În anul 1930, înainte de a începe nebunia care a condus în cele din urmă la Cel de-al Doilea Război Mondial, într-un ziar românesc interbelic era publicat un adevărat decalog al românismului:

1. Daţi copiilor voştri nume românesc!

2. Păstraţi-vă graiui, portul şi obiceiurile cele vechi româneşti, pentru că acestea sunt temeliile întregii naţii româneşti.

3. Limba românească este o moştenire din bătrâni, şi totodată o avere care nu trebuie să se piardă niciodată.

4. Adunaţi toate scrierile precum şi toate poeziile, cântecele, chiuiturile, basmele şi proverbele româneşti, ca nu cumva să se piardă, daţi-Ie de Ia gură la gură ca să le ştie fiecare.

5. Păstraţi-vă legea ortodoxă, bisericile precum şi toate lucrurile din vechime.

6. Nu uitaţi la orice pas sau lucrare, că sunteţi Români. Cumpăraţi tot ce vă trebuie numai de la Români.

7. Fiţi mândri dacă sunteţi în stare de a învăţa pe alţii a vorbi limba cea frumoasă românească.

8 Fiţi mândri de poporul românesc, pentru că el este unicul care a luptat cu toate liftele păgâne pentru a păstra graiul românesc moştenit din vechime.

9. Ajutoraţi totul ce simte adevărat româneşte.

10 Ca buni români nu uitaţi niciodată de Dumnezeu, pentru că numai prin credinţa Iui s-a păstrat binele întregei Românii Mari de azi.

Articolul 10 porunci ale poporului Român dintr-un ziar din 5 Octombrie 1930 apare prima dată în Glasul.info.

“De la Nistru pân’ la Tisa și pân’ la Marea Neagră trăiește un neam care a sângerat necontenit pentru libertățile lui și va ști să și le apere cu suprema energie oricând.”, Ziarul Solidaritatea, Arad, 31 Decembrie 1922

“Birourile lor de propagandă în străinatate, care până acum n-au făcut decâ să bârfească în chipul cel mai nerușinat Mica Înțelegere, au primit de la Budapesta ordin să bată toba pe chestia plebiscitului în teritoriile care s-au rupt de Ungaria.

În același timp adunări mari au avut loc – din ordinul guvernului budapestan – la Budapesta, Gyula, Czegled, Saros-Patak, etc… în care s-a vorbit cu patimă și ură de masacrarea (???) populației maghiare din Ardeal și s-a votat – în prezența și în aplauzele autorităților – moțiuni prin care se cere guvernului maghiar să înceapă o acțiune cu scopul de obține reîntregirea Ungariei de altădată.

În armată, în școală, în adunări, se face o propagandă, cum nu s-a mai văzut vreodată, împotriva României îndeosebi. Nu sunt orori, nu sunt ticăloșii imaginabile, care să nu fie puse în cârcă nouă.

Asupritorii noștri de ieri, cei mai sălbatici impilatori pe care i-a cunoscut Europa ultimelor veacuri, ei, care ne făgăduiau în 1916, că terminat odată războiul ne vor pune în jug și-și vor lucra latifundiile cu noi, visează încă Ardealul acesta românesc, care s-a rupt în 1918 într-un suflet, într-un glas, de Ungaria despotică și perfidă.

Cu toate nedreptățile trecutului noi nu vrem moartea păcătosului, ci îndreptarea lui. Mobilizați sufletește, calmi, siguri de dreptatea cauzei noastre, suntem gata pentru orice eventualitate.

De la Nistru pân’ la Tisa și pân’ la Marea Neagră trăiește un neam care a sângerat necontenit pentru libertățile lui și va ști să și le apere cu suprema energie oricând. “

Sursa: Articolul “Ungurii visează plebiscitul”, Ziarul Solidaritatea (n.r. publicație independentă), Arad, 31 Decembrie 1922

Articolul Ziar interbelic: “Visează încă Ardealul acesta. Ne făgăduiau în 1916, că terminat odată războiul, ne vor pune în jug şi-şi vor lucra latifundiile cu noi” apare prima dată în Glasul.info.