Vlah - istoria unui nume legată de tribul celt volcae

Vlah – istoria unui nume. La originea denumirii de vlah se află numele unui trib celt(volcae) amintit de Caesar în „De bello Gallico”. De aici termenul a trecut la germani, desemnându-i în germana veche mai întâi pe vecinii din sud şi apus (valh = roman şi galromanizat).

Termenul a cunoscut apoi în limba germană o restrângere, referindu-se doar la locuitorii din Peninsula Italică (walichef). Slavii, venind în contact nemijlocit cu lumea germană începând cu secolul al IX-lea, au preluat acest termen. Chiar la începutul acestor contacte germano-slave, biograful apostolului slavilor, Metodie, a aplicat italienilor denumirea de wlach, primită evident prin filieră germană.

Vlah – istoria unui nume legată de tribul celt volcae

Vlach înseamnă aşadar, un străin, un neslav de limbă romanică. Termenul a cunoscut apoi diferite variante: vlah la bizantini şi la slavii sudici, voloh la slavii răsăriteni, valachus în lumea latino-catolică, blach la unguri, unde s-a transformat rapid în olâh(=român, pe când olasz=italian).

Apariţia acestui nume dat românilor de către străini în evul mediu, marchează sfârşituletnogenezei române, el exprimă exact caracterul său romanic, conţinutul de bază aiexpresiei fiind cel etnic.