Deși la nivel declarativ AUR este împotriva celor de la UDMR, când vine vorba de ceea ce-și dorește cu jind UDMR-ul, reorganizarea teritorial-administrativă a țării, AUR vine și spune că “reorganizarea teritorial-administrativă a țării trebuie să fie o prioritate!”, ridicând mingea la fileu pentru planurile iredentiste ale UDMR-ului, care așteaptă de decenii oportunitatea creării în România a unor enclave etnice pe modelul administrativ al Tirolului de Sud, o marotă cântată în ultimele două decenii cu agresivitate de tot felul de idioți utili sau trădători care se erijează în vectori de opinie și influenceri în România: Sabin Gherman, Lucian Mîndruță, Lucian Boia & comp.

Și acum să vedem ce poate debita AUR, partid pseudonaționalist, pseudoconservator, pseudosuveranist:

“AUR susține că reorganizarea teritorial-administrativă a țării trebuie să fie o prioritate!

Modelul după care funcționează administrația publică din România în prezent nu este sustenabil. O dovadă în acest sens este chiar criza economică generată de gaura bugetară, dar și de faptul că statul cheltuie sume uriașe cu pensiile speciale și cu sinecurile din aparatul administrativ.

Soluția există pentru a reduce risipa din bugetul național: reorganizarea teritorială și, implicit, reforma administrativă, care să reducă numărul instituțiilor statului român cu două treimi.

Pentru a pune capăt actualului model deficitar este nevoie de asumarea unei reorganizări teritorial-administrative profunde la nivel național. Acest lucru trebuie asumat drept un proiect de țară pentru România, care să fie susținut de toate partidele politice și societatea civilă.

Camera de Comerț și Industrie a României (CCIR) și mai multe organizații patronale cu sute de membri au dat un semnal clar în acest sens în momentul în care au solicitat autorităților reorganizarea teritorial-administrativă a țării prin reducerea numărului de județe de la 41 (plus București) la 15 și redefinirea noţiunii de comună ca localitate cu cel puţin 5000 de locuitori.

Alianța pentru Unirea Românilor (AUR) susține propunerea formulată de CCIR, acesta fiind un punct esențial în cadrul programului de guvernare al AUR pentru eficientizarea administrației publice. Însă, pe lângă reforma teritorial-administrativă a României, AUR va veni și cu alte măsuri care vor conduce la eficientizarea statului român, dar și la depolitizarea instituțiilor publice.

Aceste soluții reprezintă un proiect concret pentru ca România să iasă din criza bugetară, economică și socială în care se găsește în acest moment. Totodată, este un pas pentru a pune capăt blocajului administrativ în care ne aflăm.

PSD, PNL, UDMR și USR ne spun doar cum nu se pot pune în practică aceste soluții de care România are nevoie. În schimb, noi, cei din AUR, susținem că trebuie făcute de urgență aceste modificări în structura teritorial-administrativă a României, pentru că țara nu va mai rezista mult în situația actuală.”, se arată în comunicatul celor de la AUR

Practic, toate baricadele ridicate în ultimele decenii, tot efortul depus pentru a ține piept UDMR-ului de către niște grei ai politicii românești cum au fost Corneliu Vadim Tudor, Adrian Păunescu și mulți alți patrioți români, se poate duce naibii acum cu PRIORITATEA asta de tip “Haules”, pentru reorganizarea teritorial-administrativă a țării?

Articolul AUR susține fix ceea ce-și dorește UDMR-ul: “Reorganizarea teritorial-administrativă a țării” apare prima dată în Glasul.info.

Deși sporul demografic al comunității maghiare din România este negativ, ca de altfel și al românilor, la alegerile europarlamentare din 2019 s-a înregistrat un scor electoral foarte surprinzător, de parcă s-ar fi înmulțit maghiarii de pe teritoriul României într-un ritm amețitor, pe întreg arealul țării.

“Rezultat surprinzător al UDMR-ului la aceste alegeri europarlamentare. Surpriza nu provine din simplul fapt că au trecut pragul, ci datorită capacității extraordinare și a sporului demografic crescut al maghiarilor din țară se pare… 

În mod uluitor în 24 de județe numărul maghiarilor și respectiv al voturilor UDMR este de PÂNĂ LA ZECE ORI MAI MARE decat populația maghiară și chiar față de ultimele alegeri din 2014.
Suntem tare curiosi cum au apărut aceste voturi incredibile, si unde sunt toți maghiarii din restul țării, sau desigur, sa ne explice românii cum au fost convinși să voteze UDMR deși în aceste județe nu ar fi capabili nici să citească o propoziție în maghiară.”, scrie pe facebook Asociatia Dacii Liberi care postează și un tabel cu niște statistici incredibile cu situația voturilor primite de către UDMR la nivelul întregii țări pe județe

Datele pot fi consultate și pe o hartă interactivă pusă la dispoziția internauților de către cei de la Hotnews.ro.

