În inima Munților Apuseni, în Câmpeni, târgul din 23 august 1909 s-a transformat într-o pagină de durere și demnitate în istoria noastră. Ziua care trebuia să fie una a bucuriei simple, a întâlnirii dintre țărani, negustori și gospodari, a devenit scena unei prigoane împotriva sufletului românesc.

Jandarmii unguri, trimiși să vâneze orice semn al tricolorului, au împroșcat cu violență asupra celor care purtau în cusături, în steaguri sau în inimă culorile roșu, galben și albastru. Ei nu s-au temut să lovească, să aresteze, să calce în picioare demnitatea oamenilor care nu făceau decât să-și poarte cu mândrie identitatea.

Iată cum este redat incidentul acesta de o sălbătice rar închipuită în presa românească a vremii:

“23 August 1909, Câmpeni. Zi de târg. Jandarmii vânează tricolorul românesc. Arestează. Bat. Sfâșie hainele. O femeie este despuiată în mijlocul târgului. Jandarmii i-au sfâșiat iia cusută cu rosu, galben și albastru. Târgul se sparge. Sunt mulți răniți cu baioneta.”

Imaginea cutremurătoare a unei femei căreia i s-a sfâșiat iia cusută cu roșu, galben și albastru, dezbrăcată în mijlocul târgului pentru vina de a purta pe ea simbolul națiunii, a rămas adânc în conștiința românilor.

Târgul s-a spart în haos, mulți au fost răniți de baionete, sângele amestecându-se cu țărâna drumului, dar în suflete a rămas nestinsă flacăra libertății. Căci fiecare haină sfâșiată, fiecare rană, fiecare umilință a fost o dovadă că românii nu s-au lăsat striviți.

Din acea zi de foc, românii au înțeles și mai clar că tricolorul nu este doar o bucată de pânză, ci respirația însăși a neamului. Și chiar dacă puterea vremelnică a străinilor a putut bate și umili, nu a putut frânge credința că România va fi întreagă și liberă.

Articolul 23 august 1909 la Câmpeni – Ziua când tricolorul a sângerat alături de români apare prima dată în Glasul.info.

În zbuciumatul început de secol XX, când românii din Transilvania trăiau sub povara dualismului austro-ungar, orice gest de afirmare națională era privit ca un act de sfidare. Pentru români, însă, tricolorul nu era doar o bucată de pânză, ci simbolul ființei lor naționale, al libertății și al dreptului la demnitate. În acest context, cazul preotului Traian Gașpar din Hezeriș rămâne o filă grăitoare a istoriei noastre.

La 18 august 1906, în plin climat de tensiuni politice și sociale, părintele Gașpar a fost condamnat de tribunalul regal maghiar la 10 zile de temniță și la o amendă de 800 de coroane. „Vinovăția” sa? Purta cu demnitate tricolorul românesc și îndrăznise să-și afirme deschis apartenența la națiunea română. Preot în Hezeriş, (cott. Caraş–Severin), Traian Gașpar e osândit pentru o vină închipuită ( „violenţă” faţă de autorităţi în decursul alegerilor parlamentare), la 10 zile temniţă şi 800 coroane amendă.

Ziarul Tribuna din Arad consemna atunci cu indignare:

„Preotul Traian Gașpar din Hezeriș a fost pedepsit cu închisoare de stat, amendă și pierderea drepturilor cetățenești, pentru delictul de presă și pentru apărarea dreptului alegătorilor români.”

Fapta sa nu era un simplu act de bravură personală. Ea exprima setea de libertate a unei întregi comunități. La Hezeriș, sat românesc din apropiere de Lugoj, părintele Gașpar nu era doar slujitor al altarului, ci și învățător, luminător al satului și apărător al drepturilor românești. De aceea autoritățile maghiare îl considerau primejdios: el educa prin cuvânt și faptă, insufla curajul de a nu abdica în fața nedreptății.

Temnița de la Seghedin și Vác i-a cunoscut pașii. Dar nici gratiile, nici batjocura nu i-au putut înfrânge credința. În martie 1907, el însuși pășea din nou între zidurile reci ale temniței, pentru „vina” de a fi apărat dreptul de vot al românilor la alegerile din Lugoj. Cu toate acestea, comunitatea l-a așteptat și l-a însoțit cu sufletul, văzând în el un martir al cauzei naționale.

