Istoria neamului nostru este scrisă nu doar cu sânge pe câmpurile de luptă, ci și cu cerneală, cu lacrimi și cu lanțuri la temniță. La 25 septembrie 1901, tribunalele maghiare l-au osândit pe românul Andrei Balteș la 18 luni de temniță și la o uriașă pedeapsă în bani, 4.200 de coroane, pentru „vina” de a fi apărat memoria Crăișorului Munților, Avram Iancu, în paginile ziarului „Tribuna”.

Ce crimă putea fi mai mare în ochii stăpânirii străine decât aceea de a păstra vie amintirea celui care a ridicat poporul român din Ardeal la lupta pentru libertate și dreptate? Pentru câteva articole scrise cu dragoste și devotament față de eroul de la 1848, Andrei Balteș a fost înfierat ca „agitator” și aruncat în închisoare, spre a fi un exemplu de înfricoșare pentru ceilalți. Dar temnița nu înfricoșează un neam care își cunoaște datoria față de trecut și față de eroii săi.

Prin acest gest de jertfă, Balteș a arătat lumii că Avram Iancu nu a murit, ci trăiește în conștiința românilor, că flacăra sa nu poate fi stinsă nici de baionete, nici de judecători, nici de lanțuri. Scrisul său, întemnițat pe nedrept, a devenit o armă mai puternică decât toate hotărârile de condamnare.

Astăzi, când privim înapoi la acea zi de toamnă a anului 1901, trebuie să ne aducem aminte că libertatea de a ne afirma istoria și de a ne cinsti eroii nu a fost niciodată un dar, ci un câștig obținut cu preț de sânge, suferință și temniță. Andrei Balteș este un martir al cuvântului, un apărător al memoriei lui Avram Iancu, iar prin el neamul românesc a dovedit că nu se pleacă în fața asupririi.

Avram Iancu a fost stâlpul luptei pentru dreptate, iar cei care i-au păstrat vie amintirea, precum Balteș, au devenit la rândul lor stâlpi ai rezistenței spirituale. Lor le datorăm nu doar recunoștință, ci și hotărârea de a duce mai departe moștenirea lăsată: să apărăm cu sfințenie memoria înaintașilor și să păstrăm aprinsă flacăra națională, oricât de grele ar fi vremurile.

Glorie lui Andrei Balteș! Glorie memoriei lui Avram Iancu!

Articolul 25 Septembrie 1901 – Pentru articolele din TRIBUNA în care apăra memoria lui Avram Iancu, Andrei Balteș este condamnat la 18 luni temniță și 4.200 coroane pedeapsă în bani apare prima dată în Glasul.info.

La 17/29 septembrie 1896, în Cluj, în fața Curții cu jurați, s-a judecat unul dintre acele procese care nu aparțin doar istoriei juridice, ci istoriei demnității naționale românești. În boxa acuzaților se aflau doi luptători pentru cuvântul liber: Andrei Balteș, redactor responsabil al ziarului „Tribuna”, și I. Marschall, responsabil pentru editarea foii. „Crima” lor? Publicarea unui articol curajos, intitulat „Biserica și școala”, în care adevărul era spus limpede: românii nu puteau să se bucure de „sărbătorirea mileniului maghiar”, pentru că, în loc de libertate, aveau parte de asuprire, iar în loc de recunoaștere, li se cerea să serbeze propria lor umilire.

Verdictul nu a întârziat: condamnare. Andrei Balteș a fost osândit la un an și trei luni de închisoare de stat, la 300 de florini amendă și la plata cheltuielilor de judecată. Era prețul pe care trebuia să-l plătească un român pentru că a îndrăznit să spună ceea ce întreg neamul său simțea: că școala și biserica românească nu pot fi instrumente ale deznaționalizării, că poporul nostru nu are motive să sărbătorească un mileniu de dominație străină. Cuvintele sale, simple și limpezi, au fost socotite de stăpânire o primejdie mai mare decât orice armă.

Dar, de fapt, procesul „Tribunei” nu a fost o înfrângere, ci o biruință morală. În sala de judecată din Cluj nu au fost judecați doar doi oameni, ci întreg poporul român din Transilvania. Și verdictul nu a fost dat de jurați anonimi, ci de un sistem care nu putea admite adevărul. Jertfa lui Andrei Balteș a intrat astfel în lanțul nesfârșit de suferințe prin care românii au plătit dreptul de a exista ca neam, alături de memorandiștii încarcerați la Vác și de nenumărații luptători anonimi ai școlii și ai bisericii românești.

Citiți și: 20 Mai 1901 – Redactorul patriot Andrei Balteș, de la TRIBUNA, este condamnat de către Curtea cu jurați din Cluj, la 15 luni temniță și 1.100 coroane amendă

Iată cum este redat acest act de cenzură brutală și de abuz instituțional împotriva presei românești din Transilvania:

“Procesul de presă al „Tribunei”, judecat la 17/29 Septemvrie 1896 (La Curtea cu jurați din Cluj.) Acusați: Andrei Balteș redactor responsabil și I. Marschall responsabil pentru editarea foii. Substratul acusei: Un articol, intitulat „Biserica și școala”, în care, din incidentul serbărilor millenare, se zice că guvernul poruncește ca bisericile și școalele românești să serbeze, dar Românii nu vor serba Milleniul, pentru că nu au nici un motiv de a se bucura, dar au o sută și o mie de motive ca să nu se bucure. Jurații nu sînt indicați cu numele) au dat contra ambilor acuzați verdictul de condamnare. In basa acestuia Tribunalul a condamnat pe A. Balteș la un an și trei luni închisoare de stat, 300 fl. amendă și plata cheltuielilor de judecată. Verdictul juraților față cu I. Marshall Tribunalul l-a suspendat, pe motivul că-i lipsește baia de drept.”