Așa după cum se poate vedea din imaginea publicată mai sus, rezultatele sunt evident pentru orice român cu scaun la cap… neverosimile. Deși în marile aglomerări urbane ale Transilvaniei electoratul UDMR scade de la an la an, asistăm cu uimire la o explozie a voturilor obținute în toate județele țării, chiar până și prin localități mici în care toată lumea se cunoaște cu toată lumea, și nu știe nimeni să fi călcat vreodată pe la ei prin bătătură măcar vreun picior de ungur, d-apoi și de unul cu buletin de vot în mână.

Articolul Tot ce mişcă-n ţara asta, râul, ramul, a votat cu … UDMR-ul! apare prima dată în Glasul.info.

Târgu Mureș, Martie 1990

Da, s-ar putea spune și așa, cadavre ratate!, așa cum ratezi la tir cartușele sau țintele! Le-au procurat – e vorba de cadavre, Dumnezeu știe cum, că nu-i ușor să găsești la dată fixă 18 cadavre nou-nouțe, să pară a fi ieri împușcate sau stâlcite în bătaie, le mai faci și niște incizii, vânătăi sau găuri de glonț, le îmbraci frumos, cu cât mai mult verde pe ele, eventual le pui și o pană de cocoș la pălărie, apoi le convoci pe toate cadavrele, adică le încarci într-un camion cu basculantă pe care îl trimiți a doua zi după „evenimentele” de la Târgu Mureș, pe un anumit traseu, ca să fie răsturnate sărmanele cadavre într-un loc anumit, mai rîpos, iar cu vreo oră-două în urma camionului vii cu coloana de automobile în care au fost îmbarcați ziariști din toată lumea, acei ziariști care cu o zi înainte au difuzat în lumea largă de zeci și sute de ori imaginea emblematică a românilor care îl linșează pe maghiarul Cofariu… Bestiile valahe!

Ion Coja: “Așa fac ungurii istorie. Cum a ratat UDMR-ul 18 cadavre!”

Zis și făcut! Camionul este încărcat cu cei 18 pasageri „de ocazie” și clandestini, pleacă spre destinație, apoi, din altă direcție, după cronometru și conform desfășurătorului venit, probabil, de la Budapesta, este pornită și coloana de mașini a presei libere, democrate, care trece prin câteva sate de români, nimeni nu le iese cu pâine și sare înainte, iar după un timp coloana ajunge într-un desiș de codru, la locul știut numai de organizatorii evenimentelor, se opresc, caută în dreapta, caută în stânga, sus, jos, mai la vale, mai la deal, nici urmă însă de cadavrele agonisite cu atâta trudă!… Unde erau cadavrele?! Ce făcuse nenorocitul de șofer cu ele?! Cui le vânduse?!…

…Așadar, așa s-a ratat momentul culminant al mascaradei de la Târgu Mureș, martie 1990, care trebuia să fie încununată prin această întâlnire, spontană desigur, neprevăzută, dintre ziariștii occidentali, căci numai ăia sunt ziariști adevărați, și cele 18 cadavre ale victimelor barbariei românești insuportabile, cazul urmând să fie discutat și la ONU, desigur: 18 – optușpe cadavre de maghiari nevinovați, în floarea vârstei, uciși de români, de românii tolerați pe străvechiul pământ secuiesc, nu este o crimă oarecare, pe care s-o treci cu vederea sau la Faptul divers… Li se dădea serios de lucru conclavurilor internaționale convocate să găsească o soluție! Măcar acum, în al enșpelea ceas! Înainte ca românii să declanșeze propriu zis genocidul pe care-l pregătesc de mai bine de o mie de ani!…

Dar, deh, n-a fost să fie!… Nu le-a ieșit tovarășilor maghiari înscenarea măcelului, au greșit că nu au apelat la veteranii de la Ip și Trăznea, ci s-au încrezut în generația tînără de honvezi, căreia îi aparținea și șoferul camionului! Cum l-o fi chemat pe acel Pișta care, atunci când de emoția sa maximă, a șoferului, motorul s-a înecat și s-a oprit, el, bietul șofer, conștient de valoarea prețioasei încărcături și temându-se să nu încurce circulația, a părăsit vehiculul și a șters-o de la locul incidentului, lăsând camionul pe marginea drumului și plin ochi de cadavre!… Departe de rîpa vizată și bine însemnată pe traseul rămas nestrăbătut!… Au rămas în soare, camionul și cadavrele, până s-au adunat roi toate muștele din județ!…

…Cam așa s-a încheiat făcătura încercată de specialiștii maghiari în diversiuni anti-românești!