Anii au trecut, iar părintele Traian Gașpar și-a continuat slujirea neabătută, până la pensionarea sa în 1942. La 2 aprilie 1945, la 75 de ani, s-a stins, purtând în suflet aceleași idealuri pentru care suferise tinerețea și maturitatea. „A adormit în Domnul cel ce a suferit temniță pentru ținuta sa românească”, scria Foaia Diecezană la moartea sa.

Astăzi, la mai bine de un veac de la acele evenimente, numele lui Traian Gașpar rămâne o pildă vie. Pentru portul tricolorului, simbol interzis atunci, dar sacru pentru noi, a acceptat umilința și suferința. Prin jertfa sa, el a așezat încă o cărămidă la temelia României Mari.

Să nu uităm că libertatea nu ni s-a dat de-a gata. Ea a fost câștigată prin pași de sânge și lanțuri de temniță, prin lacrimile și curajul unor oameni precum părintele Traian Gașpar din Hezeriș. Iar tricolorul, purtat cu atâta demnitate în 1906, rămâne pentru noi testamentul viu al unei națiuni care nu a cedat.

Articolul 18 august 1906 – Un preot român în lanțuri pentru tricolor, cazul Traian Gașpar din Hezeriș apare prima dată în Glasul.info.

Purtând Tricolorul cu Demnitate – 8 August 1906, Ilia Mureșană

În ziua de 8 august 1906, în vechea vatră românească din Ilia Mureșană, o mână de suflete curate a scris cu lacrimi și demnitate o pagină de jertfă în istoria conștiinței naționale. Sub jugul stăpânirii austro-ungare, când orice semn de identitate românească era înăbușit cu trufie și violență, cinci români simpli, Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lui Mihai și Damaschin Crișan au ales să poarte, la pieptul cămășilor lor albe, tricolorul sfânt al neamului românesc.

Pentru această faptă, ce ținea mai mult de inimă decât de vreun gest politic, au fost pedepsiți cu câte o zi de închisoare și o amendă de 10 coroane de către solgăbirăul local, reprezentantul unei puteri oarbe și arogante. Dar această „pedeapsă” a devenit, peste timp, o medalie nevăzută a onoarei. În fața injustiției, ei nu au coborât ochii. Țărani cu fruntea sus, îmbrăcați în straiele muncii și credinței, și-au apărat cu tăcere, dar cu o forță nepământeană, dreptul de a fi români. Dintr-un gest simplu de port popular, ei au aprins în sufletele celor din jur flacăra verticalității.

Din presa vremii avem două referințe în publicațiile românești:

“8 august 1906 Ilia Muresana. Acelasi solgabirau abuziv pedepseste cu cate 1 zi inchisoare si 10 coroane amenda pe Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lu’ Mihai si pe Damaschin Crișan pentru port de tricolor la camasi.” [1]

“Pretorul (solgăbirăul) din Ilia Mureşană pedepseşte cu câte 1 zi închisoare şi 10 coroane amendă pe Ana Moisescu, Savia Poliac, Neta Poliac, Savia Poliac a lui Mihai şi pe Damaschin Crişan, toţi din Ilia, pentru că au avut tricolor românesc la cămeşi” [2]

Această zi trebuie cinstită nu ca o simplă întâmplare locală, ci ca o mărturie vie a luptei identitare românești în Transilvania înrobită. Căci nu faptele mari fac uneori istoria, ci curajul de a nu renunța la ceea ce ești atunci când toate puterile îți cer să te pleci. Ana, Savia, Neta și Damaschin n-au rostit discursuri, n-au ținut arme, dar au purtat tricolorul ca pe o cruce, iar pentru acest fapt, neamul românesc le rămâne dator cu o aducere-aminte veșnică.

Astăzi, să ne închinăm memoriei acestor martori ai demnității românești, care într-o zi de vară din 1906, în satul Ilia Mureșană, au arătat lumii că un popor nu poate fi înfrânt atâta timp cât își poartă cu cinste culorile. Tricolorul lor nu a fost doar o panglică, ci un jurământ. Iar România de azi le este, într-un fel tainic, rodul credinței lor nestrămutate.

