La curtea cu jurați din Oradea mare). Acuzatul: Aurel Trif, colaborator intern al foii. Substratul acuzației: Un articol, intitulat „Vremea s’a împlinit”, în care, prin deduceri istorice filosofice se ajunge la concluzia că națiunea română trebue să-și dobândească drepturile, căci spiritul timpului nu mai permite ca popor să asuprească pe popor și că toți aceia care se opun spiritului timpului, au să fie înfrânți de acesta.

Actul de acuzație nu specifică care pasaje din articol ar conține agitație, ci incriminează întreg articolul. Acuzatul este declarat vinovat de delictul agitației și condamnat la 3 luni închisoare de stat și 50 florini amendă. Juriul, care a dat verdictul unanim de condamnare, a fost compus din: Andriska Károly, Weisz Károly, Karger Sándor, Csobănczy Lajos, Fleischbacker Gyula, Berger Samuel, Popper, N. János, Stark Gyula, Guttmann Jozsef, iar suplenți Dr. Sarkadi Lajos și Janki Antal.

Ziarele vremii au redat pe larg simulacrul de proces și acuzațiile ridicole ale ungurilor împotriva jurnaliștilor de la Tribuna poporului din Arad.

Partea și mai interesantă este aceea că de fapt Aurel Trif a fost doar un țap ispășitor care și-a asumat rolul de sacrificiu pentru a proteja un politician care lupta cu ardoare la vremea respectivă în Transilvania pentru drepturile și libertățile românilor, în persoana lui Vasile Goldiș.

De fapt articolul „Vremea s’a împlinit…” publicat în Tribuna poporului din Arad la data de 10 decembrie 1897 îi aparținea lui Vasile Goldiș și era semnat discret cu literele “vg”.

„Duhul vremurilor pluteşte peste popoare şi cuvântul Domnului risipeşte pe cei ce se împotrivesc. Ridică’ţi fruntea Române şi vezi împrejur. Cei ce s’au sumeţit, sunt aşternuţi la pământ şi neamurile toate de jugul robiei au scăpat. Zeci de ţărişoare au avut Germanii şi între sine se băteau ca proştii şi de ei lumea râdea. Suflat-a peste ei vremea şi cu toţii s’au prins, împărat ridicat-au în fruntea lor şi astăzi împărăţie au, de care tremură lumea”

Vasile Goldiș, 10 decembrie 1897, Tribuna poporului, Arad, „Vremea s’a împlinit…”

Când s-a dezlănțuit cenzura autorotăților maghiare apare un proces de presă „pentru agitare contra naţionalităţei” împotriva „Tribunei Poporului” din Arad prin „Actul de acusă nr.5798/ 4 aprilie 1898 dat la tribunalul din Oradea mare”.

Deși Vasile Goldiș este autorul articolului „Vremea s’a împlinit…”, semnat discret cu literele “vg”, conducerea ziarului Tribuna poporului îl scoate la înaintare pe ziaristul Aurel Trif ca autor al articolului împotriva căruia se porniseră acuzațiile. Practic este sacrificat Aurel Trif pentru a proteja o cauză considerată mai importantă, și anume activitatea de luptă identitară și politică națională a lui Vasile Goldiș. O practică a vremii care se pare că era destul de comună pe atunci…

Articolul 27 Mai 1898 – Cum se sacrificau jurnaliștii pentru politicienii români care luptau în Transilvania pentru drepturile românilor apare prima dată în Glasul.info.

Articolul “Fericita Țară” îi aduce jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” o condamnare la închisoare de două luni din partea statului maghiar

În ziarul “Tribuna poporului”, un ziar al românilor din Arad, au apărut între 1897-1912 numeroase articole patriotice. În perioada anilor de sub dominația austro-ungară, jurnaliștii români plăteau scump pentru orice articol cu amprentă identitară prea “apăsată”.

Așa este și cazul jurnalistului român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” din Arad, împotriva căruia stăpânirea maghiară și slugile sale s-a năpustit cu o furie extraordinară.

Jurnalistul român Emanuil Maglaș este condamnat la data de 22 februarie 1899 la Oradea Mare cu o pedeapsă de 2 luni temniță și 20 coroane amendă pentru articolul FERICITA ȚARĂ.

Din numărul 41 de pe anul 1899 (n.r. Orăștie, 9/21 Octombrie 1899) aflăm că jurnalistul român Emanuil Maglaș a fost eliberat din închisoare de la Seghedin, o închisoare cu un renume îngrozitor pentru patrioții români transilvăneni, după ce a ispășit două luni de temniță grea:

“Eliberat. Vineri în 13 Oct. n. a fost eliberat din temnița de stat din Seghedin, dl Emanuil Maglaș, osândit fiind la 2 luni închisoare, pentru un articol scris în «Tribuna Poporului».”

Mai multe personalități ale istoriei și culture române au trecut prin închisoarea aceasta de la Seghedin. Preotul Vasile Lucaciu a fost deținut la Seghedin în perioada 7 ianuarie 1893 – 7 februarie 1894, publicistul Valeriu Braniște a fost deținut aici în două rânduri: în 1893 și în 1918, iar Ioan Russu-Șirianu a fost deținut șase luni în 1894.

O parte din semnatarii Memorandumului Transilvaniei, condamnați în 1894 la încarcerarea pe diferite termene, au trecut prin închisoarea de la Seghedin. Badea Cârțan a călătorit de mai multe ori la Seghedin și la Vác pentru a-i vedea pe memorandiștii deținuți acolo, plângându-se:

„La grădina-n Seghedin / Plâng florile de iasomin / De răsună ulița / Și tremură temnița. / De la Seghedin la Vaț / Numai drumuri de la frați / Numai lacrimi, jale, dor / Pe fețele tuturor”.

Pe aici a trecut și publicistul Mihail Gașpar, condamnat în 1907 pentru delict de presă, prozatorul și memorialistul Gheorghe Stoica, ce a ispășit aici în anii 1908-1909 o pedeapsă tot pentru delict de presă. Poetul și jurnalistul Octavian Goga a trecut și el prin închisoarea din Seghedin în anii 1911-1912 după ce a fost condamnat pentru câteva articole considerate subversive, publicate în revista pe care o conducea de un semnatar care murise între timp. El a fost vizitat acolo în iarna anului 1911 de I.L. Caragiale.

Articolul 22 Februarie 1899: Jurnalistul român Emanuil Maglaș de la ziarul “TRIBUNA POPORULUI” din Arad este condamnat la Oradea Mare cu o pedeapsă de 2 luni temniță și 20 coroane amendă pentru articolul FERICITA ȚARĂ apare prima dată în Glasul.info.