La 4 noiembrie 1848 trupele maghiare conduse maiorul Gál László au atacat localitatea Guravăii, din apropiere de Gurahonţ, judeţul Arad. Cu ceastă ocazie, mai multe sate românești au fost incediate și jefuite, respectiv satele Guravăii, Aciuţa, Pleşcuţa, Aciua (azi Avram Iancu), iar populația românească din aceste localități a fost masacrată.

Pe 5 noiembrie trupele maghiare au intrat în Hălmagiu prin Hălmăgel, risipind cu uşurinţă miliţiile române aflate în hotarul satului dinspre Dealul Şortoc. Comandantul românilor, Alexandru Chendi, a fost capturat de maghiari, întinzându-i-se o cursă, apoi acesta a fost spânzurat la Hălmagiu.

“Din Hălmagiu trupele maghiare au efectuat în zilele următoare incursiuni de pe pedepsire a satelor româneşti din apropiere. În 8 noiembrie au plecat din Hălmagiu spre oraşul Brad, judeţul Hunedoara, unde locuia un număr mai mare de maghiari şi care era nod strategic de comunicaţii între Zarand, şoseaua spre Deva şi drumul spre Câmpeni, judeţul Alba, unde se afla sediul lui Avram Iancu, conducătorul revoluţionarilor români din Transilvania. Ca urmare, miliţiile româneşti, sub comandă militară austriacă, au fost trimise pentru a opri incursiunea trupelor maghiare în Zarand.”

Cum relatează ungurii faptele petrecute și masacrele înfăptuite

“În octombrie 1848, maghiarii din Hălmagiu au fugit la Arad, iar pe 21 au sosit insurgenții conduși de Alexandru Chendi și au dat foc capelei romano-catolice. La începutul lunii noiembrie, Garda Națională condusă de László Gál a ucis insurgenții și i-a executat pe cei nouă preoți români arestați în zonă. Mai târziu au plecat spre Mureș.”, aceasta este versiunea maghiară a faptelor

Mai multe monografii românești ale comunelor din jurul localității Hălmagiu se contrazic asupra numărului de preoți executați odată cu tribunul Alexandru Chendi (Cândea) – capturat de armata maghiară şi executat la Hălmagiu, judeţul Arad, dând un număr mai mic de preoți români spânzurați împreună cu Alaxandru Chendi, unii autori înaintând cifra de 5 preoți, alții de 6 preoți, pe când varianta ungurilor afirmă că trupele lui László Gál au spânzurat odată cu Alexandru Chendi un număr de nouă preoți români, precum și mai mulți locuitori.

Nouă preoți români și tribunul lui Avram Iancu, Alexandru Chendi (Cândea), spânzurați de unguri

Până și asupra troiței ridicate la Podul Băneștilor (n.r. Podul Văii Băneștilor) la ieșirea din Hălmagiu, județul Arad, sursele dau versiuni care se bat cap în cap, însă noi am reușit să dăm peste un exemplar al revistei bisericești “Biserica și Școala” din 6 septembrie 1936 care relevă foarte clar faptul că troița a fost ridicată și sfințită la 4 noiembrie 1934, tocmai în cadrul unei comemorări a barbariilor la care au fost supuși preoții români și tribunul lui Avram Iancu, Alexandru Chendi:

4 noiembrie 1934 – “Troiță ridicată la Podul Băneștilor pentru preoții români spânzurați de unguri în Revoluția de 1848-1849 – TROITA DE LA PODUL VÃII BÃNESTILOR – La iesirea din Hãlmagiu, lângã podul de peste valea Bãnestilor, privirea cãlãtorului este atrasã de o troițã din piatrã ridicatã în anul 1934 pe locul de martiraj, prin spânzurãtoare în furci, a cinci preoti români, a tribunului Alexandru Chendi si a multor hãlmãgeni în anii 1848/49”

Articolul La 4 noiembrie 1848 trupele maghiare conduse maiorul Gál László au atacat localitatea Guravăii, din apropiere de Gurahonţ, judeţul Arad apare prima dată în Glasul.info.

“La data de 25 martie 1941 biserica ortodoxă din Satu Mare a sfârșit devastată de trupele maghiare, dezlănțuite cu o furie de nestăvilit împotriva obiectelor de cult, a icoanelor, a veșmintelor preoțești, a picturilor murale. Sesizările făcute de către Rusu Teodor, administrator protopopesc, în legătură cu acest dezastru, au schițat tiparul perfect al “teroristului invadator“, cu trăsături criminale imuabile și cu porniri atavice de distrugător în serie.