Articolul 8 August 1906 – Tricolorul românesc purtat pe cămăși le aduce la mai mulți români din Ilia Mureșană câte 1 zi de închisoare și 10 coroane amendă apare prima dată în Glasul.info.

Doar cu trei ani înaintea izbucnirii Primului Război Mondial ungurii își dădeau în petec în Transilvania, încercând să înăbușe încă din fașă orice încercare de redeșteptare identitară a românilor. Anul 1911, an electoral în Imperiul Austro-Ungar, a dezlănțuit în Transilvania unele dintre cele mai sălbatice manifestări la adresa românilor. Poziția de forță a politicienilor era susținută cu un braț de forță de administrația locală și de către jandarmii unguri. Nu de puține ori adunările elctorale ale candidaților români erau înăbușite în sânge, fie de ultrașovinii unguri, fie chiar de către autoritățile ungurești.

Pe fondul acestui climat, în comuna Scorei (n.r. pe atunci în comitatul Făgăraș) în luna iunie a anului 1911 își anunță prezența deputații români din Parlamentul de la Budapesta, Alexandru Vaida Voevod și Șerban de Voila. În noaptea de dinaintea sosirii deputaților români, la îndemnul primarului din Scorei, Dionisie Marcu, a notarului Ioan Comșa, a preotului Ioan David și a lui Toma Murărescu, patru băieți din Scorei, Ioan Ciungu, Năcuță Ciungu, Ioan Vulcu și Ioan Hampu, au curățat de toate crengile unui brad și l-au transformat într-un catarg în vârful căruia au așezat un tricolor românesc. Tricolorul era unul artizanal, confecționat în casa consăteanului lor, Simion David.

A doua zi dimineața, steagul care fâlfâia în vârful bradului curățat și transformat pe post de catarg, atrăgea ca un magnet o mulțime de români din toate părțile. S-a dus vestea chiar și în vecinătatea locului și se strângea lângă brad tot mai multă mulțime. O asemenea forfotă nu avea cum să scape atenției jandarmilor unguri (n.r. jăndarii, jândarii), care imediat au încercat să se cațăre în brad pentru a da jos tricolorul românesc. Însă această încercare de a da jos tricolorul s-a sfârșit prematur pentru că jandarmii unguri care au încercat să comită acest sacrilegiu antiromânesc au fost atacați din toate direcțiile cu pietre de către femei, copii și tineretul românesc din Scorei .

Umiliți la Scorei și incapabili să facă față întregii comunități românești, jandarmii unguri au alertat autoritățile ungurești superioare și li s-a trimis în ajutor de la Turnu Roșu (n.r. județul Sibiu) un escadron de husari care a cantonat timp de trei săptămâni în Scorei pentru a restabili “ordinea”.

Ce a urmat a scandalizat toată suflarea românească din Transilvania și de peste Carpați: jandarmii unguri au bătut și schingiut de-a valma, bărbați, tineri, femei, bătrâni, copii, pentru a le spune cine au fost făptașii.

Trei din cei patru care au săvârșit isprava aceea, pentru a-i scăpa pe consăteni de torturi și interogatorii, dar și pentru a scăpa de pedeapsă, au trecut Carpații și s-au refugiat în Regatul României. Exemplul lor a fost urmat și de către primarul Dionisie Marcu, în vreme ce notarul Ioan Comșa a fost mutat disciplinar într-o comună aflată la mare distanță.

Despre soarta ulterioară a eroilor implicați în acest eveniment care a lăsat în amintirea românilor din Scorei o amintire dureroasă și de neuitat a relatat profesorul Gavril Popa din Scorei la Sesiunea științifică anuală din lua iulie 1986 ținută în comuna Stroești din județul Argeș:

• primarul Dionisie Marcu s-a reîntors în satul său, în Scorei, abia după destrămarea Imperiului austro-ungar, în anul 1918
• Ioan Vulcu a emigrat din România în SUA, dar în 1986 încă mai trăia în Scorei fiica sa, Ludovica, născută în anul 1901
• Ioan Ciungu, care rămăsese în Scorei, a trăit până în anul 1979
• Ioan Hampu s-a reîntors în Scorei, iar în anul 1986 încă trăia în Azuga

Iată deci o poveste de eroism românesc și de luptă solidară pentru apărarea identității românești și a tricolorului românesc, care din păcate nu se regăsește în manualele de istorie din România. Bunicii și străbunicii noștri au vărsat mult sânge și multe lacrimi de durere pentru a fi noi astăzi liberi, pentru a ne putea vorbi limba, pentru a ne putu cinsti liberi tricolorul românesc.