Întrebarea la care aș vrea un prim răspuns este următoarea: de unde erau acești specialiști, acești activiști ai anti-românismului? Din Ungaria, eventual din diasporă, sau erau rezidenți pe teritoriul inamic, românesc?…

Deci, în termeni ceva mai seci, în Martie 1990, în cadrul diversiunii puse la cale de UDMR și organele sale superioare sau auxiliare, s-a încercat și această stratagemă: să fie expuse în fața omenirii îngrozite 18 cadavre, pregătite din vreme spre a fi identificate ca victime ungurești ale sălbăticiei românilor! Urmau să fie fotografiate și filmate de televiziunile și ziarele din Occident convocate în acest scop, promițându-li-se că vor avea de transmis niște reportaje puțin spus senzaționale, din România lui Dracula!… 18 maghiari uciși, executați cu sânge rece de români! Ce altă dovadă mai trebuia pentru a se lua în dezbatere internațională problema Transilvaniei, care trebuie măcar acum, în al doisprezecelea ceas, să devină subiectul unor preocupări internaționale și al unei soluții internaționale… Măcar cum a fost aceea de la Viena, din 1940… Cel puțin! Dacă nu chiar toată Transilvania!

Bietele cadavre!… Sunt convins că printre ele vor fi fost și cadavre de români, și-mi place să cred că acele cadavre nu s-au lăsat manipulate într-un mod atât de ticălos, vor fi avut o reacție de dincolo de moarte cu care l-au speriet pe bietul bozgoride, punându-l pe fugă de la locul faptei… Al faptei neduse până la capătul ei atât de mizerabil…

Ce ne făceam dacă udemeriștilor le reușea atât de ticăloasa manevră?! Nu ne mai spălam de păcatul și rușinea celor optușpe crime nici peste o sută de ani!… Căci șansele de a dovedi falsul ar fi fost minime!

Dar mai ales mă întreb: Ce urma să se întâmple mai departe în cadrul scenariului pus la cale de udemeriștii de la Budapesta? Ce reacții internaționale erau preconizate, prevăzute sau chiar pregătite, puse deja la punct, să se declanșeze imediat după descoperirea cadavrelor?

Întrebarea se pune și în sens contrar: ce riscau ungurii dacă erau prinși? Ce au pățit în urma celor petrecute?! Ce a urmat propriu zis?

Iar răspunsul este năucitor: nimic! Nimeni nu a pățit nimic! Iar ancheta care trebuia declanșată a debutat cum nu se putea mai prost: prin totala secretizare! S-a dat consemn în Armată – care atunci îngloba și SRI și Poliție, să nu răsufle nicio vorbă despre cele 18 cadavre… Iar ce anchetă s-a făcut, cu ce rezultate, nu mai știu nici eu ca să vă pot spune povestea până la capăt!… A ajuns până la mine numai o șoaptă, confirmată de Sabin Făgărășanu, care avea de unde să știe că era adevărată! Iar eu, după un vechi obicei al casei, imediat am făcut publică informația și am cerut organelor de procuratură să se auto-sesizeze și să lămurească lumea, ce și cum a fost cu cadavrele amintite! Am publicat mai multe texte pe acest subiect, am făcut și o interpelare parlamentară – dacă nu mă înșel, iar la o întâlnire cu unul dintre cei mai importanți oameni ai momentului și ai locului, o autoritate în materie de Martie 1990, l-am întrebat direct, fără ocolișuri, cum a fost cu cadavrele irosite prostește de UDMR, iar dînsul mi-a răspuns mirat: „de unde știți dumneavoastră de povestea asta, domnule profesor?!” Un răspuns greșit, dacă ții seama că venea de la un profesionist al răspunsurilor ambigue, în doi peri!… Nu era deloc ambiguu! Sau poate că exact asta a vrut să spună și domnul general! La data respectivă maior numai!…

*

      …Au trecut de atunci 23 de ani! Cred că măcar acum, când gluma, adică obrăznicia din secuime se îngroașă, ar fi timpul să aflăm adevărul despre tot ce-s în stare să facă compatrioții noștri ugro-finici! Nu-i putem potoli decât cu arma adevărului și a legii. Iar legea nu poate interveni decât în interiorul adevărului! Deci adevărul trebuie pus mai presus de orice altă discuție cu udemeriștii din țară și de la Budapesta!