După devastarea din clădirea din strada Arpad nr. 1, sediul protopopului ortodox, Rusu Teodor a putut recupera câteva veșminte și icoane aruncate pe jos. Această clădire a fost primită de BOR de la Căile Ferate Române în perioada interbelică” ( Țara Oașului în memoria documentelor, volumul I, de Emanuil Rus și Adrian Rezeanu).

“Multe din cărțile de ritual din biblioteca corală și parohială, precum și icoanele argintate au fost furate sau duse prin pivnițe, pe urmă au fost arse sau vândute ca hârtie de pachețel pe la prăvălii” (SSI; 67/1941; 32)

Protopopul Ioan Rujdea a prins noaptea un hoț maghiar urcat pe o scară pe zidul bisericii să fure burlanele de aramă.

“Niște trecători voind să-l prindă, au intervenit niște soldați maghiari care le-au spus să-i dea drumul și să-l lase în pace căci și așa biserica aceea era valahă (olah templan)”

Articolul La 25 martie 1941 biserica ortodoxă din Satu Mare era devastată de trupele maghiare apare prima dată în Glasul.info.

S-au împlinit 101 de ani de la înmânarea Ungariei a “Notei Vix” privind obligativitatea retragerii trupelor maghiare din Transilvania

Din partea aliaților învingători în război, pe 6 /19 Martie colonelul francez Fernand Vix înmâna Ungariei așa numita “Nota Vix”, prin care Consiliul militar interaliat de la Paris transmitea hotărârea privind retragerea trupelor ungare din Transilvania pe linia Satu Mare – Oradea – Arad, până la finalizarea tratativelor de pace.

Guvernul Károlyi nu a acceptat termenii, și acesta a fost un factor declanșator al loviturii de stat a lui Béla Kun, care a format Republica Sovietică a Ungariei.

Interesante sunt consemnările epocii, atât cele din partea polticienilor, istoricilor și jurnaliștilor români, care considerau că Franța făcea jocurile Ungariei, protejând ambițiile iredentiste ale ungurilor.

“Francezii de la Pesta, cu colonelul Vyx, țin cu ungurii. Continuu ei încurcă, cerând respectarea condițiilor armistițiului în sensul că pretutindeni să se respecte administrația civilă maghiară, care, prin proclamații, ațâță contra României și a Regelui ei. S-a plâns lui Berthlot, care făgăduiește îndreptarea, fără să se vadă urmările. De altminterea, Vyx nu e sub ordinele lui.

În România el nu vede decât în Constituantă putința de a reacționa contra relei stări de lucruri. În Parlamentul viitor, ardelenii, neavând tot teritoriul care le revine – de dincolo de linia ocupată fuge lumea nebună – , nu vor putea fi bine reprezentați.”, scria istoricul Nicolae Iorga pe 14 ianuarie 1919

“Cardinalul de Westminster, Bourne, citind cartea mea despre relațiile anglo-române, a vrut să mă vadă. (…) Îi expun povestirea ororilor săvârșite de unguri: cele de la Șiria par a-l impresiona. Îi arăt cum francezii îngăduie pregătirile contra noastră, colonelul Vyx nefiind supus generalui Berthlot. ” , scria Nicolae Iorga pe 15 februarie 1919

“Acum câtva timp, spune Pop (n.r. Ștefan Cicio Pop), Vyx ar fi anunțat ungurilor că, dacă românii trec linia de demarcație, ei bine, să tragă!”, nota Nicolae Iorga pe 25 februarie 1919

“În Ungaria, Mișu Pherekyde acuză pe colonelul Vyx, comandantul francez la Budapesta, de a-i fi încurajat întotdeauna pe unguri. Toate plângerile ce a adresat guvernului francez au rămas fără răspuns. Depeșele au vorbit de dezarmarea misiunilor franceză și italiană. Se pare că la primirea ultimatumului, Karoly retrăgându-se ca să lase proletariatului apărarea intereselor națiunii, francezii au depus pur și simplu armele, anunțând pe șefii lor că nu vor merge în nici un chip contra poporului.”, scria și Alexandru Marghiloman, care a îndeplinit funcția de prim-ministru al României în anul 1918 (martie–noiembrie) și a avut un rol decisiv în timpul Primului Război Mondial

Bibliografie:
1.) Nicolae Iorga – Memorii. Volumul 2 : (Însemnări zilnice mai 1917- martie 1920). Războiul naţional. Lupta pentru o nouă viaţă politică
2.) Alexandru Marghiloman – Note politice. Volumul 4 : 1918-1919

Articolul La 6 martie 1919 Ungariei i se înmânează hotărârea “Nota Vix” privind obligativitatea retragerii trupelor maghiare din Transilvania apare prima dată în Glasul.info.