Articolul Minunea de la Scorei: un sat întreg a apărat tricolorul românesc cu mâinile goale, de jandarmii unguri apare prima dată în Glasul.info.

De mulți ani, la Colții Trascăului (la limita dintre județele Cluj și Alba) se duce o luptă în jurul a două borne topografice, acestea sunt constant vopsite în culorile drapelelor României sau Ungariei. În data de 12 August, membrii Comunității Identitare s-au deplasat în zonă și au urcat pe munte, la peste 1.100 de metri altitudine.

Aceștia au vopsit cele două borne (care în momentul acela erau în culorile Ungariei) în culorile steagului României: roșu galben și albastru. Acum, deasupra satelor Rimetea și Colțești domină cel mai important simbol românesc!

Avem convingerea că pe teritoriul României, mai ales în Ardeal, unde extremiștii unguri, adepți ai antiromânismului, incită la separatism și destrămarea țării, tricolorul românesc trebuie să aibă prioritate! Legea privind arborarea drapelului României, intonarea imnului naţional şi folosirea sigiliilor cu stema Românie spune clar la Art. 6 că:

 „ Pe teritoriul României drapelele altor state pot fi arborate numai împreună cu drapelul naţional al României şi numai cu prilejul vizitelor cu caracter oficial de stat, al unor festivităţi şi reuniuni internaţionale, pe clădiri oficiale şi în locuri publice stabilite de autorităţile administraţiei publice locale.” 

Chiar dacă autoritățiile corupte, bolnave de xenofilie, uită de multe ori de existența acestei norme, tinerii naționaliști vor cinsti mereu drapelul național, simbol ce îi reprezintă pe toți românii.

Credem cu tărie că pe pământul nostru strămoșesc nu trebuie ridicat nici un steag, decât acela al istoriei neamului nostru, plină de lupte și jertfe. Îi încurajăm pe toți românii care merg la Colții Trascăului și în împrejurimi, în această zonă superbă, să redecoreze cele două borne în culorile steagului românesc, de fiecare dată când le găsesc vopsite în alte culori! Să fim mândri că suntem români și să afișăm oriunde călcăm sfântul nostru tricolor!

comunitateaidentitara.com

Articolul Acțiune de redecorare a bornelor de la Colții Trascăului. în Ardeal doar tricolorul românesc! apare prima dată în Glasul.info.

26 iunie, Ziua Drapelului Național

26 iunie,Ziua Drapelului Național. Acesta are culorile roșu,galben și albastru,moștenite de pe Drapelul Primordial al strămoșilor noștri Geti. Pe acest Drapel, cu mii de ani înainte de Nașterea Domnului nostru Iisus Hristos, culorile au fost dispuse pe orizontală astfel: sus era albastru, la mijloc galben și jos roșu.

Acest Drapel Primordial a fost fluturat și în timpul revoluțiilor din anii 1821 și 1848, precum și la Marea Adunare de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918.Același Drapel al Getilor a fost steagul Budapestei timp de 1000 de ani.

Modificarea supunerii culorilor pe Drapelul Național al României s-a făcut, în jurul anului 1870,printr-un decret semnat de domnitorul alogen Carol I cu scopul de a ascunde Adevărul despre Drapelul Primordial al Poporului Get, strămoșul real al Poporului Român.

La revizuirea Constituției trebuie respectat Adevărul istoric și să se revină la dispunerea celor trei culori pe orizontală, respectiv la Drapelul Primordial moștenit de la Poporul Get, care are o vechime de cel puțin 5.000 de ani. 

Gheorghe Funar

Articolul 26 iunie, Ziua Drapelului Național apare prima dată în Glasul.info.

