Gagauzii, traind in marea lor majoritate acum in Republica Moldova, sunt urmasii uzilor, acestia facand parte din marea familie a Oguzilor, care au trait in Asia centrala ajungand chiar si pana la muntii Altai. Uzii au sosit in Europa la inceputul secolului XI si s-au stabilit si au creat un stat in arealul Varna – Cavarna – Balcic.Ei nu au suferit influenta persana si araba spre deosebire de turcii seldjukizi.
Sunt crestini ortodocsi, vorbesc o limba de origine turcica, apropiata de limba turca, dar totusi o limba aparte. Daca ar fi sa facem o analogie putin fortata, gagauzii reprezinta pentru turci cam ceea ce reprezinta aromanii pentru romani.
Gagauzii si romanii
In Romania anului 1977 se estima ca mai sunt cam 2500 de gagauzi in comunele Ion Corvin, Deleni, Petreni, Sipote, Vama Veche, toate aflate in sudul Dobrogei.De altfel, intre anii 1918-1940, aproape intreg poporul gagauz era in cadrul statului Romania. Aceasta a fost o perioada fasta pentru minoritatea gagauza, pentru ca atunci s-au ridicat numeroase personalitati in viata politica, sociala si culturala a Romaniei. De altfel, gagauzii erau recunoscuti ca fiind in acea perioada minoritatea care invata cel mai usor limba romana, convietuirea acestora indelungata alaturi de romani usurand destul de mult accesul la alfabetizare si integrarea acestora in viata sociala si culturala a Romaniei.
Personalitati gagauze sau cu ascendenta gagauza in viata politica, culturala si economica a Romaniei in perioada (1918-1940):
1) Lascar Catargiu era gagauz, afirmandu-se in viata politica a Romaniei in perioada apartenentei sudului Basarabiei in posesia Romaniei
2) Maresalul Alexandru Averescu, nascut in comuna Babele, jud. Ismail, in 1859, avand si ascendenta gagauza ( Babele fiind o comuna cu o populatie mixta)
3) Mihail Ceakir a scris “Istoria gagauzilor din Basarabia” in limba romana si in limba gagauza (1934-1935)
4) Dimitrie Topciu, a fost prim adjunct in Ministerul Agriculturii si deputat in Parlamentul Romaniei
5) Ion Fazli, absolvent al Academiei Regale de Muzica din Romania, compozitor, membru al Uniunii Muzicienilor din Romania
6) Ion Papazoglu, pictor apreciat in Bucuresti cu numeroase expozitii
7) Preotul Pavel Guciujna, deputat in Parlamentul Romaniei
… si lista ar putea continua cu multe alte personalitati ( in cartea “Gagauzii”, a lui Anatol Macris, lista ajunge pana la numarul 25)
Loialitatea gagauzilor fata de statul roman
In perioada cat gagauzii s-au gasit pe teritoriul Romaniei acestia au fost loiali statului roman. Academicianul Stefan Ciobanu ii caracterizeaza astfel: “Dintre toate minoritatile din Basarabia, populatia gagauza este cea care se apropie cel mai mult de poporul roman prin calitatile sale spirituale, prin loialitatea si prin blandetea firii sale.Toti gagauzii vorbesc perfect romaneste.”
Dupa 1944, gagauzii au fost supusi unei rusificari fortate, combinate si cu o oarecare izolare forata fata de romani la care i-au supus rusii, incat astazi ei nu numai ca nu mai cunosc deloc limba romana, dar nu mai cunosc nici propria limba, gagauza.
Despre usurinta cu care gagauzii invatau limba romana se pare ca nu doar convietuirea indelungata alaturi de romani este cauza ci si anumite cuvinte comune de origine cumana din limbile romana si gagauza. De altfel despre etnogeneza gagauzilor s-au lansat mai multe ipoteze printre care si originea cumana sau seldjuka.
Cum au ajuns gagauzii in Basarabia?
Primele emigrari ale gagauzilor, din nord-estul Bulgariei in sudul Basarabiei, sunt atestate abia in ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea ( in perioada 1769-1791), datorita unor inlesniri si privilegii acordate de catre Ecaterina a II-a, interesata de colonizarea Buceagului cu populatii alogene.Dupa ce rusii alungasera tatarii din Buceag si ii obligasera sa se stabileasca in Crimeea au ramas in mare majoritate doar romani moldoveni.Dar in aceasta perioada numarul gagauzilor emigrati a fost destul de mic.
Colonizarea in masa a Buceagului s-a produs in prima jumatate a secolului XIX, in urma razboaielor ruso-turce din 1806-1812 (cand tinutul dintre Prut si Nistru a intrat in componenta Rusiei) si din 1828-1829. Practic, colonizarea s-a incheiat in urma razboiului Crimeii(1853-1856), cand sudul Basarabiei a fost retrocedat Moldovei.
In toata aceasta perioada, autoritatile si administratia tarista au promulgat o serie de “ukazuri”, menite sa faciliteze imigrarea si sa acorde conditii deosebit de avantajoase colonistilor alogeni, cu scopul de a modifica – in mod artificial- componenta etnica a Basarabiei.
Nu era vorba doar de colonistii gagauzi, ci si de bulgari, sarbi, ucraineni sau chiar germani. Privilegiile cu care autoritatile tariste ii atrageau pe colonisti erau exceptionale: fiecare familie ( neaparat alogena – diferita de “aborigenii” romani moldoveni) de colonisti primea spre folosinta circa 55-65 de hectare de pamant bun, dreptul de a folosi pamanturile neimpartite ( suprafete considerate rezerva de stat), scutiri de dari si de impozite (pe 3-10 ani), scutirea de serviciul militar si multe alte avantaje fata de populatia indigena, preponderent romaneasca.
PS: Am hotarat sa facem cunoscuta istoria gagauzilor acum cand se vorbeste atat de mult de Comrat, de federalizarea Moldovei sau de tensiuni in Republica Moldova legate de aceasta minoritate. Candva era o simbioza perfecta intre romani si gagauzi iar gagauzii erau considerati o minoritate loiala statului roman dand societatii, politicii si culturii mai multe personalitati pe care noi le pomenim si astazi si vorbim cu respect despre ele fara a sti macar ca erau gagauzi.
Sursa:
1) Fragmente din cartea “Gagauzii” – Anatol Macris, Editura PACO, Bucuresti,2008