Astăzi, privind în urmă, înțelegem că aceste condamnări nu au fost în zadar. Din lacrimile și lanțurile celor care au fost pedepsiți pentru „vina” de a fi români s-a născut forța morală ce a dus la Marea Unire de la 1918.

Procesul „Tribunei” din 1896 rămâne o lecție: libertatea se cucerește cu jertfă, iar presa românească, chiar sub biciul cenzurii, a fost un stindard al conștiinței naționale.

Articolul 17 Septembrie 1896 – Procesul de presă al „Tribunei”, o filă de jertfă pentru demnitatea românească apare prima dată în Glasul.info.

La 20 mai 1901 redactorul patriot Andrei Balteș, de la TRIBUNA, este condamnat de către Curtea cu jurați din Cluj, la 15 luni temniță și 1.100 coroane amendă pentru un protest scris împotriva guvernului și autorităților care interziseseră întrunirea Despărțământului Sătmar al Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român.

Andrei Balteş, redactor la ziarul „Tribuna” din Sibiu, e osândit de curtea cu juraţi din Cluj la 15 luni temniţă şi 1.100 coroane pedeapsă în bani, pentru un protest scris împotriva guvernului şi autorităţilor ungureşti, care interziseră întrunirea despărţământului „Sătmar” al „Asociaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român”. Tribunalul l–a găsit vinovat de „agitaţie împotriva naţiunii maghiare şi statului naţional maghiar”.

Preț de un deceniu, între anii 1893 și 1903, redactorul de Tribuna, Andrei Balteș (n.r. scris uneori și Andreiu Balteș), i-a petrecut prin închisorile ungurești. Asta în afară de amenzile uriașe și de timpul pierdut împreună cu colegii săi jurnaliști de la Tribuna.

Născut la Ocna Sibiului chiar în anul Unirii Principatelor Române, în 1859, Andrei Balteș a văzut lumina zilei într-o familie de țărani săraci cu mulți copii. A avut mai mulți frați și surori. În anul 1884 a fost angajat la ziarul Tribuna pe post de culegător de litere, ca mai apoi să avanseze până la funcția de redactor.

Primele necazuri cu autoritățile șoviniste maghiare pentru Tribuna au început să apară încă din 1892, chiar dacă inițial nu a fost primul vizat. Era conștient că rând pe rând toți cei de la Tribuna aveau să “plătească” foarte scump pentru curajul de a fi români.

“Pe 9 Martie 1897  avea loc Procesul de presă al „Tribunei” din Sibiu, judecat la 9/21 Martie 1897 (La curtea cu jurați din Cluj) Acuzat: I. Marschall, responsabil pentru editura foii. Substratul acusei: Articolul „Biserica și școala”, pentru care s-a judecat deja odată, la 17/29 Sept. 1896, când redactorul Andrei Balteș a fost condamnat, iar I. Marschall a fost achitat. (Vezi procesul de sub nr. 85. Ridicînd procurorul din nou acusație contra lui I. Marshhall, sub cuventul că el a iscălit numerul cu articolul incriminat, nu numai ca factor responsabil pentru tipar, ci și ca suplinitor al proprietarului foii, de astădată acusatul a fost condamnat la 50. fl. amendă, 100 fl. perdere din cauțiunea foii și cheltuielile de judecată. Jurații nu sînt indicați cu numele.”

“Pe 6 Octombrie 1897 Andrei Balteș, redactor responsabil la TRIBUNA din Sibiu, este osândit la Cluj la 1 an și 4 luni temniță ordinară și 600 coroane amendă pentru articole politice.”

“Pe 20 Mai 1901 Redactorul patriot Andrei Balteș, de la TRIBUNA, este condamnat de către Curtea cu jurați din Cluj, la 15 luni temniță și 1.100 coroane amendă pentru un protest scris împotriva guvernului și autorităților care interziseseră întrunirea Despărțământului Sătmar al Asociațiunii pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român.”

“Pe 25 Septembrie 1901 Andrei Balteș este condamnat la 18 luni temniță și 4.200 coroane pedeapsă în bani, pentru articolele din TRIBUNA în care apăra memoria lui Avram Iancu.”

“Pe 9 martie 1902 Andrei Balteș, de la TRIBUNA din Sibiu, este condamnat de tribunalul din Cluj, la 2 ani temniță și 8.400 coroane amendă pentru “agitație prin presă”.”

Acestea sunt doar câteva citate găsite prin ziarele vremii, majoritatea fiind chiar din Tribuna de la sfârșitul secolului XIX și începutul secolului XX. Andrei Balteș, în calitate de jurnalist român și de redactor al ziarului românesc Tribuna de la Sibiu, a dus o viață de martir, dedicată în întregime apărării românismului.

A murit bolnav de plămâni, în casa unui prieten, la 20 ianuarie 1904, la vârsta de doar 44 de ani. O viață închinată apărării identității românești, tot mai pusă în pericol de către o guvernare maghiară tot mai dictatorială și tot mai antiromânească.

Articolul 20 Mai 1901 – Redactorul patriot Andrei Balteș, de la TRIBUNA, este condamnat de către Curtea cu jurați din Cluj, la 15 luni temniță și 1.100 coroane amendă apare prima dată în Glasul.info.