Deși era așteptat să ajungă la Iași pentru a participa la concertul “Scrisoare pentru România Mare” susținut de artistul român Ion Paladi din Basarabia, George Simion s-a deplasat iar la Cimitirul Internațional de la Valea Uzului, delegând însă o altă persoană pentru a-l reprezenta la evenimentul de la Iași.

Sâmbătă, 18 mai a.c., George Simion s-a reîntors la Valea Uzului pentru a lega panglici tricolore pe crucile soldaților români.

“România, ca stat unitar, există datorită lor! V-am spus că nu rămâne așa și m-am ținut de cuvânt: astăzi le-am adus tricolorul, să își doarmă somnul de veci așa cum se cuvine.

Jertfa ostașilor care au apărat independența, suveranitatea și integritatea teritorială a României trebuie cinstită pe întreg teritoriul țării, indiferent că asta nu convine unora sau altora!”, a scris George Simion pe facebook

Articolul După ce-au scăpat de pungile de gunoi, crucile eroilor români au fost împodobite și cu tricolorul românesc apare prima dată în Glasul.info.

Avertisment din partea unui deputat român pentru primarul din Carei: “Jos labele extremiste de pe tricolorul românesc!”

“La începutul lunii iulie, presa locală din judeţul Satu Mare semnala un fapt inedit legat de Primăria Carei: placuţele cu tricolorul românesc amplasate pe sediul instituţiei au dispărut peste noapte. Ulterior, în locul acestora au apărut altele, care nu au tricolorul şi sunt complet diferite de cele care se amplasează de regulă pe clădirile administraţiilor publice locale”, a declarat deputatul PMP Adrian Mihăiţă Todoran.

“Am putea fi tentaţi să credem că este vorba de o regretabilă eroare, iar autorităţile locale vor lua măsuri pentru remedierea situaţiei. Însă nu este aşa. La Carei, primarul Jenö Kovacs şi cei 12 consilieri maghiari în funcţie au o problemă legată de tricolorul românesc. Respectiv, nu îl suferă. Şi nu doar atunci când vine vorba de sediul primăriei. Pur şi simplu nu doresc să audă de tricolor, considerând „o provocare”, ca să îl citez pe primarul Kovacs, orice referire la drapelul românesc.
În primăvara acestui an, consilierii locali au primit o solicitare, în vederea aprobării amplasării unui catarg cu steagul României, într-un loc public al municipiului Carei. Fără niciun argument legal, în afara acelei „provocări” invocate în şedinţa publică de către primarul maghiar, proiectul a fost respins, consilierii UDMR fiind majoritari. Un proiect similar va fi supus din nou votului, dar şansele de reuşită sunt nule.”, mai adaugă deputatul Adrian Mihăiţă Todoran.

“Tot alergie la tricolor şi spiritul românesc au făcut reprezentanţii administraţiei din Carei şi la reabilitarea unei încăperi a clădirii primăriei, devenită ulterior Sala Festivă, acolo unde sunt primiţi oaspeţii de seamă ai municipiului. Personajele care domină spaţiul sunt poetul Petőfi Sandor şi iubita sa, Iulia Szendrei, precum şi alte personalităţi maghiare. Niciuna românească, deşi Careiul are suficiente nume cu care se poate mândri.
Suntem în anul 2018, unul în care ar trebui să ne îndrepte mai mult spre ceea ce a însemnat actul Marii Uniri de la Alba Iulia şi nu să ne batem joc de simbolurile naţionale. Este de neconceput ca tricolorul românesc să fie dat jos de pe clădirea primăriei, iar în locul său să fie pusă o plăcuţă neagră. Este intolerabilă sfidarea de care dau dovadă câţiva aleşi locali, vremelnic ajunşi în funcţie, cu votul cetăţenilor. Şi nu pentru măreţe realizări. Sau sunt demne de cinste afacerile cu curent instalat ilegal, de pe urma cărora unii s-au îmbogăţit, iar acum dau lecţii de bune practici în administraţie? Doar întreb…
În calitate de deputat al României, solicit vicepremierului Paul Stănescu, ministrul Dezvoltării şi Administraţiei Publice, luarea de măsuri urgente faţă de această situaţie incredibilă de la Carei, prin repunerea tricolorului românesc la loc de cinste. Municipiul Carei, ultima localitate românească eliberată de sub ocupaţia forţelor hitleriste, în urmă cu peste şapte decenii, merită mai mult. Oraşul nu poate fi lăsat la mâna unor găşcari maghiari cu vizibile apucături extremiste.”, a transmis Adrian Mihăiţă Todoran prin intermediul unei declaratii de presa.