Nu întreb de ce autoritățile de la București au ținut și țin mai departe secret acest episod din zbuciumata primăvară a anului 1990! Nu întreb pentru că știu! Și am spus-o public de fiecare dată, deci o mai spun și acum: autoritățile de la București erau, la acea dată, autoritățile care organizaseră și „evenimentele” din decembrie 1989… Nu erau autorități românești, ci autorități „feseniste”! Iar în decembrie 1989, la Timișoara, după cum bine știm acum, s-a recurs cu mare succes la diversiunea cu cadavrele adunate din timp pentru a le pune să joace teatru, să facă pe morții proaspeți, victime din ajun! Încă nu s-au răcit de tot, săracii!… Era foarte important să nu se facă nicio comparație între Timișoara și Târgu Mureș, să nu se stabilească nicio similitudine!

În martie 1990 nu știa mai nimeni de acest episod timișorean! Dar unii, din ce în ce mai mulți, ar fi făcut legătura între morții de la Timișoara (unii dintre ei, desigur) și morții la fel de falși, cei optușpe, de la Târgu Mureș!… S-ar fi dovedit astfel că, de fapt, emanații revoluției emanaseră tocmai ei revoluția, inclusiv cadavrele fictive prin care a debutat măcelul din decembrie 1989, încheiat după două săptămâni cu vreo două mii și ceva de cadavre deloc fictive!……

Șmecheria cu cadavrele ținute la frigider în așteptare spre a fi folosite la nevoie, șmecheria asta, destul de veche, clasică, s-a repetat cu mare succes în războiul din Yugoslavia, pentru a-i acuza pe sârbi de crime inventate! A ținut! Și a produs efectele cunoscute!… După aceea, la câțiva ani după, s-a aflat adevărul! Cum că morții aceia (o bună parte dintre ei!), puși în cârca sârbilor, erau decedați cu luni de zile mai înainte de a fi puși să facă istorie! Și au făcut! Adică au produs efecte ireversibile. Degeaba s-a aflat mai apoi adevărul, Yugoslavia deja nu mai exista și nimic nu mai dădea înapoi ceasul istoriei, chiar dacă istoria se lăsase fraudată, înșelată, păcălită și prostită, așa cum au încercat maghiari s-o mai măsluiască o dată, în martie 1990…  A câta oară oare?!

Mă mai întreb o dată: ce s-ar fi întâmplat dacă drăguțul de bozgoraș, pus la volanul basculantei cu mortăciuni, nu ar fi făcut în cizme de frica a ceea ce urma să facă?! Ce s-ar fi întâmplat dacă ticălosul nu era atât de sperios și manevra udemeristă ar fi fost dusă până la capăt? Ce urmări ar fi avut abominabila crimă „românească”?! Nu cumva erau pregătite și niscai cancelarii democrate, occidentale, care să reacționeze vehement la actele de barbarie prin care românii se excludeau singuri din spațiul civilizației europene?!…

Oameni buni! Cum putem să ne apărăm de asemenea ticăloșii altfel decât dându-le în vileag pe cele cunoscute! Vreau să spun că interesul nostru suprem, de a ne apăra de vrămășia ticăloșilor, ne obligă să spunem tot adevărul despre Martie 1990! Și despre alte momente istorice asemănătoare în ticăloșia lor! A tăcea în continuare, a ține secret cât sunt de mârșavi ungurii și alți prieteni cu care ne-a pedepsit Dumnezeu, este un fel de a ne tăia singuri craca de sub picioare!

Norocul nostru e unul singur: că ungurii nu sunt la fel de deștepți pe cât sunt de ticăloși! Dar atenție mare: din păcate, maghiarii nu acționează singuri, ci mereu în cârdășie cu un stăpân!… Un stăpân ales de ei să fie mai puternic, cel mai puternic, dacă se poate, pe care se pricep dintotdeauna să-l înstige împotriva românilor! Să-l atragă în cârdășie! Au făcut istorie numai la remorca altora! Sau prin alții! Deseori prin români chiar!

Căci ungurii sunt, mai presus de orice, un popor de români, slovaci, nemți, evrei, sârbi etc., maghiarizați! Un popor de dez-naționalizați! Un mixtum compositum etnic fără egal în Europa! Ei numesc asta „sinteză”!… Cei de prin părțile noastre au un așa de mare procent de „românitate”(sic!) încât am putea să le spunem măi, vere!, dacă nu cumva chiar măi, frate!

Sursa: Ion Coja

Articolul Ion Coja: “Așa fac ungurii istorie. Cum a ratat UDMR-ul 18 cadavre!” apare prima dată în Glasul.info.