Articolul Avertisment din partea unui deputat român pentru primarul din Carei: “Jos labele extremiste de pe tricolorul românesc!” apare prima dată în Glasul.info.

Simpla aniversare la Carei a 210 ani de la nașterea lui Simion Bărnuţiu a fost destul pentru stârni alergia extremiștilor locali cu privire la simbolurile și reperele identitare românești. La scurtă vreme după instalarea unei jerbe cu flori cu panglică tricoloră la bustul lui Simion Bărnuţiu, consilierul local Ilie Ciută a constatat că aceasta a fost îndepărtată, fenomen care deja se tot repetă de mai multă vreme.

Chiar atât de puternică este alergia la tricolorul românesc la Carei? Chiar într-atât de înverșunată să fie lipsa de respect pentru însemnele și simbolurile statului român pe granița de Vest a României? De ani buni, în această zonă a țării sunt sfidate simbolurile și valorile naționale românești, fără ca autoritățile din România să ia vreo măsură concretă sau fără ca măcar să ceară niște banale explicații la nivel instituțional cu privire la șovinismul și extremismul manifestat la aproape la tot ceea ce înseamnă valori identitare, istorice, culturale și spirituale românești.

“Pe data de 21 iulie 2018 am depus o jerbă de flori cu panglică tricoloră la bustul lui Simion Bărnuţiu, la aniversarea a 210 ani de la naşterea sa. Panglica tricoloră a dispărut de pe jerba de flori! Nu este pentru prima dată când se fură panglica tricoloră de la jerba de flori depusă la acest bust. Am depus şi la data de 15 martie 2018 o jerbă de flori cu tricolor iar după 2 zile panglica tricoloră a dispărut…Am ales atunci să nu spun nimic dar acum fac public acest incident. Nu cred în coincidenţe …Are nevoie cineva de panglică tricoloră sau cineva s-a simţit provocat? Cu siguranţă că nici de această dată nu se va afla făptaşul….Camerele de supraveghere din Carei funcţionează selectiv sau unghiul defavorabil e de vină din nou?”, a scris pe facebook Ilie Ciută, consilier local din Carei

Articolul Puternică alergie la tricolorul românesc la Carei? Panglicile cu tricolorul românesc sunt îndepărtate sistematic de pe statuile românești din localitate apare prima dată în Glasul.info.

Solidaritate din inima țării pentru românii din Carei: de Ziua Drapelului, pe 26 iunie, românii se vor strânge pentru a arbora tricolorul românesc

Din cea mai adâncă rană a Țării, Covasna si Harghita, mergem la Carei, pe Graniță! Pentru Steagul Tricolor, pentru România. Cel mai lung drum pe Calea Neamului, 1000 de km într-o singură zi.

De Ziua Drapelului, 26 iunie vom fi Prezenți pe Graniță pentru a sprijini Hotărârea Asociației Astra de a arbora în orașul simbol Carei Catargul cu Tricolor. Vom răspunde Prezent românilor din Carei care nu renunță la luptă, oricât de greu le-ar fi.

Îi vom transmite răspicat primarului UDMR că românii din Carei NU sunt singuri, că cei din celelalte colțuri ale Țării sunt umăr lângă umăr cu ei. Că nimeni si nimic nu ne va opri, căci cu noi este Dumnezeu.

Într-o deplină Ordine si Disciplină vom participa la toate manifestările de la Carei din 26 iunie organizate de Asociația Astra condusă de vrednica româncă Ciuta Daniela Daniela care împreună cu frații si surorile ei se zbate de ani buni, neîncetat, cu multă trudă si jertfă pentru a ține aprinsă flacăra Identității Naționale Românești.

Doamne ajută!

Autor: Mihai Tirnoveanu

Articolul Solidaritate din inima țării pentru românii din Carei: de Ziua Drapelului, pe 26 iunie, românii se vor strânge pentru a arbora tricolorul românesc apare prima dată în Glasul.info.